Original subtitles

Vrei locul?

Dacă vreau locul?

Scuze. Credeam că... Nimic.

Ce e cu locul?

Dacă stai aici, poți vedea semnătura pictorului.

Lumina cade perfect pe ea.

Atunci, sigur. Vreau locul.

Unde trebuie să mă uit?

Pe partea interioară a coapsei drepte.

Nu a fost o replică de agățat. Chiar am crezut că vrei locul.

Știu.

Doar că-mi place vocea ta. Am vrut să o mai aud o dată.

- E un accent inventat, nu? - Da.

Îl folosesc să impresionez femei prin muzee.

Australienii nu întreabă ce fac oamenii?

- Ba da. Dar așteptăm. - Ce?

Ca lucrurile să evolueze.

Și cum ar putea evolua?

Mă vei întreba curând cu ce mă ocup.

- Fiindcă-s americană? - Și fiindcă e o întrebare firească.

De asta trebuie să te invit la cină.

Nu mă inviți la cină până nu te întreb cu ce te ocupi?

Da. Promiți că vii?

Nu pot face asta.

Întâi spune-mi ce faci și voi decid.

Îmi placi, Diane.

O fac doar pentru că asta mi-e meseria.

Ai fost citată.

Nu devii o mamă prea protectoare, nu?

Poate că sunt.

Dna Hartley? Nu ți-a fost profesoară?

- Ba da. - Mamă.

Lillian și dna Brooks. Unde au fost?

- „Acești copii sărmani, defavorizați.” - „Imaginează-ți cum e o școală publică.”

De când ați devenit atât de sarcastici?

Cine e ăsta?

E tatăl lui Kelsey.

Nu, cred că s-au mutat. Cred că pe tine te caută.

Poate e profesor?

- Da? - Dnă Florrick?

Da.

Te vezi cu cineva?

Când și când.

Ești definiția inconsecvenței, Will.

- Trebuie să devii serios. - Cine spune?

Papa, cred.

Ți-a expirat timpul. Altcineva își așteaptă rândul.

- Unde ești, Will? - La o nuntă.

Cred că Wendy Scott-Carr mă citează.

Will, suntem pe difuzor.

Citația nu e despre tine.

Toți am fost citați. Alicia, eu și David Lee.

Ce? De ce?

Un divorț de-al lui David Lee. Divorțul Huntley.

Soția afaceristului? Ne-am descurcat bine, nu?

Jumătate din averea lui,

casa din Highland Park și custodia unică a fiicei lor.

Nu ea ne dă în judecată. Ci soțul ei.

- Că eram prea eficienți? - Nu.

Distrugerea căsniciei.

Glumești. Suntem în anii '30?

Suntem un stat dintre cele șapte în care legea e încă în vigoare.

Da, în glumă. Ca o curiozitate din epoca crizei.

Spune că noi i-am despărțit? E o nebunie.

Da, iar avocatul lui vine aici peste câteva ore, să discutăm.

- Nu ți se pare suspect momentul? - Ba da.

Trei zile până la refinanțare.

E o problemă de lichidități.

Nu-ți face griji.

Bine. Vin. Trebuie să scăpăm de asta.

Unde e David Lee? El ce spune?

Ce naiba? Acum sunt pedepsit că-mi fac treaba bine?

Ne vedem în câteva minute, Will.

Știi ce? Contraatacăm. E vorba de principiu.

David, nu vreau să mă bag, dar te-ai înrolat?

Da, începusem să mă plictisesc.

Clubul Yale. Mi-a înmânat citația în culise la Gilbert și Sullivan.

Alicia, tu te-ai ocupat de divorțul Huntley în primul an.

- Se culca cu o stripteuză. - Bine, de asta avem nevoie.

Nu se poate invoca distrugerea căsniciei dacă un soț era infidel.

Cheam-o pe Kalinda.

Mai e ceva ce trebuie să știu, David?

La ce te referi?

- Ştii la ce mă refer. - A fost un partaj corect al averii.

Noi i-am fost alături. Am făcut ce trebuia pentru ea.

Bine.

- Bună. - Hei. Parcă nu se mai termină, nu?

Cam așa. E totul în regulă?

Da, am fost la o nuntă.

Nu, mă refer la Wendy Scott-Carr.

Da. Nu-ți face griji. Mă descurc cu asta.

E un proces ușor. Trebuie să vorbim cu soția. Ea...

M-am îmbrăcat așa pentru avocat.

Trebuie să vorbim cu soția. Să-i luăm o declarație. Cum o cheamă?

- April Huntley. - Da. Ea ne-a angajat. Nu el.

Ea a vrut divorțul. Nu am obligat-o cu nimic.

