Original subtitles

... după care, prin ordinul lui Ludovic XIV, Joffrey de Peyrac, conte de Toulouse

a fost ars ca vrăjitor în Piaţa Greve, Angelique a supravieţuit.

Hartuita de poliţia regelui, s-a refugiat la "Curtea Miracolelor".

A făcut avere, a intrat în rândul burgheziei şi a hotărât să-şi reia locul la Curte

luându-l de soţ pe vărul ei, Philippe de Plessis-Belliere...

Fascinat de frumuseţea lui Angelique, Regele le da binecuvântarea cu inima strânsă.

Curând, războiul Flandrei, pe care-l duce împotriva spaniolilor, îi răpune un prieten

dar îi deschide uşa către o iubire ce părea condamnată...

- Mor, Sire... - Baţi câmpii ! De vină este febră...

Nu, Sire...

... viaţa se scurge din mine...

... dar mintea mi-e întreagă. Regele o iubeşte pe soţia mea.

- Ce spui ? - Spun că...

... Regele Franţei vrea să-mi ia unicul bun pe care nu i-l pot ceda,

... soţia mea !

Oh, Sire... şi eu o iubesc pe Angelique

şi totodată, îmi îndrăgesc regele mai mult decât propria-mi viaţă.

Existenţa mi-a devenit o povară grea.

- Prietene... - Majestatea voastră să-mi ierte...

... sinceritatea cam brutală ce nu se poate scuza...

decât prin starea în care mă aflu.

ANGELICA ŞI REGELE

Nu va mai bălăciţi, uite ce hăinuţe ude aveţi !

Ieşi de-acolo, scumpule !

Mi-e frică...

Domnule ! Bărbaţii familiei noastre nu s-au temut niciodată.

Contez pe tine să nu strici tradiţia.

- D-na, sunteţi prea dură cu băieţelul... - În secolul ăsta nu vor rezista decât cei tari.

Concluzia e că-mi iubesc prea mult copiii că să-i menajez.

Doamnă... Te aflu la fel de frumoasă ca totdeauna...

Desgre, prietene. Ai devenit, cumva, curtean ?

Nu chiar... D-l de la Rainier şi cu mine suntem pe cale să luminăm Parisul.

Punem un felinar la fiecare răscruce. Astfel Parisul va fi "oraşul luminii".

- Ce vânt te-aduce ? - Regele !

Ce vrea de la mine ?

Pe dumneata !

- E o glumă ?! - Adevăr e ! Doliul d-tale i-a dat regelui

- prilejul să te cheme la Curte. - Refuz !!!

Un refuz e problematic, fiindcă dorinţa regelui este un ordin.

Nu merg acolo !

Nu-mi face plăcere să-l văd pe rege.

De două ori mi-a răpit fericirea: întâi pe Joffrey, fiindcă era puternic.

- Apoi pe Philippe... - Cu d-l Plessis-Belliere, nu regele a fost vinovat...

... ci războiul.

N-a fost ucis în război, ci singur s-a lăsat omorât în război.

Iar d-ta, care le ştii pe toate, sigur o ştii şi pe asta.

În acest caz... regele vrea să-ţi încredinţeze o misiune diplomatică...

- O misiune ?! - De cea mai mare importanţă...

în fine... O va încredinţa altcuiva... vei rămâne la moşia d-tale,

fiii d-tale nu vor avea parte nici de elogii, nici de onoruri...

când ar fi trebuit să aibă sub comanda regimente;

vor fi nişte amărăşteni de la ţară; oricine poate purta fie spadă, fie opinci.

- Ce soi de misiune ar fi ? - Enorma: economică, politica, strategică...

şi militară !

Ar fi pentru d-ta ocazia unică să intri în eşaloanele superioare.

- Îţi râzi de mine ! - Ba nu ! Lovitura pe care ţi-o înlesnesc,

va duce la ştergerea numelui d-nei de Montespan, favorita regelui.

- Bine... atunci explică-mi... - Aaa, nu pot, fiindcă sunt doar mesager.

Ştii ce-mi place la d-ta ? Eşti un corupător !!

Doar atât de puţin ?!

Ei bine, voi merge la Curte, îl voi suporta pe rege,

numai să nu fie el cel care să mă suporte !

- Cine e ? - Sunt Bontemps, Sire !

Intră !

Persoana a sosit, Sire !

Ludovic !?

Doamnă ?

Ce se întâmplă ?

Muncă, d-na... mereu muncă !

Dormi, scumpa mea !

Şi dvs., Sire, nu mai dormiţi deloc ?

Treburile regatului stau înaintea somnului meu, d-na !

- Sire, eu... - Ridică-te !

Lipseai de la Curte... Şi-i lipseai regelui...

Să ştii, d-na, că timpul n-a schimbat nimic - ba dimpotrivă ! - ...

inclinaţiei mele profunde către făptura d-tale...

Să mă ierte Majestatea Voastră, dar d-l Desgre mi-a vorbit de o misiune.

Văd că şi dispoziţia d-tale îndrăzneaţă a rămas neschimbată.

Dacă firea mea displace Majestăţii Voastre, pot să nu o mai arăt.

Nu-mi displace... Mă bine-dispune...

... mă farmecă ! Şi asta îmi place uneori.

Regatul Persiei ! Ruşii au făcut cu Persia o alianţă...

Statele creştine europene sunt în pericol.

Este absolut necesar ca perşii să ne fie nouă aliaţi...

- ... şi nu Moscovei. - Pentru Dumnezeu, şi ce pot eu face în asta ?!

Poţi să faci să fie semnată alianţa dintre Persia şi Franţa.

Înţeleg că Majestatea Voastră vrea să mă duc în Persia ?!

Nu, d-na,... dar Excelenţa Sa, Bashtary Aly-bey, ambasadorul Şahului.

- Este acum la Pariş. - Dar eu nu mă pricep la diplomaţie...

- N-aş crede... - Şi nici nu vorbesc persană !

Ochii d-tale, zâmbetul, ţinuta... chiar şi părul d-tale,

toate vorbesc persană !

Şi apoi, vei avea ca interpret pe d-l Saintamant.

