Original subtitles

FONDURI INSUFICIENTE

CELE MAI MICI PREȚURI DIN ORAȘ

Da. Da.

- Aveți jucării? - Acolo.

Acolo...

Într-o noapte trece cu mașina pe lângă un șantier.

- Deschide-l. - Nu te prosti cu mine, omule.

- Nu te prosti cu mine. Auzit? - Deschide-l!

- Bine, bine. - Scoate banii. Haide.

Nu mai trage de timp. Nu te prosti cu mine.

E în regulă. Mă descurc. Am seiful aici.

Dacă te mai joci cu mine, te spulber!

- Ia-l. Dă-mi banii. - Bine.

Foi de 1,25 cm, calitate exterioară.

S-a întâmplat să fie ce trebuie.

Și zice: „Cui îi vor lipsi?”

Oprește mașina și, la adăpostul întunericului,

adună șase dintre aceste foi de placaj pe acoperiș

și cineva vrea să le cumpere.

Zice: „Dacă merg încet...”

Doamne. Ai fost la un jaf? Unde ești?

La o secție de poliție.

Am fost singurul care a văzut jaful.

N-am vrut să te îngrijorezi.

Da, te sun înapoi, scumpo. E cineva aici.

- Da, te rog să mă suni. - Da. Pa.

- E în regulă dacă vrei să termini. - Nu, am terminat. Nevasta, știi.

Da, știu. Sunt Cary Agos, de la procuratură.

Vreau să-ți mulțumesc că ne ajuți.

- Nici o problemă. - Prezență slabă.

De ce nu vorbim între patru ochi? E cam gălăgios aici.

S-ar putea să avem nevoie de tine la proces.

Ați găsit un suspect.

Nu, nu. Dar dacă găsim, vom avea nevoie de tine pentru proces.

- Plănuiți să plecați undeva? - Eu? Nu. De ce?

Tu și soția ta ați aplicat la pașapoarte.

A, da. Cabo.

- Cam scump. - Nu, cu socrii.

Socrii.

Deci

ai spus că nu te-ai atins de nimic din magazin,

și doar căutai un pistol cu apă pentru fiul tău.

Azi e ziua lui.

De ce?

Păi, e...

Poliția a căutat amprente

și le-a găsit pe ale tale aici.

Da.

Când am intrat în magazin, mă uitam la câteva felicitări.

- Deci chiar ai atins ceva. - Vitrina, da. De ce?

Încercam să-mi dau seama ce s-a întâmplat.

Deci ai vrut să cumperi o felicitare, nu o jucărie.

Nu, voiam să cumpăr o jucărie.

Atunci, de ce ai atins felicitările?

E ceva în neregulă?

Nu cred. E?

Vreau să plec.

Mă tem că nu se poate, dle Dolan.

De ce?

Vă reținem pentru anchetă.

Chiar aici.

Dle Dolan, sunt Alicia Florrick.

- Ești avocatul din oficiu? - Nu.

M-am înscris în programul City Bars pro bono. Ei v-au trimis cazul.

- Dar dacă preferați un avocat din oficiu... -Nu.

- E o nebunie. - Știu.

Am văzut un jaf

și ei cred că, datorită amprentelor mele

care erau la vedere, aruncate pe jos, că eu am făcut-o.

Dle Dolan, poliția are un martor

care te-a văzut luptându-te cu vânzătorul și împușcându-l.

Nu e adevărat. Eu...

Bine, ascultă. Nu spune nimic nimănui, bine?

O suni pe soția mea? Mi-au luat mobilul.

- De fapt, nu o suna. O s-o sun. - Bine.

Acum mă urmărești?

Mă duc unde mă duc cazurile pro bono.

Nu cred că nu mă lași să-l interoghez mai mult.

Adică, e nevinovat, nu?

Mulțumesc, dle Boylan.

- Ești gata? - Cred că da.

Trimite-l pe primul.

Ai tot timpul din lume.

Bună ziua.

Bună.

- Te pot ajuta? - Nu, sunt bine.

Bine, vor fi cinci în total.

Mergi spre linie.

Întoarce-te spre stânga.

Atinge peretele.

Și întoarce-te.

Da.

Nu, nu el.

Trimite-l pe al doilea.

Mergi spre linie.

Purtai ochelarii ăia când ai văzut criminalul?

- Da. - Întoarce-te spre stânga.

În niciun caz.

Era mult mai slab.

Bine, trimite numărul trei.

Numărul trei, un pas în față.

