Original subtitles

- Asta e. - Uimitor!

Îi curge muzica prin vene.

Roshan Sahab, desigur, era un geniu.

Rajesh Roshan e un talent extraordinar.

Și Rakesh ji are ureche muzicală.

E o familie cu înclinație muzicală.

Frații lucrează foarte bine împreună,

iar relația lor are și o latură emoțională.

Și asta se vede pe marele ecran.

E o combinație incredibilă.

Sunt două trupuri și un suflet.

Așa sunt Rajesh ji și Rakesh ji.

Sunt Karan și Arjun.

Sunt adevărații Karan și Arjun.

Acea legătură, acea iubire, i-a ajutat să fie mai buni.

Nu s-a pus problema ca regizorul să dea directive.

N-a făcut asta niciodată.

Dar nu-l câștigi de partea ta decât atunci când cântecul e bun.

În spatele întregului succes de azi

a stat fratele meu, Rajesh Roshan.

Premiul pentru cel mai bun

A fost absolut fermecător și plăcut urechii.

Pe lângă ceilalți regizori muzicali, muzica lui are clasă.

Am ajuns să-i cânt piesele.

Sper să nu mă audă vreodată. Va ajunge să nu mai compună.

Dar ajung să-i cânt piesele,

pentru că are o linie melodică profundă pe care n-ai cum să n-o reții.

Fetele din cartier stăteau pe leagăn

și fredonau „Julie, I love You”.

- În ce an a ieșit Julie? - În '74 sau '75.

- Nici nu eram născut… - Nu?

Iar Julie a șocat întreaga industrie.

Pe cât de frumoase erau compozițiile,

pe atât de bună era orchestrația.

Iar bucățile lui muzicale sunt la fel de populare ca piesele sale.

Mai ales „Mungada”.

Chiar și acum mă trezesc cântând

Mungada…

ACTOR

E mic de statură. Vine încetișor, se așază

și scoate o piesă de senzație.

Cum e „Dekha tujhe toh”.

Iar emoția piesei era la fel de colosală ca locul.

De la Karan Arjun la Krrish,

ne-a oferit mereu un sunet nou.

Îmi dădea mereu să ascult linii melodice proaspăt terminate.

Îi spuneam că sunt fantastice.

Lua apoi acea linie melodică

și o transforma în melodie.

Și mă simțeam incredibil de important.

Coloana sonoră din Kites a fost trăsnet.

Neașteptată din partea celui care lucrase la Julie și la Mr. Natwarlal.

R.D. Burnam Sahab mi-a spus:

„E uimitor! Sunt fanul lui.”

Dacă R.D. Burman e fan, imaginați-vă ce calități are regizorul.

FAMILIA ROSHAN

Începe cu antara.

Te rog, adu niște ceai. Cine mai dorește ceai să spună.

Hai, prieteni, să facem spectacol!

Să începem!

FOSTUL STUDIO AL LUI ROSHAN LAL NAGRATH

RAJESH ROSHAN CONTINUĂ SĂ COMPUNĂ AICI

Mai încet, altfel nu voi fi prețuit.

Urmează un proces unic.

ACTOR

Inspiră adânc,

gândește, zâmbește,

apoi atinge armoniul,

îl apropie de el

și zâmbește în sinea lui.

Savurează ceea ce face.

Abia apoi începe.

Era o plăcere să-l urmărești.

Muzica pe care am moștenit-o,

în primul rând, îmi vine absolut natural.

În al doilea rând, m-a ajutat s-o ascult de la sursă.

Tata punea muzică.

Sahir Sahab venea în vizită.

Tata și nenea Sahir mă chemau

și îmi cereau părerea despre noua lor piesă.

Le spuneam că îmi place, dar să mai adauge percuție.

Îl vizitam.

Raju era mic.

Stăteam de vorbă cu Raju

și îl dădeam cu ulei pe picioare.