- Saintamant, dar ăstuia îi lipsesc câteva doage ! - Dar are limba întreagă !

Iar dintre diplomaţi, e singurul vorbitor de persană.

Pot şti mai precis ce aşteaptă Majestatea Voastră de la mine ?

Să-l amuzi pe bey... să-i vorbeşti despre obiceiurile noastre...

Pe scurt, să-l determini să vină la Versailles.

Să-l faci să nu mai adune tâmpeniile turnate de Saintamant.

Sire, asta nu e o misiune de diplomat... ci de curtezană !

Ce nărăvaşa eşti ! Mă gândeam că acolo unde un om mediocru a eşuat,

o femeie ca d-ta ar putea uşor reuşi.

De care femeie vorbeşte Majestatea Voastră ?

Căci nu cred să vreţi a-i încredinţa această misiune marchizei de Plessis-Belliere.

Poate i-o cereţi văduvei vrăjitorului Peyrac...

Cuvintele d-tale merg până la extravagantă !!!

Îl vezi pe rege mai negru decât este...

De-altminteri, am să aduc dovezi;

D-le Colbert ! Da, doamnă...

Află că ministrul meu cel mai bun nu doarme decât 4 ore pe noapte.

Sire, să ştiţi că totul a fost făcut potrivit ordinelor Majestăţii Voastre.

Mulţumesc, d-le Colbert !

Iată ordinul de retrocedare a castelului Beaudreillis,

proprietate a primului d-tale soţ, Joffrey de Peyrac,

conte de Toulouse.

Sire,... vă mulţumesc !!

Te duci să-l vezi pe ambasadorul Persiei ?

Majestatea Voastră îmi îngăduie să mă mai gândesc puţin ?

Sunt dispus să-ţi îngădui orice...

Sire, nu mi-ar plăcea să credeţi că acesta ar fi preţul acceptului meu.

Doamnă,... eşti de-a dreptul imposibilă !

Dar, nu cumva să te schimbi !!!

Hm... bărbaţii !

Sire, să mă ierte de deranj Majestatea Voastră, dar am crezut de cuviinţă să-i spun

că d-na marchiza de Montespan nu mai doarme...

De mult ?

De foarte mult timp, Sire.

Bontemps, ai rezumat în două vorbe o întreagă dramă !

Aşteaptă-mă aici !

Nu-i cu putinţă !

Cine eşti ?

Dar d-ta, cine eşti ?

Sunt la mine acasă !

Iar d-ta, cine eşti ?

Numele meu e Savary, sunt spiţer.

Cum ai intrat aici ?

Pe ascuns... după ce executorii au făcut mobila harcea-parcea

căutând comorile contelui de Peyrac, am făcut eu ceva ordine aici...

... cât am putut.

Şi m-am stabilit aici.

De ce ?!

Am fost ucenicul celui mai mare savant al tuturor timpurilor...

Ah, contele ştia totul, d-na !

Vino !

Contele ştia de toate, d-na, ştia de metalele ascunse în munte,

parfumuri, otrăvuri, orice... cunoştea toate tainele chimiei,

alcătuirea materiei, forţa cabalei şi putea răsturna lumea...

Un astfel de om nu putea muri pe rug ca vrăjitor...

Vai, d-na... din ziua arestării lui, nu l-am mai văzut pe d-l conte de Peyrac.

- Şi astea... ? - Eu le-am aprins, pentru lucrările mele...

Vino !

Şi asta ?

Este o cămaşă pătată de sânge...

... a cui este ?

A soţului dvs., d-na... Imediat după execuţia să

am cumpărat-o de la călău.

Spune-mi că n-a murit... spune-mi că trăieşte !!!

D-na, să nu nutriţi speranţe deşarte...

am stat exact în fata rugului, am văzut flăcările cuprinzându-i

picioarele, ridicându-se spre pieptul lui, înnegrindu-i capul

şi arzându-l pe de-a-ntregul...

- Oh, d-ta erai !? - D-na, mâhnirea dvs. stârneşte milă !

Ei, ai sosit aici deja !

Cum ai aflat că sunt aici ?

Ştiu totul !

În treacăt fie spus, e chiar obositor să ştii că ştiind tot, îţi dai seama că nu ştii nimic...

Nu-i aşa, d-le Savary ?

Îl cunoşti ?!

Da, chimia şi poliţia n-au făcut casă bună...

Ce faci aici ?

D-l Savary îmi este oaspete.

În acest caz...

Curând se crapa de ziuă...

în această dimineaţă, la ora 8, Excelenţa Sa Bashtary Aly-bey

ne va face onoarea să asiste la o execuţie în Surrene...

Ar fi chibzuit să-l întâlneşti acolo...

Nu mă voi duce !

- Credeam că am înţeles... - Ai înţeles greşit...

- În cazul ăsta, vă las... - Noi îţi mulţumim !

D-l spiţer va sta pe-aproape... D-na de Peyrac şi Plessis-Belliere...

- A zis Bashtary Aly-bey... - Şi ce-i cu asta ?

Când am fost în Orient am auzit vorbindu-se de el...

Este ambasadorul mare al lui Nadir Hussein...

E un om care nu călătoreşte decât cu un clondir de mumie.

Mumie ?!

Acel material lichid cu proprietăţi infernale şi magice.

- Se fabrică în Persia ? - Nu, nu se fabrică, ţâşneşte din pământ.

Oh, dacă mi-ai putea procura din acest produs atât de rar,

aş putea să-i continui opera soţului dvs., marchizul de Peyrac.

În cazul ăsta... mă duc !

- Desgre ! - Din păcate, a plecat deja.

D-le Savary, când Desgre pleacă aşa de repede, însemna că nu e departe.

Uite-l !

- Ţi-ai schimbat părerea, d-na ? - Nu, dar o să merg totuşi !

D-le calau şef, Excelenţa Sa...

doreşte să afle cum se procedează că osânditul să sufere cât mai mult ?

Sper să se fi terminat !

Da, da...

Doamnă, Excelenţa Sa vă pofteşte să asistaţi la spectacol alături de ea.