Încă ți-e clientă?

Julius se ocupă de afacerile ei.

- Îl sun? - Nu. Will, vorbește tu cu ea.

- De ce? - Pentru că Will poate vorbi cu ea.

- Știm cine e avocatul soțului? - Nu. Cineva din L.A.

Din LA? De ce LA?

Alo?

Alo?

E frig afară.

Da, știu. E ianuarie.

Nu înțeleg ce e cu toată pasiunea pentru anotimpuri.

Cred că e vorba de schimbare.

Da, schimbare. E monstruos.

Vă pot ajuta?

Burl Preston, o caut pe Diane Lockhart.

Chiar ne dă în judecată. Ne gândeam că ai da o declarație

că tu ai cerut divorțul.

Jake e un nemernic. Chiar vă dă în judecată?

April, de unde-l știe Jake pe Burl Preston?

Burl și mai cum?

Preston.

E avocat în LA. Un avocat de top din LA.

De la una dintre companiile lui. De ce?

Mă mir că a acceptat cazul.

Vrea o parte din 44 de milioane.

Will? Ești acolo?

Da, sunt aici.

De unde știi că ne dă în judecată pentru 44 de milioane?

De unde știu?

Tu mi-ai spus.

Ba nu.

Dnă Lockhart, mereu vin în vizită în lunile friguroase.

Da, presupun că n-ați vrea să venim în LA pentru declarații.

Nu e o idee rea.

Nu cred că v-ați cunoscut.

Căpitanul David Lee. Eu m-am ocupat de divorț.

Deci tu ai preluat controlul companiilor clientului meu.

Nu, cred că ar trebui să apelezi la soția lui.

- Am obținut... - David, stai.

Gardner, salut. Mă bucur să te revăd.

E de partea lor. Huntley e de partea lor.

Așa e. Domnul și doamna Huntley s-au împăcat.

Voi le-ați distrus căsnicia

și ați înstrăinat rapid cele mai valoroase bunuri.

A fost un partaj corect.

Pentru voi, da.

Bubble Elastic era una din companiile dlui Huntley.

Dna Huntley a preluat-o la divorț.

Exact. A obținut controlul...

Până când ați ajutat-o s-o vândă anul ăsta în pierdere.

Acum, valorează 44 de milioane de dolari.

Nu e un proces de hărțuire.

Ai complotat să rupeți căsnicia pentru câștiguri financiare.

Clientul meu a pierdut un chilipir de 44 de milioane.

Și asta e suma pe care o s-o plătiți.

Stați puțin!

Așa ne-am înțeles de la început.

Nu controlez legea familiei.

De ce să răspund eu pentru greșelile lui?

- Greșelile mele? N-am... - Bine. Păstrați-vă calmul.

- Nu accept așa ceva de la el. - El? Julius.

- Mă numesc Julius. - Bine. Ascultați.

Trebuie să câștigăm.

Asigurarea de malpraxis nu acoperă asta. E o acuzație intenționată.

Trebuie să plătim 1,2 milioane de dolari.

- Poftim? - Riscăm să plătim 1,2 milioane.

Partenerii împart totul,

la bine și la rău.

El cine e?

Am semnat acordul de parteneriat săptămâna trecută

și acum spui că-ți datorez 1,2 milioane?

Doar dacă pierdem, Eli.

E foarte probabil, date fiind metodele lui David Lee.

Du-te naibii, Julius. Ți-am spus pe nume. Mulțumit?

Voi fi când vei fi exclus din barou. Ce zici?

- Ești un idiot! - Să te văd.

Ce se întâmplă aici?

O familie fericită.

- O chemi pe Diane Lockhart? - Scuze.

- Aici e o societate. - Da, bună.

Tori, cheamă paza. Dacă vrei să înmânezi vreo citație, las-o la recepție.

Nu. Am venit pentru Diane pentru o chestiune personală.

Da, totul e personal.

Mike, poți conduce afară acest agent, te rog?

Domnule.

Te rog să-i dai asta, bine?

Poți s-o lași la recepție.

Pozele sunt reale.

Chiar s-a culcat cu o stripteuză.

- Dar? - Nu a fost întâmplător.

- N-am făcut-o noi. - Nu, n-am făcut-o.

Dna Huntley voia custodia deplină a fiicei.

Șanse mici pentru asta, așa că David Lee mi-a cerut să-i întind o cursă.

Stripteuza nu trebuia să se culce cu el.

Doar să-l faci să bea peste limită,

ca un polițist pe care l-am sunat să-l oprească. A funcționat.

A fost prins băut la volan înainte de audierea pentru custodie. A pierdut-o.