Oprește-te la linie.

Uită-te în obiectiv.

Nu te mișca.

El e.

Ești sigur?

E bărbatul care se chinuia cu casierul

- și a tras două gloanțe în el? - Da. Categoric.

Înapoi la numărul trei. Mulțumesc.

Travis Dolan, fost angajat la Parcuri.

E falit, pe cale să fie evacuat. E dl Everyman,

Dar acest Everyman intră într-un magazin și îl jefuiește.

Nu contează că casierul are o armă. Îl împușcă. Îl omoară.

Și vede cum trece o mașină de poliție.

Lasă arma, se ascunde în spatele magazinului,

pretinzând că e martor.

- Amprente pe armă? - Fără amprente,

- dar un martor car l-a văzut solid. - Nu s-au luat bani?

N-a avut timp. Patrula l-a surprins.

- A fost o luptă, nu? - În timpul unui jaf.

Vrei al doilea grad?

Oferă al doilea grad. O să i-l duc eu.

Încă o dată, îmi caut legătura, dar unde este?

Mi-am găsit din nou de lucru

care în mod ciudat, mă mai scoate și din birou.

Adică eu singur organizez întâlnirea?

- Asta e? - Da.

Ești băiat mare, Eli, iar Will și Diane nu mușcă.

Da. Nu pentru ei îmi fac griji.

Uite sfatul meu, Eli.

Nu îi mușca. Bine?

Mereu cu capul pe umeri.

Vreau să lucrezi cu mine tot timpul.

- Serios? - Da.

Am nevoie de timp să investighez.

Legea se mișcă încet, eu mă mișc repede.

Deja gestionez trei crize de campanie.

Și lobby-ul de brânză tocmai m-a angajat cu normă întreagă.

Da, lobby-ul de brânză.

Rapidă, profesionistă, am nevoie de tine.

Nu mă lasă să lucrez așa.

De asta le și spun.

Nu-mi place să împart.

Fie vorba între noi doi și oricui altcuiva i-ai spune,

dacă te întreb,

înseamnă că am nevoie de cineva ca anchetator când plec de aici

pentru cercetări adverse.

Asta nu se va întâmpla.

Asta se va întâmpla, fiindcă voi face să merite efortul.

Mai mulți bani, putere, independență mai mare.

Bună, Eli. Ce mai faci?

Grozav. Bine.

Will, ce mai faci?

- Sunt bine, Eli. Mereu e o plăcere. - Julius Cain, șeful de la Litigii.

Îmi pare bine.

Așa că am început în forță, după cum știți.

Și acum cred că e timpul să respirăm adânc și să reevaluăm.

Nu, în zece minute.

Am nevoie de Alicia Florrick și Kalinda...

- Care e numele tău de familie? - Sharma.

...Sharma să se dedice exclusiv departamentului meu.

Lobby-ul și gestionarea crizelor funcționează non-stop

și vreau dedicare non-stop.

Nu.

Altceva?

Vă aduc bani?

Da.

Încurajez clienții să păstreze afacerile politice?

- Da. - Atunci nu pot împărți

orele Aliciei și Kalindei la juridic.

Alicia ar trebui să fie la întâlnire. Unde e?

Lucrează la un caz care ne aduce bani.

De ce nu discutăm, Eli?

Îți luăm foarte în serios îngrijorarea.

Rămâne pentru că e în interesul lui să rămână.

E în interesul lui să rămână dacă încurajăm cooperarea.

- Nu vrea cooperare. - Uită-te la cifre.

Cei de la lactate aduc aproape cât am pierdut anul trecut.

Dar cu ce preț? Dacă o dedicăm pe Alicia lui Eli,

de la ce o tragem? Cât pierdem?

În clipa de față, Alicia lucrează la un caz pro bono.

De ce mai lucrăm la pro bono?

Încă suntem membri...

Și de ce doar eu mă îngrijorez de economie?

Ne îndreptăm spre recesiune

fără un departament de faliment, fără avocați de la Fisc

Și avocații noștri, unii dintre cei mai buni avocați,

lucrează la pro bono?

Trebuie să vorbesc cu tine.

Despre ce?

Lucruri.

Jucători. Curente politice diferite.

Serios? Ești destul de deștept ca să-ți dai seama.

Sunt destul de deștept să știu că am nevoie de ajutorul tău.

Ne-am extins dincolo de posibilitățile noastre.

Da, suntem unul dintre puținele firme de servicii rămase în picioare,

dar am făcut-o cu un cost și nu putem continua așa.

