Original subtitles

Era dimineața în care a murit Kara Anderson.

Trebuia să-mi dau seama.

Voia să stea puțin în camera ei.

părinții

Nu știam că-și ia rămas-bun.

iubitul

Am întrebat-o să învățăm împreună, dar a stat în soare toată ziua.

Era dimineața în care a murit Kara Anderson,

fiindcă ea a ales-o.

Intră.

- Hei. - Hei.

Arăți bine pentru un șomer.

- Aproape am terminat. Mergi la tribunal? - Da.

Cum te descurci după o săptămână?

Devastat. Să te scoli la nouă în loc de cinci

și să mergi la sală, în loc să dai o fuga la tribunal.

- Mi-e prea dor de lege. - Nu te întorci, nu-i așa?

Nu mi-am verificat telefonul de două ore.

Știi cum mă simt?

- Îți simțim lipsa la muncă. - Mă îndoiesc.

David Lee probabil că-mi calculează suprafața acum.

Bine, comisia disciplinară zice

că pot consulta strategii de caz elaborate înainte de suspendarea mea.

Spune-i Aliciei că am făcut notițe pe petiția asta,

- dar nu pot la aceasta. - Ești sigur? De ăsta are nevoie.

Astea sunt regulile.

Cum se simte?

Îngrijorată.

- Copleșită. - Și spune-i

că Judecătorului Serena îi plac mai mult femeile.

Și ai grijă cu clientul.

El va vorbi prea mult și va deveni pretențios la boxă.

Will, când voi pleca,

n-o să te ghemuiești și-o să plângi, nu?

Lacrimi de bucurie și relaxare.

Crezi că reziști șase luni?

- La plimbare. - Bine.

Sună-mă când te prăbușești.

Îmi pare rău.

Mie mi-e greu, și-s doar o fată din Michigan.

Nu-mi pot imagina cum e pentru dv.

Da, ei bine, doar gândul

că fiica mea e acolo în acest film, e...

- Ați fost de acord cu interviul. - Da.

Fiica noastră tocmai murise...

Și a spus că documentarul era o tentativă

de a ține oamenii să nu se sinucidă.

- Și e doar pentru a face bani... - Obiecție, Onorată Instanță. Opinie.

Pentru mine, dle judecător, acesta e scopul cazului.

E un proces pentru omor din culpă.

Și l-a vândut ca fiind un documentar împotriva sinuciderii

când, de fapt, se intenționa inducerea și încurajarea sinuciderii.

Nu de fapt, Onorată Instanță, ci de opinie.

Aș vrea s-o admonestați pe dna Crozier

pentru că îi rezuma constant cazul în fața juriului.

E echivalentul reclamei prin repetiție.

Nici nu știu ce înseamnă asta. Eu...

Vorbesc din inimă.

Vă mulțumesc amândurora.

Vă iau în serios obiecțiile. Legal, suntem pe picior de egalitate.

Cred că ar trebui să continuăm cu mărturia.

Mulțumesc, Instanță.

Am dori să continuăm cu mărturia.

- Ce altceva a mai spus? - Putea doar să facă notițe

- despre strategia din trecut. - Ok.

- Cum se simte? - Bine.

Ciudat de bine. Se întreba ce faci.

Când v-ați decis să vorbiți cu el, nu știați

că avea un film cu fiica dv care se sinucide.

- Da. A mințit. - Asta v-ar fi făcut să vă răzgândiți

- în legătură cu interviul. - Da. Categoric.

Nu voiam ca moartea fiicei noastre să fie transformată într-un circ.

Acum, eu doar... Trebuie să o pun din nou acolo.

Ce caută fiica dv aici?

Se uită direct la cameră.

Și înainte de această zi, a mai avut vreodată gânduri suicidale?

- Nu. Niciodată. - Atunci de ce a făcut-o?

Pentru că erau camere pe acel pod.

Voia ca ea sau cineva ca ea să sară, ca să poată filma

- și să-și vândă filmul. - Obiectez.

- Îndemnuri la speculații. - Vom retrage afirmația, Onorată Instanță.

Îmi pare rău, Frank.

Știu că e greu, după toate prin câte ați trecut

să nu vorbiți din inimă,

dar aici, trebuie să respectăm regulile.

Permiteți-mi să vă întreb ceva ce cred eu că dna Florrick îmi va permite să întreb.

- Vedeți asta acolo? - Da.

- Și ce vedeți? - Camera mărește.

- Și asta ce spune? - Era mai interesat

în a obține o imagine bună decât ai salva viața fiicei mele.

Ascultă-mă, Aidan. O să încerce să te atragă

într-o conversație despre cinematografie. Nu te duce acolo.

Juriului nu-i va plăcea dacă vorbești despre filmări.

Trebuie să răspund.

Trebuie să răspunzi cu da sau nu. Nu trebuie să elaborezi.

Spune de ce ai făcut filmul, de ce îți pasă de sinucidere.

