Original subtitles

Bună! Sunt Tom Holland.

Îi am alături de mine pe Tobey Maguire și Andrew Garfield.

Voiam să vă răpim un minut ca să vă mulțumim din suflet

pentru iubirea și susținerea acordate acestui film.

În timp ce făceam filmul, cred că pot vorbi în numele tuturor,

știam că am pus mâna pe ceva foarte special.

Dar nu cred că ne-am fi închipuit

că avea să fie primit așa cum s-a întâmplat.

Așa că vă mulțumim tare mult.

Suntem incredibili de recunoscători că îl susțineți.

Vă mulțumim tuturor că sprijiniți acest film.

Trebuie să mă afișez cu tipii ăștia și să am o experiență plăcută.

- Andrew, trebuie să-ți spunem ceva. - Ce?

Contează pentru amândoi ca tu să știi asta. Bine?

- Te iubim. - Te iubim.

Era cazul! Aștept de luni bune.

Aștept de luni bune, din acea zi în Atlanta.

- O simțeam aici. - Da.

Am luptat cu toată ființa mea să n-o spun.

A meritat așteptarea

și o să vă aștept secole întregi.

Vă prezentăm dezvăluiri despre atacul din Londra.

O sursă anonimă a furnizat acest clip.

Îl arată pe Quentin Beck, alias Mysterio, cu câteva momente înainte de moartea sa.

Avertisment: s-ar putea să găsiți acest clip tulburător.

Am trimis Elementul înapoi prin fisura dimensională,

dar nu cred că voi scăpa cu viață de pe podul ăsta.

Omul-Păianjen m-a atacat dintr-un motiv.

Are o armată de drone armate, tehnologie Stark.

Spune că e singurul care va fi următorul Om de Oțel, nimeni altcineva.

Sigur vrei să începi atacul cu drone?

Vor fi multe victime.

Fă-o! Execută-le pe toate!

Acest clip șocant a fost lansat azi, mai devreme,

pe website-ul controversat de știri, Dailybugle.net.

Asta a fost dovada concludentă

că Omul-Păianjen a fost responsabil pentru uciderea brutală a lui Mysterio,

un războinic interdimensional care și-a dat viața ca să ne apere planeta,

și care, fără îndoială, va intra în istorie

ca cel mai mare erou din toate timpurile.

Dar asta nu e tot, oameni buni. Iată adevărata bombă.

Țineți-vă bine! Poate veți vrea să stați jos.

Numele adevărat al Omului-Păianjen este P...

Numele Omului-Păianjen e Peter Parker!

Ce dra...?!

Exact, oameni buni. Peter Parker.

Un delincvent de liceu de 17 ani, cu pofte criminale...

Ești iubita Omului-Păianjen?

... este, de fapt, răufăcătorul ticălos Omul-Păianjen.

- El e! - Vă rog, n-o atingeți, dle!

Ești doar un copil?

L-ai omorât pe Mysterio? Tu l-ai ajutat?

Hai, puștiule, ia să-ți văd fața!

M-a lovit! Omul-Păianjen m-a lovit!

În tot acest timp, oamenii l-au admirat și l-au numit erou.

Vă spun cum îl numesc eu: inamicul public numărul unu!

Ți-am spus că nu voiam să mai fac asta niciodată!

MJ, îmi pare rău, dar nu văd nimic cu mâna ta în...

Îmi pare rău. Îmi pare rău.

- Unde mergem? - Nu știu. La tine?

Nu, nu putem! Tata ta va omorî!

Ce? Parcă ai spus că tatăl tău mă place.

Da, nu te mai place acum.

- Omule! - Omule!

- Omule! - Omule!

- Omule! - Omule!

Omule!

- Îmi pare tare rău. Ești bine? - Nu, nu chiar.

Hei, Peter!

- Ar trebui să mergem. Balansează-mă! - Dar ai spus că nu vrei.

- Ar trebui să mă balansezi. - Putem lua metroul.

Nu!

Atenție!

Asta a fost mult mai rău.

- Ești bine? - Da. Da. Sunt bine.

Hai, hai, hai! Îmi pare tare rău!

Mă simt ca un prost. N-am știut că ești nefericită.

Nu, a fost foarte distractiv. De-asta i se spune aventură!

- Și am avut. - A fost distractiv.

Putea fi mai distractiv. Pot fi distractiv.

- O să ieșim din nou. - Când crezi?

Ar trebui să verific.

- Nu. Nu. Happy! - Cu asta mă ocup.

- Vine și pleacă mereu. - Peter?

- O, nu! - O, Doamne!

- O, nu! - Peter?

- Nu știu ce să fac! - Peter?

- O, Doamne! - N-am văzut nimic.

- Nu e ceea ce pare. - Îmi pare rău. Doar protejează-te!

- O, bună! Tu trebuie să fii MJ! - Bună! Da, scuze.

- Mă bucur să te cunosc. - Și eu.

Stai, ai plâns?

Ne-am despărțit.

Hei, Omule-Păianjen!

E stânjenitor.

Nu știam. Am crezut că ești îndrăgostită, May.

- A fost un moment în timp. - Putem vorbi în bucătărie?

- Îmi păreați un cuplu atât de frumos! - E vorba de limite.

- Stai să deschid ușa. - Hai aici!

- E ușa? - E adevărat?

- Urma să plec, dar... - Nu acum!

Nu știam că ești atât de ciudat în privința sexului.

N-are legătură cu sexul.

Ar trebui să închid, dar, dacă vrei să revedem asta...

Ce se aude?

- Hei, Omule-Păianjen! - O, Doamne!

Sunt bucuros să discutăm.

Nu. Tu vezi-ți de-ale tale, eu, de-ale mele.

- Ce e cu telefonul ăsta? - Lăsați telefoanele 5 minute?

Vreau doar să vorbim despre relația voastră, bine?

Peter...

Ce?

- Aia e...? - E aici?

- Hei, Peter Parker! - Peter!

Poate că nu e mare lucru.

Amenințarea-Păianjen!

Guvernele din întreaga lume lansează anchete

cu criminalul cunoscut ca Omul-Păianjen, alias Peter Parker,

alias, criminalul de război cu pânze,

care a terorizat ani de zile cetățenii cumsecade din New York.

Acum acest oraș și lumea întreagă

îl văd cum e cu adevărat.

Au apărut noi detalii despre atacul devastator din Londra.

Pentru mai multe, mergem la sediul Informațiilor Comune.

Autoritățile au confirmat cu puțin timp în urmă

că dronele mortale din atacul de la Londra

au fost proiectate de Stark Industries.

Agenți federali! Deschideți!

Agenți federali?! Stai aici!

Departamentul de Control al Daunelor.

Avem un mandat de arestare pentru Peter Parker.

Știi al 4-lea amendament? Percheziție și sechestru nerezonabile?

Intrați! Haideți!

Nu l-am ucis pe Quentin Beck. Dronele au făcut-o.

- Dronele tale. - Nu. Ei bine...

Uite, Nick Fury a fost acolo tot timpul.

Întrebați-l și el vă poate explica totul.

Nick Fury nu mai e pe planetă de un an de zile.

Ce?

Peter!

- MJ! Ei n-au nicio legătură cu asta, dle. - Nu spune nimic fără avocat!

Vreau un avocat.

- Dra Jones-Watson. - Jones. Nu folosesc „Watson”.

- Dră Jones, de ce vreți un avocat dacă... - Dacă n-am nimic de ascuns?

- Exact. Doar dacă... - Sunt, de fapt, vinovată de ceva?

Cunosc tacticile tale și drepturile mele.

Doar răspunde la întrebări!

Ți-am văzut dosarul.

Ești o tânără inteligentă, cu un viitor strălucit înainte.

De ce ai risca totul încurcându-te cu un justițiar ca Peter Parker?

Monumentul Washington,

Marele Canal din Veneția,

Tower Bridge!

Știi, dacă nu te-aș cunoaște, Peter,

se pare că dușmanul tău sunt obiectivele turistice naționale.

Îmi pare rău că ai așteptat.

Îi putem aduce lui Ned o gustare? A așteptat aici.

Se rezolvă.

Omule, îmi pare rău de asta.

N-ar trebui să-ți spun nimic ție.

Nu, Ned, nici măcar un lucru. Am doar o întrebare.

Când MJ ți-a spus că Peter e Omul-Păianjen...

- Ho... - Ce e?

Știam cu mult înaintea lui MJ. Eram „omul lui de pe scaun”.

Știu de ăia. Omule, jumătate din băieții mei sunt băieții de pe scaun.

Exact! Deci știi. Eu l-am ajutat să găsească Vulturul.

Nu știam asta.

L-am ajutat să-și spargă un costum odată și să ajungă în spațiu.

Deci, în justițiarismul lui ilegal, tu erai principalul lui complice.

Aș vrea să mi se șteargă cuvintele de la dosar.

Dacă-ți făceai treaba, n-ar mai trebui să fiu pe barcă, salvând oameni.

M-am cățărat pe laterala Monumentului Washington.

Bun, în sfârșit ajungem la niște fapte!

Spune-mi tot ce știi despre Maimuța Nocturnă!

Un lucru amuzant în privința legii.

Nu se pretează interpretărilor personale.

Deși știm că nu i-a împiedicat pe unii ca tine să încerce.

Cu tot respectul, și o spun fără urmă de sinceritate,

dacă nu aveți acuzații reale contra noastră,

legal, nu ne puteți ține aici.

Pari că ai mai trecut prin sistem înainte.

Am fost arestată la câteva proteste. Sunt o recidivistă pe cinste.

Sigur îți trebuie un avocat.

Punerea în pericol a copiilor e treabă urâtă.

Poftim?

Ți-a fost încredințat un băiat

și, în calitate de tutore legal, practic mama lui,

nu numai că i-ai permis să se pună în pericol,

ba chiar ai încurajat-o.

Cine face asta?

Vreau să-l văd pe Peter imediat.

Stark Industries a fost prinsă azi

în pânza controversei cu Omul-Păianjen și Mysterio,

când agenții federali au deschis o anchetă despre lipsa tehnologiei Stark.

„N-am comentarii deocamdată”.

- Măcar au folosit o poză bună. - Ce se întâmplă?

Grozav! Mulțumesc.

Am o veste bună, Peter.

Nu cred că va ține nicio acuzațiile împotriva ta.

Stai, serios?

Știam eu!

- O, Doamne, dle Murdock, mulțumesc. - Mulțumesc, Matt.

- Asta e uimitor. - Cu plăcere.

- Totuși, dle Hogan? - Da.

Federalii investighează activ tehnologia lipsă.

Vă înțeleg loialitatea față de dl Stark dar, dacă ați fost implicat...

- Eu? - ... luați-vă un avocat.

Am nevoie de avocat pentru că eu sunt... Am crezut că el...

Ai spus că nu e nicio acuzație.

Aș putea spune sub consilierea unui consilier

că refuz să răspund la întrebare, cu respect,

pentru că răspunsul mă poate incrimina, pentru că este...

E în „Băieți buni”. Cum spuneau în „Băieți buni?

Știu că la asta te gândești. Calmează-te! Să auzim ce are de spus.

Matt?

Vei avea nevoie de un avocat foarte bun.

Peter, poate ai evitat problemele legale, dar lucrurile se vor înrăutăți rău.

Mai există Curtea opiniei publice.

Criminalule! Mysterio pentru totdeauna!

Cum ai făcut asta?

Sunt avocat foarte bun.

ÎL CREDEM PE MYSTERIO

Vom avea nevoie de un loc mai sigur de trai.