- În ce fel? - Avem nevoie de faliment.

Dacă e un departament

care să supraviețuiască unei recesiuni duble, e faliment.

Ne-ar lua ceva timp să construim unul de la zero,

dar din fericire, putem achiziționa unul de pe raft.

- Cum? - O firmă se destramă.

Malpraxis merge într-o direcție, achiziționează alta,

faliment, tocmai am aflat, merge cu litigii.

- Vai, nu. - Da. Trebuie să vorbești cu ea.

- Am spus deja „nu”. - Când credeam că e doar un litigiu.

- Dacă e un litigiu și faliment... - Atunci vorbește tu cu ea.

Nu. Toată lumea se va întrece pentru departamentul ei de faliment

și avem nevoie de cineva cu o relație deja existentă.

Nici măcar nu știu unde e.

The Midwest Bar Association.

Celeste Serrano ține un seminar despre soluționarea disputei.

Obține-ne faliment

și nu va trebui să dansăm după cum cântă Eli Gold.

Ai observat că oricât de sus am ajunge,

încă mai dansăm după cum cântă alții?

Bun venit la conducere.

Nu vreau să văd niciun avocat. care să își amâne orele de pregătire.

Ghici cine a venit în oraș. The Midwest Bar Association.

Așa e. Așa e. Hai să terminăm odată.

Mai am ceva de discutat.

Departamentul de Justiție a identificat anumite

și voi folosi cuvântul lor, „prejudecăți”. în modul în care se negociază.

Deci am aprobat cererea guvernului

pentru a detașa un procuror adjunct la acest birou, nu pentru a ne monitoriza,

ci să lucreze cu noi și să fie de-al nostru.

Așa că vă rog bun venit, Imani Stonehouse. Imani.

Bună ziua.

Sunteți arestați.

Bine, să mergem.

Imani,

ți-l prezint pe Cary Agos.

O să-ți arate el cum stă treaba.

A făcut-o deja.

Pedeapsa maximă pentru un traficant negru.

Reducere pentru un criminal alb.

Bine.

Începutul e grozav.

Inculpatul alb nu avea antecedente.

Și nicio crăpătură.

Da, aici m-ai prins.

Un procuror alb și rău care vrea să ruine bărbatul de culoare.

Și femeia de culoare.

Etica Dreptului va începe în zece minute în sala A.

Nu uitați să semnați.

Luați-vă cartonașele cu numele.

Will Gardner.

Ce naiba cauți aici?

Am 30 de ore cu CLE, ca toți ceilalți.

Vino la etajul 34 dacă vrei să continui educația juridică.

Stripteuze și achiziții.

Poate mai târziu.

Globalizarea criminalității GENE OSTERMAN MBA

- Ar fi o tendință. - Nu, nu.

Bazându-mă pe asta,

cred

că nu e doar...

- nu e ceva unic... - Trebuia să știu că vei fi aici.

- ...cumpărarea... - E uimitor, nu-i așa?

Mintea criminală,

- ...mintea unică - Da.

Mereu l-ai urât.

Nu. Credeam că e un șef rău.

Erai gelos.

De ce?

În Asia.

- În Europa, în America. - Ba nu.

După ședința cu personalul de la 11 septembrie. Îți amintești? Era înlăcrimat.

Te-ai culcat cu el?

N-am dormit prea mult.

Gata, te poți opri.

Lipsurile educaționale sunt pandemice.

Nu e vorba doar de litigiu, ci și de faliment.

Deci ai venit să mă vrăjești?

Să-ți ofer o casă.

Dar amica ta avocată, Alicia Florrick?

De ce nu este aici ca să mă farmece și pe mine?

Ce vrei?

Să vin la Lockhart Gardner.

- Un angajament pe trei ani în litigiu. - Haide.

Și un salariu mai mare cu 5%

și o împărțire 50-50 pentru Hammett Aerospace.

Prăbușirea avionului?

Dle Osterman.

- Îți amintești de mine, Celeste? - Da.

- Ce mai faci? - În Baltimore?

Doamne, da. Scuză-mă.

Trei ani de dedicare pentru litigiu, salariu mărit cu 5%.

și încheiem pe ziua de azi.

Avem și alți pretendenți.

Voi vorbi cu Diane.

Până când economia se va îmbunătăți, vom opri cazurile pro bono.

Pledează pentru ce ai.

atunci avem nevoie de toată lumea cu normă.

Cary s-a opus pledoariei.