Poate ar trebui să amânăm procesul până se întoarce Will.

Aidan, lucrez la caz la fel de mult ca Will.

I-a dat cazul Aliciei căci are încredere în ea.

- Judecătorul n-are încredere. - Nu contează.

E în cine are încredere juriul. De aceea trebuie...

Să nu mă las atras într-o conversație despre estetică.

Bine. Da.

Respiră adânc.

Eli, deja mi-am triplat sarcinile cu procesul ăsta.

- Nu mai pot face... - Nu te rog.

Nu e vorba de muncă.

E vorba despre tine și Peter.

Eli, putem vorbi după?

Ne întâlnim cu Donna Brazile după-amiază.

Ea va decide dacă Peter va fi vorbitorul principal

la Convenția democrată.

- Serios? - Serios.

Sunt un bun strateg de campanie.

Dar trebuie să știu dacă divorțezi de Peter.

Donna Brazile nu va fi de acord dacă divorțezi.

Nu e treaba ei.

David Lee spune că este avocatul tău de divorț.

Stai.

Ce-a zis Lee?

A spus că e avocatul tău pentru divorț.

Acum două săptămâni.

A zis nu spune multe, din cauza confidențialității.

- Nu poate spune nimic. - Știu.

Și cred că știi că David Lee

nu e cel mai respectuos față de subtilități.

Mă tem că, dacă îmi spune mie, va spune și altora.

- Ce? - Bine.

- Iar mă manipulezi. - Nu.

M-am gândit că ar trebui să știi

ce spune David Lee pe la spatele tău.

Am discutat cu comisia de disciplină.

Fiindcă ești partener fondator

și prin urmare, ai interese în afaceri aici,

și ți-a fost permis accesul în birou.

- Așa că întoarce-te, micuță Sheba. - Ai auzit, Diane?

E sunetul

sfârșitului capitolului cinci.

„Un eșec de principiu: impactul războiului asupra deciziilor Curții Supreme”.

O să fie bestseller.

De ce nu-ți scrii opera principală aici?

Ne e dor de tine, Will.

- Mi-e dor de tine. - Vino pe aici.

E liniște aici. E pace.

Da. Sunt tentată.

- Mai vorbim. - Pa.

Bine. Pe rând.

Willy, ghici cine e.

- Ce faci aici? - Te fac să te simți mai bine.

- Te-au concediat. - Nu m-au concediat.

Așa că m-am urcat în avion și am venit aici.

Asta fac surorile.

Și cât timp te gândești...

Să rămân? Până te pui pe picioare.

- Diane, ai o clipă? - Știu. Toți suntem stresați.

Caut pe cineva care să ți se alăture în proces.

Nu. Ba da. Asta e doar o parte.

Sper să angajez pe cineva în două săptămâni.

Trebuie doar să obținem cât mai multe amânări.

Da. Din fericire, nu am pierdut niciun client a lui Will.

Deci asta face parte din plan.

Care e cealaltă parte?

Natura urăște vidul.

La fel și antetul nostru.

Vreau să-l înlocuiesc pe Will pe antet.

Și vreau să-i iau biroul.

- Serios? - Da.

Iau jumătate din marfa lui, și o treime din clienții lui.

Și Will?

Cred că e realist să presupunem că, atunci când se va întoarce,

va avea de furcă să-și recapete respectul și afacerea.

Vrei să fii partener fondator?

Da. Cred că am fost clar de la început.

Cred că e momentul potrivit pentru a face schimbarea.

Caitlin, ce mai faci?

Bine. Ce mai faci?

Bine.

Cred că voi avea nevoie de ajutorul tău în următoarele zile.

Sigur, orice.

Da.

N-ați vrut ca imaginile să arate frumusețea eroilor dv?

Martin Scorsese, nu?

Asta ați spus în depoziție.

El l-a făcut pe Hugo, nu? Oh, l-am iubit pe Hugo.

Da, l-a făcut pe Hugo.

Dar face și filme violente, care vă plac.

- Filme cu bande. - Da, face filme cu bande.

Nu despre asta era vorba?

- Frumusețea violenței? - Nu.

Puteți extrapola?

Nu.

Nu mai am întrebări.

Aidan, cameramanul dv mărea această cadru

în loc să o împiedice pe Kara să se sinucidă?

Nu era niciun cameraman. Tocmai blocasem o cameră

- să am transmis-o digital la birou. - Atunci cum a fost mărit cadrul?

Nu a fost. Am făcut asta în camera de montaj.

O putem face să arate așa, să imităm imaginea digitală.

N-ați vrut să se sinucidă?

Nu.

Mătușa mea s-a sinucis.

Am găsit-o moartă în garaj, când aveam opt ani.

Știu prin ce treceți.

De aceea am vrut să fac acest film,

pentru a trezi oamenii la alarmă

că cineva din familie s-ar putea sinucide.

Și dv ce ați făcut

când ați văzut pe ecran că cineva intenționa să sară?