Nu știam că acel băiețel îmi va cere într-o zi să cânt.

Când tatăl meu a murit,

mama a angajat un meditator.

Faiyaz Khan.

Mama se comporta de parcă ar fi învățat.

Dar uneori îl ruga pe Khan Sahab: „Cheamă-l și pe Raju.”

Mă învăța câte un ghazal

și cream o nouă linie melodică pentru el.

Mama lui Guddu…

Măcar unul dintre fiii ei urma să devină muzician.

Știa asta.

Mama l-a rugat apoi pe Anand Bakshi Sahad

să-l angajeze pe Raju ca asistent.

„Sună-l pe Raju.” Și m-a sunat. Mi-a spus să aleg.

„Vrei să lucrezi cu RD sau cu LP?”

Învățam piesele lui LP și ale Latei ji:

„De ce îți rătăcesc ochii? Eu sunt destinația ta, vino”

Cântam destul de bine.

L-am rugat să mă ducă la Laxmikant-Pyarelal ji.

Am colaborat cu ei cinci ani.

Acesta e instrumentul, conga,

la care am cântat cu Laxmikant ji și cu Pyarelal ji timp de cinci ani.

Pare foarte ușor, dar duce melodia în altă direcție.

Orchestra mea e exact ca a lui Pyare ji.

Îmi plăcea atât de mult, încât m-am lăsat influențat.

Am învățat să fac și eu gesturi cu mâna.

Vin de la sine.

Nu am exersat ca să-l copiez.

Automat am devenit ca el, ca Pyare ji.

Laxmi obișnuia să… Dacă venea un producător:

„El e Raju, fiul lui Roshan ji.” Mă prezenta.

Și Laxmi ji…

îl îndrăgea pe Raju.

La fel și eu.

Era foarte tânăr pe atunci,

dar avea compoziții uimitoare.

Când a fost vorba despre „Jhooth Bole Kauwa Kaate”,

Pyare ji le-a spus să mă cheme.

Îi rugam pe ceilalți să mă acompanieze, dar Pyare a strigat:

„Raju va cânta singur.”

M-a trecut un fior.

Eu și Didi nu ne știam pe atunci. Mă privea.

Băiatul ăsta cântă bine.

Versul ăsta.

Mențineți un ritm bun.

Mergeam spre acasă cu doi muzicieni

și am început să compunem.

Compuneam, cizelam, adăugam versuri de umplutură

și le prezentam apoi producătorilor.

Aveam un grup,

Anwar Ali, Shaukat.

Erau frații lui Mehmood.

I-am spus lui Shaukat: „Hai să-l ducem pe Raju la fratele tău.”

Am mers și i-am cântat piesele noastre.

„Excelent, bravo!

R.D. Burman îmi compune muzica.

Dar produc un film în care tatăl cântă un cântecel de leagăn.”

A doua zi, dis-de-dimineață, fără programare,

ne-am dus și ne-am așezat în fața dormitorului său.

Și am cântat melodia.

A spus: „Melodia asta mă face să plâng.”

CÂNTĂREȚ, MUZICIAN, FIUL LUI MEHMOOD

Mă făcea să plâng,

pentru că-mi amintea că tatăl meu e muritor

și că într-o zi ne va părăsi.

MUZICĂ: RAJESH ROSHAN,

TEXT: MAJROOH SULTANPURI

VOCE: KISHORE KUMAR,

LATA MANGESHKAR, MEHMOOD

Eram câte 70 sau 80 de muzicieni și repetam fără cântăreți.

Cântau apoi Lata ji și Kishore da.

Așa am reușit să creăm „Aari Aaja”.

Cântau viorile.

A fost magic pentru mine.

Asta face un poet când înțelege melodia.

Începe să scrie.

Așa era Majrooh Sahab.

Obișnuiam să-i mai spun: „Unchiule, putem schimba puțin aici?”

„Sigur că da.”