- Ce e pe masă? - Gradul al doilea, 20 de ani.

Crimă cu martor ocular? Pare o ofertă bună.

Clientul opune rezistență.

Bine. Te ajut acolo.

- Să vorbesc cu cei de la Asistența? - O voi face eu.

- Dnă Lockhart. - Le datorez o explicație.

Will, unde suntem?

Vrea 50% din acțiunea de grup pentru avion.

Ea are echipajul, noi avem pasagerii.

- 35%. Poate. - Spune-i lui Celeste 35%.

Așa cum faci de obicei, cu farmecul tău.

Cred în tine.

Pa.

O face pe inabordabila.

Dle Dolan, ce mai faci?

Sunt bine. Mulțumesc. Eu...

Îmi pare rău.

Nu.

Te iubim.

- Pot...? - Nu, nu încă. Fără contact.

Jake, totul e o mare greșeală.

Vin în curând acasă și vom sărbători ziua ta, bine?

Tati te iubește foarte mult.

Haide. Nu are cazier. Nici măcar o amendă de parcare.

- De asta i-am oferit gradul al doilea. - Mai scade încă cinci ani.

Nu ai cunoscut-o pe colega mea de serviciu, nu?

Imani. Imani Stonehouse.

Se asigură că nu sunt dezechilibre rasiale

la negociere.

Asta se întâmplă aici?

Negociezi de aspect?

Nu cred că e vorba doar de aspect.

Cred că există o altă preocupare pentru procuror,

uitată într-o lună.

Cred că te-a plăcut.

Care e planul?

Întoarceți audierea preliminară într-o depoziție a unui om sărac.

Fă procuratura să vorbească.

Judecătorul nu va permite asta.

Ridicați-vă.

Prezidează onorabilul Francis Flamm.

Nu, nu. Toată lumea să ia loc, vă rog.

Dreptate Tie-Die?

Evelyn a făcut o pâine de dovlecei grozavă dacă vrea cineva.

Evelyn. Haideți. Distribuiți-o.

Continuați.

Oferă-i un program flexibil, opțiunea de a face telemuncă.

Spune-i că-i găsim un birou pe colț.

Nu mai avem colțuri.

- Ești la un meci de fotbal? - Da.

Răsfățul meu de la prânz. Nu, asistență juridică.

Diane, nu trebuie să te desparți personal.

- Dă un telefon. - Dle Coyne, te rog.

Spune-i că e Diane Lockhart.

Da, asta era ideea, dar mă măcina vina.

Vinovăția e pentru cei slabi.

Du-te. Îndulcește-ne oferta.

Casierul a scos pistolul

dintr-o husă pe care o avea sub tejghea,

apoi au început să tragă.

Stăteați la 6 m de fereastră.

Cât de departe era agresorul?

Dle judecător, din nou, obiecție.

E o audiere preliminară.

Apărarea folosește asta pe post de depoziție

să vadă cum decurge cazul.

Da. Am auzit-o de prima dată.

Ați înțeles? Se respinge.

Cât de departe era agresorul?

Ne omoară.

- Obișnuiește-te cu asta. - Trei metri. Probabil.

Deci nouă metri în total?

Șase metri până la fereastră, trei metri înăuntru.

Era pe trotuar sau în parcare?

Sunt curioasă, dle Boylan.

erați pe trotuar, în fața magazinului sau în parcare?

- Pe trotuar. - Pe trotuar.

Da. Pot să văd în magazin. Nu e nicio problemă cu reflexia.

Unde a spus că s-a dus atacatorul?

Unde s-a dus el după ce a tras?

- În magazin să se ascundă. - Deci l-ați văzut.

Nu. Doar...

S-a dus în spate.

Poate că adevăratul hoț a ieșit pe ușa din spate.

Obiectez.

E o singură ieșire. Blocaj prin tastatură. Trebuie să știi codul ca să ieși.

- La naiba. - Dle detectiv, ați auzit

- de identificare interrasială? - Da.

- Nu îi dați crezare. - Dacă cred că unii albi

tind să confunde greșit suspecții de culoare

pentru că n-au trăsături distinctive? Da.

Dar martorul ocular era negru și inculpatul, alb.

Și ați văzut studii cum că negrii confundă adesea albii?

- Nu, dar vă cred pe cuvânt. - Nu cumva dl Boylan

a oferit o descriere mai generală a unui suspect alb

înainte să-mi vadă clientul la interogatoriu?

Vorbiți despre portretul-schiță?