Am sunat la 112, desigur.

Obiectez. Avocata nu a adus înregistrarea acestui apel.

Nu e în probatoriu.

Da, dnă Florrick, dna Crozier are dreptate.

Aduceți dovada acestui apel la 112, și apoi o puteți consemna în dosar.

Dificultatea este că orașul șterge toate apelurile la 112 după 30 de zile.

Poți să o iei înregistrarea de la 112?

Posibil, dar Cook County nu prea cooperează.

- Chiar și Cary? - Mai ales Cary.

N-o să vorbesc despre căsnicia mea.

Știu. Dar dacă întreabă de căsnicie,

spune că orice relație are problemele ei,

dar încercați să vă împăcați.

- Peter, vrei discursul principal? - Nu vreau să par idiot.

Spune-o în cuvintele tale, dar vag.

- N-o să mint. - Nu e o minciună.

Nu rezolvați nimic?

- Nu știu ce facem. - Asta înseamnă să-ți rezolvi problemele.

- Dle Florrick, ce mai faceți? - Dnă Brazile, e o plăcere.

- Spune-mi Donna. - Donna, te respect mult.

Nu se poate.

Sunt doar o durere în fund.

Eu respect durerile în fund cel mai mult.

Apropo de Eli, salut, Eli.

Da, sigur. Fă-mă ținta glumelor tale.

Donna, vreau discursul principal.

Ce să fac ca să-l primesc?

Impresionează-mă. La ce-ți trebuie?

Vreau să vorbesc despre o țară care oferă o a doua șansă,

care mi-a dat o a doua șansă de a face ceva bun.

A trebuit să le spun, dar sunt gata...

- De ce nu îl place lumea? - Peter?

- Oameni ca Peter. - Am sunat să văd ce face.

Nimeni nu-i ia apărarea.

- Depinde pe cine suni. - Ba nu. Am sunat susținătorii.

Sau credeam că sunt susținătorii lui.

- Cine? - Nu-ți fac treaba în locul tău, Eli.

Ajută-mă.

Vreau să vorbească la convenție,

dar trebuie să găsești oameni care să-l susțină.

Sprijinul generează sprijin.

Ar trebui să ne facem trupa noastră.

Frate și soră.

- Oricum nu-ți place să fii avocat. - Despre ce vorbești? Îmi place.

Ba nu. Niciodată nu ți-a plăcut. Ai făcut-o pentru că așa a vrut tata.

- Am făcut-o pentru că am fost inteligent. - Deci ai făcut-o. Fă altceva.

Acum am o firmă mare. Și știu că voi credeți

că sunt un fraier din Chicago,

dar am 300 de angajați care așteaptă vești.

Sună grozav.

Jur că aș putea câștiga Premiul Nobel

și tot ai crede că mi-am abandonat chemarea.

- Nu ai sunat-o pe Sara, nu? - Sara, sora noastră?

- De ce s-o sun? - Ai sunat-o.

- Ba nu. - Haide Aubrey.

Am treabă aici. O să facă pe șefa cu mine.

N-am sunat-o.

Dar am făcut-o, dar știam că dacă n-o fac, mă omoară.

Când ajunge?

Zborul ei? Cam peste o oră. I-am zis că o iei tu.

- Alo? - Bună, eu sunt. Voiam să văd ce faci.

- Bună. Ce faci? - Bine.

Clientul s-a descurcat bine la boxă. Mulțumesc pentru sfat.

- Nicio problemă. - Cine e?

Ai vocea ta dulce.

- Nu. - Ba da.

Eu...

Will, voiam să te întreb...

Cred că urmează editorul.

- Ți se pare ușor de obiectat? - Tyler vs Hasserbach. E un fleac.

Bine.

Mersi. Pa.

Editați aceste lucruri împreună, filmul.

Da, cu regizorul.

Plasăm muzica pe locul ei și manipulăm imaginile.

Ne puteți spune cum au fost manipulate unele imagini?

Obiectez, dle judecător. Relevanța?

Imaginile au fost manipulate pentru a romantiza sinuciderea.

Chiar dacă e adevărat ce spune dna Crozier... Onorată Instanță?

...imaginile erau rezultatul sinuciderii Karei, nu cauza.

- Tyler vs Hasserbach. - Da, cu excepția promoției de pe YouTube

- pusă de clientul dv pe internet. - Ce-ar fi să lăsăm asta să continue?

- Se respinge. - În timpul montajului,

dl Stoddard a avut vreo îngrijorare despre proiect?

Da. Îi era frică că nu sunt suficiente imagini

de pe pod.

De obicei, se sinucid 15 oameni pe an pe acel pod.

A ținut camerele pornite nouă luni,

dar n-a fost decât unul.

Acesta.

Da. Cynthia Caracetti.

Așa că dl Stoddard a decis să creeze un film pe YouTube.

Da. Ca să atragă atenția.

