Original subtitles

EXPLICAŢIE PENTRU TOT

E toată lumea aici?

Plecăm!

Nu ţipa!

Bacalaureatul lui Ábel Trem

- Înregistrezi? - Da, dar...

Nu e interviu sau ceva.

Dacă uit ceva...

Mai întâi... Spune-mi despre tine.

Cine eşti, ce faci, chestii de genul ăsta.

Bun... Aşa.

Păi... Sunt Ábel Trem...

Am 18 ani...

Şi...

Aş fi absolvit anul acesta...

LUNI, ÁBEL ÎŞI DĂ SEAMA CĂ E ÎNDRĂGOSTIT

Bună.

- Alo? - Abia te-ai trezit?

Nu, eram deja treaz.

Când ai început... Ai vocea somnoroasă.

De ceva timp.

- Cum eşti? - Bine.

Ai mâncare în frigider. O poţi încălzi.

Bine.

- Pupici! - Bună.

Lucrare Al Doilea Război Mondial

Lacul Balaton e în regulă. Putem merge la vară. Împreună.

Nu dai doi bani...

Nu mi-ai răspuns.

Înnebunesc aici.

Înveţi?

Fac gem. Numai un pic.

Recapitulez.

Hei, tată.

Ce-a păţit frigiderul?

- Cum adică? - E inundaţie în bucătărie.

L-ai scos din priză?

Da.

Cum să aibă atâta apă?

Nu ştiu.

Şi cine ştie?

Tu l-ai scos din priză?

- Da, eu. - De ce?

Păi...

Pentru că picura. Deja curgea apă.

Bun. Pune-l înapoi în priză.

Bine.

Gata.

Poţi să pleci.

Ţapule.

Deci poţi să iei 10 la literatură, nu?

Cred că da...

- Dar ştii... - Nu! Niciun dar!

Scumpo, ne putem concentra pe istorie acum?

De ce la plural? Cine dă examenul? Tu sau băiatul?

Te întreabă de secolul XXI?

Mda.

Poftim.

Nu... hai să mâncăm pâine proaspătă, tată!

Ne trebuie pentru mâine la prânz.

Crezi că o să mănânce o pâine întreagă la examen?

- Ce să fac cu pâinea veche? - Strânge-o, dragă!

Bun, o mănânc singur.

Am uitat ce voiam să întreb.

Ai întrebat deja dacă...

-... o să întrebe de sec. XXI. - Sigur că o să întrebe.

Nu pe tine te-am întrebat.

Avem o întrebare:

"Cum funcţionează Parlamentul European în sec. XXI."

Bun. Acum:

Cine e ministrul de Finanţe al Ungariei?

- Varga... - Sunt doi de Varga!

- Serios! - Mihály Varga.

Exact, Misi Varga.

Un tip înalt, slăbuţ, chipeş şi cu ochelari.

Sper că nu trebuie să-i deosebesc în poze.

Ştii cine a fost Doamna de Fier? Margaret Thatcher?

Da... a fost preşedinta Regatului Unit.

Nu, preşedintele e la Casa Albă.

Ea a fost prim-ministru.

Apropo, cine e preşedintele Statelor Unite?

- E Biden. - Da! Unchiul Biden!

Cine e preşedintele Franţei?

- Emmanuel Macron. - Corect.

Acum vine una grea.

- Von der Leyen. - Ursula?

Preşedinta Comisiei Europene.

- Bun. - Şi acum...

Cine era femeia aia...

Care a făcut raportul despre Ungaria. Cel mai mare duşman.

Cum o cheamă?

Ce raport?

- E blondă şi cârlionţată... - O cheamă la fel ca pe mama ta.

Judith...

Sar...

Sargentini.

Exact...

- Încă una dificilă. - Nu-l necăji.

E foarte grea. Nici tu nu ştii.

Salut.

Eu mă culc. Sunt foarte obosită.

Cum a ieşit gemul?

- E cam mult. - Adică...

Adică ai făcut prea mult?

Nu ştiu nimic, iar mâine...

Foarte amuzant.

- Nu glumesc! - Sigur.

Janka, eşti cea mai deşteaptă persoană pe care o cunosc.

Apropo, tu ce mai faci?

Ai studiat Simbolismul şi Revoluţia Industrială?

Am trecut peste Simbolism, mai mult sau mai puţin.

- Dar nu şi Revoluţia Industrială. - Ábel, nu se poate! Pe bune!

Învaţă şi tu trei lucruri!

Să ştii un nume, o dată şi un eveniment e suficient ca să treci.

Jakab nu te lasă dacă ştii astea trei lucruri.

- Îmi arăţi gemul? - Nu pot să cred!

Te rog...

- Nu mă duc în bucătărie. - Porneşte FaceTime.

Doamne, arăt oribil!

- Nu eşti o Gina Lollobrigida. - Cine e?

Habar n-am.

Asta zice tatăl meu când mama se plânge de cum arată.

Stai să scriu asta. Cum era? Gina Lollo...

Lollobrigida.

Drace! Nu! Janka!

Trebuie să înveţi! Gata, Ábel, închid.

Trei lucruri, OK?

Ţine minte trei lucruri.

Pupici!

Alo.

LUNI, GYÖRGY SE GÂNDEŞTE LA MARŢI

Ai visat urât?

Nu ţin minte.

Nici nu ştiu dacă a fost de rău.

Jucika!

Jucika!

Jucika!

N-ar trebui să-l trezeşti?

- De ce, cât e ora? - 7:40.

Atunci trebuie să mă trezesc eu.

- Bună dimineaţa, scuzaţi întârzierea! - Bună dimineaţa.

- Jenő Béresi. - György Trem, salut.

- Putem să-l îngălbenim puţin? - Desigur.

Un pic mai mult...

Nu... Scuze, e prea mult.

Un pic mai puţin...

Gata!

Mai mult sau mai puţin. Gata.

Deja selectezi culorile. Ai ajuns aşa departe?

- Am găsit culoarea potrivită. - Super.

Vreau câteva detalii despre casa asta, bine?

Ce casă e? Cum ţi-o imaginezi?

E o casă foarte drăguţă.

Are multe arcade, denivelări şi pietre uscate.

Deci, acoperişul e uşor arcuit, treptele de la intrare sunt din piatră.

Soclul e acoperit cu piatră uscată.

- La interior, e un şemineu frumos. - Stai, ce buget avem?

- O sută de milioane, nu? - Da!

La stânga şemineului,

e o scară minunată din lemn care ne duce...

...la primul etaj.

Este o ieşire spre balcon, care e şi ea arcuită,

şi o uşă de sticlă.

Desigur, tavanul din salon e tot...

Scuzaţi, putem întrerupe?

Detaliile sunt atât de specifice încât presupunem că e o clădire reală.

Păi... Sigur că da!

Da.

Deci ai văzut o casă ca asta, a fost deja construită, nu?

- Da. - Da.

Poate ne poţi arăta o poză?

Nu am poze aici, pentru că e telefonul vechi, dar...

Poate vă pot arăta...

...un articol în care... Uitaţi! Ăsta! Asta e.

E o glumă?

Nu. Am lucrat acolo...

Am curăţat piscina de acolo.

- M-am îndrăgostit de ea. - Îţi baţi joc de mine?

Nu! Am bani

O parte i-am câştigat, o parte i-am moştenit.

Îmi place foarte mult, visez la casa asta.

Deci vrei să-ţi construim o casă identică cu asta...

... deţinută de ministrul Afacerilor Externe.

Da, chiar insist.

Cred că locuinţa dlui Szijjártó costă mult mai mult decât bugetul tău.

M-am gândit la asta. Şi terenul e mult mai mic.

Aşa că mă gândeam...

Poate o facem... mai mică?

- Hei. - Deci? Ce e?

- Calmează-te. Învaţă. - Sper.

- Tocmai am vorbit cu el. - Bine.

- Nu te teme. - Veşti de la magazin?

Am găsit un job foarte bun.

La ce firmă?

- În Danemarca. - Danemarca?

Înnebunesc aici!

Oamenii nu sunt politicoşi în magazine şi în restaurante.

Nu ne place nimic. Mama e medic, dar e tehnic o sclavă.

- În tramvai, şi mai mulţi nebuni... - Calmează-te, Balázs!

- M-am întâlnit cu Fruzsi. E însărcinată. - Aşa se explică starea ta.

N-avem timp de aşa ceva!

Vezi? Trebuie să le scanezi.

Ce?

Vai, mie!

La naiba!

Ce... Ce naiba e asta?

Salut.

Ai închis frigiderul?

Nu...

Vrei să zici că s-a închis singur?

Măcar e băgat în priză?

Verific.

E băgat în priză... Acum.

- Frigiderul ăsta e de rahat. - Da, cum să nu!

Tu ştii cât costă? Nu putem lua altul în fiecare lună!

Ai învăţat?

Da. Dar mai am.

Ábel, stai! Hei!

Ţi-am adus o Túró Rudi.

Mulţumesc.

Fir-ar să fie...

Aşa, sfârâie!