INTRODUCEȚI CODUL ID

Cum se...?

Sistemul de alarmă dezactivat.

E drăguț. Și e sigur.

Bun-venit în oaza spirituală!

Îți place Donkey Kong Jr?

Dă-te la o parte!

Stai! Hoțul!

Dă-te la o parte! La o parte!

Opriți-l pe tipul ăla!

Ai grijă!

Stai!

O, Doamne!

Hei, ce faci? Nu mai poți face asta.

- E un hoț. - Ești un copil.

Poartă-te respectuos! Nu e copil. Are 14 ani.

- Nu sunt... - Eu munceam la 14 ani.

- Fiu-meu are 14 ani. E un dobitoc. - Nu am 14 ani.

Nu e dotat ca să ia astfel de decizii.

Corect. Creierul adolescenților nu e încă pe deplin dezvoltat.

- Nu poate închiria mașină. - Nu-i trebuie.

- A fost în spațiu. - Mulțumesc.

De unde știi că știa doi nu sunt în cârdășie?

Eu și tipul ăsta? Nu-l cunosc.

Nu știm ce e în geanta aia.

Am fost tot timpul în cârdășie.

Ucigașule!

Mysterio pentru totdeauna!

Nicky din Jersey City, ești în direct.

Bună! Nu spun că nu vreau să-i onorez pe Răzbunătorii.

... nu procedând așa.

Să pună un scut al Căpitanului America pe Statuia Libertății?

Nu. E ridicol. Lăsați Statuia Libertății în pace!

Happy.

LĂZI STARK

- Ai trimis formularele? - Doar ce l-am terminat pe cel pentru MIT.

- Tu? - La fel.

Ce-ar fi să intrăm? Și Ned?

Da, dar ar trebui să luăm burse, ca să putem merge.

Hai, tu ai și media, și notele.

- Crezi că sunt prea pragmatică. - Nu, nu, nu. Ei bine...

Oarecum. E în regulă. E unul dintre lucrurile mele preferate la tine.

- Chiar? - Da.

- Ce alte lucruri preferate mai ai? - Îmi place optimismul tău nesfârșit.

Da, sunt o fată care vede partea bună.

- Îmi place foarte mult că ești sociabilă. - Iubesc oamenii! Atât de mult!

Îți place sportul.

Cred că Mets vor ajunge până în finală anul ăsta.

- Chiar? - Ce e zgomotul ăla?

E Happy. Uite! Mi-a dat camera lui, așa că doarme aici.

Am o întrebare ciudată.

E vreo parte din tine care se simte ușurată?

De când am fost mușcat de păianjenul ăla...

... am avut doar o săptămână în care viața mi s-a părut normală.

Sau oarecum normală, cred.

Și...

... a fost când ai aflat tu.

Pentru că toți cei din viața mea care voiam să știe știau.

Și a fost perfect.

Dar acum știe toată lumea și...

... sunt cea mai faimoasă persoană din întreaga lume.

Și sunt tot lefter.

Sunt...

... nerăbdătoare să te văd mâine.

Da. Și eu.

Încheiați!

Vă plăceți. Am înțeles. Închide!

Nu e nimic nou. Am nevoie de 8 ore de somn.

- Ai ascultat tot timpul? - Bună, Happy!

Nu c-am vrut.

- MJ te salută. - Bună!

A reînceput școala!

În infinita lor înțelepciune, mocofanul primar și clovnii de la primărie

îi urează bun-venit celui mai notoriu ucigaș costumat al orașului...

Peter Parker. Pe ei, tigrule!

Sau să spun „păianjenule”?

Mulțimea a continuat

să se mărească aici

toată dimineața, la școala Midtown Science and Technology.

Mulțimea pare împărțită în mod egal

între susținătorii și protestatarii Omului-Păianjen.

MJ!

MJ! MJ, te iubim!

MJ, o să-i faci copilași-păianjen?

Înapoi! Înapoi!

MJ, știi că e un criminal, nu?

Hei, Peter, fă un TikTok cu mine.

Mysterio pentru totdeauna!

Fă un salt!

- Să vă vedem sărutându-vă! - Terminați!

- Cine ești tu? - Sunt Ned Leeds.

- Cel mai bun prieten al Omului-Păianjen. - Cel mai bun prieten al lui Peter Parker.

Dacă vă luați de amicul meu, vă luați de Flash Thompson.

Dacă vreți să citiți despre prietenia noastră,

acum puteți, în noua mea carte, „Flashpoint”.

Un păianjen, două inimi, un milion de amintiri nebunești. Citiți-o!

- Du-te! - Trebuie s-o aștept...

Nu. Du-te!

Ne vedem înăuntru, bine?

Urmăriți în continuare Midtown News

pe măsură ce vă aducem povești personale

despre Peter și cea mai mare bătălie a lui:

admiterea la facultate.

Peter, ne-ar plăcea să-ți urăm bun venit înapoi la liceul Midtown,

unde modelăm eroi.

Sau criminali.

Încetează!

- E o onoare să vă slujim, dle. - Nu e.

- Mysterio avea dreptate. - Oprește-te!

Niște elevi au făcut asta pentru tine.

Nu. Tu ai făcut asta.

Am ajutat un pic.

Am încercat să te opresc de atâtea ori, dar ai reușit. El a făcut tot.

Sper să ai timp să vezi de aproape.

Și poți să mergi sau să te balansezi pe holuri.

Sau să te târăști pe tavan, ca să eviți lumea.

- Știm toți că poți. - Eu o să...

- Știu ce ai făcut. - Încetează! Te faci de rușine.

- Știu ce ai făcut. - Face teorii de conspirație.

Am făcut echipa în laborator. Știați asta?

Cațără-te pe el!

Cațără-te pe el!

Ia uitați-vă cum avansează lipiciosul!

Ciudatule!

Eu îi dau cele mai bune idei. De aia și zice să sunt mentorul lui.

Peter! Mă bucur că te văd. Pe curând!

O, Doamne, ce simpatic e!

Cum e să fii profesorul Omului-Păianjen?

Peter mereu a fost pentru mine mai mult decât un elev.

A fost mai degrabă un fiu. Care totodată e și fratele meu mai mic.

Așadar, ce părere aveți

despre conspirațiile legate de Mysterio care se răspândesc în mediul online?

Există o teorie a conspirației cum că...

Justin Timberlake a fost în NSYNC la un moment dat.

Apoi cauți pe net și chiar a fost în NSYNC.

Fosta mea soție, de exemplu, petrecea mult timp pe internet.

Și știți, internetul e un loc sălbatic

care îi atrage pe oamenii ca ea, puțin pierduți

și care au cam uitat de unde provin, cine sunt

și că iubesc foarte mult pe cineva.

Uneori uiți lucrurile astea și ajungi pe forumurile conspiraționiste,

crezând în Mysterio.

Scuze, ce m-ați întrebat?

Nu ați observat niciodată că avea abilități atletice ieșite din comun?

Ce să zic... E un liceu cu profil real,

deci două flotări reprezintă aptitudini atletice ieșite din comun.

În cartea ta ai dezvăluit că numele de Omul-Păianjen a fost ideea ta.

Ai vehiculat și altele, înainte să te hotărăști la Omul-Păianjen?

Da, au existat câteva.

Arahnopuștiul. Pișcatul.

Dacă mă gândesc, au existat dăți când se lipea de perete

sau îi ieșea o chestie din încheietură.

Dar nu i-am acordat multă atenție. Pur și simplu...

Fac asta de mult timp. Sunt mulți copii.

Am remarcat că nu sunt menționată deloc în cartea ta.

Ba nu, cu siguranță ești.

Adică ești...

Ia te uită, are poze?

Dacă m-ar fi mușcat acel păianjen,

am fi vorbit despre un Om-Păianjen diferit.

Cred că aș fi avut un alt stil de costum.

Poate ceva evazat în partea de jos.

Cât mai sexy posibil.

Așadar, ce mesaj s-ar cuveni să-i fie trimis

unei foste iubite, în creierii nopții?

Arăți grozav, apropo.

Mulțumesc. Arăți la fel de frumoasă ca întotdeauna.

Ce le spui celor are susțin

că de fapt nu ești prieten cu Peter Parker?

Doare, să știi.

Fiindcă...

Știi, eu...

Ia zi-mi:

dacă ar fi aici păianjenul care ți-a dat puterile,

ce ai spune?

INTERVIU EXCLUSIV!!!!!!!

I-ai spune „mulțumesc” sau „mulțumesc pentru nimic”?

I-aș spune „mulțumesc”.

„Pentru nimic”?

Puteți urmări restul interviului meu exclusiv

cu Peter Parker azi la prânz, doar pe MNN.

În continuare: Statuia Libertății va fi renovată

și câțiva artiști de la liceul Midtown ne împărtășesc

ideile lor despre cum ar trebui să arate.

Vom reveni după acest mesaj important

de la directorul Morita referitor la siguranța în cantină.

Putem să stăm aici toată ziua? E nebunie jos.

Ăsta e bun.

„Unii sugerează că puterile lui Parker includ”

„capacitatea păianjenului mascul de a hipnotiza femelele,”

„pe care le-a folosit pentru a o seduce

pe Jones-Watson în cultul său al personalității.”

Oprește-te! Oprește-te!

Da, Stăpâne-Păianjen.

În sfârșit, puțină intimitate!

E o nebunie jos.

Deci, mă gândeam...

... când intrăm la MIT, ar trebui să locuim împreună.

- Da, sigur. - Da, mi-ar plăcea.

- Ăștia vom fi noi. - Da.

Fără frisbee. Și zâmbet.

MIT e, evident, visul.

Dar, dacă alegem aceleași școli de rezervă,

vom fi oricum împreună în Boston.

Școală nouă, oraș nou, pot fi Omul-Păianjen acolo.

Au infracțiuni în Boston, nu?

- Da, au. - Infracțiuni mari.

Deci va fi ca un nou început.

Ce e?

Cred doar că, dacă nu...

Dacă te aștepți la dezamăgire,

atunci nu poți fi niciodată cu adevărat dezamăgit.

Haide!

Va fi un nou început.

Și vom fi toți împreună.

Da, ai dreptate. Început nou.

Da.

Început nou.

Primul e aici!

E în regulă. E o școală de rezervă.

Peter.

Nu?

Ultimul.

MIT?

Bine.

Gata?

Jones, ți-am spus să dai jos decorațiunile de Halloween.

- De fapt, aia era Sasha... - Lasă comentariile! Doar fă-o!

Se rezolvă.

- Simt că o să vomit. - N-o face, că o să mă pună să curăț.

Asta e singura noastră șansă. E aici sau nicăieri.

Hei! Haide.

- Bine. Sunteți gata? - Da.

La trei.

Unu, doi, trei.

Nu.

Nu.

Tu?

„În urma controverselor recente,”

„nu putem lua în considerare cererea dv în acest moment.”

Nu e corect.

Adică, nu e deloc corect. N-am făcut nimic rău.

Voi sigur n-ați făcut nimic rău.

Așteaptă-te la dezamăgire și nu vei fi niciodată dezamăgit.

Nu dormim până în...

... Boston!

N-ați intrat?

Da, pentru că noi chiar suntem prieteni cu Omul-Păianjen.

Da. Mai bine plec.

E o petrecere pentru noii admiși și...

Îmi pare rău.

- Jones, ce faci? Treci înapoi la treabă! - Da, vin.

Știți ce?

N-aș schimba nimic din ce-am făcut.

Nici eu.

Deși trebuie să le arăt scrisoarea părinților.