Asta a spus.

- Aveam nevoie de finanțare. Asta e tot. - Cum ați manipulat imaginea

acestei tinere femei care se sinucide?

Am mărit digital cerul, făcându-l mai albastru.

Norii aceia au fost adăugați.

Și am mai adăugat verdeață copacilor.

Văd. Asta e imaginea originală?

Da. Și am adăugat ceață la cascadă.

Scuzați-mă, asta fac regizorii. Frumos.

- Ajunge, dle Stoddard. - Mulțumesc, Onorată Instanță.

Să discutăm despre muzică.

Cum a ales domnul Stoddard muzica?

Aidan a vrut cea mai romantică și tristă muzică posibilă.

Câte cântece ați propus?

Nu știu. 30.

Am încercat melodia lui Celine Dion, „My Heart Will Go On”,

dar era prea scump.

După ce clipul de pe YouTube a fost postat pe internet,

câte sinucideri au fost acolo?

Camerele noastre au surprins cinci în următoarele două luni.

- Haide, Horton. - Nu spun că am făcut-o.

- Nu spun că nu. - Înseamnă că ai făcut-o.

M-a sunat Donna Brazile. Am fost sincer.

Îmi plăcea Peter, dar s-a rătăcit.

Cum s-a rătăcit?

Crede că se descurcă singur, așa că n-are decât.

Nu ți-a oferit nici măcar un post la procuratură.

Nu mi-a oferit nimic.

Economia e la pământ.

A trebuit să accept o slujbă la think tank.

Nu sunt doar eu. Sunt oameni

care i-au atras atenția lui Peter Florrick și nu a întors favoarea.

Încearcă să conducă un birou curat, Horton.

El se bazează pe merit.

Așa jignești un prieten, nu?

Cred că nu merit.

Se numește patronaj cu un motiv, Eli.

Vrei o favoare, vrei să-l laud pe Peter Donnei Brazile,

vreau o slujbă.

Dnă Florrick, aveai nevoie de mine?

Da, Caitlin,

știi că nu avem destui oameni de când dl Gardner nu-i aici

- și cum toată lumea face față? - Da. Ce mai face dl Gardner?

E bine. Ești la curent cu cazul Aidan Stoddard?

- Da. Mi se pare fascinant. - Bine.

Am nevoie de tine azi.

- În ce calitate? - Interogatoriu.

Dnă Florrick, eu... E prima mea dată.

Știu.

Te-ai descurcat bine la arbitraj.

Toți au nevoie de un început.

Caitlin, ești în stare. Crede-mă.

Bine, dacă asta vrei.

Nu, cred că e o idee bună. E pregătită pentru proces?

Nu pui fructe în frigider Will. Cumpără fructe noi.

Bine. Cheia este să aducem probele de pe Facebook.

- Bine. - Cine era?

Cineva de la muncă.

O să-mi recunosc bucătăria după ce termini tu, Sara?

Sper că nu. De asta punem filtre de cafea lângă cafea.

- Are sens? - Are nevoie de o prietenă.

Ai încercat măcar să te opui acestei suspendări, Will?

Nu a fost ceva cu care să te lupți.

- Unde s-a reorganizat berea? - Pot să-l pun pe Roger să dea un telefon.

Sara, soțul tău e căpitan de port. Will nu încearcă să găsească o barcă.

Are relații, asta vreau să zic. Decât să stau degeaba toată ziua

- cântând la chitară. - Poate să-ți găsești altă slujbă.

Știți că firma mea are 38 de milioane pe active anuale, nu?

Roger ar putea să-și sune amicul de la barou.

- Știe multă lume. - Sunt bine. Am bani...

Sau poate te recomandă cuiva să-ți cauți altă slujbă.

Tocmai am spus asta.

De ce trebuie să repeți mereu ce zic?

- Nu contează, dacă e adevărat. - Da, dar eu am zis-o.

Bine. Mă duc acolo, să vorbesc singur.

Stai. Ce zici de o prietenă? De ce nu te vezi cu cineva?

Ea este. Femeia de la telefon.

- Cine e ea? - Un avocat.

Se supără când vorbim despre asta.

Serios, Will? Cine e?

Cât stați aici?

Unde ți-e albumul?

Erau niște fete în liceu, mai știi?

Nu, îi plac femeile mai tinere.

Onorată Instanță, pagina de Facebook nu este doar irelevantă,

dar e o profanare a bietei Kara dacă o folosești în instanță.

Dle judecător, cred că am nevoie de ajutor.

- Cu ce, domnișoară...? - D'Arcy.

Nu înțeleg cum probele astea

legate de cauza sinuciderii Karei pot fi irelevante

când de asta reclamantul ne dă în judecată, ca fiind cauza.

Dar nu de asta e vorba.

E pagina de Facebook a lui Kara, și pentru a face să pară...

Ca gândurile ei, înainte să moară?

Nu.

- Nu asta am... - Îmi pare rău. V-am întrerupt.