Am încercat să compunem și cântece de leagăn, dar n-a ieșit.

Scriam mereu: „Dormi, copile…” Era un somn forțat.

„Dormi, dragule, dormi.” Era o cerere.

M-a dat pe spate.

Cred că l-am ascultat de două mii de ori.

Ce compoziție inovatoare!

Kunwara Baap avea acel cântec pentru că așa cerea filmul,

Acolo, eroul, Mehmood, cântă cu eunucii.

Orice regizor muzical obișnuit ar fi adăugat ceva ieftin și grosolan.

Rajesh Roshan a prezentat chiar și acel cântec cu mare decență și demnitate.

Piesa se aude, la fel și brățările pentru glezne.

Rafi Sahab repeta și el pe platou.

Prietenii mei aplaudau acolo.

Aplaudă în acea piesă. Li s-au înroșit mâinile.

Am fost foarte nemulțumit de piesă.

„Domnule, ce am înregistrat?”

Când a aflat Mehmood bhai,

a zis: „Spune-i lui Raju că e nebun. Piesa asta va fi hit.”

Mehmood bhai s-a uitat la mine și a zis: „Raju, îți promit.

Tu vei fi directorul muzical pentru fiecare film al lui Mehmood.”

Atunci s-a lansat cariera mea.

Minunat.

Când am intrat în industrie, nimeni nu făcea muzică occidentală ușoară.

Știam că ăsta e domeniul meu.

Includea cuvinte în engleză.

Făcea asta foarte frumos în cântece.

Și când lucram cu Juhi Chawla, cântam cântecul ăsta ca s-o tachinez.

MUZICĂ: RAJESH ROSHAN, TEXT: ANAND BAKSHI

Didi… e singura cântăreață

care mi-a înțeles cântecul la perfecție.

Îl cânta exact cum voiam.

„Fiule, uite cântecul tău.”

Nici nu se uita la mine. „Cum cântă? Ce face ea?”

Se uita doar în jos, așa.

Am repetat piesa chiar acolo.

Dar cum rostea ea „Julie…”.

E evident că-i plac piesele lungi.

Îi plac ligamentele și pauzele.

Găsești în orice piesă de-ale lui o pauză și o valoare repetată.

Asta se simte în piesă, în cum alege sunetul.

MUZICĂ: RAJESH ROSHAN, TEXT: ANAND BAKSHI

VOCE: KISHORE KUMAR

Piesa lui Kishore…

Împreună cu sângele Care-mi trece prin inimă

Continua să cânte așa. Nu se uita într-o parte sau alta.

În timpul înregistrării, am fost uimit de Dada.

„E genial, Dada!” Și tocmai se înregistra.

Toți se uitau la mine ca la un țicnit.

„Cine se crede ăsta?”

Cred că avea 18 sau 19 ani când a făcut-o.

Nemaiauzit. E o lucrare foarte matură.

E foarte melodică. Roshan Sahab ar fi fost mândru s-o audă.

Fiul lui a creat o muzică atât de…

Când tatăl e un om extraordinar,

copilului îi e foarte greu să ajungă la același nivel.

El era Rajesh Roshan, ale cărui piese erau la fel de melodioase

și de neobișnuite ca ale lui Roshan.

Întâmplător, i-am cântat piesele din Julie lui Dev Sahab.

A întrebat dacă să lucrăm cu Rajesh la următorul film.

Am spus că e obligatoriu.

L-am cunoscut pe Dev Sahab.

„Intră, Raju. Hai, intră.”

Mi-a zis Rajesh, nu Raju.

M-a poftit pe covor și s-a așezat lângă mine.

„Bravo, ce notă frumoasă! Cum de ai inclus-o?”

Și m-a sunat Amit Khanna

a doua zi: „Felicitări! Dev Sahab te apreciază.”

Așa că după Kunwara Baap, Julie, Kaala Patthar era la mijloc.