Ce țeluri înalte ai când deschizi o firmă de avocatură.

Visuri de a combate nedreptatea, de a îndrepta greșelile.

Ideea nu era să-l facem să se culce cu ea.

Huntley a acționat pe cont propriu.

A discutat cu clienta?

Cu dna Huntley? Nu, din câte știu.

Voia doar custodia deplină a fiicei.

Era David Lee, făcând eforturi.

Da, talentatul David Lee.

A scris cineva că a condus beat?

Posibil în notițele lui David, dar nu sunt sigură.

Bine, vom limita probele.

Kalinda, verifică documentele.

Trebuie să aflăm ce secrete ascunde.

Alicia, tu îl ții în frâu pe David Lee.

Will, ai un minut?

Mulțumesc, Alicia, Kalinda.

- Nu mai avem clipe de liniște, nu? - Trebuie să-ți iei avocat.

- Ne putem ocupa noi de asta. - Nu.

Mă refer la Wendy Scott-Carr. Am câteva nume.

Nu, e în regulă.

Îi intervievez pe Jason Cline și Lionel Deerfield.

Sunt buni.

Nu vrem să ajungem la marele juriu.

Știu.

- Ești bine? - Da.

Dacă va începe să afecteze firma,

- va trebui să vorbim. - Will,

nu va trebui să vorbim despre nimic.

E o vânătoare de vrăjitoare, atâta tot.

Suntem împreună în asta.

Ultimul lucru de care am nevoie e părerea ta.

Probabil e devreme să bem.

Încă două ore.

- Ai nevoie de un avocat. - Am nevoie. Mersi c-ai venit.

Se pare că sunt ținta procurorului.

- Da. - Cred că ancheta asta

a mitei judiciare devine mai gravă.

Nu-ți face griji. Vei fi bine.

- Voi fi? - Da.

E doar un mic obstacol.

Procurorul vrea să-și arate mușchii.

Cum rămâne cu marele juriu?

Marele juriu.

Sunt de tot râsul.

Sunt un luptător.

Ne vom lupta cu ei.

Mi-a spus că soțul mă înșela.

Mi-a arătat poze.

Am înlemnit. Am avut încredere în avocatul meu, în firma mea.

Dar soțul tău te-a înșelat?

Nu. A zis că n-a mai văzut acea femeia.

S-a așezat lângă el și i-a oferit ceva de băut.

Dar aici e el sărutând-o, nu?

A fost un pupic pe obraz.

N-a spus că e o înscenare făcută de avocatul tău?

Vreți să preluați audierea?

Nu, dar mă gândeam să trecem la subiect.

Bine, să trecem la subiect.

Ai venit la David Lee să divorțezi?

Nu, i-am cerut sfatul lui David Lee.

E semnătura ta pe contractul avocat-client?

- Și ce scrie sus? - „Intenție de divorț.”

April, ai încercat să te împaci cu soțul tău

- înainte de divorț? - De două ori.

Și când i-ai spus asta avocatului?

- Mi-a arătat pozele. - Sigur că i-am arătat pozele.

Voia să se împace cu nemernicul.

Și nu voiai asta?

Dacă eu vând pantofi și vii să cumperi,

nu e treaba mea să te conving să n-o faci, ci să-ți găsesc un pantof bun.

De două ori a încercat să se împace.

De două ori a venit la tine să anuleze divorțul.

De două ori ai convins-o să n-o facă.

Pentru că și-o trăgea cu o stripteuză.

Nu s-a dovedit. Dl Huntley neagă...

Doamne, așa e. Cum am putut să mă înșel atât de mult?

- Dl Lee e sarcastic. - Cine-ți e prieten adevărat?

Cel care-ți vede soțul cum i-o trage unei stripteuze și tace,

- sau cel care spune asta? - Tu ai angajat stripteuza?

Ce să fac? Să o angajez? Ești nebun?

Răspunde la întrebare, te rog.

- N-am angajat stripteuza. - Comiteți sperjur, domnule,

e la fel ca sperjurul în instanță.

Mulțumesc. Hai, repetă întrebarea.

Ai angajat această femeie?

Nu, nu am angajat-o eu pe stripteuza din poze.

Mi-am pierdut virginitatea la 14 ani.

- Sunt îndrăgostit de Jacqueline Onassis. - Bine, mersi.

N-am plâns laChallenger.

Mulțumesc.

- Practic, ai probleme. - Mersi.

N-am de gând să te menajez, Will. Dacă mă angajezi, voi fi cinstit.

Te anchetează pentru dare de mită.

Din câte se pare, au ceva.

Au ceva circumstanțial.

E suficient pentru marele juriu.