- Asta e un "spectacol" ? - În latină, "spectaculum" = "care atrage atenţia".

- "Spectaculum"... - Te rog !

Era supărat că Majestatea Sa i-a trimis doar femei murdare, nedemne de rangul său

şi întreabă dacă sunteţi un dar pentru el.

- Spune-i bey-ului... - Va fi încă una...

Excelenţa Sa zice... cum să traduc... ?

Se simte... mâhnit.

Mâhnit... că nu a putut asista la finalul supliciului...

... şi nu va putea povesti sau recomanda şahului acest stil.

Cere să-l luaţi de la capăt.

- Supliciul ? - Da, da !

Nu mai am alt condamnat.

- Excelenţa Voastră... - Ce spune ?

Zice că nu aveţi decât să luaţi un om din escorta lui...

- E nebun ?! - Acest cuvânt nu semnifica nimic în persană.

Traduceţi !

Excelenţa Sa ne porunceşte să-l însoţim la o gustare în acest răgaz.

- Porunceşte... - Eu am tradus doar !

Bine. Spune-i că "mă supun".

Vă rog să şedeţi, d-na...

Aşadar, Excelentă, vorbiţi franceza !

O vorbesc...

Cred că v-aţi amuzat îndeajuns.

Mă amuz puţin, d-na.

Fetele nespălate, ce v-au desfătat, să fie ele de vină de franceză asta dezlânată ?

Nu !

Un preot iezuit a fost preceptorul meu timp de aproape 10 ani.

Păcat că a murit !

Poate aţi încercat pe el un supliciu...

Nu... L-am împins, din joacă, în groapa cu lei.

N-ar fi fost nimic. Dar el m-a biciuit...

... pentru o traducere din latină pe care am făcut-o prea liberă...

Cel mai mult detest loviturile pe care nu le pot întoarce.

- Pentru toată lumea, Excelentă ? - Nu, femeile, nu.

- Credeţi într-adevăr ? - Sper că da, pentru ele.

- Sunteţi odios ! - Niciodată nu mi-a vorbit cineva aşa...

... fără să plătească cu viaţa.

- Sunt femeie !!! - În ţara mea, femeile tac şi poarta val pe faţă.

În Franţa, îşi pudrează nasul, iar bărbaţii le ascultă !

În ceea ce voi numiţi civilizaţie, eu văd doar barbarie...

- În fond, cine eşti ? O ambasadoare ? - Nu !

- Un cadou al regelui ? - Cu-atât mai puţin...

- Atunci ?... - Sunt marchiza de Plessis-Belliere.

Şi cineva care se interesează în mod deosebit de mumie...

Să nu-mi spui că eşti înclinată spre ştiinţă !

- Şi de ce nu ?! - Încep să pricep de ce d-l Colbert

pretinde că francezii sunt de neguvernat.

Totuşi, mi-ar plăcea să-ţi arăt mumia.

Excelenţa Sa Bashtary Aly, care are multă încredere în mine de când am negociat

tratatul de pace din Pyrrinei, însemnând căsătoria regelui,

bey-ul îmi zice: " Dragul meu,...

- Sire. - D-l Desgre, aci de faţă, îmi spune că

în pofida ordinelor primite, ai lăsat-o pe marchiza de Plessis-Belliere singura

- cu bey-ul... - Sire,...

Or, d-l Desgre mi-a spus că multele blonde ce au fost la bey

n-au mai ieşit de-acolo. Au fost găsite trupurile lor în Sena.

- Sire,... - Şi nu doar azi ai fost prost...

La tratatul din Pyrrinei am putut constata infinita-ţi incompetenta.

- Sire,... - Eşti demis fără titluri şi fără pensie.

Ieşi afară, d-le !

În fine, Desgre, după tine, marchiza de Plessis-Belliere

- riscă ea soarta acelor femei ? - Sire, nu cred că bey-ul face vreo

diferenţă între o marchiză franceză şi o târfă franceză.

De ce a fost înjunghiată femeia pe care ai găsit-o ?

Sire, cunosc pasiunile şi năravurile ucigaşilor, dar nu şi pe ale orientalilor.

Pentru a nu risca, adu-o aici !

Să mă ierte Majestatea Voastră, dar e imposibilă o intervenţie oficială,

bey-ul o să dispară de data asta... Definitiv !

Nu !

- Nu ? - Nu în felul ăsta...

Dar cum ?

În Franţa, Excelentă, o femeie se obţine prin merite.

Când un bărbat doreşte o femeie... el trebuie să-i facă mai întâi curte.

Şi ce este aceea ?

Este o seamă de atenţii pe care un bărbat i le acordă acelei femei.

Asta o face pe ea, atunci, să-i acorde atenţie bărbatului...

Prefer metoda mea.

- Care este metoda dvs. ? - Violul !

O să lipsesc puţin cât să pui o îmbrăcăminte din ţara mea, ca să fie curăţată a d-tale.

Incontestabil, eşti cea mai frumoasă femeie din haremul meu.

În ţinută asta, te simt mai aproape de mine...

- Pentru rochia mea ?? - Desigur !

Dar a vărsat ceaşca pe ea la porunca dvs.

Da.

- Daţi poruncă să înceteze ! - Abia a început. Trebuie să ia 100 măcar.

- Pentru că v-a ascultat ?! - Da.

- Şi dacă nu asculta porunca... ? - Ar fi murit încet şi dureros.

- Păi, atunci... ? - Nu avea de ales...

Ceea ce va complica viaţa vouă, occidentalilor, este problema alegerii.

Faceţi să înceteze imediat tortură !

Nu detest sunetul biciului în anumite împrejurări.

Trezeşte simţurile în aşa măsură, că poţi ajunge la limitele sinelui.

Faceţi să înceteze... !

Mă dezamăgeşti...

Eşti mulţumită ?

Eşti monstrul cel mai mârşav pe care l-am văzut în viaţa mea.

Ce v-a apucat ?

Am rezolvat în locul d-tale problema alegerii.

Te las să-ţi aduni spiritul răvăşit... mă întorc repede...

şi vei fi a mea !

De bună voie, sau cu forţa.