Bună!

Bună!

Eu sunt...

Cea mai faimoasă persoană din lume. Știu.

Wong. Să n-aluneci! N-avem asigurare de răspundere civilă.

- Toate astea pentru o sărbătoare? - Nu. O poartă ne leagă de Siberia.

A bătut viscolul înăuntru.

Pentru că cineva a uitat de vraja lunară pentru strângerea sigiliilor.

Așa e, pentru că a uitat că acum am sarcini mai importante.

- Sarcini mai importante? - Da, ale Vrăjitorului Suprem.

Am crezut că tu ești Vrăjitorul Suprem.

Nu, el e, dintr-o formalitate, pentru că eu am lipsit 5 ani.

Felicitări!

- Dacă aș fi fost aici, aș fi... - Dat foc loculului.

Voi doi, dați la lopată!

Deci, Peter, cum de am plăcerea?

Da. Îmi pare foarte rău că vă deranjez, dle, dar...

Te rog. Am salvat jumătate de univers împreună. Nu mai e nevoie de „domnule”.

- Bine, Stephen. - Pare ciudat, dar o voi permite.

Când Mysterio mi-a dezvăluit identitatea...

... toată viața mea s-a dat peste cap.

Nu știu dacă asta ar funcționa, dar mă întrebam dacă...

Poate ai putea să te întorci în timp și să anulezi asta?

Am manipulat stabilitatea spațio-temporală pentru a resuscita nenumărate vieți.

Vrei s-o repetăm doar pentru că ai probleme?

Nu e vorba de mine. Asta afectează mulți oameni.

Pe mătușa May, pe Happy, pe cel mai bun prieten, pe iubita mea...

Viitorul lor e distrus doar pentru că mă cunosc și ei n-au făcut nimic rău.

Îmi pare tare rău, dar...

Chiar dacă aș vrea, nu mai am Piatra Timpului.

Așa e.

Îmi pare rău dacă ți-am irosit timpul.

- Nu, n-ai făcut-o. - Uită de asta, te rog.

O va face. Se pricepe să uite lucruri.

- Wong, de fapt, ai inspirat o idee bună. - Ce?

Runele lui Kof-Kol.

Runele lui Kof-Kol?

E doar o vrajă standard de uitare.

Nu va întoarce timpul, dar oamenii vor uita că ești Omul-Păianjen.

- Serios? - Nu, nu serios.

Vraja aia e la granița întunecată dintre realitatea cunoscută și cea necunoscută.

E prea periculos.

Am folosit-o pentru mult mai puțin.

Îți amintești petrecerea de lună plină de la Kamar-Taj?

- Nu. - Exact.

Haide, Wong.

Nu a trecut prin destule?

Doar nu mă amesteca în asta.

Bine?

Bine.

Deci, ce loc e ăsta?

Sanctuarul e construit la intersecția curenților de energie cosmică.

N-am fost primii care i-a căutat.

Câteva dintre zidurile astea au mii de ani.

Și au filmat un episod din Equalizer aici, în anii '80.

Ei bine, eu...

... apreciez mult că faci asta pentru mine, dle.

Pentru puțin.

Și nu-mi spune „domnule”.

Da. Îmi pare rău.

Ești gata?

Sunt gata.

Mi-a părut bine să te cunosc, Omule-Păianjen.

Poftim?

Toată lumea va uita că Peter Parker e Omul-Păianjen.

Inclusiv eu.

Toată lumea?

- Unii nu pot să știe în continuare? - Nu așa funcționează vraja.

Și e foarte dificil și periculos s-o schimbi în timp ce o faci.

Deci iubita mea va uita tot ce-am făcut?

Va mai fi iubita mea măcar?

Depinde. Era iubita ta pentru că ești Omul-Păianjen sau...?

- Nu știu. Chiar sper că nu. - Bine.

Toată lumea din lume va uita că ești Omul-Păianjen, cu excepția iubitei tale.

Mulțumesc mult.

Doamne, Ned! Ned.

Ce e un Ned?

E cel mai bun prieten al meu. E important ca Ned să știe.

Bine, hai să nu mai modificăm parametrii acestei vrăji

în timp ce o fac.

Bine, am terminat. Jur că am terminat.

- Dar mătușa May ar trebui să știe. - Nu mai manipula vraja!

Când a aflat că sunt Omul-Păianjen, a fost haos.

Nu cred că aș putea trece din nou prin asta.

- Deci mătușa May? - Da.

Mulțumesc.

- Happy (fericit)? - Nu. Iritat.

E o poreclă. Harold „Happy” Hogan.

Lucra cu Tony Stark, apoi s-a văzut cu mătușa mea...

Vrei să taci?

Practic, toți cei care știau că sunt Omul-Păianjen ar trebui să știe!

- A funcționat? - Nu!

- Mi-ai schimbat vraja de 6 ori. - De 5 ori.

Mi-ai schimbat vraja! Nu faci asta, ți-am spus.

Și de-aia vraja era complet scăpată de sub control.

Dacă n-aș fi oprit-o, s-ar fi putut întâmpla ceva catastrofal.

- Stephen, îmi pare atât de rău... - Spune-mi „domnule”.

Scuze, domnule.

După tot ce am făcut împreună,

cumva, uit mereu că ești doar un puști.

Uite, Parker, problema nu e Mysterio.

Tu ești, încercând să duci două vieți.

Cu cât faci asta mai mult, cu atât devine mai periculos, crede-mă.

Îmi pare tare rău că tu și prietenii tăi n-ați intrat la facultate,

dar, dacă te-au respins și ai încercat să-i convingi să se răzgândească,

nu mai poți face nimic.

Când spui „să-i convingi”, vrei să spui că aș fi putut să-i sun?

Da.

Aș putea face asta?

Nu ai sunat la...?

Am primit scrisoarea lor și am presupus...

Îmi pare rău.

Îmi spui că nici nu te-ai gândit să-ți pledezi cazul întâi,

înainte să-mi ceri să spăl creierul întregii lumi?

Dacă o pui așa, atunci...

Hai, răspunde, răspunde!

Ce e? Sunt ocupat.

- Flash, unde e petrecerea MIT? - De ce?

Ca să vorbesc cu cineva. Încerc să le ofer lui Ned și MJ încă o șansă de a intra.

Eu cu ce m-aleg?

Risc mult doar vorbind cu tine.

Bine, o să...

... te balansez la școală o săptămână?

O lună.

- O săptămână. - Două săptămâni.

- Flash, te rog, ajută-mă! - Știi ce vreau.

Bine, le voi spune tuturor că ești prietenul meu cel mai bun.

- Flash, te rog, ajută-mă! - Bine.

E o doamnă, asistenta vicecancelarului. Poți vorbi cu ea.

- Perfect! Unde e? - A plecat.

- Unde? - La aeroport.

Rețeaua Stark indisponibilă.

asta-i doamna

Recunoașterea facială indisponibilă.

Bună!

Da, te văd.

O, Doamne!

- Ăla e Peter Parker. - Mamă?

Bine.

Da.

- Bună, sunt Peter Parker. - Știi că ești pe stradă, nu?

Îmi pare rău, chiar trebuia să vorbesc cu dv. Știu că mergeți la aeroport.

MJ Watson și Ned Leeds sunt cei mai deștepți oameni pe care i-am întâlnit.

Eu sunt un prost că i-am lăsat să mă ajute.

Dar, altfel, ar fi murit milioane.

- Nu lăsați MIT să fie prost ca mine. - MIT e prost?

Nu, nu lăsați MIT să fie prost.

Ca versiunea mai proastă a mea, care nu i-ar fi lăsat să ajute.

N-ai repetat asta, nu-i așa, Peter?

Practic, ce încerc să...

De ce fugi?

O, Doamne!

Doamnă? Ar trebui să ieșiți din mașină.

Dați-vă jos de pe pod!

Ușa e încuiată. Ușa... Hei!

Bună, Peter!

Bună? Ne...? Te cunosc?

Ce ai făcut cu mașina mea?

Nu știu despre ce vorbești. Ce mașină?

Puterea soarelui în palma mâinii mele.

S-a dus.

Domnule, dacă nu mai zdrobești mașini,

putem coopera și te pot ajuta s-o găsești.

Vrei să joci jocuri?

Prinde!

E în regulă, sunteți în siguranță. Plecați!

Crezi că noul tău costum sofisticat te va salva?

Ar fi trebui să-ți ucid iubita când am avut ocazia.

Ce ai spus?

Se pare că avem concurență.

Peter! Ajutor!

Nu vă faceți griji, doamnă, vin!

Peter!

Doamnă, stați calmă! Respirați adânc! Sunteți bine?

Nu!

Promit că am totul sub control.

Costum compromis.

Nanotehnologie.

Te-ai întrecut pe tine însuți, Peter.

Te-am subestimat.

Dar acum mori.

Nu ești Peter Parker.

Sunt atât de derutat acum.

Ce se întâmplă?

Dispozitiv nou detectat.

Conectare la noul dispozitiv.

Nu-l asculți pe el, mă asculți pe mine.

Ascultă-mă!

Nu, nu pe el. Pe mine.

Doamnă, sunteți bine? Haideți, încă puteți ajunge la avion.

Peter.

Ești un erou.

Nu... Ei bine, eu sunt... Nu, sunt...

O să vorbesc la Admiteri despre prietenii tăi și despre tine.

Nu, dar, doamnă, nu e vorba de mine.

O să vorbesc cu ei despre prietenii tăi și despre tine. Bine?

Chiar?

Și, dacă sunteți cuminți, poate veți avea o șansă.

Poftim! Dă-te! O să-l prind pe bărbatul ăla!

Hei! Tu! Te văd. Vino încoace!

Asta n-a fost în regulă! Incredibil!

Cine ești tu...?

Hei, până nu mai încerci să mă omori, eu am controlul, amice,

asupra întregii situații cu tentaculele astea pe care le ai.

Acum, cine ești? Ce se întâmplă...?

Nu.

Osborn?

Doctore...?

Ai grijă ce îți dorești, Parker!

Dă-mi drumul de aici!

Îmi explici, te rog, ce se întâmplă?

Vraja pe care ai stricat-o,

cu care voiai să se uite că Peter Parker e Omul-Păianjen,

i-a atras pe toți cei care știu că Peter Parker e Omul-Păianjen

din toate universurile în ăsta.

- „Din toate universurile”? - Cine ești tu? Și unde sunt?

Mai bine nu interacționăm, pentru că, sincer,

multiversul e un concept despre care știm înfricoșător de puțin.

- Multiversul există? - Asta nici n-ar trebui să fie posibil.

- Am crezut că ai oprit vraja. - Am izolat-o, dar câțiva s-au strecurat.

După ce ai plecat, am detectat o prezență din altă lume, am urmărit-o prin canale,

unde l-am găsit pe...

... ticălosul ăla verde slinos.

Vrajă? Adică magie?

Ce e asta, o aniversare? Cine e caraghiosul ăsta? Ce e nebunia asta?

Fii atent! Știi un Peter Parker care e Omul-Păianjen?

Da.

- El e? - Nu.

Vezi?

Bine, uite ce trebuie să facem. Nu știu câți astfel de vizitatori avem...

Am mai văzut unul. Pe pod.

Era ca un elf verde zburător.

Pare vesel. De ce nu începi cu el?

Prinde-i și adu-i aici,

până-mi dau seama cum să-i duc înapoi înainte să distrugă țesătura realității,

sau mai rău, să afle Wong.

Doctor Strange?

Ce?