O umflă cu apă şi se aşteaptă ca prostimea s-o mănânce.

- Hei, Gyuri! - Salut.

Ce miroase aşa?

Porneşte hota.

Împuţim toată clădirea.

Gata, e pornită!

Ce face băiatul? Învaţă?

Aşa sper. E în cameră.

- Dă-mi-o. - Nu, o fac eu!

- Bun, tai eu roşiile. - Nu-i nevoie! Mă ocup eu!

Scumpule, tu vrei să faci totul... singur?

Ar trebui să te schimbi, ca să rămâi în baie.

- Da, şi trebuie să întind rufele. - Nu, nu trebuie!

Ouăle nu-s bune reci.

- Bună, mama! - Salut.

Cum merge? OK?

Nu ştiu.

Aşa păţeşti când înveţi mult, dar o să fie bine.

Bine.

Nu vii în pat?

Îmi place liniştea asta.

Ce părere crezi că au de oraşul ăsta?

La ei te referi?

Sunt nişte norvegieni la dungă, care, în anii '70...

... erau mai rău decât orice ţară socialistă.

Ce cred ei?

Cred că suntem în Balcani.

Comunişti...

Trabant...

Muncă ieftină, făcută de idioţi...

Poate tocmai au ajuns. Tocmai au aterizat.

N-au văzut oraşul încă.

Asta invidiez de fapt...

O să iasă de pe strada Mészöly o să facă stânga...

Câţiva paşi spre Piaţa Gellért...

... apoi dau cu ochii de Podul Libertăţii, iluminat.

De tot oraşul ăsta frumos.

Asta dacă nu cumva primarul nostru o să ne strice şi bucuria asta.

Tocmai voiam să te complimentez pentru cât de frumos ai spus-o.

Implici politica în orice.

- Poţi să te opreşti şi tu? - Dar despre asta e vorba, scumpo.

O să se prăbuşească ţări întregi.

Ţările nu se prăbuşesc, György.

Ţările sunt pe pământ. Ţările sunt pe sol.

Eu mă duc în casă.

Cât timp trecem de ziua de mâine...

O ZI DE LUNI A LUI JAKAB

Peti! Pardon, scuze! Peti!

- E în regulă. - Scuze.

Haide, Peti, hai acasă!

Dorka!

Stai, stai!

Ce e?

- Ţi-am spus că îmi trebuie maşina azi. - Mi-ai spus? Când?

Azi e interviul cu Hargitay, sigur ţi-am spus.

Şi?

Şi am acceptat să merg după Magis şi după lucrurile sale.

- Cine e "Magis"? - Cameramanul!

Îmi trebuie maşina.

Vrei ca eu şi copiii să luăm busul?

Fir-ar, ştii care-i treaba. Am vorbit despre asta.

Pe bune... nici nu-mi mai bat capul!

Nu prea ştii să te organizezi!

Johanna o să întârzie. Teó a întârziat deja.

Te scot pe cealaltă parte, bine?

- Vrei să iau taxiul? - Nu face nimic!

- Când termini interviul? - Pe la 5.

Nu-i bine.

Teó termină ora de muzică la 16:45.

Johanna termină înotul la cinci. E în alt district, ştii şi tu.

Hai, o să te ia tati, bine?

Ce-i asta? Un fel de răzbunare?

"Răzbunare?" Trebuie să luăm copiii.

Ar trebui să ai asta în program, dle profesor de istorie, la naiba!

Îmi pare rău!

Credeam că ţi-am spus.

Scuze că am înjurat.

- Dă tot ce poţi! - Bun, pa.

- Ce faci aici? - Hei.

La ordinul directorului... Fac curăţenie.

Ţi-am spus să le cureţi. Trebuie să scapi de rahaturile astea.

Nu.

Vin zugravii poimâine.

Şi oricum avem hărţi digitale, calculatoare şi videoproiectoare...

Cine mai foloseşte aşa ceva? Lipseşte marea!

Nimeni, dar sunt drăguţe.

Pictatul n-o să ajute prea mult.

Tot peretele e umed deasupra geamurilor, vezi?

Nu-mi pasă! Nu de asta am venit! Ascultă!

- Klári e însărcinată. - Serios?

- Naşte în septembrie. - Super.

Nici eu n-am observat.

Deci, din septembrie, o să te ocupi şi de clasa a X-a.

- Clasa a X-a? - Da.

Fir-ar...

Super! Unu, doi, trei şi...

- Bună dimineaţa, Balázs! - 'Neaţa, dle!

Bună dimineaţa, dle...

Bună dimineaţa, Janka!

L-ai adus înapoi?

Da, nu l-am terminat, dar mi-a plăcut.

Ţi-ai luat notiţe?

O! Nu, eu... Nu.

Păcat...

Dle, vreau să fiu cu dvs.

- Pardon? - Vreau să fiu cu dvs.

Nu-mi pasă de diferenţa de vârstă.

Nu ne despart pe noi 19 ani diferenţă.

Convenţiile sociale ne separă şi nu e normal.

Ştiu că...

Simt la fel de când v-am văzut prima dată, acum patru ani.

Şi n-am m-ai simţit aşa pentru nimeni.

Uau...

Păi...

Mulţumesc că mi-ai spus. Îţi respect sentimentele, Janka.

Dar nu e vorba doar de diferenţa de 19 ani.

- Ce mai e? - Sunt doi oameni într-o relaţie.

Din câte ştiu, sunt unul dintre ei...

Am... o soţie şi doi copii.

Suntem o familie.

Poate... Nu mă înţelegeţi greşit, toată lumea vă iubeşte,

dar faptul că aveţi o familie...

N-au venit la serenadă, la banchet, la balul de sărbători...

Şi? De ce ar trebui să vină? Nu văd care-i legătura.

Unii zic că sunteţi gay, dle.

Eu ştiu că nu sunteţi.

Lasă-i să creadă ce vor. Nu mi-a păsat niciodată.

Sunt profesori care amestecă viaţa privată cu cea profesională.

Nu sunt unul dintre ei. Şi aşa va rămâne. Categoric.

Bun, dar...

Dar... nu credeţi că sunt atrăgătoare?

Nu.

Nu vreau să te rănesc.

Pentru mine, eşti o fată inteligentă, isteaţă.

Nu te privesc ca pe o femeie.

Îmi pare rău.

Am înţeles.

Bine.

- Sunt aici! Scuză-mă... - Salut...

- N-am găsit loc de parcare. - Nu-i bai.

Avem un trepied de rahat, mă enervează.

Am vorbit un pic... dar şi-a dat seama că trebuie să te aşteptăm.

E supărat?

Nu, dar e al naibii de cald.

Bună ziua, dle...

- Sunt Jakab Maár. - Deci cu tine am vorbit.

- Mulţumesc că aţi venit. - Ai întârziat.

Da, îmi cer scuze.

Îţi dau un sfat, că eşti încă tânăr:

Cere-ţi scuze,

înainte de a face cunoştinţă şi spune "Scuze de întârziere."

- Aveţi dreptate. - Sunt un om bătrân.

Dar e o prostie să crezi că timpul meu nu e important.

Ştiu şi îmi pare rău. Numai un pic.

Da?

De ce nu ai accesat fondurile? Poate vorbim cu Frigyes...

Tocmai asta vreau să fac cu documentarul ăsta...

De ce e aşa de important pentru tine?

- Ţi-am spus la telefon. Că... - Şi acum suntem faţă în faţă.

Am înţeles.

Predau la Liceul Dsida.

Şi vreau ca ei să audă povestea de la cineva care chiar a fost acolo.

- Să înveţe ce înseamnă cu adevărat... - Bine.

Mâine facem un interviu similar cu János Czinkota.

- Cu Jancsi? - Da...

- A venit la noi la şcoală cândva. - Hai, s-o facem!

Suntem acum în Piaţa Széna.

Veniţi des aici unde aţi luptat împotriva tancurilor ruseşti?

Nu, stau în Göd de mult timp.

Dacă întrebi ce anume îmi amintesc,

Îţi pot spune că îmi amintesc totul întocmai.

Aţi luat parte la demonstraţiile din 23 octombrie 1956?

Sau v-aţi alăturat mai târziu?

Altfel se pune corect întrebarea:

"În ce punct al dezvoltării noastre intelectuale...

În ce punct am ajuns când am zis "Nu."

- În cazul acesta... - Da, îmi pare rău, dar...

E important

să menţionăm diferitele etape ale revoluţiei şi ale demonstraţiilor.

Bineînţeles, organizarea de atunci nu era perfect aliniată.

Dar am avut succes.

Asta până ca forţele sovietice să atace Ungaria.

Ar fi bine să detaliaţi un pic.

Dacă asta vrei să ştii...

Am mâncat găluşte cu prune la cină.

Îmi amintesc exact ce gust aveau.

Pe 23?

Pe 24 octombrie,

nu puteam dormi,

am fugit şi m-am alăturat eroilor din Piaţa Széna.

- Pe 24? - Da.

În seara zilei de 24?