Da, ai făcut-o. Îmi cer... Dacă aș putea continua.

- E o profanare. - Da, ați mai spus asta.

Bravo.

Tu iei interogatoriul.

Nu mă place, nu-i așa?

Deloc.

Am început să ieșim acum doi ani.

- I-ați fost meditator înainte? - Da.

Și după. În fiecare marți și joi.

Acum, ai susținut în mărturia dv...

O secundă.

Du-te direct pe YouTube.

Scuzați dle judecător, e prima dată când vin în instanță.

Obiectez. E nevoie de o abordare personală?

- Nu, aveți dreptate. Se admite. - Îmi pare rău.

Am emoții.

- Vă descurcați bine. - Mersi.

Derek, ați pretins că Kara nu s-a gândit la sinucidere

până a văzut filmulețul pe YouTube al clientului meu?

- Așa e. Cam pe atunci. - Bine.

Recunoașteți asta?

Da, e pagina de Facebook a Karei.

Puteți citi citatul publicat de ea?

„Jos în cimitir, toți sunt tăcuți

iar femeile trebuie să-și țină gura.”

- Da. De unde-i asta? - Ethan Frome?

Ăsta e un roman despre iubiții disperați care recurg la sinucidere?

- Da. - Și a adăugat asta

pe pagina ei de Facebook, cu șase luni înainte să vadă videoclipul?

Obiectez.

Onorată Instanță, dna D'Arcy chiar încearcă să dea vina pe un roman?

Pare la fel de logic ca să dai vina pe clip.

Vă înțeleg ambele argumente.

Dar sunt nevoit să vă resping obiecția.

Cu cinci luni înainte de a vedea clipul pe YouTube,

ce a scris ea pe pagina ei de Facebook?

„Pentru viața ei, care va fi mult mai fericită fără mine.”

E din biletul de adio al lui Kurt Cobain, nu?

- Da. - Și în sfârșit, asta e la trei luni

înainte de a vedea clipul pe YouTube. Puteți citi?

Înțeleg.

O citesc eu.

„De fiecare dată când mă părăsești, mă împingi tot mai aproape de margine.”

Și asta e sub o poză cu dv, nu?

- A înlăturat-o după ce a scris-o. - N-ați spune

- că asta reflectă tendințe sinucigașe? - Nu. A vorbit. Mereu vorbea.

Dar n-a vrut s-o facă până n-a văzut clipul lui.

- L-a rulat la nesfârșit. - Așa cum a cititEthan Frome

- la nesfârșit? - Nu e același lucru.

- De ce? - Una e o carte și ăla e un clip.

Nu știu, e diferit.

Derek, dv și Kara trebuia să ieșiți împreună

cu un weekend înainte să moară, nu? Ce s-a întâmplat?

- Cum adică? - N-ați ieșit, nu? De ce?

Am fost ocupat. Nici n-am vorbit cu ea.

Fiindcă ați fost într-o excursie de schi cu prietenii.

N-are nicio legătură cu asta. Nimic.

- Știa că plec. - „De fiecare dată când mă părăsești,

- mă împingi tot mai aproape de margine." - N-am provocat eu asta.

Mulțumesc. Nu mai am întrebări.

Extraordinar, Caitlin.

Mulțumesc, dnă Lockhart.

Trebuie să vorbim.

Procuror general

Nu-ți spun cum să-ți conduci biroul.

Îmi spui cum, dacă îmi spui să angajez pe cineva care e inadecvat.

Nu e așa. Horton Baker e printre cei mai buni avocați din oraș.

Horton Baker îmi e prieten. Ți-am zis că nu angajez prieteni.

Îți dai seama ce nebunie e?

Prietenii sunt privați, dușmanii sunt avansați.

Eli, trebuie să facem o delimitare între ce faci tu și ce fac eu.

Eu am de condus acest birou. Tu faci să fiu ales.

Și nu pot face asta, Peter.

De asta am venit la tine. Nu pot face asta.

Nu primești discursul principal.

De ce? Mi s-a părut o întâlnire bună.

A fost o întâlnire reușită.

Donna Brazile te place, dar prietenii tăi

te vorbesc de rău.

Mai e o șansă să mergem la o convenție la începutul săptămânii.

La o oră de vârf?

Poate.

Ai nevoie de prieteni.

Ai nevoie de oameni care să promoveze numele tău.

Nu e necinstit să faci patronaj.

Așa se fac lucrurile. Așa se procedează.

Înțeleg. Mulțumesc, Eli.

Peter, dacă nu iei în serios rolul de guvernator,

am nevoie de timp să-mi planific viitorul.

Cât timp?

Toate apelurile la 112 au fost șterse.

După 30 de zile. Da, știu asta.

Dar biroul tău anchetează un jaf

ce a avut loc în noapte aia. Deci caseta e păstrată.

Trimite o citație. Știi cum merge treaba.