Și apărarea ta?

- Depune mărturie. - Împotriva cui? N-am nimic.

Toată lumea are ceva. Dă-le lor, pentru o sentință mai mică.

- Cât de mică? - Probabil, doi ani.

Cu suspendare?

Nu. Securitate minimă.

Pierderea licenței de avocat.

Nu voi mai putea practica avocatura?

Așa e.

Cât de amuzant ești.

Da. Bătrânețea.

Cinismul meu curge prin toți porii.

Ați fost dați în judecată?

Era și Burl Preston afară.

Pa, Lionel.

Mulțumesc.

E adevărat?

Challenger?Da, n-am plâns.

David,

ai angajat stripteuza?

Te-am scutit de 44 de milioane de dolari.

Dacă nu dovedesc c-am angajat-o, nu ne mai judecăm.

Vrei să te îndoiești?

Vreau să te întreb dacă ai mințit.

Le-am spus adevărul. N-am angajat-o.

Kalinda a făcut-o?

E un joc de adulți, Diane.

Dacă nu vrei să joci, lasă întrebările.

Dar Alicia?

- Ce e cu ea? - E următoarea audiată.

Te va contrazice?

Bună.

Bună.

Când ai avut probleme cu Trezoreria,

- cu inspectorul... - Da?

- Avocata ta a fost bună? - Da, a fost grozavă.

- Cum o cheamă? - Elsbeth Tascioni.

- Cauți un avocat? - S-ar putea.

Păcat că nu e niciunul aici.

Ce se întâmplă, Will?

- Nu trebuie să-mi spui. - Nu e nimic.

Nu vreau să complic viața și mai mult.

- E discretă femeia asta? - Da.

Dar e diferită. Nu știu cât de bine vă veți înțelege.

- Merită să ne întâlnim? - Da.

Nu judeca după prima impresie.

Promit.

Bună, Alicia. Ce faci?

Bine, David, ce este?

Am făcut ceva pentru tine.

Încrederea copiilor. Am decis să încep deja.

- Bine, mersi. - Nicio problemă. Trebuia s-o fac.

A fost complicat, a trebuit să anticipeze toate căile

pe care le-ai aborda cu soțul tău. Separare. Divorț.

Așadar... Memoria mea nu e prea bună.

În fine, depoziția care urmează,

voiam să verific faptele.

Să ne înțelegem.

Știi tu.

Vor renunța la David Lee?

Nu. Aduce prea mulți bani.

Dar dacă le aduce pierderi?

Depinde cât de mari.

Nu contează dragostea. Contează banii.

Dacă aș face o piesă de teatru?

Depinde de piesă.

Bine, mulțumesc.

Dar dacă vrei capul lui David Lee, ar fi bine să câștigi, altfel iese urât.

- Bună. - Bună.

E stresant aici, nu-i așa?

Toți se eschivează, se feresc.

- Nu, mi se pare în regulă. - Serios?

Înseamnă că ești mai puternică.

Știți care e pedeapsa pentru sperjur, dnă Florrick?

- Da. - Care e?

Sperjurul e o infracțiune ce se pedepsește cu închisoare

între doi și cinci ani.

Bine. Mulțumesc.

În ce calitate l-ai ajutat pe David Lee la divorțul Huntley?

Sub supravegherea sa, am ajutat la negocierea partajului

- și la întocmirea actelor. - Și mai ce?

Nu știu la ce te referi.

Nu ați fost și un fel de sfătuitoare pentru clienta mea?

Nu.

- Nu? - Nu.

Înțeleg.

Mai încerc o dată.

Ai fost sfătuitoarea lui April Huntley,

- soția clientului meu? - Am încercat s-o consolez.

I-ai spus că și tu ai avut de-a face cu un soț infidel.

Ne-am compătimit prin asemănări în viața personală.

I-ai spus ce ușurare a fost după despărțirea de soțul infidel,

spunând: „Nu-ți poți imagina ușurarea din prima noapte,

singură, cu un pahar de vin”?

Obiectez, dle Preston. Chiar studiem viața dnei Florrick?

Doar în cazul în care dna Florrick s-a implicat ca să ajute firma.

V-ați folosit de situația mariajului pentru a o influența soția clientului meu?

Dna Huntley m-a întrebat de experiențele mele,

și eu i le-am împărtășit, încercând să o consolez. Asta e tot.

David Lee a angajat stripteuza, pe Alexandria,

- să-mi seducă clientul? - Nu.

Sunteți sub jurământ, dnă Florrick.

Da, știu, dar răspunsul meu e tot nu.

Cam ăsta a fost cazul, dle Preston. Putem încheia?

Încă ceva.