Eu și prietenii mei mai avem o șansă să intrăm la MIT,

și, dacă școala mă vede luptând cu monștrii ăștia nebuni...

- Vezi cum vorbești! - Scuze.

Încă vorbești de facultate?

Ce ai făcut?

Asta.

Hei, nu poți să...

- Cum ai făcut asta? - Multe aniversări.

Hei!

O șansă. Trimite-i aici, mergi mai departe. Cu plăcere. Treci la treabă!

Domnule...

Ce mai e?

Știu că e dezastrul meu și voi îndrepta asta, dar o să am nevoie de ajutor.

Nu pot să cred că sunt în Sanctuarul Sacru.

Nici eu.

Deci, de unde ai știut că ești magic?

Bunica spune că o avem din familie și, uneori, simt furnicături în mâini...

Vorbește cu medicul tău!

- Peter. - Bună!

Scuze că te-am târât în asta! Trebuie să mă ajuți să-i găsesc.

Nu trebuie să-ți ceri scuze. Ne-ai mai dat o șansă la MIT.

Deci, cum au ajuns ăștia răi aici?

A stricat o vrajă ca să vă bage la facultate.

- Am crezut că salvarea doamnei... - Ai făcut-o cu magie?

Asta a fost după. Hai să ne concentrăm la vestea bună.

Ba la vestea proastă.

De-acum, n-ați detectat niciun intrus din multivers,

așa că puneți-vă pe telefoane,

scobiți internetul și rezolvați misterul!

Ne spui ce să facem, deși vraja ta a fost stricată,

deci ăsta cam e dezastrul tău.

Știi, și eu știu câteva cuvinte magice,

începând cu cuvântul „te rog”.

Vă rog, rezolvați misterul ăsta!

Puteți lucra în beci.

În beci?

Super tare!

- Auziți, chestia cu vraja... - E în regulă.

- Stai, chiar? - Da.

Adică, înțeleg. Încercai doar să îndrepți lucrurile.

Și poate să ne spui și nouă data viitoare, știi?

Așa, când te gândești:

„Urmează să fac ceva ce-ar putea distruge universul”,

te-am putea ajuta, ne-am putea gândi împreună, am veni cu idei.

S-a făcut.

Ned?

O, frate, nu-mi pasă. Chiar nu e mare lucru.

Un rug de tortură!

Aia e o mașină de Pilates.

- Aia e... - Cripta.

Deci îi luăm pe restul, îi electrocutezi, Doctorul Magic îi trimite înapoi,

și, când intrăm la MIT, fac cinste cu gogoși vechi.

Hai să prindem niște bărbați din multivers!

Hei! Cine naiba sunt ăștia doi?

Sunt prietenii mei. Ea e MJ și el e Ned.

Bună!

Scuze, cum ai zis că te cheamă?

Dr Otto Octavius.

Nu, serios, care e numele tău?

O, ăla e un dinozaur?

BLOCAJ BRAȚE ACTIV NANOCOSTUM OFFLINE

DEZINFECTANT

MODEL BARBĂ

Ce e?

La ce vă uitați?

Dacă vopseaua nu iese, adu-l la adăpost. O scot eu.

Nu, nu, nu, May. Trebuie să-i găsim pe ăștia întâi.

Termină-ți misiunea și vino! Împărțim conserve.

- Asta ar merge. - Văd unul, văd unul.

- Trebuie să închid. - Te iubesc.

Tipul de pe scaun rămâne tipul de pe scaun.

Ce ai găsit?

E o tulburare lângă o unitate militară de cercetare din afara orașului,

iar martorii spun că au văzut un monstru zburând prin aer.

Trebuie să fie tipul de pe pod, nu?

E imposibil.

Îl știi, nu?

Pe pod, i-ai spus numele.

Norman Osborn. Om de știință genial. Cercetare militară.

- Dar era lacom, nechibzuit. - Ce s-a întâmplat cu el?

Ne-am săturat de întrebările tale, băiete!

Bine.

Trebuie să plec. Unde merg?

Nu poate fi el.

De ce?

Pentru că Norman Osborn a murit cu ani în urmă.

Deci ori am văzut pe altcineva,

ori zbori în întuneric să te lupți cu o fantomă.

Fii cu ochii pe copaci. Nu prea știm unde e tipul ăsta.

Chiar nu știu cum faci asta fără să vomiți.

- Ați văzut asta? - Nu.

E foarte întuneric.

Bine, bine, bine, bine.

- Ce se întâmplă? - Peter, ce este?

Simți furnicătura? Îți furnică furnicătura?

- Voi vedeți asta? - Da.

- Osborn? - Nu. Era verde. Ăsta e albastru.

Ești cumva din alt univers?

Ce face?

Nu știu. Pare că se încarcă.

Nu-mi place asta. Prinde-l în pânză!

La stânga! La stânga! Stânga! Mergi! Stânga! Da!

Ce tot spui? Dreapta. Ia-o la dreapta! Dreapta!

Dreapta! Vrea să spună dreapta!

Măi! Nu m-ajutați așa!

O, nu, nu, nu! Ce s-a întâmplat? Peter? Peter!

Peter, sunt eu. Flint Marko. Îți amintești?

- Sunt Peter, dar nu Peter al tău. - Cum nu al meu?

- Ce naiba se întâmplă? - O să-ți explic.

- Dar, întâi, mă ajuți să-l oprim pe ăsta? - Bine.

Încearcă să-l înconjori și eu opresc curentul. Haide!

Nu pot să-l mai țin mult.

Am reușit!

Alt Peter. Ciudat!

Mersi.

- Scuze. - Nicio grijă.

Mi-am recuperat corpul.

Asta va părea o nebunie, dar ăsta nu e universul tău.

- Alt univers? - Ce?

Asta simțeam. Curentul. E diferit.

Îmi place.

Ușor, prietene!

E vina mea că ești aici.

În univers? Sau în pădure? Urăsc pădurea.

Mă refeream la univers, dle.

Deci o să stați și o să vă prefaceți că nu sunt în fundul gol?

- Eu da. - Nu, nu.

Ce-a fost asta?

- Ce i-ai făcut? - E în regulă.

L-ai ucis?

Pot să explic totul. Trebuie doar să ai încredere în mine. Te rog!

Nu am. Nu te cunosc.

Ce e asta?

Ai ales partea greșită.

Connors?

Stai, cunoști creatura asta?

Nu, nu, nu. Nu o creatură. Un bărbat.

Uau! Aceleași universuri.

Dr Curt Connors. Era om de știință la Oscorp când lucram acolo.

Un om de știință strălucit. Până s-a transformat într-o șopârlă.

Apoi a încercat să transforme tot orașul în șopârle. O nebunie!

N-a fost o nebunie, Max. A fost următorul pas în evoluția umană.

- Dinozaurul poate vorbi. - Șopârlă.

Apropo, ce ți s-a întâmplat?

Ultima oară aveai dinți urâți, ochelari și freză cu cărare.

Ți-ai schimbat imaginea?

Știi că pot să ți-o schimb eu cu adevărat.

- Nu-mi spune, într-o șopârlă? - Exact!

Vreți să tăceți? Unde suntem?

- E complicat. - O temniță de vrăjitor.

Temniță de vrăjitor?

N-am cum s-o îndulcesc. Chiar e temnița unui vrăjitor.

Poți să-ți păstrezi magia.

Eu vreau să gust energia aia nouă simțită.

O, Peter, bună!

Băieții ăia au ajuns? Ar trebui să fie unul electric și unul de nisip.

Da, sunt toți aici, încuiați.

Perfect! O să stau aici un pic

să repar ce-am stricat, ca să nu mai dea vina pe mine.

Bine.

Dar n-aș putea face nimic din toate astea fără tine, așa că mulțumesc.

Da, sigur.

Întreabă-l dacă e ca un monstru-copac sau un om de știință transformat în copac.

E doar un copac, omule.

Doar un copac.

Lașule!

Avem o lume nouă de cucerit.

Îmi faci silă.

Lasă-mă în pace! Te rog!

Ascunzându-te în umbră.

Ascunzându-te de cine ești cu adevărat.

Nu!

Nu poți scăpa de tine însuți!

- Bună, May! - Bună, Peter!

Sunt la muncă și unul dintre ăia pe care îi cauți tocmai a intrat.

MYSTERIO A AVUT DREPTATE

May! Unde e May?

Mulțumesc.

May.

Hei, uite-l!

Norman, ăsta e nepotul meu.

Norman Osborn? Credeam că ești...

L-am văzut pe Omul-Păianjen într-o reclamă pentru locul ăsta.

Și m-am gândit că mă poate ajuta. Dar tu nu ești el.

- Vrei ajutorul Omului-Păianjen? - Doar a intrat aici.

Nu știam unde altundeva să merg.

Cineva locuiește în casa mea.

Oscorp nu există.

Fiul meu...

Uneori...

... nu sunt eu însumi.

Sunt... altcineva.

Și, de fiecare dată când deține controlul, nu-mi amintesc.

- Cine e? - Iar acum sunt aici, în orașul ăsta.

- Cine deține controlul? - Nu știu ce se întâmplă cu mine.

E în regulă. Bine.

N-are sens.

E pierdut.

Și nu doar în cosmos. Ci în mintea lui.

Toți sunt așa?

- Da. - Da?

Adică toți au probleme lor mintale sau fizice.

Are nevoie de ajutor și poate că toți au.

Stai, nu vrei să spui... Nu, May, asta nu e problema mea.

Peter, nu e problema ta?

May. Șansa lor de a primi ajutor e mult mai mare acolo de unde au venit.

Cel mai bine e să-i trimitem acasă.

Pentru ei? Sau pentru tine?

Uită-te în jurul tău! Asta facem noi. Ajutăm oamenii.

E cel mai bine pentru ei. Ai încredere în mine.

ȘTIRI DE ULTIMĂ ORĂ

Îl am alături pe supervizorul Walter Burke,

care a fost prezent la locul incidentului din seara asta.

Dle Burke, spuneți că l-ați văzut cu propriii ochi pe Omul-Păianjen,

distrugând mai multe linii de înaltă tensiune?

Da. Da, domnule, asta a făcut.

Iată, oameni buni!

La prima mână, de la un martor incoruptibil,

Teroarea Tinerilor atacându-ne rețeaua electrică.

- Da, vorbea cu Dirt Man. - Mă scuzați?

Da, vorbea cu Dirt Man înainte să lucreze împreună

ca să-l facă pe Monstrul Curentului să dispară cu o pânză sclipitoare.

Bun. Da. Vă mulțumesc foarte mult.

Păi asta...

Va trebui să atestăm veridicitatea celor spuse.

Voi vorbi cu producătorul meu, să încercăm să aflăm ce e în termosul dlui Burke.

Dar adevărul rămâne că Omul-Păianjen e o amenințare.

Vom reveni imediat după un cuvânt scurt de la Daily Bugle Supplements.

Singurul alt supliment de care ai nevoie.

Și încheiem.

Ce e?

Îl văd.

E cu mătușa lui și un tip necunoscut.

- Ești sigur? - Pleacă de la adăpost.

Bine. Nu-l pierde!

Mersi, May. Sper să ne mai vedem.

Hei. Are încredere în tine. La fel și eu.

Mersi că mi-ai curățat costumul.

Ne vedem mai târziu.

- Băieți, el e dl Osborn. - E „doctor”.

Scuze. Dr. Osborn, ei sunt prietenii mei, Ned și MJ.

Mary Jane?

E Michelle Jones, de fapt.

Fascinant!

Crezi că mai există alți Ned Leeds?

Octavius?