Ce inocent eşti... Da!

Am înţeles. Şi după aia?

După aceea, am împins vagonul din gara Déli.

Să-l folosim ca baricadă. Am participat şi acolo.

Şi toate astea... s-au întâmplat pe 24?

Pe 25! Cum să se întâmple pe 24?

S-a tras la Parlament, la Radio... Nu era încă o strategie.

Iertaţi-mă.

Din câte ştiu eu, sediul din Piaţa Széna s-a înfiinţat pe 26.

Serios? Erai acolo?

Baric... Vagonul a fost adus acolo mai târziu, pe 27.

Dacă tu cunoşti istoria aşa de bine, ce vrei de la mine?

- Vreau doar să ordonez lucrurile. - Am terminat aici.

- Ai întrecut măsura! - Îmi cer scuze.

M-ai implorat să vin aici!

Apoi ai tupeul să întârzii.

Şi mă mai înveţi tu pe mine!

- N-am vrut să fac asta! Îmi pare rău! - Du-te naibii!

Îmi pare rău!

Am terminat?

Da...

Tată?

Tată!

Fir-ar să fie!

- Ce-i, s-a vărsat ceva? - Sigur că da.

- Scuze. - E în regulă.

Rahat.

- E în regulă, e doar apă! - Lasă-mă un pic, bine?

- Să lucrez cinci minute. - Bine.

Hai să-l lăsăm pe tata să lucreze!

- Gata temele? - Da.

Bine.

Nimeni n-a avut probleme cu el...

Cred că e tot din cauza tatălui meu. Nu ştiu.

OK!

- A fost bine? - A fost minunat. Serios.

- Tu ai închis? - Sunt o proastă.

MARŢI: ÁBEL ÎN SĂLBĂTICIE

Bori a ieşit, urmez eu.

Nu-mi spui o poveste sau ceva?

- Ce vrei să-ţi spun? - Nu ştiu, ceva care să mă distragă.

Bine, păi...

Am papuci noi, apropo.

Mi i-a luat mama de curând. N-am fost de faţă.

- Dar sunt mişto, nu? - Nu, nu-mi plac deloc...

Am băşici pe călcâie şi...

Arăt ca un avocat cu ei.

Avocat?

Te temi să nu te ia drept cineva?

Da, nu vreau ca oamenii să-şi facă o părere...

Pentru că vrei să fii un nimeni.

Un ce?

Nimic, e o piesă rap.

Janka Szabadi.

Succes.

Ábel Trem.

Ábel!

Mersi.

- Bună dimineaţa. - Bună dimineaţa.

Ce subiect este?

Numărul şase...

"Revoluţia Industrială în era modernă."

Îmi pare rău, dar eu...

Nu ştiu.

Eşti sigur, Ábel?

- Eşti sigur? - Aşa cred.

Vrei să alegi un nou subiect?

Da.

Bine, poţi face asta.

Dar trebuie să-ţi spun că nota maximă în acest caz va fi "7."

Bine?

Ábel...

Revoluţia industrială... ştii asta.

Numărul trei...

Julius Caesar...

Bine. Ia loc şi notează-ţi ideile.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

Janka Szabadi.

Subiectul meu e Epoca Descoperirilor.

Epoca marilor descoperiri fost între secolele XV-XVI...

Se spune adesea...

Că Christopher Columbus a ajuns primul pe insula Hispaniola

pe 12 octombrie 1492, dar portughezii erau deja...

... stăpânii de plantaţii tratau copiii afro-americani ca pe jucării.

A fost minunat! Minunat!

Dle, a fost minunat!

Sunt foarte mândru de tine, Janka.

Da! Trebuie să-ţi mulţumesc pentru această experienţă.

Nu plânge!

A fost minunat, serios...

Ábel Trem!

Ce subiect ai?

Julius Caesar.

Nu poţi, Ábel?

Vrei un pahar cu apă?

Ábel...

Uită-te la mine.

Calmează-te. Bine?

Respiră adânc, calmează-te şi începe.

Despre ce perioadă vorbim?

Poate ai nevoie de o hartă?

S-a întâmplat ceva, Ábel?

Ábel...

De ce porţi broşa aia?

Salut!

- Bună! - Spune!

Am luat 10 la istoria artei.

Opt la literatură.

Dar... la istorie...

Da?

Ai trecut?

Nu, n-am trecut.

Iertaţi-mă. Vreţi să luaţi loc?

Nu, mulţumesc. Stai tu.

Se vede că ai ieşit de la examen.

Măcar mai avem patrioţi.

Tată...

Ai ajuns deja...

Sunt.

Băiete, îmi spui şi mie ce s-a întâmplat?

- Am picat. - Da, ştiu.

Mi-a zis mama ta.

- N-ai răspuns când te-am sunat. - Nici când te-a sunat ea.

Ea a fost ultima care...

Nu-mi pasă.

Îmi spui şi mie ce s-a întâmplat la istorie?

Vorbeşte! Sau ai făcut un jurământ al tăcerii?

Ai picat la Bacalaureat!

Ştii cine pică la Bacalaureat?

Mi-a picat...

...Revoluţia Industrială iniţial.

Da, Revoluţia Industrială, şi?!

Şi subiectul era...

Ştiam subiectul doar că...

M-a luat teama şi...

De aia am zis cam devreme că vreau alt subiect.

Asta pentru "7", nu?

Ţi-ai pierdut minţile.

Ţi-ai distrus viaţa!

Poate că nu trebuia...

Stăteau acolo, în faţa mea,

şi m-am speriat, am crezut că nu mai ştiu nimic...

Nu pot să cred!

Şi al doilea subiect?

- A doua Revoluţie Industrială sau ce? - Nu...

Julius Caesar şi...

- "Julius Caesar şi?" - Şi...

Nu ţii minte nici subiectul!

Tu eşti în plop?

Se pare că nu te-am învăţat bine.

Ştii cine a eşuat în familia asta?

Nimeni.

Vorbesc serios. Nimeni.

Vărul tău ăla prost, a trecut şi el cumva...

Ce ruşine!

Cred că n-ai ştiut nimic de Iulius Cezar.

N-ai ştiut nici asta?

- N-ai ştiut nici asta. - Da...

- Ba da, dar... - Dar ce?

Ai decis că vrei să fii gunoier? Chiar te rog!

Mătură străzile până mori!

- N-ai fost de faţă, tată! - N-am fost de faţă?

Am trecut examenul oral! Ca toţi din familia asta.

Dar n-ai fost acolo, tată!

De şase luni de zile îmi poartă sâmbetele

de când v-aţi certat la şedinţă!

Nu că mi-ar fi plăcut vreodată de nemernicul ăla înfumurat.

- Ce-i cu vrăjeala asta? - Nu e vrăjeală!

Bun.

Iulius Cezar. Spune, ce ai zis despre Iulius Cezar?

N-am putut spune nimic, pentru că tipul mă tot lua la mişto!

Jakab... mă urăşte... ne urăşte.

- Are ceva cu mine. - Da, cum să nu. De asta ai picat.

Din cauza asta, tată!

Din cauza asta!

I-am citit-o pe faţă:

se amuza: "Fiul prostului care a votat cu Fidesz."

Făcea mişto de broşa asta...

La ce te referi?

- Aveam o broşă pe sacou. - Broşă cu steagul?

N-ai fost de faţă, tată!

M-a întrebat ce dracu' e...

Ce te-a întrebat?

M-a întrebat:

"De ce porţi broşa aia?"

Trebuie să plec.

În timpul examenului?

Ce?

- Te-a întrebat în timpul examenului? - Da, da.

Cum naiba să uiţi Revoluţia Industrială?

- Hei... - Mamă!

- Plec. - Stai un pic, m-a sunat tatăl tău.

Mi-a spus.

Uită-te la mine.

Uită-te la mine! Uită-te în ochii mei.

S-a întâmplat ce ai spus?

Cu broşa?

Da, trebuie să plec.

Salutare!

- Salutare - Salut!

Hei, Ábel! Unde naiba ai fost?

Acasă. Unde e Janka?

- Pe acolo pe undeva. - E beată turtă.

- Eşti bine? - Sunt bine, mersi.

- Hei! - Hei.

Stă acolo.

I-am dus nişte apă.

- N-a băut, aşa că... - Mersi.

Janka...

- Cum te simţi? - Sunt bine.

Janka...

Te iubesc.

Eşti mai bine acum?

Păcat că n-o să vii la facultate.

Mda...

Când dai din nou?

Habar n-am.

Nici n-ai verificat data?

Pe bune, cea mai proastă decizie e faptul că n-ai zis nimic.

Ştiu.

Care-i cea mai mare tâmpenie pe care ai făcut-o vreodată?

Cea mai mare tâmpenie? Habar n-am.

Cos, Máté m-a invitat să hrănim pescăruşii pe podul Margaret.

Cea mai mare tâmpenie e că m-am îndrăgostit de Jakab.

Sunt o proastă.

Deci nu vii?

Nu pot, o să fiu la un festival cu sora mea mai mică.