- Îl vei avea în câteva săptămâni. - Am nevoie de ei azi.

Cary.

- Cary. Cary, caseta? - O să mă interesez.

DACĂ TE SIMȚI FĂRĂ SPERANȚĂ

TE ROG, RIDICĂ RECEPTORUL ȘI SUNĂ

Cred că văd un om pe podul Glenhurst,

se pregătește să sară. Vă rog să vă grăbiți.

Le-a luat 42 de minute să trimită o mașină de patrulare?

Am descoperit că poliției îi ia 48 de minute,

în medie, să răspundă la un apel.

Și telefoanele de urgență pentru sinucideri de pe pod nu mai funcționează.

Putem pune în aplicare orașul.

- Să-i facem coinculpați. - Și să le dăm un stimulent

să ne mișcăm mai repede.

- Bravo. - Mersi.

Încă ceva.

Mi s-a redistribuit dosarul tău fiscal, cel de care se ocupa Will.

Fiscul declară

că firmele de la care ai raportat că primești bani nu există.

Ei bine, se înșală.

- Ai dovezi? - Da. Ce e?

Am o întrebare.

- Bine. - Pot să aduc dovezi.

Bine. Mersi.

Mi-am cântărit prioritățile pe anul ăsta

și am vrut să-ți mulțumesc pentru înființarea trusturilor copiilor mei.

Dar nu mai am nevoie de ajutor.

Mă respingi?

Nu. Am decis să nu divorțăm.

- Serios? - E un moment prost.

Aștept până va fi momentul potrivit.

Nu, mulțumesc. M-am hotărât să merg pe altă cale.

Sigur. De ce nu?

Ce vrei tu.

Clientul are mereu dreptate, nu?

- Mulțumesc, David, pentru tot.. - Alicia, uită-te la mine.

Nu-mi pasă.

Will a plecat și Diane este singură în vârf.

- Și asta e rău? - E un dezechilibru.

Firma are nevoie de doi în vârf.

De ce?

Fiindcă Diane e un ideolog.

Ea urmărește cazuri care ne costă bani pentru că sunt corecte,

nu pentru că se merită.

Deci aștepți de la mine să te sprijin să votezi înlocuirea lui Will.

Da. În schimb, eu te voi sprijini.

- În ce? - În orice fel vrei.

Nu te înțelegi cu David Lee.

Nu cred că are vreo legătură cu asta.

Sigur.

Strângeți destule voturi împreună, vă voi susține.

Bine. Mulțumesc, Eli.

Să rămână între noi, bine?

Sigur.

Să mă ții la curent, Julius.

Vrei o revistă sau altceva?

Cine era jucătoarea de lacrosse cu care ai ieșit în ultimul an?

Jane nu-știu-cum.

- Jane Trout? De ce? - Văzând ce face Jane Trout

- în zilele astea. - Le cauți pe fostele mele online?

Încă locuiește în Chicago.

- Nu i-ai dat inelul școlar? - Nu i-am dat inelul școlar.

L-a furat. Era cleptomană.

De ce nu-ți găsim pe cineva?

- Pentru că sunt un budistă convinsă. - Nu ești. Inventezi lucruri.

Și de când budiștii nu ies la întâlniri?

Ai văzut cum a făcut asta? A schimbat conversația despre mine.

- Așa este. - Cum îți merge la muncă?

- Nu, nu. - Uite care-i treaba.

Iau o pauză.

De la lege, de la întâlniri, nici măcar să mă gândesc la întâlniri.

Îmi place să nu gândesc. Doar pentru o clipă.

- E drăguță. - Dă-i drumul.

Promit să nu-i spun soțului tău.

- Cine era femeia de la telefon? - Habar n-am.

Cineva ce se ocupă de sinucidere.

- Da, domnule? - Da.

Trebuie să facem loc pentru un nou ASA.

Ce? N-am știut că facem angajări.

Nu făceam. Dar acum facem.

Avem nevoie de oameni noi aici.

Îmi întind antenele.

Nu, nu, deja am angajat pe cineva.

Horton Baker.

Văd.

- Vezi? - Văd că voiați să angajați pe cineva.

Da.

Ce departament?

Șeful departamentului de criminalistică.

Domnule, aveți nevoie de consultanță în legătură cu asta?

Nu, nu vreau nicio consultație.

Vreau s-o faci tu.

Bine.

ASA Pine e șefa departamentului acum.

Va trebui s-o mut.

Mut-o de aici.

Mă ocup eu.

Dle judecător, apărarea încearcă să mute vina.

Da, spre partea vinovată.

Neglijența orașului a fost de vină.

Tot ce cerem e să fie considerați un terțe în procesul nostru.

- Din cauza telefonului stricat. - Și timpul de răspuns întârziat.

Iată graficele evenimentelor pentru cinci incidente.

Primăria a refuzat să pună și bariere pe pod.

Au pus estetica mai presus de salvarea vieților.