Osborn?

- Ce s-a întâmplat cu tine? - Ce s-a întâmplat cu m...?

- Tu ești cadavrul umblător. - Ce vrei să spui?

Ai murit, Norman.

Cu ani în urmă.

Ești nebun.

Doamne, ce-mi place aici!

Despre ce vorbești? Stă chiar acolo. Nu e...

Mort.

Au murit amândoi. Luptând cu Omul-Păianjen.

A fost peste tot la știri.

Spiridușul Verde, străpuns de planorul pe care zburai.

Și, câțiva ani mai târziu,

tu, Doc Ock, te-ai înecat în râu cu mașina ta.

Ce prostie!

Omul-Păianjen încerca să-mi oprească reactorul de fuziune.

Așa că l-am oprit.

Îl țineam de gât și apoi am...

Și apoi eram aici.

O, vă rog. Hai să vă spun ceva.

Îl făceam praf pe Omul-Păianjen. O să vă spună.

Apoi a provocat o supraîncărcare. Eram în rețea, absorbeam informații.

Urma să mă transform în energie pură și apoi...

Și apoi...

O, la naiba!

Era să mor.

Max, tu știi? Eu mor?

- Perfect! Ai mai prins unul. - Nu, Strange. Nu e periculos.

E în regulă.

Ce e aia?

O relicvă veche. La Macchina di Kadavus. Ți-am prins vraja coruptă înăuntru.

După ce termin ritualul potrivit, va inversa vraja

și-i va trimite pe ăștia în universurile lor.

Și după aia? Pierim?

Nu, mersi. O să spun pas.

Dă-mi drumul de aici!

Peter!

Strange, nu-i putem trimite înapoi. Nu încă.

De ce?

Unii dintre ei vor muri.

Parker.

E soarta lor.

Haide, Strange, puțină milă!

În marele calcul al multiversului,

sacrificiul lor înseamnă infinit mai mult decât viața lor.

Îmi pare rău, puștiule.

Dacă mor, mor.

Peter!

Nu!

- Omule, ce faci?! - Peter, trebuie să pleci. Du-te!

De-aia n-am făcut niciodată copii.

- Dă-mi cutia! - Nu.

O, Doamne, sunt mort!

Nu ești mort. Ai fost doar separat de forma ta fizica.

De forma fizi... Ce?

Cum faci asta?

N-am idee.

N-ar trebui să poți face asta.

E un sentiment uimitor.

E poate unul dintre cele mai tari lucruri care mi s-au întâmplat.

Dar să n-o mai faci niciodată.

Hei! Dă-te de pe mine!

Ce loc e ăsta?

Dimensiunea Oglinzilor, unde eu am controlul.

Strange, oprește-te! Putem vorbi despre asta, te rog?

Parker, nu-ți dai seama că în multivers

există un număr infinit de oameni care știu că Peter Parker e Omul-Păianjen?

Și, dacă vraja aia se dezlănțuie, vin toți aici.

Știu. Înțeleg. Dar nu-i putem trimite acasă să moară.

E soarta lor.

Nu poți schimba asta cum nu poți schimba cine sunt.

Dar dacă am putea? Dacă le-am putea schimba soarta?

O, ce faci?

Nu-ți dau...

Dă-mi-o înapoi!

O spirală elicoidală? Dimensiunea Oglinzilor e doar geometrie?

Ești grozav la geometrie. Poți face geometrie.

Raza la pătrat. Împarte la pi. Punctează de-a lungul curbei.

S-a terminat, Parker.

Vin să te iau când se va termina.

Hei, Strange.

Știi ce e mai tare decât magia?

Matematica.

Nu face asta!

Au!

Îmi pare rău, dle, dar...

Trebuie să încerc.

- Măi, ce s-a întâmplat? - L-am învins pe Doctor Strange!

- Ce? - Uite, i-am furat chestia cu inelele.

Mă balansam prin oraș și am trecut printr-o

oglindă uriașă, apoi eram iar...

- Unde e? - E în capcană, dar nu știu cât timp.

Ne puteai lăsa să murim. De ce n-ai făcut-o?

Pentru că el nu e așa.

Cred că vă pot ajuta. Dacă pot îndrepta ce vi s-a întâmplat,

când vă întoarceți, lucrurile vor fi altfel

și poate nu muriți luptând cu Omul-Păianjen.

- Cum să ne îndrepți? - Tehnologia noastră e avansată și...

Te pot ajuta. Știi, și eu sunt om de știință.

- Octavius știe ce pot face. - Să ne castrezi ca pe câini? Refuz!

Nu vă pot promite nimic,

dar măcar puteți să mergeți acasă și să aveți o șansă.

Încă o șansă.

Hai, nu merită încercat?

Crede-mă, Peter.

Când încerci să îndrepți oamenii, există mereu consecințe.

Nu e nevoie să vii. Și nici nu știam că poți vorbi.

Dar, dacă rămâneți aici, o să aveți de-a face cu vrăjitorul.

Deci ori mergem, ori murim. Nu prea avem de ales, nu?

Eu vreau doar să mă duc acasă.

Eu, unul, nu vreau să fiu ucis,

mai ales de un tip îmbrăcat ca-n Dungeons & Dragons,

deci ce plan ai?

Am totul sub control.

Ce o să facem cu asta?

Trebuie să-i găsim un loc sigur.

- Sigur. Trebuie s-o iei. - Ce?

Dacă se întâmplă ceva rău, îți dau mesaj. Apeși pe ăsta și gata.

Nu, venim cu tine. Nu te lăsăm.

Nu se poate. E prea periculos. Ați făcut deja destule.

- Suntem în asta împreună. - Știu, Ned.

Dar nu pot face asta dacă vă știu în pericol.

Bine? Pentru mine, MJ, te rog, ia asta!

Te rog!

- Bine. - Mulțumesc.

Dar jur că, dacă nu primesc vești de la tine, apăs pe buton.

Sigur.

Și o s-o fac.

Te credem toți, Michelle.

N-are cum să fie iubita lui. N-are cum!

O s-o facă!

Absolut. Da.

Bine.

- Ne vedem mai târziu. - Ai grijă!

- Și tu. - Bine.

Bine.

- Ai grijă, bine? - Da. Și tu.

Deci...

Cine vine cu mine?

Eu mă bag.

Dar, dacă iese prost...

... te ard din cap până-n picioare.

Clientul meu n-are nimic de-a face cu tehnologia lipsă.

Respectă legea. Nu are nimic de ascuns.

Într-adevăr.

ALERTĂ - UȘA DIN FAȚĂ

Unde e Connors?

- Mi-a spus că vrea să rămână în mașină. - Bine.

Dle Hogan, s-a întâmplat ceva?

Happy!

Nu mai transpira!

Cum se face asta?

Da?

Mă simt cam prost că folosesc casa lui Happy așa.

O să-i treacă.

Majoritatea newyorkezilor se opun renovării Statuii Libertății.

O, scuze.

Deci ăsta e planul tău, Peter?

Fără laborator, fără facilități, doar miracole într-un apartament?

O să ne gătești niște remedii și burrito congelați la microunde?

Eu aș mânca un burrito.

O să ne omoare pe toți.

Să sperăm că nu.

- Tu ești primul, doctore. - Ce?

Ți-am spus, n-am nevoie să mă îndrepți.

N-am nevoie să mă îndrepți!

Mai ales un puști care folosește resturi din sertarul de gunoaie al unui burlac.

Nu, nu, nu. Are ceva acolo.

O simt. Energia aia ciudată.

Ce naiba e ăla?

Un fabricator.

Poate analiza, proiecta construi practic orice.

Am crezut că e patul de bronzat rupt de Happy.

Uită-te la asta!

O să ne omoare pe toți.

Uo! Ce se întâmplă acolo?

Cipul din ceafa doctorului a fost conceput să-i protejeze creierul

de sistemul IA care-i controlează tentaculele, dar, dacă te uiți aici...

... cipul e ars, așa că, în loc să controleze el tentaculele,

tentaculele îl controlează pe el.

Ceea ce cred că explică de ce e atât de nefericit tot timpul.

Dar dacă privești aici, pot introduce auto...

Circuitele compozite care se repară automat.

Exact. Teoretic, dacă ar fi să funcționeze,

el ar redeveni cum era.

BLOCAJ BRAȚE ACTIV NANOCOSTUM OFFLINE

Ți-e sete?

Da, mi-e sete.

Apă proaspătă sau sare?

Știi, pentru că ești o caracatiță.

Ce?

Apă proaspătă, atunci.

Uită-te la locul ăsta și la toate posibilitățile.

Ce, apartamentul?

Da, apartamentul. Îmi place planul deschis.

Nu. Nu, omule. Vorbesc despre lume.

Îmi place cine sunt aici.

Și tot curentul ăla...

Aș putea fi mult mai mult.

Tu de ce ai venit?

Am o fiică. Și vreau s-o văd.

Dar nu va trimite pe nimeni acasă

până nu-și termină micul proiect științific.

- Ai încredere în el? - Eu n-am încredere în nimeni.

Cum ai ajuns așa?

În locul unde lucram,

se făceau experimente cu electricitatea creată de organisme vii și apoi...

Am căzut într-o cuvă cu țipari electrici.

Glumești! Eu am căzut într-un superaccelerator.

La naiba!

Trebuie să ai grijă unde cazi.

Remarcabil!

Și tehnologia, și tu.

Când toate astea se vor termina,

dacă ai nevoie de o slujbă și vrei să schimbi universul...

A mers.

A mers!

Am reușit. Am făcut-o.

- Îl trimiți sus? - Acum.

Scuze!

- Rezistă, doctore! - Nu se mai termină cu umilințele?

Tu! Ține-ți proiectul de știință departe de mine!

Va merge. Ai încredere!

Spune nesăbuitul care s-a transformat într-un monstru!

Nu-ți mai mișca capul!

- Stai nemișcat! - Să nu-ndrăznești!

Jur, când scap din asta, o să-ți rupem...

Doctore?

Doctore?

Doctore?

Dr Octav...

E atât de liniște!

Vocile alea din capul meu...

Aproape că uitasem.

Otto.

Da. Norman.

Eu sunt.

Ca să vezi!

Sunt recunoscător, dragă băiat.

Zău!

Da, cu plăcere.

Cum pot ajuta?

Aici Peter. Lăsați un mesaj.

Da, Peter, aici Happy.

Mi-am accesat camera de la sonerie. Cine sunt ăia?

Ăla e un cyborg? Ai adus un cyborg cu picioare de robot în casa mea?

Unu era de noroi? Ce se întâmplă? Sună-mă!

Cum te simți, Norman?

Ești pe cale să devii din nou întreg.

Gata cu jumătatea mai întunecată.

Doar tu.

Doar eu.

Bine...

Vine aici.

Ăsta ar trebui să atragă curentul acum.

Mă întorc să-l verific, dar fii cu ochii pe lumini.

Când toate sunt verzi, înseamnă că toată electricitatea din corpul tău s-a disipat.

Nu toată electricitatea.

Normal că știi că ai nevoie de electricitate

ca să-ți funcționeze creierul.

Sistemul tău nervos e...

Nu sunt foarte sigur de ce-ți explic electricitatea.

- Pot să-ți pun o întrebare? - Sigur.

Astea sunt Lego-urile tale?

Trebuie să plec. Mă întorc.

- Ceva pare în neregulă. - Ce vrei să spui?

Nu-mi place ăsta.

Lasă-l în pace!

Cu cât treceți mai repede de asta, cu atât mergem acasă mai repede.