Dar tu?

La ce te referi?

Care e cea mai mare tâmpenie a ta? Tu ai venit cu subiectele astea!

Păi...

Nu ştiu...

Cea mai mare tâmpenie e ceea ce n-am făcut încă.

N-am făcut...

Cred că mă duc sus.

Sunt foarte obosită.

Dar e foarte drăguţ din partea ta că m-ai condus din nou acasă.

Plăcerea mea.

Pa.

Pa, Prostie.

MARŢI: NUMEROASELE TĂCERI ALE LUI JAKAB

Jakab! Am dormit prea mult.

La naiba...

Copii! Trezirea!

Mami şi tati s-au trezit târziu, vă mişcaţi repede, bine?

Teó! Jojó!

Repede! La toaletă şi spălat pe dinţi!

Jakab, dă-mi te rog untul şi salamul.

Bun, mă grăbesc şi eu, dar încerc să-mi deschid ochii.

Poţi lăsa maşina la şcoală după orele de dimineaţă?

Nu mai avem unt.

Am cumpărat ieri. Raftul din mijloc.

- E aici. - Mereu îl ţinem aici.

- Poţi? - Ce? Maşina?

Teó, spune-mi că nu mai eşti în pat!

Oh...

Stai! Azi e examenul.

Trebuie să-mi iau costumul.

- Sunt la toaletă. - Scuze, n-am ştiut!

Iar ai pus prea multă apă.

Nu mi-ai răspuns.

Da, îţi aduc maşina.

Ia şi tu o cheie. Nu vreau să intru.

Ea e încă acolo?

Îmi crapă vezica.

Fă pipi în cadă.

Teó, hai! Nu avem timp!

Spală-te pe dinţi! Suntem în întârziere.

O să am un eveniment pe la 6, nu cred că ajung acasă la 7.

Cât e ceasul?

Scuze de întârziere.

Bună dimineaţa.

Márta...

Scuze, bună dimineaţa!

- E în regulă. - Marci, scuze.

Mă bucur că ai venit.

Hai!

Máté, îmi pare rău.

Poţi începe.

O să vorbesc despre împărţirea lumii.

Aş vrea să încep cu antecedentele: după 1945,

după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost creată o nouă ordine mondială,

iar Europa s-a împărţit în două.

O parte a fost sub influenţa URSS, iar cealaltă parte, SUA.

Era vorba de afaceri, de limitarea numărului de evrei...

Evreii nu aveau voie în partid.

În 1941, au eradicat dreptul la căsătorii mixte.

Mulţi gânditori se întrebau ce e mai bine pentru societate.

Multe dintre ideologiile actuale au fost create atunci.

Poate cea mai importantă e... liberalismul, care...

... e despre principiile libertăţii,

Şi toţi susţin egalitatea.

Între secolele XV-XIX,

au fost aduşi aproximativ 20 de milioane de afro-americani.

Cred că descrie foarte bine condiţiile inumane

Dar proprietarii de plantaţii...

Dacă mai ai nevoie de timp, mai poţi nota ceva cinci minute.

Există Biserica Evanghelică, Biserica Protestantă...

Au fost înfiinţate în Evul Mediu, alături de Biserica Catolică.

Mai întâi a fost Luther...

Era german şi era călugăr catolic.

S-a dus la Roma... La Vatican.

Dar acolo... şi-a pierdut credinţa.

De aceea a scris...

Spune-mi...

Nu-l putem trece?

Nu.

- Pot schimba nota. - Uite ce e, Marci...

Am încercat să-l ajutăm. L-am întrebat ce s-a întâmplat, n-a răspuns.

N-a folosit nicio sursă, nimic.

O să dea prost pe statistici.

- Pa... - Pa.

Hei!

N-ai observat că am ajuns acasă, nu?

Nu, eram cu gândurile mele. Scuze.

Vreau să te întreb ceva. Ai observa dacă, teoretic...

Dacă un copil ar alerga după celălalt cu un cuţit în mână?

Sau doar dacă ai vedea sânge pe laptop?

Încerc să-i dau de capăt...

Hargitay i-a sunat pe toţi şi le-a spus să nu vorbească cu mine...

Altă întrebare.

Îţi mai place fundul meu?

Eşti beată?

- Vreau să-l suni pe Tibor. - De ce să-l sun?

Pentru că mi-a spus:

"Dorka, dragă, ce fund mişto ai încă!"

Chiar a spus asta?

Fix aşa! Nemernicul.

Ar trebui să vorbeşti cu cei de la HR.

HR? Bună asta.

De ce să nu sun direct la poliţie?

Să aducem şi un psiholog.

A avut o relaţie de un an cu una de la HR.

Ar trebui să discuţi cu cineva.

Tu ar trebui să vorbeşti, dragul meu Jakab Maár.

Ar trebui să-l suni pe nenorocit şi să-i spui:

"Ascultă, Tibor o să te rup în bucăţi

dacă îndrăzneşti chiar şi să te gândeşti la nevastă-mea."

Ups.

Asta vrei?

Un pic.

Apropo...

'56?

Ruşii trag în revoluţionarii ăia maghiari?

Cum crezi că o să mai fii finanţat?

Uite!

Vine Dudu. Haideţi, copii!

CÂND MARŢEA LUI GYÖRGY AJUNGE DE RAHAT

Deci aveţi o înţelegere. Super!

Te angajez...

Te trimit la şcoală, te învăţ, dar fugi când dai cu fundul de greu!

Super! Îmi spui şi mie care-i problema ta?

Totul.

Astea-s prostii, băiete.

Libertate. Asta-i problema ta.

Doamne, am zis eu că n-o să înţelegi! Ştii...

Vreau să merg înainte! Să simt că fac ceva.

Du-te! Nu ştiu...

Du-te în Danemarca! Da!

Hai toţi în Danemarca! Toată ţara să meargă în Danemarca!

Şi când ne plictisim acolo, ne facem bagajele iar.

Şi mergem în SUA!

Dacă ne plictisim şi acolo, mergem în Madagascar! Apoi pe Marte!

Acum şase ani, când ai intrat în biroul meu, mi-am zis:

"Uite un puşti dedicat, care are boaşe."

Avem nevoie de un obiect al urii: migranţii, gay-ii, profesorii...

Sau îi urâm pe Viktor Orbán şi amicii lui.

Tu eşti îndrăgostit de Fruzsi şi vrei să pleci în Danemarca.

Nu! Nu de asta vreau să plec! Vreau să plec pentru că...

M-am săturat de tot!

Ştii, Balázs...

Tatăl meu a vrut să fie arhitect.

Dar a fost concediat.

Ştii şi tu, viţă nobilă, aşa că l-au concediat...

Doar din cauza rădăcinilor.

Apoi a venit 1956. Ar fi putut pleca.

Dar a rămas aici.

Dacă ar fi plecat, ar fi simţit că a pierdut lupta.

Şi avea familia aici, pe noi.

Apoi, a lucrat pe şantier. Cu diplomă!

Căra mortar.

Ridica Socialismul cu mâinile goale.

Deşi nu erai născut, îl construia şi pentru tine, derbedeule!

Mai târziu, lucra la renovarea Podului Libertăţii.

Şi poate că n-o să ştim niciodată adevărul.

Se spune că a băut prea mult şi a căzut.

A murit în timpul renovării Podului Libertăţii.

De atunci, eu...

Sunt mândru de el. Pentru că a rămas aici.

Aşa că dacă un hipster îmi zice de Danemarca...

Îmi amintesc de el.

Deci? Vreo informaţie?

OK, mai aşteptăm.

Pa.

Înţeleg...

Înţeleg, dle Gyuri, dar...

Dar în acelaşi timp...

Mama mea...

Salvează vieţi pe un salariu ridicol.

Dacă mergea în străinătate... şi eu! Făceam de trei ori mai mult!

Deci e vorba de bani! Vrei mărire?

Nu vreau mărire! Vreau să plec!

N-o să fie aşa uşor...

S-o las pe mama în urmă.

Deci? A ieşit?

Cum sunt rezultatele? Zi, zi!

Spune-odată!

A picat?

Bun, vorbim când ajung acasă

Ce naiba e în neregulă aici?

Tată?

Ai ajuns deja?

Nu ai tensiune.

Întinde-te, te rog.

Papucii...

Nu, nu trebuie să te descalţi...

Descheie cămaşa.

Aud un clic aici.

Simt o presiune...

Aici...

Şi nu pot respira.

Şi ameţeala...

Dar eşti bine acum?

Da...

Mă doare capul.

A picat.

Ábel?

La istorie...

Are un profesor de istorie, ştii. Cred că ţi-am povestit de el.

Care, ca să nu zic mai mult...

...e un tembel.

Pe bune!

Îi învaţă Holocaustul de la A la Z.

Le-a pus filmul Fiul lui Saul şi Casa Terorii.

Serios...

Nu ţi-am zis niciodată de el?

S-au dus la Casa Terorii, să vadă expoziţia Holocaustului.

De sus până jos.

Dar nu e loc pentru victimele Comunismului.

