Original subtitles

Cum te simți acum?

La suprafață sunt veselă și râd, dar sunt goală pe dinăuntru.

Am în suflet un gol care tot crește.

Nu mușca!

Au! Nu mușca!

Sunteți certați?

Nu.

De ce crezi asta?

Ei bine…

am un interviu cu ministrul de externe.

- Pa! - Pa, tati!

Pa!

Începi cam devreme.

- Tati! - Da?

Ia asta la serviciu!

- Mulțumesc! - Nu te bucuri?

- Bineînțeles. - Nu te bucuri mult?

Iubita mea!

Apropo.

- Da? - Mă gândeam că mai târziu…

am putea…

Ce e?

Nimic.

- Spune-mi! - Nu e nimic.

- Tată! La cât termini azi? - Probabil că târziu.

- Să exersăm pentru meci. - Nu azi.

- Și meciul? - Ce meci?

Mâine e parada.

Mâine?

Azi trebuie să cumpărăm pantofi pentru fotbal.

- Ai uitat? - Nu, deloc.

Ne vedem la ghereta de ziare după școală.

Exersăm diseară.

Lasă cititul, Pontus! Ia-ți hainele!

Ascultă, Pontus! Ia-ți haine…

Haide, îmbracă-te să nu întârzii la școală!

Tata pare cam stresat.

Are multe pe cap.

- Pa, Alice! - La revedere!

Nu ne rezolvi cu o vacanță de Crăciun?

În Turcia sau Insulele Canare?

Mai vedem.

- Să aduci punga acasă! - Da.

- Pupici! - Pupici!

- Pa! - Pa!

Anton e drăguț.

Ia te uită!

- Are cocoșelul cam mic. - Ba nu.

Uite!

Ce credeți că faceți?

Alice!

Bună, Alice!

Ține asta!

Ce cauți aici?

N-ar trebui să fii la școală?

Ne distrăm împreună la serviciu. E nebună cu aparatul ăla de fotografiat.

- Ce cauți aici? - Mergem să luăm pantofi pentru fotbal.

La naiba! Am uitat. Trebuie să plecăm.

Măi să fie!

Uite cum facem! Te iau de acasă la 17:30.

Bine.

- Cine crezi că e de vină? - Anna.

- Cine e Anna? - O cotoroanță bătrână.

- O rudă? - Nu.

E un băiat, Patrik, la mine în clasă. Și el e ciudat.

Anna e mama lui.

E fotograf și lucrează cu tata.

Înțeleg. Și ce a făcut?

- L-a păcălit pe tata. - I-a furat bani?

Nu, l-a făcut să se o iubească.

Doamne! Deschide gura! Spune ceva!

Orice. Țipă!

Nu suport tăcerea.

- Și el ce a spus? - Nimic. A plecat.

Lipsa asta de reacție mă scoate din minți.

Poate mi se pare mie, dar o ții minte pe Anna, vecina,

de vara trecută?

- Câteodată cred că ei… - L-ai întrebat pe Johan?

Nu îndrăznesc. Mi-e frică de ce ar putea spune.

Se poate foarte ciudat dacă ne întâlnim toți trei.

Cred că am devenit plictisitoare. Tu ce crezi?

Da. Nu.

- Mai facem un copil? - Încă unul?

Johan și-a dorit întotdeauna trei, eu nu.

Un frățior pentru Pontus și Alice?

Ura! Un frățior sau o surioară!

Doar vorbeam.

Mi-ar plăcea mult o surioară. Și un frățior ar merge, sau amândoi.

Trebuie să vorbim cu tata. Salut-o pe Tina!

- O să stai cu noi? - Nu.

Am venit să vând un cal și s-o vizitez pe bunica ta.

Mă întorc diseară.

Mă duc să fac cafea.

Alice, să-i iei pe părinții tăi cu tine

și să mă vizitați în Norvegia, promiți?

Da.

Am mulți cai noi.

Am unul care cred că îți va plăcea.

Alice!

Am văzut că ai auzit mai multe decât crede mama ta că ai auzit.

Îi cunosc pe părinții tăi.

Sunt oameni buni și au făcut multe împreună.

Dar vă au pe tine și pe Pontus.

Cred că totul va fi bine. Da?

Să ai grijă de tine!

Salută Norvegia!

Da. Să veniți curând în vizită!

Salută caii!

Și salută-l pe tatăl tău!

Salut, tati!

Să vedem!

Salut, tati!

- Ăsta? - Da.

- Da? - Mai mult!

Prea repede.

Haide!