Nu.

Dar sigur.

Continuați, vă rog.

Și schița a fost făcută

înainte ca dl Boylan să-mi vadă clientul la secție.

Da, dar descrierea nu e generală.

Nu e posibil ca dl Boylan să fi făcut o fixație doar pe clientul meu?

fiindcă l-a văzut interogat de poliție?

Această schiță nu vă poate conduce la adevăratul criminal?

Nu. Am prins adevăratul criminal.

Dle judecător, apărarea cere accesul la acea schiță.

Pare o cerere rezonabilă.

Consilier, ați avut probleme în a le face rost de ea?

Alte întrebări? Trebuie să mă întorc la muncă.

Da. Deci ai fost aici ieri în timpul împușcăturilor.

Da. Era o nebunie.

Poliția a venit foarte repede.

Oamenii alergau și țipau.

Ai văzut pe cineva care arăta așa fugind și țipând?

- Credeam că l-au prins. - Nu.

Nu știu. Arată ca 100 de oameni.

- Te superi? - Nu.

Da, încearcă să faci rost de poze.

Poliția nu-mi dă acces.

De asemenea, vă sugerăm că ar fi de ajutor

ca să aibă acces la pozele de la locul crimei.

Au acces, dle judecător, la probe.

Mereu primim în ultima clipă.

Trebuie să le pregătim, așa că va dura.

Cine l-a pregătit?

Dă-mi numărul lor.

Poate se urgentează.

07 08-08 19 23 30 01-07 07 17 34 66 VALOARE MONETARĂ: UN DOLAR.

Bună, Tim.

Auzi, poți afla cine a cumpărat un bilet la loterie

din codul de bare?

Știi că participi la întâlnirea de la drept penal?

Îmi place că-s infractor.

Bărbații sunt atât de direcți.

Suntem de acord cu o creștere cu 3% și angajament doi ani.

- la avocați. - Știi ce înseamnă să hrănești șobolanul?

Știu...? Nu.

Poți să-ți duci tu viața domesticită,

poți să te întâlnești cu avocata.

Cu obrăjori roșii.

...dar trebuie să hrănești șobolanul,

să se întoarcă în sălbăticie.

E fascinant. Nu depășim 3%.

Hrănește șobolanul, Will.

Te omori încercând să fii normal.

Sunt normal.

- Bună, dle Florrick. Sunt un mare fan. - Bună ziua.

Am venit aici sperând să dau de tine.

Îl știți pe Will Gardner.

- Da. Bună, Will. - Peter.

Voi două aveți multe în comun, nu?

Chiar avem multe în comun.

De unde vă cunoașteți?

Noi? Noi...

Demult, am lucrat împreună la aceeași firmă.

Am făcut mai mult de atât.

Firma Baltimore. Osterman, Lee, Canfield.

A fost primul meu loc de muncă după facultate.

Prima partidă în trei a fost cu Will.

Așa e. Cum o chema?

Celeste, bine.

Trebuie să începi de undeva.

Deci Alicia Florrick.

Lucrează cu Will, e măritată cu tine.

Cred că e un aranjament pe cinste. Discutați.

E un aranjament pe cinste.

Ceva momente jenante?

În afară de asta?

Câți copii ai, Peter?

Doi. Un băiat și o fată.

Îmi plac și băieții, și fetele.

E foarte domestic.

- Ce vârste au? - Șaisprezece și 14.

O vârstă foarte bună. Nu e o vârstă foarte bună, Will?

Eu nu înțeleg copiii.

Înțeleg că-s importanți...

- Dacă îi ai, aia e. - Serios? Nu știu. Sunt prea egoistă.

I-ai cunoscut copiii?

- Nu. - Serios?

Alicia nu le aducea la serviciu?

Cred că o să plec. Mă bucur să te văd, Peter.

Da.

Cu cine ziceai că ești?

Panoul de control Loterie.

Un bilet de loterie a fost plătit ieri cu 5 dolari.

Ar fi trebuit să fie 500.

Asta e chitanța mea.

Dar l-am cumpărat pentru fiul meu.

- Unde e fiul tău? - S-a mutat aici, acasă,

- acum câteva luni. - Minunat.

Dnă Silvestre, pot merge la baie?

Bună, dragă. Ai avut o zi bună?

Te caută o tânără.

- Cine? - E de la Panoul de Control al Loteriei.

Unde e?

Bună.

Bună.

- Simt că mă înșeli. - Doar pentru bani.

Crezi că e mai bine așa?