Dnă Florrick, ce-i asta?

Pare a fi un contract pentru vânzarea Bubble Elastic.

Chiar asta e.

- Firma ta a negociat vânzarea? - Da.

Vezi ultimul rând?

Ce procent a negociat firma ta

din profiturile viitoare ale Bubble Elastic?

Aici scrie cinci.

- Dar eu n-am fost implicată. - Știu.

Mă gândeam că un asociat în anul trei, care a mințit...

- Obiectez. - ...ar fi cel mai potrivit

să citească despre destrămarea Lockhart-Gardner.

- E declarație sau atac? - Câte puțin din fiecare.

Aceste cinci procente

înseamnă că ați câștigat mai mult decât dna Huntley.

- Vi se pare corect, dnă Florrick? - Sună a decizie asumată.

E o decizie asumată.

Lockhart are dreptate.

Nu vreau să te știu înstrăinat de afecțiune,

dar te-am prins cu frauda.

Am terminat aici. Mersi.

Nu. Abia am început.

Erau bani. Încercam să aduc bani firmei.

- Nu voi plăti pentru greșeala lui. - Nici eu pentru a ta.

Să ridicăm mâinile. Pe rând.

Am obținut 5% din vânzarea companiei.

Ce să fac dacă David Lee a obținut mai puțin?

Ce? Vorbești serios?

Mâna stângă nu știe ce face dreapta.

De ce sunt persecutat pentru că îmi fac meseria?

Pentru că nu ne-ai spus, și acum e fraudă, tâmpitule.

Tâmpit și mai cum?

- Hai, spune. - N-am spus nimic.

Nu voiam să spun nimic. Și sunt jignit că tu crezi...

- Ești jignit, David? - Mulțumesc mult.

Clienta a semnat renunțare la conflictul de interese?

Așa e. E procedura standard.

Suntem acoperiți.

Nu e fraudă dacă a renunțat la conflictul de interese.

- De ce n-o găsesc în documente? - Ești orb. E acolo.

- E anexa strandard. - Unde?

E o anexă. Dacă nu e copia fizică, e în sistem.

Kalinda o va căuta.

Diane?

Trebuie să vorbim.

Clauza 63.

Într-un caz de malpraxis, partenerii pot vota

să tragă la răspundere partenerul neglijent pentru pagube.

Nu aruncăm pe nimeni în gura lupului, Eli.

Ultima dată eram toți în gura lui.

E o clauză asupra căreia a insistat David Lee.

- A fost... - Cine ți-a spus?

Cine a spus că David a insistat? Kalinda.

Se temea să fie la mâna

greșelilor altora. Mi se pare normal...

David Lee a adus 30% din firmă anul ăsta.

Și 100% din procesele pentru malpraxis.

Deocamdată ești acționar, Eli.

E obtuz să-l arunci pe David Lee peste bord.

E o reacție la o situație temporară,

dar cu efect pe termen lung.

Nu, n-o vei face pentru că ai viziunea romantică și eronată

că firma e o familie. Nu e o familie, Diane.

O familie nu te poate concedia. Familia nu mă costă 1,2 milioane.

Nu vom face asta, Eli.

Dacă David Lee ar veni la mine să scap de tine,

i-aș da același răspuns.

N-am nevoie de votul tău.

Îmi trebuie doar votul majorității.

Așa e.

Păcat că nu ai construit o relație.

Niciodată nu-i târziu.

OPERA LUI HARRY BORGMAN MUZEUL DE ARTE CHICAGO

Îmi pare rău. Zugrăvesc.

Încearcă să-mi îmbunătățească biroul. Nu, stai.

Nu.

Nu-i nimic. Zugravii sunt niște glumeți.

Mersi că ai venit, dnă Tascioni.

Am cunoscut mulți avocați, dar dna Florrick crede în tine.

E foarte drăguță.

Te acuză că mituiești judecători?

Procuratura, da.

- Dar nu știi la cine se referă? - Nu.

- Ai auzit asta? - Da.

Fantasia, sună cineva.

Fantasia.

- Revin altă dată? - Nu, va dura...

Sună înapoi. Dacă mă auzi, sună înapoi.

Hai să stabilim o altă întâlnire.

Nu, dle Gardner.

Care sunt cei mai onești judecători din Cook?

Cei mai onești? Nu știu.

Howard, Spinelli, Kotter. De ce?

Și acum aștepți marele juriu, nu?

- Da. - E o greșeală.

Trebuie să pui presiune pe procurorul special.

- Cum fac asta? - Nu, tu nu faci nimic. Eu o fac.

- Și cum faci asta? - Habar n-am.

Dar sunt abia la început.