Cheamă-ţi oamenii ! Dă poruncă să fiu lăsată să plec !

Gărzile mele nu mă vor vedea învins de o femeie.

Preferi să-ţi tai gâtul ?

Moarte nu este nimic. Acolo este artera.

Mai la dreapta.

Un pic mai sus.

Îţi trebuie doar un gest... Ce mai aştepţi ?

Iată-te iar prinsă în inevitabilă problema a alegerii...

Acum nu mai există problema alegerii...

Nu-l ucideţi !

- Are dreptate... - Lovitura de bici o să te coste viaţa.

Eu nu am alte mijloace... Doar asta mi-a rămas.

N-ai să pleci cu femeia asta...

Dă-mi drumul ! Lasă-mă !

Lasă-mă, idiotule !

Lasă-mă !

Doamnă... Sunteţi salvată !

Nu ţi-am cerut nimic !...

... şi-apoi, cine eşti ?

Prinţul Vladimir Stanislas Racotzy.

- Prinţ !!! - Şi conte...

... de 17 ori.

Titlul meu îmi îngăduie să intru călare în biserici şi catedrale.

Iată ceva practic... Şi, afară de titlul de prinţ şi cele 17 comitate,

cu ce te ocupi în viaţă ?

Sper, d-na !

Ce ?... luna ?

Nu, eliberarea Ungariei, la al cărei tron sunt moştenitor.

Şi-atunci, în numele cui ai acţionat ?

Pentru mine însumi !

- Cândva, cumnatul meu mă mai bătea... - Cine e cumnatul d-tale ?

Ludovic XIV, regele soare al Franţei.

- Frumos ! - Pe timpul când eram în graţiile lui,

te-am văzut la Versailles... Pe dată frumuseţea d-tale mi-a străpuns inima.

- Vrei să mă iei de soţ ? - Eşti cumva nebun ?

Toţi prinţii cam sunt... Unchiul meu, Matiaş Zapoly,

episcop de Budapesta, şi-a construit o arcă fiindcă se temea de un potop.

Îl strigam "unchiu' Noe !"

Eşti cam aiurit, dar fermecător !

Şi... ne căsătorim ?

Domnul fie lăudat ! Sunteţi teferi...

Regele e mulţumit de dvs.

- Acest om este într-adevăr prinţ ?! - De vită foarte nobilă !

Şi m-ai răpit cu adevărat dintr-o spontană pasiune nebunească ?

- Bine-nţeles ! - Prinţul a acţionat la comandă.

Fără-ndoială că pentru bani mulţi...

- Adică ? - Vezi doar că m-a făcut să-mi ratez misiunea...

Nu se va termina aşa !

Nu; cum regele nu o poate înlocui pe d-na de Plessis-Belliere, plec !

- Oh ! Ştiţi franceza... - Vă rog, surprizele se ţin lanţ.

- Dacă Poliţia vi-l va da pe vinovat, vi se va calma mânia ? - NU !

Trimiteţi-mi totuşi capul lui la Toulon, unde mă voi îmbarca.

- Capul lui ? Vorbiţi poetic... - Nu. Capul lui într-un coş !

Excelenţă, mai puţină mânie, regele va aşteaptă la Versailles...

Vreţi să vă rog în genunchi...

- Mai eşti în picioare ? - Sufăr de gută, Excelentă...

Dezgustător !

Fiindcă am fost ataşat diplomatic pe lângă dvs., am fost revocat.

Regele e bun; eu te-aş fi spânzurat cu capul în jos.

Vai, dar e înspăimântător !

Cum zicea fratele regelui, supliciul începe bine, dar sfârşeşte rău.

- Vorbeşte pentru tine, sacalule ! - Viaţa mea nu e tocmai o existenţă...

Excelenţă, nu plecaţi ! Ascultaţi-mă !

D-ta, doamnă ! Nu-mi pot crede ochilor !

D-ta mi-ai salvat viaţa, ţi-o datorez pe a mea !

Nu am ce face cu ea. Ieri eram prizoniera dvs...

Dacă profităm de slăbiciunea dvs., aş fi avut-o anticipat.

Dar dacă vă luăm viaţa, aş fi plătit o răscumpărare mare.

Şovăială mă costă o avere.

O să vă dau o casetă plină de rubine.

Toate regatele lumii nu vor putea şterge purtarea dvs.

Liberă de o oră, am venit personal să vă anunţ,

că plec de la dvs. şi nu mă voi mai întoarce vreodată.

Vreau să te mai văd... Eşti cea mai frumoasă şi tulburătoare franţuzoaică.

Spune-mi măcar, unde te-aş putea întâlni pentru unică şi ultima oară ?

La Curte, d-le ! Fac parte din Curte.

- Va veni bey-ul ? - Sigur că da. Mi-a promis...

I-a promis d-nei de Plessis-Belliere...

O anunţ pe Majestatea Sa ca şi pe d-l Colbert că nu ai nimic de-a face cu venirea bey-ului.

A venit ? Prin urmare, d-le Desgre, trebuie să-i oferi capul amicului d-tale, Racotzy.

Majestatea Sa, Regele !

- Bravo ! Şi mulţumesc d-na ! - Sire !

Nu mai încape îndoială... E zi glorioasă pentru Angelique de Plessis-Belliere.

Dar şi una rea... moralmente, desigur.

Ambasadorul Persiei !

Mulţumesc.

Sire, să-mi îngăduie Majestatea Voastră să-l prezint pe Zucchim Bashtary-bey

prinţ Cadjar, ambasador al Prealuminatului Şah, pe lângă Majestatea Voastră.

Excelenţă, Noi, Ludovic, Rege, vă dorim un graţios bun venit la Curtea din Versailles.

- Nu-i uşor de reţinut numele persanului. - Ce faci aici, Barcarol ?

Sunt îngerul tău păzitor !

Excelenţă, bravo ! Nu am avut putinţă să înţelegem termenii alocuţiunii dvs.,

dar nici nu avem nevoie de traducere... vocea dvs. ne-a luminat asupra prieteniei

ce ne-o poartă stăpânul dvs. Nadir-sah, regele vostru.