Dintre Will și Diane, cine are mai multă putere?

E egal.

Nu e niciodată egal.

Da.

Diane e mai puternică în cazurile penale decât în cele civile.

Dar Diane controlează vistieria.

Doar implicit. Lui Will nu-i place.

Dar dacă Will spune „nu”, e adevărat?

Des.

Nu ești de mare ajutor.

La naiba.

Și Julius ăsta ce face?

E șef la litigii.

Nu mă place.

De ce nu mă place?

Tu ești chestia nouă și strălucitoare.

Contează că nu mă place?

Nu.

Mai are cineva curent?

David Lee, dreptul familiei.

Alicia ce rol are în toate astea?

Da?

Asociata e doar de anul trei, dar contează.

- Din cauza soțului ei? - Din mai multe motive.

E capabilă să convingă lumea.

Oameni, ca Will?

- Ce cauți, Eli? - Ierarhia.

De obicei îmi dau seama,

dar e ca un magazin de familie.

Will și Diane.

Dacă vrei s-o convingi pe Diane, îl convingi pe David Lee.

Dacă vrei să-l convingi pe Will, convinge-o pe Alicia.

Și iată că vine următorul client.

Bine. Unde suntem?

Conform chitanței cu cod temporal de la casa de marcat,

acest bilet la loterie a fost răscumpărat cu câteva secunde înainte de crimă.

- Biletul cui? - Al lui Mitch Silvestre.

E managerul unei piețe de pește de vizavi.

După cum vedeți, seamănă puțin

cu schița.

Poți afla mai multe de Silvestre?

- Sunt pe urmele lui. - Bine.

Trebuie să amânăm procesul.

- Ce faci? - Lucrez pentru un pro bono.

- Ce faci? - Nu știu. Să mă prostituez.

- Mi-e dor de tine. - ș mie mi-e dor de tine.

Ce putem face?

Nu știu. Ce vrei să faci?

- Te sun eu înapoi. - Voi fi aici.

Bine. Te iubesc.

- Am spus că... - Știu.

Nu, automat, mecanic. N-am vrut să spun nimic.

Will, nu-ți face griji.

- Nu e vorba că nu-mi pasă. - Will, sună-mă mai târziu.

Da. La revedere.

Îmi pare rău, bine? Nu te bosumfla.

Sunt bine.

Dar nu-mi accepți scuzele.

- Ce trebuie să fac? - Compania va da faliment.

Bine, recunosc.

Nu mă urmărești, Will. Te urmăresc.

- Mă urmărești? - Da.

- Cum faci asta? - Litigii și faliment

părăsesc firma, e adevărat.

La fel și legea fiscală și cea a familiei.

Și ne regrupăm.

O combinație de jazz?

Nu, ca firmă nouă.

Și te vrem pe tine.

Celeste, ești visătoare, îți place să trăiești în mintea ta,

dar ce te-ar face să crezi că mi-aș părăsi firma

foarte renumită în Chicago, să vin să lucrez

cu o companie start-up?

Pentru că am un lucru pe care știu că-l vrei.

- Ce? - Nu ghicești?

Nu am nici cea mai vagă idee.

Sunt fericit unde sunt acum.

Comisarul de baseball.

Asta își dorea George W Bush mai mult decât președinția.

- Nu te juca cu mine. - Nu mă joc.

Liga e cel mai mare client.

Comisarul înaintează în vârstă.

Are nevoie de un succesor.

Succesorul va veni din partea noastră.

Te pricepi la baseball.

Știi care e legea.

- Nu te cred. - Sună niște prieteni, Will.

Știi pe cine să suni. Uită-te la mine.

Nu inventez.

Când pariez totul, nu merg la cacealma.

Am seminarul despre soluționarea disputelor în zece minute.

Dacă vrei să discutăm cum o să meargă, treci pe la mine.

Nu dl judecător Powers, ci Romano.

- Spune-i că trimiți raportul. - Am înțeles.

Scuze. Am fost la tribunal toată ziua.

- Cu plăcere, dle Coyne. - Maggie, reține toate apelurile.

- Lasă-mă cinci minute. - Erai avocat

- la Portman și Michaels. - Partener.

M-am lăsat. Nu suporta toate ședințele.

- Următoarea ușă. - Mersi.

Mulțumesc că ai făcut munca de jos.

Am auzit că se ocupă de caz doi avocați.

- Eu... Serios? - Mă bucur să te văd

ținând cont de firmele care se retrag.