E o încercare de a forța primăria să ne dea caseta cu apelul la 112.

Încercăm doar să o ajutăm pe dna Crozier să pedepsească adevărații vinovați.

Mulțumesc. Cred că ne descurcăm foarte bine și singuri.

Chiar le ia 48 de minute?

A promis foarte mult.

Și tu ești un mentor excepțional.

- Vă mulțumesc. - Vreau să fii prima care să știe

că Caitlin va fi avocat pledant.

Știu că e repede, dar acum, că Will nu e, toată lumea trebuie să se implice.

Înțeleg.

Dar nu ești de acord?

Caitlin e potrivită. E foarte rapidă.

Cred că are nevoie de timp să se acomodeze.

Te-am aruncat pe tine peste cap și te-ai acomodat repede.

Așa e.

Pot să-ți cer o favoare? Poți să împarți cu mine asistenta ta

până când vom găsi una?

- Sigur. - Grozav. Pentru doar câteva săptămâni.

Iar tu vei putea s-o supraveghezi.

Mersi.

- Bună. - Și David.

- Ce-ți trebuie? - Nu m-a interesat niciodată

- de management. - Nu, nu ai făcut-o.

Îmi place s-o fac. Nu-mi place să-i ajut pe alții s-o facă.

Dar iau atitudine pentru că mă gândesc că unii oameni

care supraveghează biroul lui Will.

Ei pretind că au la inimă interesele firmei,

dar ceea ce vor cu adevărat este numele lor pe antetul scrisorii

și un vot egal cu al tău.

- Și tu pășești pentru...? - Locul lui Will.

Nu, David.

- Nu ți-ar plăcea deloc. Urăști oamenii. - Nu urăsc oamenii.

Urăsc unii oameni.

Sunt altruist aici.

O să mă gândesc.

Uite care-i treaba. Când se întoarce Will,

știi că voi renunța la scaun.

Nu vreau scaunul, așa că știi că renunț.

Mulțumesc, David.

Am auzit că înregistrarea de la 112 a apărut ca prin minune.

- Ți-am zis că o să mă interesez. - Da. Credeam că ai nevoie de un imbold.

Data viitoare, nu mai târî orașul în problema ta.

Ești prost dispus.

Da.

Deci, vei renunța la cererea de a pune în aplicare.

112, ce urgență aveți?

- Doamne, o să sară. - Cine va sări?

E o fată pe podul Glenhurst, A trecut peste obstacol. Nu pot ajung la ea.

- Trimitem un ofițer acum. - Vă rog să vă grăbiți.

Onorată Instanță, această casetă nu a fost autentificată.

Am obținut-o de la biroul procurorului general.

- Se respinge. - Cerem o scurtă pauză.

De acord.

Se cam chinuie.

Ai stricat ancheta în fața marelui juriu,

și eu sunt retrogradată?

Nu e o retrogradare.

Voi fi mutat de la Criminalistică.

- E o retrogradare. - Să te eliberez pentru tribunal.

- Iubita ta te-a pus să faci asta? - Asa Lodge nu e iubita mea.

Și asta e decizia mea.

Bine că nu ești tu cel care are ultimul cuvânt, ajutor de șerif.

Lockhart Gold.

Sună aproape regal, nu-i așa?

Să te scutesc de efort și să repet ce le-am spus deja celorlalți.

Eu nu sunt ceilalți.

Eli, ai devenit partener cu drepturi egale abia de câteva luni.

Iar Obama a fost senator SUA doar doi ani

- înainte să-și anunțe candidatura. - Eli,

ai o campanie de guvernator.

Nu știu dacă am.

Lucrurile se schimbă.

Îi țin locul lui Will.

Te putem depăși în voturi.

- Noi? - Eu și relațiile mele adoptive.

Nu mai ești ultimul puști ales pentru revoltă.

Felicitări.

Tu alegi, Diane.

Ori decizi tu, ori îi lași pe alții să decidă pentru tine.

- Bună. - Bună.

Îl caut pe Will.

E la duș.

Sunt sora lui, Sara. Intră.

Mersi.

Aceasta este sora lui mai mică, Aubrey.

- Bună. - Bună ziua.

- Eu sunt Kalinda. - Ce nume drăguț.

- Mulțumesc. - E ciudat,

că William are o viață pe care n-o vedem.

Lucrezi cu el?

- Da. - În cazul pe care îl are?

- Sinuciderea? - Da.

Stai jos. Poftim. Nu mușcăm.

Nu tare, oricum.

Vrei ceva de băut, Kalinda? O bere, poate niște vin?

- Ai un ceas? - Kalinda, bună.

William. Abia o cunoșteam mai bine pe Kalinda.

- Zice că nu sunteți împreună. - Doamne sfinte.

- Ai o clipă, Will? - Îmi pare rău.

Probabil vrei să vorbiți singuri.

- Ignoră-i. - Sigur.

Mi-a părut bine.

- Familie, zici? - Da.