- Deci, unde e? - E înăuntru.

Și totuși noi suntem afară. Nu m-ai auzit spunând „Nu-l pierde”?

Vreau imagini incriminatoare cu Omul-Păianjen.

Am sunat deja la Serviciul de Siguranță. Sunt pe drum.

Și așa începe.

Locul ăsta va fi plin de poliție.

Peter?

Ce e?

Nu știu.

May?

Ce e, Peter?

Ce se întâmplă?

De ce te uiți așa la mine?

Frumos truc...

... simțul ăsta al tău.

- Norman? - Norman are un an sabatic, dragule.

Ce naiba?

Spiridușul.

„Fără jumătatea mai întunecată”? Chiar ai crezut că aș fi permis asta?

Că te-aș lăsa să-mi iei puterea

doar pentru că ești orb la ce-ți poate aduce puterea adevărată?

- Nu mă cunoști. - Nu?

Am văzut cum te-a prins în capcană.

Ducând lupta ei sfântă, morală.

N-avem nevoie să ne salvezi. Nu trebuie să fim îndreptați!

Astea nu sunt blesteme.

Sunt daruri.

- Norman, nu. - Liniște, cățeluș!

Nu știi despre ce vorbești.

Te-am privit cu ochii lași ai lui Norman.

Chinuindu-te să ai tot ce vrei,

în timp ce lumea încearcă să te facă să alegi.

Zeii nu trebuie să aleagă.

Noi luăm.

May. Fugi!

O, Doamne!

- Ce ai făcut? - Îmi plăceai mai mult înainte.

Aici! E acolo sus!

E tipul de pe pod!

Ai văzut asta?

Nu, nu vezi!

Destul de puternic, ca să ai totul.

Prea slab să iei!

Acum te-am prins.

Ți-am spus că vor fi consecințe.

Slăbiciunea ta, Peter,

este moralitatea.

Te sufocă.

Nu simți?

N-a mers.

Norman avea dreptate.

De la tine o are, boala aia jalnică.

Ai încercat să mă îndrepți.

May, du-te!

Acum, o să te îndrept eu.

May, fugi, te rog!

May!

Peter, Peter, Peter.

Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită.

Îmi poți mulțumi mai târziu.

Nu!

- May? - Peter.

May, May, sunt aici.

May.

May, sunt aici.

Ești în regulă?

Ce s-a întâmplat?

E în regulă. Suntem bine, nu?

Da. Am căzut în fund.

- Da, și eu. - Atâta tot.

Cred că mi-am rupt coastele.

E numai vina mea. Trebuia să-l las pe Strange să-i trimită înapoi.

Ai făcut ce trebuia.

Ar fi fost uciși.

Ai făcut ce trebuia.

Nu e responsabilitatea mea, May.

Ce a spus Norman?

Misiunea mea morală? Nu.

- Nu, May... - Peter, ascultă-mă!

Ai un dar.

Ai putere.

Și, cu mare putere, trebuie să vină și o mare responsabilitate.

Știu.

Hai să plecăm de aici!

Bine, să mergem.

Stai să-mi trag ră...

- Ce s-a întâmplat? Ești bine? - Sunt bine.

Da, ești bine. Ce s-a întâmplat?

Trebuie doar... să-mi trag răsuflarea.

Bine, trage-ți răsuflarea. Sunt chiar aici. Nicio grabă.

Îți tragi răsuflarea și după aia te ducem la doctor, bine?

Te simți bine?

Să mă ajute cineva! Am nevoie de o ambulanță, vă rog!

- Ce s-a întâmplat? - Nu s-a întâmplat nimic.

Ești bine, ești bine.

Lasă-mă doar... să-mi trag răsuflarea.

Sunt chiar aici. Sunt chiar... Sunt chiar aici.

Ești bine.

Suntem doar noi doi.

May?

May?

Te uiți la mine, May, te rog?

May?

May?

Ce faci, May?

Te rog, te trezești să vorbești cu mine? Te rog!

Ieși din mașină acum! Mișcă!

Coboară, coboară!

Peter! Fugi!

Suntem doar noi doi, bine? Suntem doar noi doi.

O, May, îmi pare rău.

Îmi pare atât de rău! Îmi pare atât de rău! Te iubesc.

Ieși cu mâinile sus!

Ieși imediat sau deschidem focul!

Fugi!

Bine, haideți! Intrați!

Tragedie.

Cum altfel să-i spun?

Ce mai e de spus?

Daunele.

Distrugerea.

Ați văzut cu ochii voștri.

Când se vor trezi oamenii și își vor da seama

că oriunde merge Omul-Păianjen

urmează haosul și calamitatea?

Tot ce atinge Omul-Păianjen e distrus.

Iar noi, nevinovații,

rămânem să adunăm resturile.

A raportat J. Jonah Jameson.

Noapte bună...

... și Dumnezeu să ne ajute pe toți!

Ni se spune că mai multe persoane au fost rănite

și putem confirma că cel puțin o persoană a fost ucisă.

Încă nimic?

Nu.

Îl apăs.

Ce? Nu, el...

Știu că mi-a spus să aștept, dar o voi face.

Mi-aș dori doar să-l vedem.

- Ned? - Da?

- Fă asta din nou. - Da.

Mi-aș dori doar să-l vedem.

Bine.

Mi-aș dori doar să-l vedem pe Peter.

Lola, ai dreptate. Sunt magic.

Ăla e el?

Da, da, trebuie să fie.

- Peter. Peter! - Hei, Peter!

Peter!

Bună! Bună!

Nu, nu, nu, e în regulă, e în regulă. Sunt un tip drăguț.

Bine.

Cine naiba ești tu?

- Sunt Peter Parker. - Nu e posibil.

Sunt Omul-Păianjen, în lumea mea.

Dar ieri,

eram...

Eram aici.

Teoria corzilor, realitatea multidimensională...

... și deplasarea materiei. Toate reale?

Da.

Știam eu.

Asta trebuie să fie din cauza vrăjii.

Vraja? Vrajă magică?

- Nu e nicio vrajă. - Nicio vrajă.

- Și magia e reală aici? - Vreau să spun...

- Taci, Ned! - Nu e reală.

- Taci! - Există magicieni.

- Nu mai vorbi! Oprește-te! - Dar nu ai cum...

Oprește-te!

- Demonstrează! - Ce?

- Că ești Peter Parker. - N-am act de identitate la mine.

Încalcă toată chestia cu anonimatul supereroilor.

- De ce ai făcut asta? - Să văd dacă ai furnicătura.

O am, dar nu pentru pâine.

Poți să nu mai arunci cu pâine?

Ești o persoană foarte neîncrezătoare...

... și respect asta.

- Târăște-te! - Să mă târăsc?

- Da. - Nu.

- Târăște-te! - De ce?

- Nu e de ajuns. - E destul.

- Nu e. - Ba e.

Cum stau lipit de tavan?

Fă-o!

Lola întreabă dacă poți da jos pânza de păianjen de acolo.

- Dacă tot ești acolo. - Da.

Mulțumesc.

E în regulă?

Deocamdată.

Am deschis portalul greșit pentru alt Peter Parker.

Atunci o faci până îl găsim pe cel adevărat.

Au!

Fără supărare.

- Bine. - Hai că poți.

- Găsește-l pe Peter Parker! - Ce are pe mână?

Găsește-l pe Peter Parker!

Găsește-l pe Peter Parker!

Grozav! E doar un tip oarecare.

Bună!

Sper că e în regulă, doar ce-am trecut prin...

Tocmai s-a închis.

Tu ești Peter.

Da. Peter Parker.

V-am văzut pe voi doi...

Bună!

Stai! El nu e prietenul vostru.

Deci și tu ești Omul-Păianjen? De ce n-ai spus asta?

De obicei nu-mi fac reclamă.

Cam încalcă toată chestia cu anonimatul supereroilor.

- Doar ce-am spus asta. - Asta a spus și el.

Lola întreabă dacă poți curăța pânzele pe care le-ai tras.

- O, scuze, lola. - Da, desigur.

Mă duc la culcare.

- Noapte bună, lola! - Noapte bună, lola lui Ned.

Asta poate părea ciudat,

dar am încercat să vă găsesc prietenul de când am ajuns aici.

Am un presentiment...

- ... că are nevoie de ajutorul meu. - De ajutorul nostru.

Așa e.

Nu știm unde e.

Și, sincer, acum numai pe noi ne mai are.

Ei bine, există vreun loc

unde s-ar duce, care înseamnă ceva pentru el?

Un loc unde s-ar duce...

Ca să se detașeze de tot?

Pentru mine, era în vârful clădirii Chrysler.

Empire State.

- Are vedere mai bună. - E o vedere frumoasă.

Da.

Da. Cred că știu exact unde ar fi.

Îmi pare rău.

Peter...

Sunt niște oameni aici.

Ce?

Hei, stați, stați! Ușurel!

Ce...?

Îmi pare rău...

... de May.

Da. Îmi pare rău.

Înțeleg un pic prin ce...

Nu, te rog nu-mi spune că știi prin ce trec.

Bine.

A murit.

Și e numai vina mea.

A murit degeaba.

Deci voi face ce-ar fi trebuit să fac de la început.

- Peter. - Te rog, nu!

N-aveți ce căuta aici. Niciunul dintre voi. Așa că vă trimit acasă.

Ceilalți tipi sunt din lumile voastre, nu?

Așa că ocupați-vă voi de ei!

Dacă mor, dacă îi ucideți, e treaba voastră.

Nu e problema mea.

Nu-mi mai pasă.

Am terminat.

Îmi pare foarte rău că v-am târât în asta.

Dar trebuie să plecați acasă acum.

Noroc!

Unchiul meu Ben a fost ucis.

A fost vina mea.

Am pierdut...

Am pierdut-o pe Gwen, pe...

Era MJ a mea.

N-am putut s-o salvez.

N-o să mă iert niciodată pentru asta.

Dar am mers înainte,

am încercat să fiu în continuare...

... Omul-Păianjen prietenos din cartier, pentru că știu că ea asta și-ar fi dorit,

dar, la un moment dat, am încetat să-mi mai rețin pumnii.

Am devenit răzbunător.

M-am amărât.

Nu vreau să ajungi ca mine.

În noaptea în care Ben a murit,

l-am vânat pe bărbatul pe care-l credeam vinovat.

Îl voiam mort.

Am primit ce mi-am dorit.

Nu a fost mai bine.

Mi-a luat mult timp...

... să învăț să trec de acel întuneric.

Vreau să-l omor.

Vreau să-l sfâșii în bucăți.

Încă îi aud vocea în minte.

Chiar și după ce a fost rănită, mi-a spus că am făcut ce trebuia.

- Mi-a spus că, odată cu o putere mare... - Vine și o responsabilitate mare.

Stai, ce? De unde știi asta?

- Unchiul Ben a spus-o. - În ziua în care a murit.

Poate că n-a murit degeaba, Peter.

Bine, deci Connors, Marko, Dillon și...

Cred că pot repara dispozitivele pentru Dillon și Marko, dar celelalte...

Îl rezolv eu pe Connors. L-am vindecat deja o dată, așa că nu e mare lucru.

- Ce? Nu e mare lucru. - Perfect!

Da, e grozav.

Cred că pot face un antiser pentru dr Osborn.

M-am gândit la asta mult timp.

Trebuie să-i vindecăm pe toți.

Nu?

Da.

Asta facem.

Ce e?

Doar... trei de voi...

Deci... ai și tu un prieten foarte bun?

Am avut.

Ai avut?

A murit în brațele mele...