Bine?

- Bine. - Bine.

Cred că ăsta e alt apel.

Fantasia.

- Dacă s-a logat, e logat. - Dar am verificat baza de date,

contractul e acolo, dar lipsește anexa.

E o pagină. Și ce?

44 de milioane depind de acea pagină.

Am o sugestie. Poate că nu există.

A dat-o în bară,

- n-a semnat anexa. - Poți afla cine a înregistrat-o?

Dacă a inrodus-o, e în baza de date.

Nu calculatoarele sunt baza. Oamenii sunt.

Acolo. Uite cine a înregistrat-o. El a greșit. Nu eu.

Bună.

Bună. S-a întâmplat ceva?

Huntley a fost primul tău divorț?

Al doilea.

- De când lucrai la noi? - De jumătate de an. De ce?

Tu ai supervizat semnarea contractului?

Da.

Ce e?

Avem niște probleme cu arhiva.

Nu găsim anexa.

În varianta tipărită. Verifică în baza de date.

Am făcut-o. Și n-o găsesc.

- A existat o anexă. - Ești sigură?

Am văzut-o semnând.

Eram acolo când a semnat. Am semnat-o și eu.

Dumnezeule.

Ești sigură?

Procesul depinde de anexă.

Era primul tău an aici.

- Există vreo șansă... - Nu.

Există vreo șansă s-o fi pus în altă parte?

Nu cred.

Trebuie să-i spun Dianei.

Stai puțin. Sunt în hol, Alicia. Nu aud.

Mă îndrept într-acolo.

- Ia uite cine e aici. - Da.

- Bună. - Dle Copeland.

Mulțumim pentru afiș, dar răspunsul e nu. Nu mă interesează...

Mă scuzi puțin? O clipă.

Dle Dobbs. Bună ziua.

Îmi cer scuze.

- Nu sunt eu. - Citația e trimisă când...

Procedura e îndeplinită atunci când recunoști.

Înțelegi? Te rog, nu te mai zbate.

Îți dau drumul dacă promiți că nu ripostezi.

Promiți că nu ripostezi?

Da.

Respiră adânc. O să fie bine.

- Te dau în judecată. - A fost primul impuls.

Dar m-am documentat și avem martori.

V-am înmânat citația, dle Dobbs.

Ce spuneai?

- Se întâmplă tot timpul? - Nu.

Uneori. Majoritatea nu se supără.

N-am venit aici pentru tine.

E aceeași clădire. Lucrez în zonă.

Înțeleg.

Am înțeles greșit.

Mi-a părut bine să te revăd.

Și mie.

- Ce-ai pățit? - Nu găsim anea.

- Am arhivat-o, dar n-o găsim. - Anexa a fost semnată.

O supravegheam pe Alicia.

- Unde e? - Nu te mai bucura atât.

Nu mă bucur deloc.

- E problemă de IT. - Ba nu.

E problema noastră.

Îmi pare rău. Știu că am înregistrat-o.

A fost primul tău an. Ești sigură?

Da.

Mulțumesc, Alicia.

Deci, clauza 63.

Da. Clauza 63.

Diverși oameni mi-au vrut capul, ici și colo,

dar tu ești primul care o face pe față.

- Frumos birou. - Mersi.

- E spațios. - N-am băgat de seamă.

Câți bani aduci anual?

Nu sunt de suficient timp aici să zic.

Dar ți-e așa de ușor, încât vrei să-mi faci vânt.

Da, cred că da.

Ai venit să ne cunoaștem

sau să mă confrunți?

O să zbori de aici. Atât de departe, c-ar trebui să strângi lucrurile.

Serios? De ce?

Fiindcă voi insista pentru asta.

Nu cred. Îmi pare rău.

Nu invoci tu clauza 63. Eu o invoc.

Da, poate ar fi mers cândva,

dar acum ai dat-o în bară, prietene.

Și cine greșește, să se poarte ca atare.

Trebuie să aibă remușcări.

Și, ca să știi, remușcarea nu e așa.

Bine. A fost distractiv.

Ca să știi,

aveam de gând să plec.

Plănuiam să plec, dar tu ai făcut să merite așteptarea.

Îmi pare bine,

prietene.

- Ai o clipă? - Sigur.

Diane m-a rugat să-ți reamintesc ce s-a întâmplat.

Sigur. Hai s-o facem.

Bine.

Mai știi la ce oră a fost semnat contractul?

După ce m-am uitat în agendă, a fost semnată la 11:00.

Îmi pare rău că trebuie să te întreb, dar unde ai fost după?

Conform agendei, am avut o întâlnire la școală.

La școala lui Grace. O adunare.