- Ce se întâmplă? - Trebuie să te întorci la muncă.

- Sunt suspendat, Kalinda. - Sunt multe mișcări.

Da. David Lee și Julius. Mi-am imaginat.

Și Eli.

Vor să umple un gol.

- Arată-ți fața. - Nu.

Mersi, dar trebuie să încerc.

- Totul e bine în cazul Aliciei? - Da.

Tu... I-ai dat și cazul meu.

Will, dacă acesta este modul de a face lucrurile mai bune între noi...

Nu.

Așa încerc eu să te salvez.

Surorile tale par interesante.

Da. Poți aranja să fie arestate?

Dnă Norris, când ați lucrat la acest film,

echipajul avea reguli în privința parașutării?

Da, regulile au fost stabilite cu grijă.

Dacă cineva pășea peste balustradă, chemam poliția.

Înțeleg. Dacă cineva stă pe pod 40 de minute,

uitându-se în jos la apă, plângând, asta nu ar fi declanșat un apel la 112?

Nu, doar cineva peste balustradă.

Apărarea a admis că, în medie, durează 48 de minute

pentru ca poliția să meargă la un posibil sinucigaș.

Dacă aștepți până e cineva pe margine,

câte vieți salvezi?

Niciuna.

Îmi face plăcere să aud din nou de la tine, Donna.

Prietenii tăi mi-au spus că meriți să te cunosc mai bine.

Mi-au umplut agenda telefonică.

Sper că nu au fost prea agresivi.

Nu e nimic în a fi agresiv.

Atâta timp cât nu-mi dau buzna în casă.

Sunt ca o carte deschisă. Ce vrei să știi?

Iartă-mă că sunt directă,

dar tu și soția ta încă trăiți separat?

Da. Deocamdată.

Vrem să facem căsnicia noastră să meargă.

Mă bucur să aud asta.

Mi-ar face plăcere s-o cunosc într-o zi.

Poate în septembrie?

În Charlotte?

Am spus deja că știa că merg într-o excursie la schi.

Da, dar ai spus și că n-ai vorbit cu ea în weekend.

Avem înregistrări telefonice care arată că ai vorbit cu ea 37 de minute.

- V-ați certat, nu? - Nu. Nu mai dați vina pe mine.

Ai mințit în boxa martorilor.

- De ce v-ați certat? - Nu ne-am certat.

Bine, atunci ați vorbit. Despre ce ați vorbit?

A zis că nu se mai întoarce la școală.

- Din cauza ta. - Nu. Nu a fost alegerea ei.

Îmi pare rău că am mințit.

N-am vrut să fiu considerat responsabil.

Atunci cine e responsabil?

Îmi pare rău, dle Anderson. Știu că vă este greu.

- Am doar o întrebare. - Bine.

Când ați informat-o pe fiica dv

că nu-i veți mai plăti studiile?

Obiectez, dle judecător. Relevanța?

Greutățile financiare sau presiunile asupra victimei

sunt relevante într-un proces referitor la motivele pentru care s-a sinucis.

Răspundeți la întrebare, dle Anderson.

Stabiliserăm că trebuie să mențină o medie de minimum 3,8.

Dar a picat examenele finale.

Înțeleg.

Dar întrebarea mea a fost când i-ați spus

că nu o mai susțineați?

Cu două zile înainte să moară.

Mulțumesc.

Vă dăm un act de renunțare la începutul filmului.

El încă poate fi tras la răspundere. Nu importă pe cine dai vina.

Ba importă, pentru jurați.

Un act de renunțare și o donație de jumătate din profitul filmului

pentru combatere sinuciderilor.

Ce zici de mâncare mexicană?

Să rezervăm pentru trei?

Sau patru?

- După-amiază? - Nu, oameni buni.

Stau cam prost cu matematica...

Vai, nu. Nu, haideți.

Vrem s-o cunoaștem pe Kalinda.

Îmi place de ea, însă nu-mi plac prietenele tale.

Nu ies cu Kalinda. Nu ies cu nimeni.

- Ți-e dor de ea. Văd asta. - Lucrați împreună. E normal.

Ai nevoie de cineva special în viața ta, Will. Îți trebuie organizare.

Nu întinerești. Femeile cred că e drăguț acum.

- Peste alți cinci ani... - Roger a făcut atâtea pentru mine.

- Crezi că nu ai nevoie de o soție... - Mai ales acum.

Ești șomer.

Ai nevoie de cineva.

Ai rezistat o săptămână.

Sunt impresionată.

Putea să dureze mai mult. Să le mulțumești surorilor mele.

O să le trimit flori.

Știi că nu pot să practic avocatura.

Știu. Dar poți oferi informații cu privire la cazurile tale în curs.

- Am concediat-o pe Caitlin? - Nu. Am promovat-o.

Mai e ceva ce ar trebui să știu?

Dar nu-ți pot promite

că toți se vor bucura să te vadă înapoi.