Să luăm gondola!

- Da. - Merg până la Lido.

Mulțumesc!

Alice, ăla e Podul Rialto.

Bună!

Scuze că am întârziat.

Am încercat să sun, dar am rămas fără baterie.

- Vrei ceva bun? - Ce sărbătorim?

Ce e asta?

Despre ce e vorba?

Ce e?

Ce s-a întâmplat?

Ia mingea, Alice!

Ia mingea!

Pasează!

Tată!

Pasează!

Pasează, la naiba!

Profesionistă!

Ce profesionistă!

- Oprește-te! Mă faci de râs. - Sunt mândru de tine.

- Ce fată, nu? - Care dintre ele?

- Un cârnat? - Da.

- Muștar, ketchup? - Ambele.

- Ai văzut golurile mele? - Da, ești mai bună decât băieții.

- Ai fost cea mai bună. - Ajută-l pe tata cu cârnatul!

- Crezi că ea a… - Toți au observat.

Foarte stângaci!

Asta e, dar nu mai putem continua așa.

- Nu cred că e momentul potrivit. - Nu e niciodată, dar nu putem continua.

Mă simt foarte rușinată. Va trebui să alegi.

Trebuie să alegi. Diseară.

Bine, diseară.

Trebuie să alegi de acum încolo, Johan. Nu ne mai poți avea pe amândouă.

Patrik!

Nu mai permit așa ceva. Mi s-a luat.

- Prinde, tată! - Nu acum. Sunt obosit.

- Astea sunt ale tatei. - Nu mai au loc.

Tată!

Îmi dai voie?

Bineînțeles.

Cât de tare poți!

Și în spate.

O iubești pe mama?

Suntem căsătoriți și ne iubim copiii.

Ce zici de încă un copil? Te rog, tati!

„Cine a dormit în patul meu?”, a spus Tata Urs

când a văzut că perna și pătura erau deranjate.

„Cine a dormit în patul meu?”, a spus Mama Urs.

Goldilocks dormea în patul ursulețului.

A auzit prin vis trei voci și a crezut că sunt tunetul.

- Mamă! - Nu acum.

Mai stau puțin aici. Ieși și închide ușa!

Tată! Pot să mănânc puțin tort? Vrei și tu? Te rog!

- Ce faci? - M-am gândit să petrecem o seară plăcută.

- Eu am zis că are voie. - Ai spus „o seară plăcută”?

- Am zis doar că poate să mănânce tort. - E-n regulă. Nu mă deranjează.

Noapte bună, mamă! Noapte bună, tată!

De cât timp se întâmplă asta? Răspunde-mi!

- De când? - Încetează!

Răspunde-mi! Nu pleca!

Răspunde-mi! De cât timp se întâmplă asta?

De primăvara trecută? Tăcerea ta îmi spune că e adevărat.

De-asta nu am mers în vacanță vara trecută.

Voiai să fie lângă tine ca să poți să i-o tragi!

Știam eu! Cum rămâne cu Pontus și Alice?

Să-și privească tatăl cum pipăie alte femei de față cu toată lumea?

- Dacă nu le spui tu, o fac eu. - Să o luăm ușor cu copiii.

Să o luăm ușor în timp ce tu i-o tragi târfei ăleia?

Porcule!

Dacă nu le spui tu… Le spun eu sau le spui tu?

- Le spun eu. - Bine! Să le spui totul!

Dacă uiți ceva, îți voi reaminti eu.

O să afle ce fel de om e tatăl lor.

Nu mai suport porcăriile astea.

Ce naiba? Lotta! Ai luat-o razna!

Ești nebună! Ți-ai ieșit din minți!

E nebună! Nu mai pot să stau aici. Îmi distruge casa.

- Ești bine? - Bineînțeles că nu.

Mamă!

Ești bine?

- Nu dormi? - De ce plângi?

Am visat urât. Du-te înapoi în pat!

Ce ai visat?

Dacă îți spun, n-o să mai poți să dormi. Noapte bună!

- Săraca mami! Te iubesc! - Știu.

Te iubesc mult, de 100 de ori în jurul Pământului.

- De ce ești trează la ora asta? - M-am trezit. Dorm cu tine?

- Nu în seara asta. Du-te în pat! - Te rog! Ca atunci când eram mică.

- Nu am obiecții. - Te rog, tati!

Ești cel mai bun tată din lume.

- Nu! - Nu țipa la ea!

Ce naiba faci? Îți dai seama ce se putea întâmpla?

- Îmi pare rău că am ratat. - Despre ce e vorba?