... după ce a încercat să mă omoare.

A fost sfâșietor.

Omule.

Hei.

- Vrei să faci un diagnostic? - Da.

Hei, ești bine?

Da, sunt bine. Tu ești bine?

Nu meriți asta.

- Ți-am distrus viața. Am distrus-o. - Nu, nu, nu, nu.

Uită-te la mine! Sunt aici.

Nu plec nicăieri.

Vom trece peste asta și vom trece peste asta împreună.

Bine?

Bine.

Bine.

Mulțumesc.

Tu ai pe cineva?

Nu.

N-am timp pentru chestii de-ale lui Peter Parker, știi?

Tu?

E puțin complicat.

Înțeleg. Bănuiesc că nu e în cărți pentru tipi ca noi.

Ei, eu n-aș renunța.

A durat ceva timp, dar am făcut-o să funcționeze.

- Da? - Da. Eu și MJ.

MJ a mea.

Devine derutant aici.

Da.

- Peter! - Da?

O, scuze, ai vrut să spui...?

O, Peter Peter.

- Toți suntem Peter, Ned. - Toți suntem Peter.

- Peter Parker? - La fel. Toți suntem Peter Parker.

Computerul.

- Sunt gata. - Da. Și eu.

Bine, tot ce trebuie să facem e să-i atragem pe ăștia undeva, nu?

Să încercăm să-i vindecăm în timp ce ei încearcă să ne omoare

și să-i trimitem acasă.

- Folosind o cutie magică. - Ăsta e planul.

Tu te duci la luptă îmbrăcat ca un pastor șmecher sau ai costumul?

Bun.

- Cartușele de pânză. - Mersi.

Pentru ce e aia?

E fluidul meu de pânză, pentru lansatoare. De ce?

Aia a ieșit din tine.

- Da. Tu nu poți face asta, nu? - Nu.

Cum naiba merge...?

Oricum, deviem. Aici vom face asta.

E izolat, deci nimeni n-ar trebui să fie rănit.

Îi atragem acolo cu cutia. E singurul lucru pe care-l vor toți.

Trebuie doar să vedem cum ajungem acolo.

- Printr-un portal. - Ce?

- Sunt magic acum. - Da, are dreptate. Poate.

- Am văzut. - Este.

Stai, chiar?

- Omule, am magie ca Doctor Strange. - Nu se poate!

Și-ți promit că nu voi deveni un ticălos și nu voi încerca să te omor.

Bine.

Mulțumesc.

Bine. Încercarea moarte n-are. Cum spui tu mereu?

- Așteaptă-te la dezamăgire și... - Nu, nu. Nu.

O să le tăbăcim fundurile.

Bine.

Vindecăm. Le vindecăm fundurile.

Le vindecăm fundul.

Dnelor și dlor, linia info de la Bugle tocmai a primit un apel

de la nimeni altul decât fugarul cunoscut sub numele de Omul-Păianjen,

imediat după ravagiile lui din Queens.

Deci, Peter Parker, ce propagandă dăunătoare promovezi?

- Doar adevărul. - O, sigur.

Adevărul este...

... că totul e din vina mea.

Am adus din greșeală acei oameni periculoși aici.

Ei bine, o recunoaște.

Și, dacă oamenii ăia se uită,

să știți că am încercat cu adevărat să vă ajut.

Adică, aș fi putut să vă omor...

... în orice moment, dar nu am făcut-o.

Pentru că mătușa May m-a învățat că toată lumea merită o a doua șansă.

Și de aceea sunt aici.

Unde, mai exact?

Un loc care reprezintă alte șanse.

Statuia Libertății? Dumnezeule, oameni buni!

E pe cale să distrugă alt reper național.

Lume, dacă vă uitați...

Crede-mă, lumea se uită.

Urați-mi noroc!

Omul-Păianjen prietenos din cartier chiar are nevoie.

Bine, ar putea fi în orice moment de-acum.

Da, aproape gata.

Știi, Max era cel mai drăguț tip din lume...

... înainte să cadă într-un bazin cu țipari electrici.

E de ajuns.

Toate lucrurile pe care voiam să le fi făcut altfel...

Acum au o a doua șansă.

Da.

O, începe...

- Ești bine? - O, e spatele meu.

E cam înțepenit de la balansări, cred.

- Și eu am o problemă cu spatele. - Serios?

Da. Vrei să-l trosnesc?

- Da. Da, ar fi grozav. - Bine.

- Ești gata? - Da.

Da. Asta e bine.

Asta a fost.

- E bine. - Nu?

- E mai bine. - Da.

Doamne, ce tare e! Întotdeauna mi-am dorit frați.

Ar trebui să mai facem asta, să ieșim împreună.

E plăcut.

Poate ar trebui să ne concentrăm să...

Să nu fim uciși în seara asta.

Da, clar. E o idee bună.

O să-ți notez numărul la sfârșitul luptei.

Așa să faci!

Deci, corpul tău face fluidul de pânze?

- Aș prefera să nu vorbesc despre asta. - Nu vreau să...

Dar mă tachinezi?

Nu, nu te tachinează. Doar că noi nu putem face asta.

Așa că suntem curioși cum funcționează.

Dacă e personal, nu vreau să fiu băgăcios, dar e tare.

Aș vrea să-ți pot spune, dar nu-l fac.

Cum nu respir. Respirația se întâmplă pur și simplu.

Când iese, se întâmplă natural.

Pot să te-ntreb ceva?

- Da. - E ca și cum...

Când te gândești la pânză, iese?

E o exprimare bună.

Fiindcă dacă apăs... Am nevoie de un mecanism.

- Corect. - Tu doar te gândești la „pânză”?

Și apoi iese?

Nici măcar nu conștientizez în faza asta.

E ca mersul pe bicicletă.

Adică iese din încheieturile tale sau iese de altundeva?

Doar din încheieturi.

Nu ți s-a blocat pânza niciodată? Eu rămân mereu fără pânză.

Mi-o fac într-un laborator.

Și e bătaie de cap, în comparație cu ce ai tu.

Așa pare. Dar am pățit-o, de fapt. Ai spus-o și... da, am avut blocaje.

De ce?

- Chestii de criză existențială. - Să nu încep cu asta...

Nu știu ce să spun. E ceva firesc.

Pur și simplu se întâmplă.

Nu știu.

Foarte tare, frate!

- Vreau să văd găurile. - Auziți?

Care sunt cei mai teribili ticăloși cu care v-ați luptat?

- Se pare că ați întâlnit câțiva. - E o întrebare bună.

M-am luptat cu un extraterestru făcut din mâzgă neagră.

Nu se poate! Și eu m-am luptat cu un extraterestru.

Și pe Pământ, și în spațiu. Da, era violet.

Vreau și eu.

Eu am rămas la faza cu spațiul.

Eu sunt mereu simultan uluit, în mod absolut,

de natura fantastică a acestor lucruri

și totodată îmi zic: „Da, e în regulă. Sigur.”

Da, e ca o zi de luni. Da.

Adică...

Eu sunt jalnic... M-am luptat cu un rus într-o mașinărie-rinocer.

Ce tare!

Nu la fel de... Nu, nu e.

Putem da înapoi la partea cu „Sunt jalnic”? Pentru că nu ești.

Mersi. Apreciez asta. Nu spun că sunt jalnic.

E doar ce-ți spui. Poate ar trebui...

Ascultă, eu...

Pentru că ești uimitor. Gândește-te un pic.

- Da, pot face asta. - Ești uimitor.

Pot face asta. Mulțumesc.

- Vrei s-o spui? - Trebuia să aud asta. Mulțumesc.

Bine, băieți, concentrați-vă! Simțiți asta?

Da.

Ce faci, Peter?

Îți place de cel nou?

Uite, mi-o dai mie.

O s-o distrug, dar te las în viață.

Nu mă face un criminal, Peter!

Bine, băieți, uitați-l!

Hei, Max, mi-ai fost dor de tine, omule.

Bine, MJ, atenție!

Am prins-o! Închide-l.

- Ned, nu se închide. - Da, știu.

- De ce nu se închide? - Nu știu.

- L-ai mai închis? Nu? - Nu, adică, am deschis câteva.

Max. Putem vorbi doar o secundă? Doar tu și cu mine, doar să vorbim?

Uite cine a apărut. Vechiul meu prieten Omul-Păianjen.

Încerc să te salvez, Max. E tot ce mi-am dorit.

- Nu încerci să mă salvezi. - Ba da.

Nici măcar nu mai ești tare.

Nu-ți face griji pentru mine! Mă salvez singur. Arzi!

I-am atras atenția. Și-acum?

Bine, grozav!

Doar ca să știi,

și reptilianul e aici.

Băieți, verificați comunicațiile. Alo?

- Am nevoie de leacul lui Max. - Da, mă ocup.

Peter, am nevoie de leacul pentru Reptilă.

Bine, bine.

Unde e cutia, Peter?

- Flint, putem ajuta pe toată lumea. - Nu-mi pasă!

Scuze!

Scârbos!

Regret să-ți spun, Sandman, nu pleacă nimeni acasă.

Ce naiba se întâmplă acolo? Tot țip la tine, Peter 2, Peter 2.

- Credeam că tu ești Peter 2. - Ce? Nu sunt Peter 2.

Nu vă mai certați, amândoi! Ascultați de Peter 1!

- Clar nu suntem foarte buni la asta. - Știu. Suntem infecți.

- Nu știu să lucrez în echipă. - Nici eu.

Eu știu. Am fost într-o echipă.

Nu vreau să mă laud, dar o voi face. Am fost în Răzbunători.

- Răzbunători? - Da.

- Asta e grozav! - Mulțumesc.

Ce e asta?

- Nu aveți Răzbunători? - E o trupă? Ești într-o trupă?

Nu, nu sunt într-o trupă. Nu, Răzbunătorii sunt cei mai puternici...

- Cum ajută asta?! - Nu e important.

Concentrați-vă, aveți încredere în furnicătură și ne coordonăm atacurile.

- Da. Bine. Hai să alegem o țintă! - Da.

- Îi eliminăm pe rând. - Acum ai înțeles.

- Bine, Peter 1, Peter 2. - Peter 2.

- Peter 3. - Peter 3.

- Hai s-o facem! Sunteți gata? - Stați!

Vă iubesc, băieți.

Mulțumesc.

- Bine, hai să facem asta! - Haideți!

Bine, Oameni-Păianjen...

Primul e Sandman.

- Îl conduc în interiorul statuii. - Ne întâlnim în vârf.

Hai!

- Bună, dr Connors! - Bună, Peter!

Peter 1!

L-am prins!

Flint, încercăm să te ajutăm!

Băieți, sunt în vârf. Am nevoie de leac!

Vin, vin, vin!

Doar... așteaptă-ți... rândul... doctore!

Vin imediat.

E în regulă, Flint.

O să te ducem acasă.

Doar stai aici!

Cum îl oprim? Nu l-am mai văzut atât de puternic.

E arcreactorul. Trebuie să i-l scoatem.

N-o să-mi iei ăsta.

N-o să meargă.

Trebuie să facem asta de aproape.

Peter 2, la dreapta. Peter 3, la stânga. La mine.

Da!

- Nu știu cum altfel să-ți spun. - Încerc. N-am ce face dacă nu merge.

- E în regulă. Mai încercăm. - Da, mai încercăm.

- Bine, putem s-o facem. - Concentrează-te și închide portalul.

O, nu! Nu, nu, nu!

Și aia e o șopârlă și ar trebui să plecăm!

Fugi!

Hai, hai, pe aici.