"Ăia 40 de ani nu contează aşa mult."

Au văzut un film din anii '60, au ascultat o piesă punk,

Şi asta-i tot. Se amuză pe tema asta.

Serios...

Cred că totuşi ţi-am spus de el!

M-am certat cu el la o şedinţă cu părinţii!

- E genul care o cere. - Cel care o învaţă pe Dsida?

- Da... - Păi...

Şi când te gândeşti...

Un liberal... tânăr, dacă nu greşesc.

Abia dacă are peste 40.

Stai aşa, că vine partea interesantă!

Băiatul meu avea o broşă cu steagul nostru...

Broşă cu steag?

O avea la sacou...

Mi-a spus că de asta l-a picat.

Îl tot necăjeau cu asta.

Ştiu că Ábel nu e un elev excelent, dar nu e prost.

Profesorul ăsta l-a şi întrebat: "La ce-ţi trebuie broşa?"

"La ce-ţi trebuie?"

Cred că-mi iau şi mie tensiunea.

Taci un pic, Gyuri, te rog.

Alaltăieri, citeam un interviu cu un muzician...

Spunea: "Iubesc ţara asta."

Ticălosul.

Nici măcar nu poţi să zici "patrie."

Pentru că e ruşinos, nu?

În fiecare zi ne calcă în picioare...

Belgienii...

Germanii, francezii...

Noi suntem nazişti,

suntem comunişti sau ce mai inventează ei.

Maghiarii... păi...

Eu...

Şi ce o să facă puştiul?

- Bună seara. - Bună seara.

Sau bună ziua...

Du-mă pe strada Török Ignác, numărul nouă.

Mulţumesc, rămân dator.

La revedere, dle doctor.

- Bună. - Hei.

Scuzaţi deranjul, mă numesc Erika Hajnal.

- Anna Aulich. - Îmi pare bine.

Chestia e că mi-e cam ruşine.

Suntem vecine. Stau dedesubt şi am auzit...

Sunt aşa subţiri pereţii?

Nu, era geamul deschis.

- Chestia aia luminoasă. - Te referi la luminator.

ERIKA - JOI

Bună dimineaţa, sunt Erika Hajnal, reporter la Hungarian Days.

Poate că sună ciudat, dar...

Da, am luat numărul de la coafor.

Da, aţi avut un pasager alaltăieri.

V-a povestit de băiatul lui care a dat examenul.

- Băiatul cu broşa? - Da.

Ştiţi cumva cine v-a spus?

Cine spuneaţi că sunteţi?

Erika Hajnal, reporter la Hungarian Days.

Vreţi să scrieţi un articol? Nu vreau să fiu menţionat.

Nu, nu vă menţionez.

Da, scriu un articol, dar aceasta e o conversaţie privată.

Deci nu e interviu sau ceva.

Am înţeles...

Cred că era doctor.

L-am luat din Újpest, pe strada Király-

Cred că i s-a întâmplat băiatului unuia dintre pacienţii săi.

Poate.

Mulţumesc mult.

Scuzaţi deranjul.

- E în regulă. - Zi bună.

- La revedere. - La revedere.

Aş vrea nişte informaţii despre un băiat,

care a purtat o broşă la BAC. Ştiţi cumva...

Tu erai.

Hungarian Days.

Da, mulţumesc. Facem şi noi ce putem.

Un articol.

Puteţi repeta, vă rog, numele?

György... Trem... Şi numele băiatului?

Ábel...

Hei, Sándor!

Ştiu că era şedinţă azi, dar am găsit o poveste bună şi...

Da...

Bună.

E bună... Am treabă acum.

Îţi povestesc mai târziu, la dezvelirea statuii.

Placa memorială, bine.

O să fiu acolo la 14. Da!

Alo?

Alo?

- Bună ziua. - Bună ziua!

Nu ştiu dacă am ajuns unde trebuie, dar poate mă puteţi ajuta.

Ábel Trem învaţă aici?

Sunteţi de la poliţie?

Nu, nici gând! Nu!

Vreau să scriu un articol despre BAC.

Am înţeles.

Mulţumim de interes.

Ideea e că, astfel de cazuri...

pot fi abordate doar în scris,

Pentru că noi...

Trebuie să cerem permisiunea de la Biroul Central...

Cum adică Biroul Central?

Inspectoratul.

Uitaţi-l pe domnul director, poate dânsul...

- Bună ziua. - Bună, cu ce vă pot ajuta?

Doamna e jurnalistă şi...

Vrea să scrie un articol despre BAC.

Nu putem da nicio declaraţie fără permisiune.

Nu ştiam asta.

Fiecare declaraţie trebuie aprobată.

- De la ce ziar sunteţi? - Hungarian Days.

"Hungarian Days..."

- Vreau să scriu despre Ábel Trem. - De ce?

De ce nu scrieţi despre sala de sport proaspăt renovată?

Avea broşă la sacou.

- Staţi, cum? - Da...

Din câte am înţeles, de aceea a picat.

Prostii.

Am zis că nu pot declara nimic şi, oricum, n-am fost acolo...

- N-aţi înregistrat, nu? Cu telefonul? - Nu.

E o discuţie în privat, nimic oficial...

Dacă o să folosiţi ceva pe viitor...

- Să n-o faceţi, bine? - Bine.

- Scuzaţi deranjul. - Trebuie să plec, am treabă!

Mulţumesc, la revedere!

- Îmi pare foarte rău. - Mulţumesc. Asta-i viaţa.

Alo! Hei, Ábel! Sunt Erika Hajnal.

Sunt jurnalistă şi voiam să ştiu dacă...

Poţi vorbi?

Hei, Sándor...

L-am ratat.

Scuze.

Dacă voiam să te mint, ziceam că sunt bolnavă!

Un elev a picat la BAC la liceul Jenő Dsida

pentru că a purtat o broşă cu steagul!

Cum adică "Şi?" Nu-mi spune că nu e bună!

Trebuie s-o facem acum, acum se dau examenele!

Ori în seara asta, ori mâine-dimineaţă.

Alo? Bună ziua, dle Maár.

Sunt Erika Hajnal... jurnalist. Puteţi vorbi?

Aş vrea să scriu un articol despre examenul la istorie al lui Ábel Trem.

Nu vreţi sau nu puteţi?

De la Hungarian Days...

Ştiu că nu declaraţi nimic, dar e important. E de interes public.

Din cauza broşei.

Am înţeles. Îmi pare rău.

Bine, vă sun altădată.

Ábel?

- Bună. - Salut.

Sunt Erika. Am vorbit la telefon.

- Ábel. - Mersi că ai venit.

Scuze de întârziere... Am avut o zi de rahat.

Nu-i nimic.

- N-ai aşteptat mult? - Nu.

Mişto, super!

- Pot să iau o ţigară? - Sigur, ia.

- Cu ce să vă servesc? - Hei.

Aş vrea o cafea şi un pahar cu apă.

Vă rog: nu e permis fumatul aici.

Citiţi ce scrie. Scrumiera e acolo.

- Scuze, n-am văzut. - Nu pot să cred!

Hai să plecăm până nu ne bate!

- Iei tu aia? - Nici nu mi-a luat comanda.

Cred că învaţă asta undeva! E la fel şi în oraşul meu.

- Incredibil. - Oraşul tău?

- Sunt din Cluj. - Oh! Mişto.

Da...

Bine...

Atunci...

- Înregistrezi? - Da, dar...

Nu e interviu sau ceva. E doar...

Dacă vreau să te citez, să am ceva pregătit.

- Paza bună trece primejdia rea. - Bine.

Bine! Mai întâi, spune-mi despre tine.

Prezintă-te. Cine eşti, chestii de genul.

Bine.

Păi...

Sunt Ábel Trem...

Am 18 ani...

Am dat BAC-ul anul acesta, adică l-aş fi dat...

Cum a fost în rest? În afară de istorie?

La celelalte a fost bine.

Am luat 10 la literatură.

- Super! - Nu, scuze.

- Am luat zece la Istoria Artei. - E bine şi aşa.

Am luat 8 la literatură. Şi şase la mate.

Asta e super. Nu mi-a plăcut matematica.

- Deci, felicitări, e super! - Mulţumesc.

Deci... purtai broşă?

- Da... - De ce?

Păi...

Mi-a rămas pe sacou... de pe 15 martie.

Am uitat s-o scot.

E greu.

Ce e greu?

Că...

Tatăl meu a primit o palmă după cap pe 15 martie.

A fost lovit?

"Lovit", da...

Nu mai ţin minte. Eram prea mic când am auzit povestea.

Nu am fost de faţă.

Dar am citit că asta a păţit şi Ungaria.

Sub Socialism. Oricum, e greu.

Povesteşte-mi de profesor.

Subiect: A purtat broşă cu steag Către: sandor@magyarnapok. hu

Salut, Sándor!

Primeşti, ataşat, articolul despre puştiul care a purtat broşă la examen.

Aştept răspunsul tău. Pa, Erika.

Spune-mi, de ce tuşeşti?