Ai depus contractul înainte să pleci?

Da. Dna Huntley și avocatul ei au oprit două exemplare,

și noi unul.

Pe care l-ai arhivat?

Da. L-am pus în sertar.

Tu ai făcut copia sau un asistent juridic?

Eu. Și am arhivat-o personal.

Anexa era separat?

Nu-mi amintesc.

Îți amintești dacă ai atașat anexa la contract?

Nu.

Nu-ți amintești?

Nu-mi amintesc.

Îți amintești că ai semnat-o?

Trebuia să o semnezi, ca să certifici semnătură ei.

- O să notez că ai zis da. - Nu-mi amintesc.

- O să notez că ai zis da. - Nu, nu-mi amintesc.

Alicia Florrick.

Da?

Am găsit anexa.

- Unde? - În dosarele lui Cary.

Fuseseră duse în magazie când ne-am extins.

Am găsit o copie.

Am găsit-o. E în regulă.

E în regulă.

Suntem bine. Cred că-ți venea să te omori.

Da, mulțumesc.

Îl sun pe dl Preston.

De ce să-i amânăm veștile bune?

Uite-o. Anexa. Cu semnătura lui April Huntley.

Și semnătura ta de certificare.

- David, ne-a trecut glonțul pe la ureche. - Da, așa e.

De-abia aștept să-i văd fața.

Confirmat și admis: Alicia Florrick

Dar nu ești sigură?

Dacă sunt sigură că David Lee mi-a dat să semnez anexa?

Nu.

Eu doar...

Cred că am semnat șase pagini din formularele copiilor,

și acum sunt cinci.

Dar nu ești sigură?

100% sigură? Nu.

Trebuie să te bazezi pe amintirile de care ești sigură.

- Nu înțeleg. - Îți amintești c-ai văzut anexa

- semnată acum doi ani? - Da.

- Ești sigură? - Da.

Dar nu ești sigură că e anexa asta?

Corect.

Mărturia se întemeiază pe amintiri sigure.

Mergi pe ce-ți amintești sigur.

Dacă mă înșel?

Mărturia nu e despre bine sau rău.

E vorba de faptele stabilite în memoria ta.

Amintirea ta e: ai văzut anexa semnată.

E o certitudine.

Nu trebuie să fac eu treaba adversarului.

Ține de dl Preston să descopere golurile din declarație.

Așa că, nu lăsa niciun gol în declarație. Înțelegi?

Da.

Mulțumesc.

Duceți-vă acolo și nu fugiți.

Bine? E chiar acolo.

- Bună ziua. - Bună ziua.

Am auzit că piesa e bună.

- Îmi place orice piesă cu urși. - Da.

Tu ești Wendy Scott-Carr?

Da. Lucrezi la procuratură?

Nu. Sunt avocata care-l reprezintă pe Will Gardner.

Elsbeth Tascioni.

Înțeleg.

- A angajat un avocat? - Ce? Da.

N-am stabilit încă toate detaliile.

Dar știu că te-ai întâlnit cu clientul meu,

și cred că n-ar trebui să faci asta decât în prezența mea, da?

- Dacă așa vrei. - Da. Dacă nu te superi.

Ia să văd.

V-a trecut și numele.

De ce nu vă duceți să luați și de la leu?

- Bine? Duceți-vă. - Salutați-l din partea mea.

Clientul tău a mituit judecători, dnă Tascioni.

Ciudat că ai adus vorba.

M-a sunat un reporter de laChicago Tribune.Un tip de treabă.

M-a întrebat despre cei trei judecători

- pe care se pare că Gardner i-a mituit. - N-am spus nimic presei.

Nu, știu. Nici nu credeam.

M-a întrebat dacă sunt cumva Howard, Spinelli și Kotter.

- Am zis că n-am știut nimic. - Nu îi investighez.

Mă gândeam că nu. Așa cum i-am spus reporterului,

sunt trei dintre cei mai onești și apreciați judecători.

Și asta te-ar pune într-o poziție foarte dificilă în tribunal,

cu toți judecătorii supărați pe tine.

Tu le-ai dat numele?

Te pot acuza de obstrucționarea justiției pe loc.

Din păcate, ai nevoie de un judecător să admită acuzația,

și cred că judecătorii nu sunt foarte cooperanți cu tine acum.

Au venit.

Pregătește-ți clientul pentru punerea sub acuzare.

Nu. Nu el trebuie să fie pregătit, eu sunt.

- Sunt sigură că ne vom reîntâlni. - Abia aștept.

Bine.

- E absurd. - Poftim?

Vă așteptați să cred că acest document esențial

a fost descoperit la momentul potrivit?