Connors, oprește-te!

Da!

Lasă-i! Sunt ai mei.

N-am nevoie de ajutorul tău. Mă descurc singur.

Dr Octavius. Nu.

Ce faci?

Ia-l de pe mine!

Așa.

MJ!

- Trebuie să ascundem asta. - Da.

Frumos, Ned!

Unde e?

- Nu! - Stai, stai!

Înainte să faci ceva, domnule... Doctor Strange, dle...

Planul lui Peter funcționează.

- Ce plan? - Îi vindecă.

Dr Connors?

Bine ai revenit, domnule!

Măi să fie!

Tocmai ai deschis un portal?

Da, dle, am făcut-o.

Max?

Max?

- Nu-ți face griji. Sunt terminat. - Ești sigur?

Un nimeni din nou.

- N-ai fost niciodată un nimeni, Max. - Ba da, am fost.

Nu m-ai văzut.

Pot să-ți spun ceva?

Da.

Ai o față drăguță. Ești doar un copil.

Ești din Queens.

Ai costumul ăla. Ajuți o mulțime de oameni săraci.

Credeam doar că ai fi negru.

O, omule, îmi pare rău.

Nu-ți cere scuze. Trebuie să existe un Om-Păianjen negru pe undeva.

Ai naibii țipari!

Puterea soarelui.

În palma mâinii tale.

Peter?

Otto.

Mă bucur să te văd, dragă băiat.

Și eu mă bucur să te văd.

Ai crescut.

Ce mai faci?

Încerc să fiu mai bun.

- Strange, stai, suntem atât de aproape! - Taci!

Am stat atârnat deasupra Marelui Canion 12 ore.

Știu, știu, știu.

Îmi pare rău de asta, dle.

- Ai fost la Marele Canion? - L-ai fi putut ajuta.

Nu, e în regulă. Ăștia sunt noii mei prieteni.

Ăsta e Peter Parker, Peter Parker. Omul-Păianjen, Omul-Păianjen.

Sunt eu din alte universuri. Sunt aici să ajute.

Ăsta e vrăjitorul de care v-am spus.

Sunt impresionat că ai reușit să le mai oferi o șansă, puștiule.

Dar asta trebuie să se termine. Acum.

Poate Omul-Păianjen să iasă la joacă?

Strange, nu!

Ești bine?

Da.

Sunt bine.

Tu ești bine?

Mulțumesc, dle Pelerină.

Ned?

Ned! Hei!

MJ!

- Peter? - Ned!

Peter!

- Sunteți bine? - Suntem bine!

Săracul Peter!

Prea slab ca să mă trimită acasă să mor.

Nu.

Vreau doar să te omor personal.

Bravo!

Era acolo din cauza ta.

Poate că eu am dat lovitura,

dar tu...

... tu ești cel care a ucis-o.

Peter.

Ce am făcut?

- Tu ești. - Ești bine?

Da, sunt bine. Am mai fost înjunghiat.

O, bine. Bine, bine.

O, Doamne!

Ai prins bine.

Ai aruncat bine.

- Ce? Se întâmplă asta sau mor? - Nu, se întâmplă asta. E real.

Sunt oameni pe cer?

- Trebuie să plec. - Da. Stau eu. Ești bine?

Ce se întâmplă?

Încep să vină și nu-i pot opri.

Trebuie să putem face ceva. Nu poți să faci vraja din nou?

- Cea originală, de dinainte s-o stric. - E prea târziu. Sunt aici.

Sunt aici din cauza ta.

- Dacă toată lumea ar uita cine sunt? - Ce?

Vin aici din cauza mea, nu? Pentru că sunt Peter Parker?

Fă o vrajă nouă! Dar, de data asta, fă-i pe toți să uite cine e Peter Parker.

Fă-i pe toți să uite...

- ... de mine. - Nu.

- Dar ar funcționa, nu? - Da, ar funcționa.

Dar trebuie să înțelegi,

că asta ar însemna că toți cei care te cunosc și te iubesc, noi...

... nu ne-am aminti de tine.

Ar fi ca și cum n-ai existat niciodată.

Știu.

Fă-o!

Mai bine du-te și ia-ți rămas-bun. Nu mai ai mult timp.

- Mulțumesc, dle. - Spune-mi „Stephen”.

Mulțumesc, Stephen.

Da. Încă e ciudat.

Ne mai vedem.

Cu bine, puștiule!

Hei!

Cred că asta e. Cred că plecați acasă.

- Bine. - Bine.

Uite, eu...

Vă mulțumesc.

Vreau doar... Vreau să... Vreau să vă spun că...

- Chiar nu știu cum să spun asta. - Peter.

Vreau să știți că eu...

Știi. Asta facem noi.

Da, asta facem noi.

Da, trebuie să-i găsesc pe Ned și MJ.

Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc.

Presupun că ne mai vedem.

- Ne mai vedem. - Bine.

- Te doare tare, nu? - Da.

O, n-ai nimic.

Sunt atât de mândră de tine!

Sunteți bine?

Da, suntem bine.

- O, Doamne, sângerezi. - Sunt bine.

- Ești sigură? - Da, jur.

- Bine, bine. - Jur.

Bine.

Ar trebui să mergem, nu?

O să uitați cine sunt.

Ce?

Despre ce vorbești?

E în regulă. O să vin să te caut și o să-ți explic totul.

O să te fac să-ți amintești de mine.

Și va fi ca și cum nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat. Bine?

Dar dacă nu funcționează? Dacă nu funcționează?

Dacă nu ne putem aminti de tine? Nu vreau să fac asta. Nu vreau să fac asta.

Știu. MJ, știu.

Nu putem face nimic?

Nu putem face un plan? Întotdeauna putem face ceva.

Nu putem face nimic.

Dar o să fie bine.

Promiți?

Da, promit.

O să vin să te caut, bine?

Știu.

- Bine. - Bine.

Așa să faci.

Altfel, o să-mi dau eu seama. Am mai făcut-o. O pot face din nou.

Promit că voi îndrepta asta.

Chiar urăsc magia.

Da. Și eu.

Te iubesc.

- Te iube... - Stai!

Așteaptă și spune-mi când mă vezi din nou.

Sigur.

Te iubesc.

Au trecut câteva săptămâni de la fiascoul de pe Statuia Libertății,

și adepții Omului-Păianjen continuă să susțină

că ticălosul justițiar e un erou.

Dacă ar fi erou, s-ar demasca și ne-ar spune cine e cu adevărat,

pentru că numai un laș își ascunde identitatea.

Doar un laș își ascunde adevăratele intenții.

Fiți siguri, dnelor și dlor,

că acest reporter va dezvălui acele intenții cu orice preț!

Bună! Numele meu e Peter Parker. Nu mă cunoști, dar eu...

Bună, mă numesc Peter Parker și nu mă cunoști, dar tu...

Bine, haide.

- În niciun caz! - Greu de crezut, nu?

O secundă.

Te pot ajuta?

Bună! Numele meu e Peter Parker și...

... aș vrea o cafea, te rog.

Bine, nicio problemă, Peter Parker.

Gogoașă pentru colegul meu Inginer.

Oh! Stai, ce?

MIT, sunt Inginerii. Mascota.

A, da, da, da. Probabil ar trebui să știu asta.

Mamă, ce spirit de școală!

Dacă spui cuiva, o voi nega.

Bine.

Peter Parker?

Peter Parker.

Cafeaua ta.

Da. Mulțumesc.

Ești entuziasmată de MIT?

Da. Da.

De fapt, sunt entuziasmată,

ceea ce e ciudat, pentru că de obicei nu mă entuziasmez.

Mă aștept la dezamăgiri.

Pentru că atunci nu vei fi niciodată cu adevărat dezamăgită.

Nu?

Da. Da.

Nu știu, pare diferit de data asta dintr-un oarecare motiv.

Da.

Ce voiam...

Ești bine?

Nu mă mai doare.

Mai vrei ceva?

Nu.

Mulțumesc.

Nicio problemă.

Ne mai vedem.

CÂND AJUȚI PE CINEVA AJUȚI PE TOATĂ LUMEA

Cum ai cunoscut-o?

Prin Omul-Păianjen.

Tu?

La fel.

Am pierdut un prieten mai demult.

Așa m-am simțit.

Doare pentru că nu mai sunt și după aia doare din nou

pentru că îți amintești în ce credeau și te întrebi:

„S-au dus și toate astea?”

Nu, nu s-au dus.

Toți cei pe care i-a ajutat...

... vor continua așa.

Chiar crezi asta?

O știu.

- Ai grijă de tine, bine? - Da. Mi-a părut bine să te cunosc.

Chiria se plătește pe întâi ale lunii.

Nu întârzia!

TEST GED Manual de studiu

Edward, ai nevoie de asistență EMS?

Negativ, centrala. Ne va trebui o mașină acum.

OMUL-PĂIANJEN: NICIUN DRUM SPRE CASĂ

Bine.

Bine. Bine, cred că am înțeles. Vrei să spui că tot locul ăsta...

... e plin de...

... superoameni.

Și o spune de ore întregi.

Bine. Mai spune-mi o dată. Îmi pare rău, sunt un idiot.

A existat un miliardar. Avea un costum de tablă și putea zbura. Da?

Bine. Și mai era și un om verde foarte furios.

- Hulk. - Hulk.

Și ție Protectorul Letal ți s-a părut un nume de rahat!

Da, pentru că este.

Acum, mai spune-mi o dată

despre extraterestrul mov căruia îi plac pietrele.

Pentru că îți spun, extratereștrilor nu le plac pietrele.

- Eddie, nu începe! - Nu le plac.

Știi ce le place lor? Să mănânce creiere!

Pentru că asta fac. Bine?

Señor, mi-a făcut familia să dispară.

Timp de cinci ani.

Cinci ani?

E mult timp.

Poate ar trebui să merg la New York și să vorbesc cu acest...

... Om-Păianjen.

Eddie!

Suntem beți!

- Hai să facem baie goi! - N-ar trebui.

Dle, trebuie să plătești nota.

Ce se întâmplă? Nu! Nu, abia am ajuns aici! Nu, nu din nou!

Și s-a dus...

Fără să plătească nota, fără bacșiș, fără nimic.

Realizatorii vor să-și exprime recunoștința

față de primul adept adevărat, AVI ARAD,

a cărui viziune ne-a ghidat pentru a aduce aceste personaje iconice pe ecran.

Elevi în ultimul an, nu uitați să vă ridicați poza de absolvire!

Nu e de glumă cu siguranța la cantină.

Respectați indicatoarele sau suferiți consecințele!

ATENȚIE

Mesaj din partea Consiliului de siguranță al cantinei.

Și acum, Betty's Corner, cu Betty Brant.

Se pare că abia ieri porneam în aventura

pe care o numim liceu.

Și ce aventură a fost!

Am învățat lucruri noi.

Am călătorit prin lume.

Ne-am îndrăgostit.

Era să murim. De mai multe ori.

Ne-am creat prietenii care vor dura o veșnicie.

Unii dintre noi au dispărut cinci ani și apoi au reapărut.

Dar e mai bine să vorbim cât mai puțin de asta.

Important e că am reușit.

Și, dat fiind că privim spre un viitor nesigur și palpitant, să nu uitați!

Amintirile create la liceul Midtown

sunt cele pe care le vom prețui întotdeauna.

Acestea au fost știrile de azi

și, pentru ultima oară, sunt Betty Brant.

Ies din emisie.

Bucurați-vă de absolvire! Hai, Tigers!

Subtitrare tradusă de Andrea Puticiu