Ce s-a întâmplat?

Taci? Ups.

Am atins o coardă sensibilă?

Da? Spune-mi.

- Bine! - Scapă de povară. Ce s-a întâmplat?

Mama ţi-a zis deja.

Da, dar vreau să aud de la tine.

Da, am început să fumez.

Dar de ce?

Ştiu că e cea mai tâmpită întrebare, dar de ce?

Aşa.

Ţie ce-ţi iese?

Îţi distruge vocea, pielea, plămânii...

Te îmbolnăveşti mai uşor, îţi distruge sistemul imunitar. Mai spun?

Gata, ştiu! N-o să fumez la nesfârşit, dar acum...

Stai un pic, e...

Stai să reduc volumul!

Alo! Hei!

- Hei, Erika! - Hei, Sándor! Deci?

Articolul tău e minunat, felicitări!

Serios? Îţi place?

Asta va fi pe prima pagină.

Va fi articolul principal.

E.... Super! Şi...

E bun aşa cum e? Sau trebuie să mai fac ceva?

Trebuie cizelat.

Trebuie să găsesc un titlu şi...

...e să-l editez un pic, să nu arate aşa.

Dar, în rest, e foarte bun.

Bine, dacă mai e de făcut ceva, aş fi bucuroasă să...

Mă ocup eu, îl am în faţă.

Du-te şi te culcă.

- Eşti sigur? - E în regulă.

Bine.

- Ne vedem mâine. - Mulţumesc mult.

Mâine-dimineaţă, da. Noapte bună! Pa.

Noapte bună! Pa, pa!

Pa, pa.

Am auzit bine?

Am auzit bine?

Da.

Felicitări, fată!

Dar asta nu te salvează de la daunele fumatului!

- Da, da! - Felicitări!

Mulţumesc!

VINERI

Hei, Erika...

- Hei. - Ascultă...

- Sunt Ábel. - Bună, Ábel.

Deci...

- Ţi-am văzut articolul şi... - E vreo greşeală sau...?

- Nu, nu, e doar... - E doar...

Doar că titlul... E cam dur.

A, da, titlul! L-a pus redactorul şef.

Redactorul?

Da, nu m-au lăsat... Deci, da.

- Deci poate fi schimbat? - Nu.

Din păcate, el pune titlurile. Nu avem de ales.

Un elev din Budapesta a picat la istorie

din cauza unei broşe, scrie Hungarian Days.

Potrivit ziarului, un elev de la Liceul Jenő Dsida

s-a dus la examen cu o broşă tricoloră.

Profesorul i-a pus întrebări,

iar comisia i-a pus nota patru.

Băiatul a vorbit apoi cu Hungarian Days.

Până acum, nici liceul, nici profesorul nu au dat declaraţii.

Cum naiba s-a întâmplat asta, Jakab?

Râzi? Ţi se pare amuzant? Nu râde!

Habar n-ai!

Eu trebuie să discut cu tatăl copilului!

Eu o să vorbesc cu el. Eu o să primesc mesaje de la...

Ştii cine o să-mi trimită mesaje? Ştii!

N-o să mai râzi când te dau afară.

N-o să mai fie aşa amuzant. Să râzi atunci!

N-o să fie amuzant, nu?

- Doamne, Marci! - Încetează cu 'Marci'!

Nu-mi spune 'Marci', la naiba!

Băiatul avea broşa.

Nu a fost o demonstraţie politică.

Scria şi în articol.

- Trebuie să dăm o declaraţie. - Declaraţie? Despre ce?

O declaraţie despre...

Habar n-am! Poate îţi ceri şi tu scuze!

Anikó! Anikó! O repetiţie de cor?

Repetiţie în iunie? Pentru septembrie?

Anikó! Anikó! Haide!

Nu pot să cred...

Márta!

Ai fost acolo. Spune-ne ce s-a întâmplat.

Da, da... păi... Mda...

Vă simt energia, dle...

Vine spre mine. Simt asta.

Şi îmi dau seama de însemnătatea situaţiei.

Dar adevărul e că...

Băiatul purta broşa aia.

Şi iarăşi, băiatul...

Chiar...

Chiar... s-a blocat.

O să ne distrugă.

Iar eu...

Voiam uşi noi, ferestre noi...

Şi loc pentru biciclete!

Sau o excursie la Kaiserslautern...

Cer eu prea mult.

Pe bune, nimănui n-o să-i mai pese de asta mâine.

A purtat o broşă în timpul examenului, ce părere aveţi?

Mă întristează pentru că steagul nostru e târât prin noroi.

Eu mă simt bine dacă arăt cumva...

... că sunt maghiar.

Pe 15 martie, ne amintim de Revoluţia din 1848.

Mi se pare deplorabil să pedepseşti pe cineva că poartă aşa ceva.

Parcă i-ar fi luat crucea de la gât.

La cum s-au comportat cu el,

Nu cred că o să-i dea în judecată.

Ar putea, ar trebui să facă ceva.

Simt un pic de solidaritate naţională.

Nu pot s-o ascund şi nici nu vreau.

Cu asta asociez eu broşa aia.

E despre Ungaria şi naţiunea noastră.

Ideal ar fi ca politica să nu se amestece în educaţie,

dar e clar că nu poţi evita asta.

Nu toate şcolile au profesori buni.

Trebuie să-i învăţăm pe tineri să fie patrioţi.

Să-i învăţăm despre credinţă.

E important să-i învăţăm patriotismul, ca să-şi cunoască rădăcinile.

Importanţa drapelului nostru, în mod patetic,

a fost târâtă în prin noroi de cealaltă parte.

Nu cred că o insignă te face patriot sau maghiar.

O purtam la şcoală, dar n-o mai port.

O port pe 15 martie, da. Şi mă mândresc cu asta.

N-o port tot timpul pentru că mai mult contează ce ai pe interior.

SÂMBĂTĂ

Hai la umbră, Gyuri.

Acolo.

- Unde? - Acolo!

Dar e acoperit complet!

Ce vreţi? Soare sau umbră? Ce vrei, scumpo?

Zău, tată. Am venit să mă bucur de plajă. O să stau la soare,

dar am nevoie şi de umbră.

Soare sau umbră, nu-i aşa complicat!

Am verificat. Vom avea soare de la 11:25.

Bun, soarele apare până la 11:25.

- Trebuia să aducem umbrela... - Suntem prea departe de piscină!

- Bun, hai aici! - Nu te supăra, scumpo!

Când înotam, mă gândeam la ce mi-a zis directorul...

Dacă e o circumstanţă specială, cum ar fi o boală...

Las-o, Gyuri!

Poţi relua Bacalaureatul.

Nici nu te ascultă.

De ce, ce face?

Caută buburuze moarte.

Nu sunt moarte, se prefac.

E o formă de protecţie.

Scuze...

Hei!

Nu voiam să vă deranjez...

Am ezitat un pic. Voiam să vă spunem că...

Suntem cu voi!

Scuzaţi-mă, ne cunoaştem de undeva?

Sunt tatăl lui Gábor Makláry de la Dsida.

Ábel îl ştie de la şcoală.

Gábor Makláry...

Astupă-ţi urechile.

Voiam să vă spun că...

Se pot căra dracului de aici!

Suntem maghiari, nu?

Ce-i greşit în asta?

Bun... La revedere!

Alo?

Da, eu sunt.

Da?

Pardon? Scuze, nu te-am auzit. Ce cabinet?

Serios?

Păi...

Da... da!

Mulţumesc mult.

Nu pot să cred. Nici nu ştiu ce să spun.

Da, am diplomă.

Super!

Mulţumesc, mulţumesc mult.

Hei, Janka!

Bună.

Cum a fost la festival?

Ábel, ce se întâmplă?

Ce?

Cine te crezi?

Cum adică?

Îţi dai seama ce-ai făcut?

Cum adică Jakab s-a luat de tine pentru că te-ai blocat?

Scrie aici, pe site!

"Un elev din Budapesta a picat BAC-ul pentru că a purtat o broşă."

Ce naiba?

- Chiar s-a luat de mine. - Din cauza broşei?

Şi de asta, da.

De unde scoţi toate tâmpeniile astea, pe bune acum?

Jakab a vrut să te ajute pentru că a văzut că eşti putoare.

Scuze, dar e adevărat! N-ai învăţat!

Tu fă ce vrei, nu-mi pasă, dar el ce ţi-a făcut?

Nu ţi-a făcut nimic. Are copii mici. Şi tu ceri să fie concediat?

- Cum ai putut face asta? - Tâmpitul ăla s-a luat de tata!

- Cum? - I-a spus că e fanul prost al lui Fidesz.

- O ţine pe tâmpenii cinice. - Ce? Ce-a spus?

Mă vorbeşte pe la spate!

Nu mi le-ar spune în faţă, dar îmi dau seama!

Ce spune? Că cine votează cu Fidesz e tâmpit?

Băga-mi-aş! N-o mai face pe-a inocenta hippy!

- Ştiu ce crezi despre tata! - De ce contează ce cred eu?