Și asta m-a ajutat mult.

Amitabh Sahab, Yash ji.

Apoi a venit Des Pardes, ultimul impuls,

că și Dev Anand Sahab lucrează cu el.

MUZICĂ: RAJESH ROSHAN, TEXT: AMIT KHANNA

VOCE: KISHORE KUMAR

Ne-am apropiat atât de mult, că simțeam că-l știu dintotdeauna.

Nu semăna deloc cu Dev Anand. Era de-a dreptul…

„Hai să vorbim. Viața nu se reduce la filme.”

MUZICĂ: RAJESH ROSHAN, TEXT: AMIT KHANNA,

VOCE: ASHA BHOSLE

Știți acel „Ah…”. Dev Sahab mi-a tot arătat

cum să spun „Ah…”.

Iar Kishore Kumar spunea: „Când se aude cântecul lui Rajesh,

îmi place mult.”

MUZICĂ: RAJESH ROSHAN

TEXT: MAJROOH SULTANPURI

VOCE: KISHORE KUMAR, LATA MANGESHKAR

În copilăria mea, în fiecare seară, tata juca

Literati pe computer și obișnuia să bea.

În fiecare seară, la 10:30, cânta un singur cântec. Negreșit!

Și acela era „Chal Kahin Door…”

Piesa asta îmi amintește puternic de copilărie.

Dilema personajelor lui Rishi ji a fost prezentată

atât de frumos în cântecul acela.

Începe cu:

„Hai să mergem undeva departe…”

iar la final, când Rakhi ji spune: „Să nu ne lăsăm duși de val…”

Aș spune că explică filmul prin geniul lui Rajesh Roshan.

Cred că el a știut să surprindă ideea filmului.

Și muzica a fost la acel nivel.

Asta se găsește rar la majoritatea oamenilor.

Oamenii compun piese pentru o situație anume.

Rajesh Roshan a făcut-o pentru film.

Când am auzit cântecul din Yaarana pentru prima dată,

„Sara Zamana”,

oamenii au aplaudat la unison.

Și mersul lui Amitabh Bachchan…

Părea că, în loc de o piesă, cineva crease chiar o scenă.

Tot scenariul se derula acolo.

Să vină compozitorul și să spună: „Uite!

Așa își va face intrarea actorul.”

Nu era doar muzică de fundal. Era în simbioză cu filmul.

Nu știu mulți copii

care au crescut în anii '80

și n-au dansat pe piesele din Yaarana.

MUZICĂ: RAJESH ROSHAN, TEXT: ANJAAN

VOCE: KISHORE KUMAR

Amit ji venea des în studio atunci când lucram la Yaarana.

Venea și se așeza în fața mea.

L-am întrebat cu fereală: „Amit ji,

vei putea juca pe muzica de dholak și tabla

din «Tere Jaisa Yaar Kahan»?”

S-a uitat la mine și a zis:

„O voi face.”

Am moștenit multe de la unchiul meu.

Primul e stilul de a cânta.

Atunci când cânt și, dacă m-a filmat cineva și mă văd,

parcă văd fața unchiului meu.

Exprimă lucruri foarte profunde

și o face cu mare plăcere.

Veneau mulți producători. Raju era în formă maximă.

Muzică non-stop, piese nesfârșite. A fost un șir de hituri.

Dar exista o problemă. Se întorcea acasă foarte târziu.

Asta nu mi se părea bine pentru el.

Pe atunci beam până târziu.

Era o frăție, cum se spune.

O frăție de artiști.

Într-o zi, am deschis ușa la patru dimineața.

Și el era în toane bune.

Și l-am pălmuit tare.

Am zis: „La ora asta se vine? Totul îți merge strună.

Vrei să dai cu piciorul la toate?”

Raju s-a uitat la mine și a râs.

A spus: „Știu că tu nu poți să faci asta

fiindcă ești căsătorit. Trebuie să fii acasă.