Binevoiţi să parafăm Tratatul !

Nu ştiu care-ţi place mai tare: monarhul sau canibalul !

Excelenţă, noi suntem măguliţi de calitatea, varietatea şi subtilitatea darurilor aduse.

Ne-ar plăcea să vă oferim, la rându-ne, un cadou personal...

care să vă amintească de Franţa şi de prietenia noastră.

Sire, l-am ales deja !

Imposibil, Excelentă !

De ce ?

Fiindcă marchiza de Plessis-Belliere şi a Curţii este favorita titulara.

Acest lucru este întristător pentru mine...

... dar Majestatea Voastră nu putea alege o femeie mai frumoasă şi mai inteligentă ca ea.

Într-adevăr, Excelentă !

D-le ambasador, daţi-mi voie să-i mulţumesc d-nei de Plessis-Belliere.

Sire, măreţia voastră nu este egalată decât de spiritul vostru de echitate.

Doamnă ! Poţi să alegi...

Sire, alegerea mea este deja făcută.

Şi ce este acolo ? Un parfum deosebit ?

Nu, Sire, lichidul ăsta e pentru ştiinţa viitoare ce era piatră filosofală pentru alchimie.

Doamnă, m-ai învins !

Începând de azi, voi face orice pentru d-ta.

Ei, ce spui de-atâtea victorii frumoase ?

Doar un lucru regret acum...

... că d-l Colbert a minţit adineauri...

Nu, nu !

Duceţi-vă, plecaţi !

Oh, gustul ăsta de ulei îmbătător care nu seamănă cu niciun altul...

Oh, visez, să fie asta oare ?!

- Poate reuşeai să-mi mulţumeşti... - Ah, mulţumesc.

Ştii că mi-am riscat viaţa pentru lichidul d-tale greţos.

Aţi fost tare drăguţă.

- Ce-o să faci cu el ? - E greu de spus...

O să văd ce aplicaţii voi face,

pe măsură ce voi emite ipoteze.

Dacă înţeleg eu bine, nu ai ajuns nicăieri.

Oh, doamnă, sunt "nicăieri" în miezul multor lucruri...

- Literatură... - Când au descoperit chinezii praful de puşcă,

tot cu literatura au început...

dar s-a terminat printr-o explozie uriaşă.

Eşti nebun !!

Cine-i acolo ?

Nu mai e nimeni !

Eram un proscris, acum sunt de două ori...

Şi pentru amuzamentul d-tale, gata să fiu sclav.

Astea sunt scorneli... E un motiv să trezeşti oamenii din somn ?

De ce ai intrat aici ca un hoţ ?

Prietenul d-tale, Desgre, mă vânează ca pe un cerb...

şi toţi acoliţii lui mă hăituiesc că pe un câine vagabond.

Aşadar, ce delict ai comis ?

- Ţi-am salvat viaţa ! - Absurd !

Absurd ?

Bey-ul a cerut capul meu !

Şi cum regele are nevoie de el şi nu de mine,...

- ... i l-a promis. - Dar... e cu neputinţă !

- Să fim serioşi, eşti în temă... - Fii convins că nu !

- E o infamie ! - Politică îşi face mendrele cu sângele altora.

- Credeam că regele ţi-e cumnat... - Infamia... ştii bine...

- Sper că n-ai fost văzut intrând aici ! - Dacă ţi-e frică, plec îndată.

Îmi pasă de d-ta, nu fi stupid.

- Iartă-mă ! - Ce pot face să te ajut ?

Să-mi dai de mâncare.

- Întoarce-te ! - Ah, nu !

Îmi placi prea mult...

Ori te întorci, ori... foamete !

Alege !

Te iubesc !!!

Doamnă !

- Cum ai intrat ? - Desgre e-aici cu trupa lui !

- Pleacă iute ! - Veniţi !

Ştiu să vă scot de-aici Repede, urmaţi-mă !!!

Păziţi toate ieşirile, cercetaţi grădină !

- Doamnă, a venit un domn... - Dă-te deoparte !

- Eşti singură ? - Da.

Eşti singură şi dormi goală ?!

Am la mine o scrisoare tainică cu privire la prinţul Racotzy

- Practicaţi o meserie josnică ! - Mă supun poruncilor regelui.

Aşa stăpân, aşa slugă !

Nu-l judeci mata' pe rege !!

Fă bine şi te-mbraca, o să mergi cu mine.

Am ordin să te arestez.

Am avut încredere în d-ta, m-am iluzionat.

N-am avut nici rezerve sau reţineri... Te-ai purtat ca o...

Oh, Sire, nu rostiţi cuvântul pe care aţi vrut să-l spuneţi !

Ar fi nedemn pentru Majestatea Voastră !

- O să te zdrobesc ! - Nu mi-e frică !

N-ai dreptate; sunt capabil de mai rău... De ce l-ai adăpostit pe proscris ?

- Fiindcă era hăituit că m-a salvat... - Şi l-ai făcut amant !

- Sunt liberă ! - Ba nu eşti liberă !

- Fiindcă dvs. mă vreţi ? - "Dvs."... Nu-mi mai vorbi ca unui nimeni !

Spune-mi că toată lumea: "Majestatea Voastră",

că o femeie care ştie să trăiască.

Ai uitat că persoana a treia face parte din limbajul cuvenit regelui ?

Epoca d-nei Plessis-Belliere a ţinut cât viaţa trandafirilor.

Şi prospeţimea ei la fel, pe când dvs. sunteţi un crap...

migraţi îndelung, dar rămâneţi spumoasa...

Ai grijă ! Ştiu să-mi stăpânesc răbufnirile, dar motivele mâniei îmi sunt legitime.

N-am "stofă" de amanta regală !

Foloseşti nişte expresii... ofensatoare !

D-ra de la Valiere nu s-a "şifonat" ? Eu nu am "carapacea" d-nei de Montespan...

Vă conjur Sire, să-i fiţi fidel în continuare...

... şi nu mă mai ispitiţi !

- Te simţi ispitita ?! - Care femeie n-ar fi... ?

Majestatea Sa, regele !