Nu contează ce cred eu! Vreau să ştiu...

- De ce vrei să-l distrugi... - Eşti îndrăgostită de Jakab!

Chiar şi când dormi, îţi zvâcnesc pleoapele,

pentru că te gândeşti la ticălosul ăla!

- Ce-ţi pasă ţie? - Cum adică?

- Crezi că n-am niciun interes? - Nu, n-ai.

- Îmi pasă de tine! Are 40 de ani... - Să nu-ţi pese!

De ce? Să nu-mi fac griji?

- Nu-mi trebuie nimic de la tine! - Sigur.

- Am grijă de tine mereu! - Nu-mi pasă, Ábel.

Ţi-o trăgea careva dacă nu eram acolo!

Mai bine violată decât să am un prieten cu limbă de şarpe!

Vorbeşti serios?

Da, vorbesc serios.

Şi dacă nu spui adevărul, nu mai vreau să te cunosc!

- Alo. - Hei...

- Copiii? - Dorm.

Îmi pare rău. Cum aşa?

Erau obosiţi.

Unde ai fost?

Ştii unde?

La joacă, probabil.

De ce nu mi-ai spus că a picat un băiat?

Cine? Ábel Trem?

- Nu mă întrebi niciodată de muncă. - Cum?

Nu asta voiam să zic. Nici eu nu vorbesc despre asta.

Dar da, se întâmplă.

Unii pică. În 11 ani, dacă s-a întâmplat de două ori.

Ia loc şi tu.

Nu vrei să pleci?

Când se trezesc copiii. Mi-am făcut bagajele.

Am tricoul ud...

Şi?

N-a zis niciun cuvânt?

Nu pot să cred că şi tu mă baţi la cap cu asta.

Cine te bate la cap?

Nimeni. Am o viaţă simplă.

O să fiu concediat.

Elemér Hargitay vrea să mă ruineze. Dar nu, nu se ia nimeni de mine.

Cui îi trebuie salariu de 500 de euro?

- O să ne descurcăm. - Da.

- Mária o să ne ajute. Sau mama. - Nu, nu, nu!

Nu ne ajută nimeni! N-o să accept!

Jakab, cât adevăr e în articolul ăsta?

Cât? La fel de mult cât vezi în aparatul de stat, la guvern.

Sau în discursurile lui Orbán!

De ce l-ai întrebat de broşă?

De ce? Dacă avea pălărie, trebuia să-l întreb şi de aia!

Asta dacă nu eram în sinagogă!

Sau, dacă ningea, aveam dreptul să întreb

- "Ce naiba e cu vremea asta?" - Nu mai ţipa! Îi trezeşti!

Nu l-am provocat! Tu pui întrebări când nu ţi-e clar ceva

sau dacă ţi se pare ceva ciudat!

Dar nu te gândeşti că ai putea răni pe cineva.

Unde vrei să ajungi?

Nu vezi nimic în afară de capul tău egoist!

Bine.

Vreau să trăiesc într-o lume în care pot pune asemenea întrebări,

fără să rănesc pe cineva.

Dar nu trăim într-o astfel de lume, Jakab!

Asta e lumea ta interioară! Lumea ta încorsetată!

Care nu-i deschisă pentru nimeni!

Nici măcar pentru noi!

Ai idee ce umilitor e?

Ai idee?

Unsprezece ani!

Toţi elevii mei din ultimii 11 ani!

Clasa mea! Elevii mei!

Acum cred că sunt un nemernic!

Libelula...

Locul de joacă...

- Cum? - Am fost la Parcul Libelula.

La Vérmező?

Alergam prin zonă.

Ştiu. Te-am văzut.

M-ai văzut? De ce nu m-ai sunat?

Aveam telefonul cu mine.

Nu ştiu.

Stăteam acolo...

Te-am văzut cum alergi şi erai foarte departe.

Exact unde eşti acum.

Sunt aici.

Nu, nu eşti.

Doar pui întrebări!

Dor toate întrebările! Pentru că înseamnă că nu eşti prezent!

"Copiii?"

"Dorm?"

"Cum adică sunt obosiţi?"

"Nu vrei să mergi?"

"Avem mâncare?"

"Unde e untul?"

Nu ştii cine merge la înot şi cine face muzică!

Pentru că nu vezi nimic în afara urii şi nemulţumirii tale!

Şi, da! Poate că l-a rănit întrebarea ta!

Bună seara. Îl caut pe Ábel.

Bună seara. Nu e acasă încă.

- Bună seara, dle. - Bună seara.

Îl caută pe Ábel.

Şi noi.

Bună seara, aţi încercat să-l sunaţi?

Nu am numărul lui. Am implorat secretara să-mi dea adresa.

Vreau doar să vorbesc cu el.

Staţi un pic, să mă uit.

06 30 294 22 17.

Nu-l ştiu bine nici pe al meu, şi toate codurile PIN, toate...

Cândva ştiam numerele pe de rost.

Presupun că faceţi la fel cu datele, nu?

Mă scuzaţi, nu eram atent.

Intraţi, dle!

- Nu vreau să vă deranjez. - Intraţi şi gata.

Mergeţi în camera lui Ábel şi îl sunaţi de acolo.

- Vreţi ceva de băut? - Mulţumesc, dar nu.

Nu răspunde.

Bine, intraţi!

- Nu vreau să deranjez. E târziu. - Luaţi loc, haideţi!

- Trebuie să vină de-acum. - Nu vă forţez.

Luaţi un ştrudel, nu e de casă.

- Să mă descalţ. - Nu trebuie!

Nu! Am vrut să fac azi curat, dat n-am putut.

E mizerie, aşa că...

Murdar... de ce nu zici că stăm în coteţ?

Jucika! Am făcut curat acum trei zile!

Spuneţi-mi, dle...

Cine credeţi că face curat?

Nu trebuie să răspundeţi, e evident, nu?

E un apartament foarte frumos.

Multe tablouri...

Moştenire.

Da, păi...

Pe multe nici nu le suport.

Dar dacă le-am moştenit...

Uitaţi ăla de acolo...

Doamne! Şi-mi spune că eu fac familia de râs.

După un timp, nu le mai bagi în seamă.

De obicei vedem ce e la nivelul ochilor.

La fel e şi la case. Le privim de la nivelul nostru.

Sigur nu vreţi nimic de băut?

Poate o cafea...

Bine. Revin imediat.

E târziu, dar...

Ábel o să dea examenul.

- Bacalaureatul? - Da.

- Adică restanţa? - Nu, nu...

Inspectoratul a decis că există circumstanţe speciale,

aşa că o să reia examenul.

Are voie cu cărţi. De regulă e aşa,

dar nu s-a făcut aşa.

Nu pot să cred.

Adineauri am vorbit cu directorul.

Directorul, sigur...

Şi ne bucurăm că Ábel poate continua studiile.

În zilele noastre, să ajungi să nu...

Există ceva cu care nu poţi scăpa în ţara asta?

Vorbesc serios, dle Trem.

E ceva cu care nu poţi scăpa?

Îl puteţi aştepta afară dacă doriţi.

Nu e drept.

Ştii că nu e corect.

Ce s-a întâmplat la examen? Da, n-a fost corect.

Să-l dea toată lumea din nou! Aşa ar fi corect.

Nu vreţi ca Ábel să-şi continue studiile?

Nu vreau? I-am fost profesor. Ştiu ce ştie.

L-am ascultat, am corectat teste.

Deci a picat pentru că i-aţi fost profesor?

Nu, a picat pentru că purta broşa,

iar eu nu am putut să trec cu vederea.

- Nu-mi trebuie tirada asta. - Sau poate am fost un profesor rău...

- O să reia examenul şi gata! - Tiradă...

Tiradă...

- V-a spus? - Ce?

Că m-am uitat cu ură la broşa sa sau ce au mai scris ei.

- Da, ne-a spus. - Da?

Ştiţi cum m-am uitat la ea? La fel ca în ultimii 11 ani.

- De ce credeţi că m-a deranjat? - Chiar e necesar?

- Este? - Da, e!

Citesc şi eu aşa-numita presă "independentă."

- Îmi creşte tensiunea. - Comparativ cu propaganda dvs...

Ştiu că sună extraterestru!

Seamănă cu revista MAD!

Totuşi...

Suntem de acord cu ceva.

V-a deranjat broşa de pe sacoul lui Ábel, nu?

A lăsat-o aşa.

E ca şi cum...

... acum 20 de ani...

Da!

- Aveam 18 ani când prim-ministrul... - Îţi place sau nu, e şi al vostru!

- Nu e al meu. - Da, aveţi dreptate.

Da, nu e al vostru! Voi îl aveţi pe Ferenc Gyurcsány!

- Şi pe ceilalţi idioţi! - Pot să termin?

- Ar fi bine, nu? - Scuzaţi-mă, pot să termin?

În timpul acelor alegeri democratice,

prim-ministrul dv. şi cercurile sale civile

i-au impulsionat pe votanţii lui Fidesz

să se diferenţieze de ceilalţi purtând broşa cu drapelul!