Eu sunt singur. Pot să fac orice.”

Mi-amintesc că nu voiam o soție.

Guddu a zis că mi-am dat cuvântul. Să vin s-o cunosc pe fată.

Am zis: „Bine, o cunosc, dar nu mă însor.”

Familia mi-a spus că vine cineva să mă cunoască.

„Dar sunt acasă în vacanță.”

În primul rând, erau foarte mulți.

La cine să mă uit?

Eram veselă și încântată ca o fată din Punjab.

Am intrat în cameră cu lejeritate.

Am văzut-o, ne-am privit reciproc

și a fost o clipă magică.

Am simțit un gol în stomac.

„Chiar se întâmplă asta?”

Guddu m-a întrebat: „Ce spui?”

Am zis: „Stai.”

Și nu m-au lăsat să mă întorc în Punjab.

De atunci sunt în Mumbai.

A fost un sentiment foarte frumos.

În adolescență i-am ascultat piesele,

iar acum îl luam de soț.

- A fost dragoste la prima vedere? - N-a fost așa.

Dragostea la prima vedere a venit mult mai târziu.

În primul rând, stabilirea în Mumbai e complicată.

Soacra mea a fost cea care…

Era o persoană dificilă,

dar avea motive să fie așa.

Știa că abia mă mutasem din Punjab.

Mă așteptau multe provocări.

Nu vorbeam bine engleza.

Mi-a angajat un profesor de engleză.

A făcut din mine o fată de Mumbai.

Nu spune nimic supărător. Spune ceva de care să râdem.

Vremea e proastă.

Nu, azi este…

Tatăl meu trăiește pentru muzică.

Asculta o singură piesă continuu, zi și noapte.

De mai multe ori pe zi,

până când ne săturam toți de ea.

Iar când piesa devenea hit,

atunci se dumireau toți de la școală

și spuneau: „Asta e piesa tatălui tău.”

Și, mândru, spuneam: „Da.”

MUZICĂ: RAJESH ROSHAN, TEXT: ANAND BAKSHI

VOCE: AMITABH BACHCHAN

Pentru Amitabh Sahab, nou era faptul că urma să cânte chiar el.

Asta a dus cântecul la un alt nivel.

Maestrul nostru de sunet era Robin Chatterjee de la Mehboob Studio.

I-a auzit vocea și a zis:

„N-am văzut un cântăreț ca el de 70 de ani. Ce voce frumoasă!”

Piesele lui conțineau dialoguri.

Ideea lui era că o piesă este o poveste.

Voia să o spună pe muzică.

Raju spunea: „E o melodie grozavă, dar îi lipsesc sarea și piperul.”

Altfel spus,

o piesă poate să fie bună, dar, dacă e searbădă, o uiți repede.

Scriam textul în timp ce compuneam piesa.

„Nimeni nu e mai bun ca tine pe lume.”

Ăsta e versul meu standard: „Azi vorbesc din suflet.”

Indeevar ji a compus toată ziua.

Apoi i-a spus lui Rakesh:

„Guddu, să-ți spun ceva?”

„Te rog.”

„Nu pot scrie mai bine de atât.”

MUZICĂ: RAJESH ROSHAN, TEXT: INDEEVAR

VOCE: KISHORE KUMAR, ALKA YAGNIK

Atunci a început să-mi placă. Mi-am zis: „Sunt și textier.”

Și: „Mai se, Meena se, na saaki se, na paimaane se.”

Am găsit asta într-o carte de poezie urdu.

Folosind asta, am compus cântecul imediat.

„Mai se, Meena se, na saaki se.”

MUZICĂ: RAJESH ROSHAN, TEXT: INDEEVAR

VOCE: MOHAMMED AZIZ, SADHANA SARGAM

A trebuit să mă adaptez foarte repede.

I-am prezentat piesa lui Vijay Anand. I-au plăcut toate.