Ce insinuați? Că e un fals?

- Da. - Atunci mă simt jignită.

Dorim să audiem iar părțile implicate,

pentru a confirma veridicitatea documentului.

Celălat asociat care a lucrat la divorț,

vrem să fie audiat și el, Cary Agos.

Desigur.

Stabilim o întâlnire mâine?

Hei.

Bună.

- Lucrezi peste program? - Nu.

- Nu? - Nu.

Atunci ce cauți aici?

Am ceva ce cred că te-ar ajuta cu citațiile tale.

- Citațiile mele? - Da, cu procesul tău.

Dl Huntley a semnat citația înainte să o dau.

Da?

Și nu era în apartamentul soției.

Serios?

Recunoașteți acest document?

Nu.

- Nu l-ai mai văzut? - Nu.

Mulțumesc.

Ai lucrat la acest proces de divorț cu Alicia Florrick,

sub supravegherea lui David Lee?

Da.

Deci, erai în poziția perfectă de a vedea acest document?

Nu neapărat.

Ați lucrat îndeaproape la caz?

Da, dar asta nu înseamnă nimic. Au trecut doi ani.

Sincer, nu aș putea spune ce e în acel dosar.

Ai idee cum un document semnat de Alicia Florrick

a ajuns în dosarele tale?

Sigur. Aveam aceeași secretară. Au fost încurcături.

Ai fost concediat de la firma asta, nu?

Da.

Mărturia ta ar putea fi influențată

de faptul că-ți vrei slujba înapoi?

Înțeleg unde bați, dle Preston,

așa că o să-ți explic foarte clar.

Nu am niciun motiv să cred că documentul e un fals.

Dna Florrick și dl Lee sunt remarcabili, competenți

și corecți în cadrul firmei.

Cât despre mine, n-am niciun interes în acest caz.

Nu lucrez aici și n-am de gând.

Alte întrebări?

Mulțumesc.

Cu plăcere.

Nu înțeleg.

Ce-i așa amuzant?

Lucrurile se schimbă.

Așa e.

Îmi place să lucrez cu soțul.

Și lui să lucreze cu tine.

Că nu ai putut să dovedești

că derogarea lor nu e perfect legală,

- ai rămas cu un caz. - Te contrazic.

Vom solicita expertiza cernelii de pe document,

să vedem dacă e de doi ani sau de două ani.

Ambițios plan. Te va costa 30.000 de dolari.

Îți oferim noi 30.000 de dolari în semn de bunăvoință.

În niciun caz.

Bine, atunci.

Asta e oferta noastră finală.

- Sunt false. - Ai nevoie de o scuză mai bună.

- Eram separați. - Ți-am luat cămașa săptămâna trecută.

- Scumpo, liniștește-te. - Dezgustător și nerușinat...

- Să ne calmăm. - Nu.

- April... - Am terminat.

- April. Te rog. - Te rog, scumpo.

Nu e adevărat, dle judecător.

Da, există o anchetă, dar articolul e neadevărat.

Judecătorul Kotter.

Dle judecător, un judecător e pe cealaltă linie.

Nu. Vă sun eu înapoi.

Judecătorul Howard așteaptă.

Trebuie să ripostăm.

Împotriva...?

Will Gardner.

- E un pericol, Diane. - Joi ar fi bine pentru mine.

- Îmi trebuie două săptămâni. - Terminați. Amândoi.

Să termin? Nu glumesc.

Lucrați în părți opuse.

- Abia vă vedeți. - Nu e vorba să ne vedem.

Metodele lui era să mă coste 1,2 milioane.

Dacă vrei să merg în altă parte, Diane, spune.

Nu, David, rămâi aici, fiindcă te lăsăm în pace.

Altundeva m-ar lăsa la fel.

Ba nu. Nu așa cum o vom face noi.

- E o economie nouă. - Oamenii trebuie să divorțeze.

Acest proces te-a costat mult. Asta e realitatea.

Toată lumea știe că ești un pericol, nu mai amenința.

Eli, rămâi aici, fiindcă slujba asta e temporară pentru tine,

până la campanie. Spune-mi că mă înșel.

Bine. Aici e Biroul pentru urgentare. Asta e puterea lui.

Așa că nu vă mai certați.

Nu vă mai prefaceți că plecați. Nu înghit asta.

Mă întorc la treabă.

Bine.

Eli?

Te-ai întors.

Bună. Ce faci?

Sunt bine.

- Tu? - Bine.

Atunci, suntem bine amândoi.

Îmi cer scuze încă o dată.

Am cerut slujba asta ca să te pot revedea.

- De ce? - Dle Gardner,

ai primit o citație.