- Depoziția Handley e acolo. - Da. De fapt,

Trebuie să vorbim despre asta...

Băieți, puteți face apelul la Packer.

Vezi dacă poți să-mi faci rost de niște interni.

Cravată? Domnilor, vă duceți la tribunal și purtați cravată.

Îmi pare rău.

Îmi pare rău.

Știu că poate nu e momentul potrivit,

dar noi trebuie să o facem.

Firma noastră renunță la obligațiile noastre pro bono.

Până se limpezesc lucrurile.

Economia.

Înțeleg. Nu-ți face griji.

Mulțumim că ați luptat pentru noi.

Sperăm să revenim când va fi mai bine.

Nu-i nimic. Poate nu rămânem aici. Ne-am pierdut finanțarea.

Finanțarea de stat?

Da. Criză de buget.

Ce ai de gând să faci?

Nu știu. Mai sunt câteva opțiuni.

- Cum ar fi? - Cum ar fi să bată la câteva uși,

să țipi la niște bogătani.

Am învățat în lumea non-profit

că, până la urmă, cineva ia atitudine.

Ar trebui să plec.

Da, mulțumesc.

Mă bucur să te cunosc.

Și tu.

Aș vrea eu.

Nu știu ce mi-aș dori.

Lumea era diferită.

Sună bine.

Voi aștepta aici.

Will Gardner, de ce ți-a luat atât?

Hei. Intră.

Nu vrei să ratezi sesiunea de întrebări.

Nu, mersi.

Caut o soluționare a disputei: neutralitate sau așa ceva.

Următoarea ușă pe dreapta.

- Glumești? - Da.

Hei, uite cine e aici. ți-am păstrat un loc.

Plătește ca să joci.

Ai nevoie de ajutor?

Da?

Sunt pe urmele lui.

- Alcoolicii Anonimi? - Da.

- Mitch are două întâlniri pe săptămână. - Și banii din plic?

Legal. Și era trezorier.

Îi place să parieze la curse, dar l-a făcut cu banii lui.

- Tot nu înseamnă că nu el a fost ucigașul. - Da, dar asta o face.

Am verificat registrul de la magazin. E cu o oră înainte.

Poate a fost un accident sau o maimuțăreală

ca să trișeze la loterie.

Asta înseamnă că a fost la magazin cu o oră înainte de crimă.

Putem spune o poveste.

Tipul lucra la câteva case mai jos.

Știa codul de la încuietori.

De 30 de ani, parior înrăit.

A cărui situație financiară e destul de proastă să-l oblige să se mute acasă.

Apreciez că încercăm să găsim un țap ispășitor,

dar să puneți așa ceva pe un om nevinovat?

Nu așa a intrat clientul în buclucul ăsta?

Ne apărăm clientul.

Ridicați-vă.

Prezidează onorabilul Francis Flamm.

Bună dimineața tuturor.

Mă bucur să vă revăd pe toți aici.

Și văd că un jucător de la masa apărării a crescut.

Da, am ajuns, dle judecător.

Am fost mișcată de necazurile domnului Dolan

că am decis să vă ajut.

E minunat să vă avem aici, dnă Lockhart.

Înțeleg că echipa ta vrea să depună o moțiune de respingere.

Da, dle judecător.

Procurorul a construit acest caz pe o trestie slabă,

un singur martor ocular.

Un martor ocular aflat la nouă metri de locul crimei,

și care l-a identificat doar pe clientul nostru

după ce a fost interogat de poliție.

Dl Dolan nu are cazier.

Are o soție și un fiu care se află acum în sala de judecată.

E nevinovat, dle judecător,

și ar fi nedrept să nu respingem acuzațiile.

- Lasă-mă pe mine. Ceartă-te. - Ce să te las?

Onorată Instanță, nedreptatea are multe forme.

Nu e doar în omul capturat, e și în omul eliberat.

Bunicul meu a spus odată:

„Un creier care judecă are nevoie de ureche.”

Cred că era adevărat atunci, dar acum e dublu adevărat.

Trebuie să ascultați tot cazul înainte să decideți.

Ar fi o nedreptate să plecați fără să ascultați.

Bunicul tău e reverendul Roy Stonehouse?

- Da, Onorată Instanță. - Mă simt onorat.

- Cum se simte? - E bun.

Se reface.

Te rog, spune-i cât de admirat e.

- Prima mea teză a fost despre Selma. - O să-i spun.

Și să-i transmit respectul meu.