Să ne urmeze cine vrea să vadă noile grădini ale lui Le Notre...

... în compania Noastră şi a maresalei de Plessis-Belliere...

... prietena Noastră !

..."prietena Noastră"...

- Nu-mi lua regele... - Nu-i ăsta planul meu...

- Îl iubesc, mă înţelegi ? - Iubirea e o chestie ce-mi scapă !

Părăseşte Curtea !

Regele n-o să-mi îngăduie...

- A devenit obişnuinţa... - Sire...

... ce noroc !!!

Joacă pentru mine !

E rândul d-tale, Atenais !

Iertaţi-mă, Majestate !

Nu ştiu cum să vă sfătuiesc să cereţi echipaj dacă vreţi să fiţi la Saint Germain astăzi...

Aveţi dreptate, prietene...

Vă ajung mai târziu...

Vii, Atenais ?

Cred că, în calitate de prima doamnă din casa Reginei, vei veghea

ca la Saint Germain să fie cât se poate de bine...

Ăă, nu d-na, fără ciudă !...

fără mutre !

Vă rog...

- Ei, m-ai ruinat ? - Cu 10.000 fr., Sire...

... marchiza a îmbogăţit Coroana Franţei...

Merită o recompensă !

Să i se aducă un taburet marchizei de Plessis-Belliere !

Cum ţi se pare vinul alb din Champagne ?

Păcălitor, Sire... te ia repede...

Dacă nişte oameni de seamă ar petrece la Versailles în loc de

Saint Germain, d-ta unde ai fi, d-na ?

La Versailles, Sire !

- Şi regele ? - Fără rege, n-ar mai fi Versailles !!

Unde sunt ?

Pentru d-l marchiz de Vardes...

pentru d-na marchiza de Plessis-Belliere...

E un mare privilegiu, regele vă priveşte...

Iar pe d-ta te înjură...

N-ai zice, dar e-ntepata !

Cine e ?

Eu !

Intră !

Un sfat: pune-ţi rochia şi du-te acasă !

Sunt aici din dorinţa regelui...

Tocmai această dorinţă mă nelinişteşte...

Este o modă care ne vine din Italia... a cucerit Curtea... şi consista în a

turna otrava în ciorbă soţului, a amantului, rivalului, sau amantei...

Se otrăveşte totul: băutura, dulciurile ca şi veşmintele, ori batista...

- ... cămaşa... - Cine ar vrea să mă omoare ?

Numai o găleată şi laptele nu-i tentează pe invidioşi..., d-na !

Eram la bucătărie când se gătea masă pentru astă seară...

supa era pentru toţi mesenii, dar cum sunt curios prin natura meseriei,

... am răsturnat-o "involuntar" pe a d-tale.

Câinele a lins şi a murit în 5 minute...

D-tale ţi-ar fi luat două zile...

- Te duci acasă ? - Nu !

Cine-i acolo ?

Eu sunt, Bontemps, d-na !

D-na marchiza să-mi ierte intruziunea nocturnă, dar, Majestatea Sa

doreşte s-o vadă pe d-na marchiză !

Un moment, te rog !

Îl mai iubeşti pe ungur !

Nu, Sire !

De ce ai acceptat să rămâi la Versailles noaptea ?

Vei accepta să-mi dai o parte din ea...

Ce te frământă ?

Joffrey de Peyrac !

Soţul meu... pe care l-aţi ars în piaţa Greve, după o mascaradă de proces.

Am fost obligat !

Nu există pe lume cineva care să oblige un om să asasineze un nevinovat.

Omul din mine nu contează...

... regele l-a devorat !

Am urcat pe tron la vârsta de 5 ani.

Când a murit Mazarin, mi-a lăsat o putere şubredă...

... o ţară mizeră... fără armată, fără marină...

... fără nimic !

Afară de nobleţea ce mă obliga... Trebuia să înving ori să mor !

Contele de Toulouse era mai bogat ca mine;

posesiunile lui alcătuiau un stat în Stat.

Trebuia să-l dobor !!!

De-ar fi s-o iau de la capăt, aş face-o !

De-ar fi să sacrific un membru al familiei mele pentru binele regatului,

l-aş sacrifica !

Sunteţi un om singur, Sire...

Sunt REGE !

I-aţi luat contelui de Peyrac onoarea, averea; mai era necesar să-i luaţi şi viaţa ?

Contele de Peyrac n-a murit în piaţa Greve.

- Ce spuneţi !? - Adevărul !

Acolo nu a ars trupul soţului d-tale...

... era cadavrul unui alt condamnat, înlocuit la porunca mea.

Înainte să fie dus la supliciu, călăul l-a dus la hanul din Greve.

Pretextul a fost cina rituală...

ultimă plăcere a vieţii acordată unui condamnat la moarte.

După înlocuire, Peyrac a fost condus printr-o subterană ce ieşea la Sena...

Acolo, oamenii mei de nădejde, soldaţi deghizaţi în spadasini,

l-au luat cu o barcă şi au coborât fluviul până la ieşirea din Pariş.

I-am redat viaţa contelui de Peyrac, dar nu şi libertatea contelui de Toulouse.

Când şi-a dat seama că va fi întemniţat,

a profitat de acalmie şi de moţăiala paznicilor şi a încercat să scape.

Joffrey e viu !

E liber !

Nu ! Curentul rapid al apei l-a luat...

trupul lui, aruncat pe plajă, a fost identificat a doua zi,

lângă Gassencour.

Nu vă cred !

Din păcate, rapoartele poliţiei există !

Joffrey nu e omul care să scape de rug şi să moară înecat.

Eşti ciudată... Infidela celui în viaţă,

dar fidelă unei umbre...

Sunt sigură că trăieşte !

E o himeră, d-na !

El nu mai există !

Dar nu l-am omorât eu !

Sire, toate astea m-au tulburat...

... daţi-mi voie să mă întorc la Pariş !

- La ora asta ?! - Sire, nu e oră anume ca să speri...

Cămaşa pătată de sânge... n-ai cumpărat-o de la călău !

- Vă asigur că da. - Joffrey n-a murit în piaţa Greve !