Deci asta era problema! Presupun că dvs n-aţi purtat-o.

Nu, n-am purtat-o pentru că o port doar pe 15 martie.

Minunat. Şi ce vreţi să fac eu?

Nu mă deranjează dacă o poartă, dar lasă-mă să-ţi spun.

Nimeni nu a reuşit să îngenuncheze aşa de repede o ţară.

Ce s-ar fi întâmplat dacă o purtai tu? Hai să ne imaginăm puţin!

Ce s-ar fi întâmplat? Nu eşti votant Fidesz, fie.

Să zicem că e ziua alegerilor şi o porţi.

La ce te gândeşti când vezi o broşă cu drapelul?

Vreţi să răspund?

Spune-mi ce crezi cu adevărat.

De ce?

- Credeţi că mint? - Nu la asta mă refer.

Dar la ce?

- Îmi răstălmăciţi cuvintele. - Ba nu.

Da, că numai voi puteţi vocifera!

- Vociferăm când e o nedreptate. - Da, o ţară de tovarăşi.

- Nu băga ţara în asta! - De ce? E la fel peste tot!

Daţi un telefon şi mi se sparg oalele în cap!

Crezi că eu sun pe cineva?

Ştiu că îl sunaţi pe Marci!

- Pe director? - Da!

Sigur că l-am sunat o dată. Dar de ce să-ţi dau ţie explicaţii?

Ştii ce? Am sunat şi într-o parte, şi într-alta!

L-am sunat şi pe Viktor Orbán!

"Hei, Viktor! Băiatul meu a picat la istorie. Ce să fac?"

Sunt sigur că l-aţi sunat.

Într-un fel, aţi făcut-o.

Am primit vreo şansă să mă explic?

Ştiţi că nu am voie să discut cu presa?

O broşă...

Ábel, marele patriot, nu?

- Crezi că fiul meu nu e patriot? - De ce, ce înseamnă patriot pentru dv.?

Înseamnă că sunt mândru de patria mea cum sunt de familia mea!

Tu de ce eşti mândru?

Paranoia asta continuă!

Fiul dvs a copiat ani de zile testele colegului său.

Da? Atunci...

E vina ta! Dacă observai şi îl picai...

A copiat cuvânt cu cuvânt!

Bine, a picat! Există două explicaţii:

E prea prost la istorie, ori te-ai luat de el,

pentru că ţi-am ţinut predică la şedinţă!

- Şedinţa cu părinţii? - Exact!

De atunci crezi că sunt cel mai mare antisemit!

- N-am zis aşa ceva niciodată! - Spui că Orbán e dictator!

Am zis asta la ore?

Toţi care gândesc diferit sunt fascişti pentru tine!

Pe cine am făcut eu fascist, la naiba?

- Cum poţi trăi cu atâta ură? - Ţine de credinţă.

Cum te poţi trezi dimineaţă cu atât de multă ură în suflet?

-... eşti atât departe de... - Tu cum poţi trăi cu atâta ură?

- Nu închide fereastra! - Cum de nu are cancer încă?

- Puteţi înceta? - Ce naiba se întâmplă?

Trebuie să închid geamul pentru că se ţipă ăsta la mine?

- E casa mea, nu? - Mai bine pleci.

Am pierdut ceva?

Sunt mândru de lucrurile cinstite.

- Ceva ce poţi supune îndoielii. - Cunosc discursul ăsta...

Nu pui la îndoială nimic! Porţi nemulţumirile trecutului!

Numai ură ai în tine, atât!

În tine nu e, aşa-i?

Când ai să accepţi că Ábel a purtat broşa aia?

- O avea din greşeală! - Nu contează!

Nu contează, mda...

Ce-am gândit? Să vorbesc cu un adept al lui Orbán spălat pe creier?

Du-te şi-l întreabă pe George Soros cu cine să votezi data viitoare!

Da, îl sun! Nu ai numărul lui?

Sunt două feluri de oameni: patrioţii... şi trădătorii!

Ai uitat să menţionezi tembelii!

Exact! Tembelii!

Unul coboară scările chiar acum!

Ábel?

Unde ai fost?

Ne-am făcut griji!

Nu vorbeşti cu noi.

A sunat directorul azi.

Poţi să dai examenul din nou.

De ce?

Inspectoratul a decis că sunt circumstanţe speciale.

O să dai la istorie din nou.

Când?

Poimâine. Marţi.

Du-te şi învaţă. Să mănânci pe pâine Revoluţia Industrială!

Trebuie să iei zece.

Nu poţi să iei notă mică.

După atâta bătaie de cap. Nu mai zic că e şi presa implicată.

Dar, tată...

Dar ce?

Nu pot s-o fac.

Ce-ai spus?

Nu pot s-o fac.

De ce nu?

Tu du-te şi recapitulează.

- O să te ajutăm şi noi. - Nu pot, tată!

Nu-mi spune că nu poţi. Trebuie!

- Nu ştiu nimic. - Nu fi isteric.

Ia caietele şi du-te şi învaţă.

Tată, nu înţelegi?

Nu înţelegi?

Nu ştiu nimic!

Am încercat, serios...

Am citit şi am repetat, dar pur şi simplu...

N-o să meargă. Nu ştiu nimic.

N-am ştiut nici atunci.

Ai minţit?

Doar că...

Nu-mi intră în cap.

Nu-mi intră naibii în cap.

- Altora le intră. - Mie, nu!

Nu-mi intră pe o ureche şi iese pe alta. Nu intră deloc!

Nici nu ştiu ce se întâmplă! Serios!

- Ce-i rahatul ăsta? - Bine, Ábel, încetează.

Tată, nu înţelegi?

Sunt un idiot!

Nu ştiu nimic!

Nu-mi intră nimic în cap, în puii mei!

Nu ştiu ce să fac cu capul ăsta prost!

Capul meu prost! Nu-mi intră nimic în cap!

Sunt prost! Sunt un imbecil!

Sunt un imbecil! Nu-mi intră nimic.

- Nimic! La naiba! - Stai, băiete...

În capul meu prost...

Încetează, stai...

Sunt un nimeni, tată.

Duminică nu s-a întâmplat nimic.

Bună dimineaţa! Vreau două lucruri! Inteligenţă! Precizie!

LUNI

Trebuie să mai adăugăm ceva în ediţia de săptămâna viitoare.

Cărţi, filme, expoziţii etc.

Săptămâna trecută, am scris un top 5 filme favorite ale ministrului.

A fost super. Mulţi cititori.

Ne trebuie ceva asemănător. Robi?

Scrii tu discursul? De ce acum?

Ascultaţi!

Vreau un lucru, foarte important.

Vreau să lucrăm ca o echipă. O echipă bună, bine?

Nu nişte tocilari plictisitori, aplecaţi peste tastatură. O echipă!

Astea fiind spune, faceţi cunoştinţă cu Erika Hajnal, noua noastră colegă.

Cred că aţi citit articolul său despre broşa băiatului.

Cei care nu l-au citit sunt concediaţi.

Hai să o ajutăm!

Erika e din Transilvania. Dacă vă trebuie pălincă sau slănină afumată,

trebuie să vă puneţi bine cu ea. Mulţumesc, la treabă.

Încă unu lucru.

Nu avem un cod vestimentar, dar...

Papucii ăştia se potrivesc mai bine pe Insula Margaret.

Nu trebuie să alergi. Nu te fugăreşte nimeni.

Vântul suflă uşor Toţi în tabără dorm

Toţi în tabără dorm Numai focul focul arde uniform

Pune pe foc, Pune pe foc, ţine-l aprins

S-ar putea să nu mai vedem Aşa ceva niciodată

Ascultă clopotul bisericii, Ding, dong, ding, dong

Ascultă clopotul bisericii, Ding, dong, ding, dong

MARŢI

Bună dimineaţa, dle.

Bună dimineaţa.

Îmi cer scuze.

Vă rog!

Mai înapoi!

Mai înapoi!

Domnilor, mai înapoi! Aici e un examen!

Doamnelor şi domnilor, faceţi, vă rog, spaţiu.

Daţi-vă înapoi un pic.

Dle! Dle! Înapoi!

Vă rog mutaţi camera.

Înapoi. Înapoi.

Doamnă! Înapoi, vă rog.

Mulţumesc! Mulţumesc!

Ábel.

- Bună dimineaţa. - Bună dimineaţa.

Alege un subiect, te rog.

Ne spui numărul subiectului?

Şapte.

"În baza cunoştinţelor acumulate,

explică antecedentele şi parcursul invaziei mongole."

E un subiect foarte bun!

Ábel, ia loc. Ai la dispoziţie 30 de minute.

26 AUGUST

Uau...

Ce naiba e în capul vostru?

Ieşiţi din piscină!

Ticăloşi ce sunteţi!

Incredibil!

Haide!

- Urcaţi! - Staţi!

Sus!

Repede!

Pe aici! Spre lac!

Haideţi!

EXPLICAŢIE PENTRU TOT

PENTRU TATA