După o vreme, mi-a spus:

„De ce te obsedează notele lungi, Raju?”

Acum înțeleg ce voia să spună.

Când vrei să evidențiezi durerea, faci…

Urci nota.

Te lași tras de ea și nu e nevoie de asta.

S-a adaptat bine schimbării.

Melodiile lui puteau fi cântate de tineri la chitară.

Știa să cânte la flaut.

Și-a conceput piesele ca să fie expresia epocii.

Pe atunci făceam înregistrări live.

Stăteam împreună cu partenerul de duet în studio.

Înregistram la Mehboob Studio. „Jaati Hoon Main”

Întrebare-răspuns.

„Care e graba?” „Inima-mi bate tare.” „De ce?”

Părea că ne luăm la întrecere în acea piesă.

El cânta ceva și eu voiam să cânt următorul vers mai bine.

MUZICĂ: RAJESH ROSHAN, TEXT: INDEEVAR

VOCE: ALKA YAGNIK, KUMAR SANU

Variația lui

poate transforma un număr pur romantic

într-o… cum se spune…

Fie să nu leșine Cine se uită la tine cu pasiune

Deci a avut o variație.

Nu părea că piesele erau compuse de același regizor muzical.

Pentru că, de obicei, regizorii muzicali, ca actorii și regizorii,

dezvoltă un anumit stil.

MUZICĂ: RAJESH ROSHAN, TEXT: INDEEVAR

VOCE: UDIT NARAYAN

Când Raju mă invită în camera lui de zi,

partea cea mai bună

e că e mereu foarte vesel.

E ceea ce se numește gentleman. Un regizor muzical gentleman.

Chiar dacă are ceva de zis, dacă vrea să cânt ceva din nou,

felul în care mi-o spune mă face să vreau să cânt din nou.

Camera lui de zi nu e o simplă cameră,

ci o cameră de meditație. Acolo poți medita.

E liniște.

Eram foarte irascibil, Shashi.

Obișnuiam să mă cert cu muzicienii.

Cu producătorii, de asemenea… Mă certam mereu.

Și beam mult. Fumam mult.

În două ore de băut, terminam un pachet de 555.

Iar ea ducea greul,

pentru că mă certam și acasă.

Și mă uitam la ea, la cât de bine reacționa.

A trebuit să trec prin multe schimbări și ajustări.

Am început să-l înțeleg.

E un om foarte creativ.

Avea un anumit mod de lucru.

Când mergeam la repetiții, îmi oferea un ceai.

Scotea partitura cu grijă.

Îmi dădea piesa scrisă grijuliu de mâna lui.

Și, în timp ce mă învăța, cânta atât de încet,

că mă forțam să aud…

Îl rugam să repete.

Cu răbdare, o cânta de două, trei, patru ori.

Personalitatea lui blândă se reflectă și în cântecele lui.

Și asta poate fi melodia.

Dar melodia aia a fost creată de acest om bun.

Deci depinde de cum respecți versurile.

MUZICĂ: RAJESH ROSHAN, TEXT: JAVED AKHTAR

VOCE: UDIT NARAYAN

Punea accentul foarte bine pe versuri.

Ăsta era atuul lui.

Și înțelegea cântecul, versurile, înainte să facă linia melodică.

Raju a făcut cântecul ăsta în Yaman raga.

M-a chemat timp de trei sau patru zile.

A zis: „Tu poți să-l faci mai bun.

Străduiește-te cât poți.”

Până obținea ce voia de la un cântec,

aroma, textura vocii dorite, nu se lăsa.

Regizorii muzicali au o idee

despre cum vor ca interpretul să cânte piesa.

El nu renunța niciodată la ce voia.

Mi-a spus să cânt „Bună, mamă” pe un ton răgușit.

MUZICĂ: RAJESH ROSHAN

TEXT: INDEEVAR

VOCE: KUMAR SANU, ALKA YAGNIK AMRISH PURI

Când le explicam piesa, îi făceam să li se pară ușoară.