- Dar eu am văzut, d-na ! - Ştiu... "flăcările i-au înnegrit capul"...

"a ars în întregime"... mi-ai mai spus astea.

- Asta e adevărul... - Minţi !!!

Joffrey n-a fost ars. Chiar regele mi-a spus-o !

- Păi atunci, rugul... ? - Era trupul altuia... Iar d-ta ştiai asta !

- Nu, d-na ! - Regele l-a făcut scăpat,

Joffrey a venit aici să se schimbe.

L-ai văzut ! Spune-mi că l-ai văzut !

Nu, d-na !

Cămaşa cumpărată de la călău... aşadar, nu era a lui ?

Zi-mi unde este !!!

V-a spus regele că e viu ?

Nu...

Atunci, înseamnă că e mort.

Dacă ar fi altfel, mi-ai spune, nu-i aşa ?

Desigur, d-na !

Tereze !

Tereze !

Tereze !!

D-na s-a întors ?!

Credeam că...

Descheie-mă, te rog !

Dă-mi cămaşa !

Dormi ?

Eşti bolnavă ?

Dă-mi cămaşa !

Ia-o !

Vorbeşte !

Vorbeşte !

Vorbeşte !

Salvaţi-mă, d-na !

Vorbeşte odată !

Vorbeşti ?

- Vorbeşte !!! - Mă doare !

Din a cui poruncă ai făcut-o ?

Vorbeşte !!!

D-ra d'Esauyes

Cine a poruncit ?

D-ra d'Esauyes.

Ce se întâmplă ?!

- Cămaşa ? - Da !

Nu atinge nimic !

O să moară... !

Să-i facem ceva...

- Nu mai e nimic de făcut...

E o otravă afurisită pentru care nu există antidot.

- Unde este favorită ? - D-na de Montespan se schimbă...

O s-o facem amândouă...

Fii atentă, mă ciufuleşti !

Ce cauţi aici ?

Ce ai pe coapsă ?

O aluniţă, dragă...

De când se poartă muşte pe coapse ?

Este un dar natural, iar pe rege îl încântă !

Nu cred că regele poate aprecia o pată...

Eşti o rea...

Iar d-ta eşti îngeraş !

Dă-mi mâna...

Mergem ?...

- Cine e tritonul, Sire ? - E nebunul de Vardes...

- Se prăpădeşte, Sire... - Nu, e solid ca stejarul !

Apele curgătoare cara pesta bubonică ce intră prin nări...

Vezi moartea peste tot...

Ea dă târcoale peste tot, Sire !

- Nu mai iese... - Repede, daţi ajutor !

N-ai găsit altă glumă ?!

Ajutor !

D-ra d'Esauyes se îneacă !!!

- Du-te repede ! - Plonjez !

O cunoşti pe d'Esauyes ?

Nu, sunt o grămadă...

Pentru cine lucrează ?

De unde să ştiu ?! Sunt vreo 2.000 care duc pachete

şi călca panglicuţe.

O vei supraveghea şi-mi vei da socoteală.

Am plecat, Marchiza a îngerilor !

Ţine 50 fr. Du-mă la bariera Roue.

Omul e uns cu alifii,... el făcea comerţ cu copii la Curtea Miracolelor.

Un nou născut ?... De ce trebuia ?...

Cine ştie... Lumea zice că acolo e casa diavolului...

iar diavolul este o doamnă Voisin.

Voisin face multe, iar odată s-a fript într-o treabă murdară.

Crezi că de-acolo a venit cămaşa mea otrăvită ?

Ce ştiu eu, dacă vrei să ştii, e că d'Esauyes face parte

dintre nemernicii ăia, iar Voisin le zice

bufniţe de miez de noapte.

Miezul nopţii e peste 5 ore...

O recunoşti ?

Imposibil... Hai să mergem !

Voisin, a sosit ceasul !

Diavolul e cu noi !

Prin Satana, forţa brută a răului să fie cu noi !

Prin Lucifer, marele spirit al răului să fie cu noi

Repetaţi după mine:

în numele lui Asmodeu, arhanghelul crimei,

prinţul osândiţilor...

"în numele lui Asmodeu, arhanghelul crimei, prinţul osândiţilor..."

... cer prietenia regelui şi a monseniorului Delfin...

"... cer prietenia regelui şi a monseniorului Delfin..."

că prietenia aceasta să-mi fie totdeauna...

"că prietenia aceasta să-mi fie totdeauna..."

că regina să fie sterilă...

"că regina să fie sterilă..."

că regele să părăsească patul şi masă pentru...

Doamnă de Montespan !

"... şi masă pentru mine..."

că rivalele mele să piară...

"că rivalele mele să piară..."

că acest sacrificiu să-ţi fie plăcut oh, Prinţ al întunericului !

NUUU !!!

Prindeţi-i !!!

Repede ! Scapă ! Repede !

- Ei, ce părere ai ? - Puterea mea se opreşte la

gratiile din Versailles iar d-na de Montespan este amanta regelui.

Trebuie să aşteptăm...

Să aşteptăm să fiu moartă ?!

Regele va fi sensibil în faţa adevărului gol-goluţ !

Dacă acest adevăr i s-ar putea prezenta, eu am făcut-o deja.

Ah, eşti la curent cu maşinaţiunile lui Voisin... !

Bine-nţeles ! Curtea este creuzetul Statului, iar regele nu poate, fără probe solide,

nici să condamne, nici să dizgraţieze...

Să-ţi mai amintesc, oare, că omoară copii ?!

Poate că e bine să moară câţiva ca să fie salvaţi cu miile...

O să dau la iveală afacerea cu otravă... şi, crede-mă, se va vorbi de ea peste Pyrrinei.

Dar în aşteptare, te rog mult, părăseşte Curtea !

Niciodată !!!

Sunt femeie, şi viaţa unui copil, abia adus pe lume, contează !

O să-i spun regelui !

Un moment ! O să pierzi şi nu-ţi vei mai găsi niciodată soţul...

- Joffrey de Peyrac ! - Ce fel de şantaj mai e şi asta ?!

O minciună sfruntată !

- Adevărul... - Joffrey a murit !!!