Toate suntem îndatorate unor oameni ca bunicul tău.

Dar să nu uităm că acest caz este despre un om nevinovat.

Cred că asta mai trebuie stabilit, nu crezi?

- Da. Am vrut să spun... - Da, e în regulă.

Știu ce-ai vrut să spui. N-ar fi corect

să claseze cazul înainte să te asculte cineva.

Deci moțiunea se respinge, dnă Lockhart,

și ceilalți doi cu tine.

Mergem direct la proces.

Și mulțumesc, dnă Stonehouse.

Mă trec fiorii.

Nu prea-mi place să folosesc asta.

Te atrage la restaurante?

Bine.

- Am plecat. - Haide.

- Nu când ești cocoșat așa. - Da. Când mă cocoșez așa.

Vom fi aici diseară. După întâlnirea civilă.

Sunt bine, mulțumesc.

- Să te scot la micul dejun? - Nu.

- Vai, ce hotărât ești. - Da.

O să te caut în postul de comisar pentru baseball?

Nu. Nu-mi plăcea viața asta nici când o trăiam.

Nu-mi plăcea să nu știu când eram păcălit.

- Nu crezi că te angajează nimeni. - Nu, am verificat.

În 10 sau 15 ani, pot concura pentru funcția de comisar în baseball.

Ce gând trist.

Să pierd ce-mi place ca să alerg după ceva în viitor.

Ce iubești?

Ai spus că vei pierde ceea ce iubești.

- Îmi fac treaba. - Nu te cred.

Nu cred că-ți place.

Dar îți place să câștigi.

Nu poți câștiga ca lumea la Lockhart Gardner.

Ăsta e visul tău.

Cum rămâne cu visul tău?

Și serviciul?

Nu toată lumea își poate urma visurile.

Cineva trebuie să muncească.

Ce trist.

Nu. Nu chiar.

Ai grijă de tine.

Acolo e casieria.

Acolo era trăgătorul.

Linia vizuală e bună.

Nu mi se pare în regulă.

Linia vederii e bună,

până când casierul bagă mâna sub tejghea să ia arma.

Peretele ar fi ascuns-o.

Boylan a spus poliției că casierul a scos arma

de la un toc lipit sub tejghea.

Dar nu l-a văzut ducându-se după armă.

Doar dacă n-a intrat în magazin.

Boylan a vrut să fugă, a văzut o mașină

și s-a dat drept martor ocular, nu ucigaș.

Hai să vorbim cu Cary.

Doar câteva minute.

Mereu am așteptat să se întâmple ceva rău.

În fiecare zi.

Travis vede lucrurile bune.

Întotdeauna aștept răul.

E bine.

Știu. Nu mai vreau să fiu așa.

S-a întâmplat ceva groaznic și suntem încă aici.

Mulțumiți-le celorlalți doi avocați.

Ba da, dar procurorul e de vină.

S-a întors.

- Pot să...? - Da.

Tati.

Salut, amice.

Cum merge?

E bun.

Da?

Nimic.

Doar mă uit.

Un espressor ar fi bun.

Bună. Eliberarea a mers bine?

Da. Trebuia să fi fost acolo.

Nu. N-am făcut destul.

- Bună. - Bună.

Cum a fost?

Nu e productiv.

În legătură cu ce ți-am spus ieri...

Will, te rog, sunt cu copiii la telefon și le spun: „Te iubesc.”

Apoi vorbesc cu soacra mea și îi spun: „Și eu te iubesc.”

A fost un accident.

Da.

Crezi c-ar trebui să vorbim?

Nu, chiar nu vreau.

Nu?

Nu.

- Ești sigură? - Sunt sigur.

N-am fost niciodată mai sigură.

Nu mă interesează altcineva.

Will,

vorbești de asta.

- Fără agitație. - Eu sunt.

Celeste Serrano își înființează propria firmă.

Faliment, litigiu,

dreptul familiei.

Nu vreau să mai fiu precaută.

Nici nu vreau să număr

și să mă tem că voi da greș, că nu voi face ce trebuie.

Bine.

Legal Aid pierde spațiul pentru birouri.

Toți se retrag din cauza economiei.

Vreau să-i aduc la noi.

Este loc lângă Eli.

N-o să-i placă, dar va trebui să trăiască cu asta

până mai găsim loc.

Când avocații vor avea timp liber,

să o ofere asistenților juridici.

Trebuia să-mi spui la telefon.

Vreau să fac asta.

Și vreau aprobarea ta.

Bine.