Dacă strigam, priveau piesa cu suspiciune.

Iar când o cântau, spuneau:

„Nu e ușor. Ai compus o piesă complicată.”

Când am cântat pentru filmul Koyla,

„Dekha imediathe toh”,

la înregistrări mă blocam în câteva locuri.

Așa că l-am întrebat

dacă pot să trec puțin pe stilul meu.

A zis: „Arată-mi.”

A acceptat imediat.

Și a spus: „Cântă așa.”

MUZICĂ: RAJESH ROSHAN, TEXT: INDEEVAR

VOCE: KUMAR SANU, ALKA YAGNIK

E calitatea marilor regizori muzicali

ca, atunci când un cântăreț contribuie cu ceva bun, acceptă.

Asta ar trebui să facă un regizor muzical.

Iar Raju bhai sigur o face.

Dacă zâmbește și spune că e bine,

și cum spune el cu blândețe: „E bine”,

zâmbind, când spune:

„A fost bine ce ai făcut azi după-amiază”,

cred că asta ne face serile frumoase.

Acum, că mă gândesc, îl consider…

Dacă te gândești la Beatles,

George Harrison a fost mereu cel tăcut.

Pentru mine, așa e el, e cel tăcut.

Toți sunau goarna,

se lăudau cu ce album au făcut, dar el nu era așa.

Trebuia să cauți autorul piesei.

Uneori sunt puțin consternat,

fiindcă nu mi s-a părut genul de om

care să-și revendice munca.

Îi plăcea să fie tăcut și să stea în spate.

Mi se pare incredibil

ca cineva atât de talentat să fie atât de modest.

E foarte rezervat.

E foarte ezitant.

N-a încercat niciodată să se ducă

și să abordeze el oamenii.

A lucrat ce i s-a cerut. Dacă nu voia s-o facă, n-o făcea.

Mama mă bătea mereu la cap.

L-a întâlnit odată pe Yash ji.

A zis: „Yash ji, ai uitat de Raju.”

El a zis: „Bhabhi ji, nu eu l-am uitat pe Raju. Raju m-a uitat pe mine.

Roagă-l să vină la mine în birou.

Nu poate merge? Nu poate veni la mine?”

A venit și mi-a spus asta. „Ai putea să te întâlnești cu Yash ji.”

Nu, eu eram concentrat

doar la muncă, indiferent cine o oferea, fie el producător mare, fie mic.

Punea munca mai presus

de încercarea de-a curta pe cineva.

Nu a înțeles niciodată că și asta e important în viață,

să cunoști oameni.

Producătorii stăteau la coadă

și m-am obișnuit ca ei să vină la mine.

N-am cerut nimănui de lucru.

A fost epoca lui și a creat cântece incredibile în acea perioadă.

Dar nicio eră nu durează veșnic.

Se schimbă.

Vin oameni noi, preiau controlul.

Multe dintre piesele mele au avut succes, dar filmele n-au mers bine.

Nimeni nu voia să-și asume riscul cu mine.

Când timpul începe să-ți treacă,

nu mai vin mulți producători la tine.

Sigur că m-am simțit exclus.

Dar ei m-au învățat asta.

Ei veneau la mine.

„Vrem muzica ta.” Și acest obicei m-a răsfățat.

Încă spun: „Vă rog, veniți. Veniți la mine.”

Cred că unchiul meu…

e autentic.

Este…

E el însuși și nu e teamă de asta.

A ales o cale și știe ce e bine pentru el.

Și asta a făcut.

Grația lui ar putea fi confundată cu timiditate,

dar asemenea unui artist adevărat și-a trăit viața cu demnitate.

Cunosc puțini oameni la fel de fericiți ca unchiul meu.

Asta e definiția succesului.

Subtitrarea: Linda Pricăjan