Trăieşte... Voiam să nu afle maresala de Plessis-Belliere

... poate viitoare amantă a regelui...

Nu văd alt mijloc s-o abat pe contesa de Peyrac de la nebunia asta.

- Nu te cred ! - Ba, o să mă crezi !

Vino !

L-am găsit pe arhitectul care a construit castelul Beaudreillis

la cererea soţului d-tale.

Suntem pe terenul mănăstirii Marelui Maestru al templierilor.

Puţul ăsta are o ieşire datând din vremea lui Filip cel Frumos...

Drept în faţă, la o leghe, ieşim la lumină în cimitirul Inocenţilor.

Pe asta am descoperit-o eu însumi.

Ce sigiliu e asta ?

E al lui Peyrac...

Recunoşti sacii ?

Sunt ai lui Jeffrey... acolo-şi punea aurul...

Ei, iată ! Este o probă palpabilă că soţul d-tale nu s-a înecat în Sena...

lângă Gassencour.

Toate astea le-am aflat în cursul unei anchete îndelungate.

Vindecat prin îngrijirile primite de la călugării abaţiei,

Joffrey de Peyrac s-a întors la Pariş cum s-a putut descurca.

Hăituit, lipsit de orice, era un om pierdut.

S-a îndreptat spre cimitirul Inocenţilor...

şi a redeschis intrarea secretă din subterană...

... şi asta, ca să-şi caute aurul !

Căci aurul este struna războiului...

a complicităţii... a libertăţii...

Joffrey... !

Trăieşte !!! E liber !

E un frumos spectacol că te văd fericită !

- Unde este ? - I-am pierdut urmă într-un port din Sud.

Din Sud... ?!

Plec în căutarea lui !

O să-l regăsesc !

Sunt sigur !

Şi mă laşi fericit... !

Pregătiţi-mi bagajele, imediat !...

hainele, lăzile...

- Plec într-o clipă, fără întoarcere ! - Te-aş ruga să pleci mâine;

drumurile noaptea nu sunt sigure.

Ei bine, fie ! Amân pe mâine...

... ca să-ţi fac pe plac !

- Unde e d-l Savary ? - A ieşit în mare grabă, d-na !

Bătrânul mincinos nu putea să mai stea ?!

Angelique de Plessis-Belliere...

Am recunoscut-o când a strigat.

De n-ar fi regina, ar rămâne doar ea.

- Dacă-i spune regelui... - Vine dizgraţia ?...

Pentru d-ta e doar o întrebare...

... mai e rugul, vrăjitorie, tămbălău...

Trebuie să "se ducă"... şi chiar în noaptea asta.

De astă dată cu mai multă otravă...

O acţiune decisivă şi fără întoarcere.

E o metodă de mână, dar a trecut orice testare.

- Ai fi vrut s-o omori ?! - Nu !

Joffrey !

Joffrey !

JOFFREY !!!

Joffrey, iubirea mea !?

Joffrey !!

Ce...

Joffrey... Joffrey !

Joffrey !

Joffrey !

Joffrey !

Joffrey !

Joffrey !

Rămâi !!

Joffrey !

Joffrey !!!

Joffrey !

Joffrey !

Joffrey !

Joffrey !

Joffrey !

Joffrey !!

Joffrey !

Joffrey !

Vorbeşte-mi !!!

Joffrey !

De ce ?!?

Dar DE CE ??

Joffre-e-e-y !!!

Joffrey !

Joffrey...

Joffrey...

De ce ?

Joffrey !

Jof-frey !

El era... l-am văzut !

Poate s-a schimbat...

Contele te iubea când murea în piaţa Greve...

Poate să nu aibă nici ranguri nici avere...

... rămâne tot el.

Poate...

... dar între timp ai devenit marchiza de Plessis-Belliere...

îl crezusem mort...

Şi el odată dispărut... ... eu sunt doar o femeie...

Dar el nu iubea o femeie oarecare...

... ci pe Angelique...

Crezi că nu mă mai iubeşte ?

Cred că nu veţi avea un viitor comun.

Atâţia ani trecuţi... unul fără altul...

Ne rămâne prezentul...

şi o noapte... când iubeşti, poate umple o viaţă !

Oamenii mei îţi păzesc poarta; aşa a dorit regele...

... dar mai rămâne subterană...

... încuiată !!!

De-alminteri, nu mai are importanţă.

Porţile închise sunt făcute pentru a fi forţate...

că aerul să poată circula printre coloanele templului...

Nu e de la mine, ci este a lui Solomon !

D-l Peyrac te-a instalat aici, nu ?

Într-un anume fel..., da.

- Şi în altul ? - I-am jurat tăcere şi fidelitate...

Cum ai intrat ? Casa era păzită !

Prin subterană, d-na !

- E închisă ! - Contele de Peyrac mi-a dat cheia...

... şi asta !

"Iubirea mea,

"am venit şi te-am văzut dormind...

"te priveam fără să mă vezi.

"destinul care se înverşunează contra noastră...

"a vrut să fim iar faţă-n faţă.

"Am fugit de tine, n-am vrut să-ţi vorbesc,

"căci ar fi fost de-ajuns un cuvânt pentru a trezi amintiri.

"Or, asta nu trebuia.

"Viaţa ta e la vedere, a mea este sortită de-acum tenebrei.

"Nu mai am nimic să-ţi ofer, dar totuşi voiesc totul.

"Uită-mă !

"Curând, poate un alt destin se va ivi pentru tine...

"Nu-l refuza... te implor !

"Rămâi vie pentru noi şi pentru copiii noştri.

"Iau cu mine un colţ de eternitate...

"surâsul tău când tu dormeai."

Trebuie să fii rezonabilă, d-na !

Rezonabilă, spui ?

Niciodată n-am fost... Iau drumul Sudului şi-am să-l ajung !

O să-l mergem amândoi spre Sud, sau, şi mai bine, toţi trei !

- Trei ? - Mumia... !

Bătrân nebun ! Caută o berlină uşoară, de 4 cai, şi zburăm către el.

Traducerea: teo_buzau@yahoo.com

SFâRŞIT