- Întreabă-l pe tatăl tău! - Tati?

Despre ce e vorba?

Alice! Vino să stai cu mine!

- Nu te dezbraci? - Nu, mi-e frig.

Să ne încălzim una pe alta!

- Bună! - Azi nu vin la școală.

- Ești bolnavă? - Mama mi-a zis să îmi iau o zi liberă.

Pa!

Ia loc, Alice! Tata are ceva să ne spună.

- Haide! - Mulțumesc!

După cum probabil ați observat, eu și mama voastră…

am…

Măi să fie!

Vrei să te răzgândești?

- Aduc niște cafea și vorbim. - Nu.

Ei bine, ce mai aștepți?

Vreau să vorbesc doar cu ei.

Vreau să vorbesc cu tine, Alice…

și cu tine, Pontus.

O spun eu atunci. Tati are pe altcineva.

Ajunge!

Eu și mama voastră ne-am tot certat în ultima vreme.

Cred că ați observat și voi.

Nu știm cum să depășim situația.

Și asta ne întristează. Nu facem față. Și pe voi vă întristează.

Cred că singurul lucru pe care-l putem face acum,

pentru că am încercat să remediem situația…

Cred că trebuie să locuim separat.

Puteți locui pe rând cu fiecare dintre noi.

Tată vostru vrea să divorțeze. Vrea să plece.

Vreau să locuiesc aici, cu voi.

Doar că nu e posibil, la cum stau acum lucrurile.

- Spune-le unde te muți! - Mami poate să locuiască aici cu voi.

O să stau undeva în apropiere.

Puteți sta cu mine…

și cu mami și veni de la unul la altul.

Idilic! Spune-le cu cine o să locuiești!

Nu cred că e momentul potrivit.

Cum o cheamă?

Când mă simțeam…

foarte deprimat…

am cunoscut pe cineva…

Eu și mami nu putem vorbi unul cu altul și nu ne putem confrunta acum.

Nu mai putem face asta.

Am cunoscut o femeie pe care o plac. Pot vorbi, mă pot simți bine cu ea.

Și ei îi place să fie cu mine.

Ne vedem de ceva timp. O cunoașteți și voi.

A luat cina cu noi.

Locuiește în apropiere. E Anna, stă în casa verde.

E mama lui Patrik. Îl știți pe Patrik.

- Ce faci? - Tati va fi tatăl lui Patrik.

Ajunge! Nu voi fi tatăl lui Patrik.

- Tati își face o nouă familie. - Ajunge!

Alice?

Și noi vom divorța?

Cred că tata va realiza în curând ce cotoroanță bătrână e.

Și mama ta ce spune?

Asta e cel mai greu. Plânge în fiecare seară.

Tatăl tău mai locuiește cu voi?

Nu, s-a mutat.

Opriți-vă!

Nu vă mai bateți! O să avem cu toții probleme.

Opriți-vă! Ajunge!

Alice! Hanna! Opriți-vă!

Ajunge!

M-am săturat de voi! E a treia oară. Ce naiba faceți?

- Adulții n-ar trebui să înjure. - Sigur!

Dar copiii? Voi să faceți ce vă taie capul?

Ați fost dintotdeauna cele mai bune prietene. Ce s-a întâmplat?

Alice, îi vom da de cap acum.

- Hanna spune minciuni despre mine. - Nu e adevărat!

- Ce ai spus, Hanna? - Că tatăl lui Alice s-a mutat.

- Nu e așa. - Ba da.

- Hanna, unde locuiește tatăl tău? - În Goteborg, cu noua sa soție.

Bine, atunci așa e. Tu știi cel mai bine.

- Alice, tatăl tău unde locuiește? - Cu noi. Acum e plecat.

Bine. Tu știi cel mai bine.

Ai înțeles, Hanna?

Atât pentru azi.

Alice!

Te deranjează ceva?

Te preocupă ceva?

Dacă ai probleme, poți vorbi cu mine.

- Vrei să-mi spui ceva? - Nu. Ne vedem mâine.

Alice, Patrik e încă la școală?

- Cât e ceasul? - E 15:30.

Trebuie să văd dacă Patrik e la școală.

Alice!

Hai să stăm la tine! Am demoul fratelui meu.

- Părinții mei nu sunt acasă. - Nu ai și tu cheie?

Nu puteți intra acolo! Trebuie să rămâneți în camera mea.

- Nu pot să merg la toaletă? - Ba da, sigur.

Vreau să vorbesc ceva cu tine.

Repede, Moa!

Nemernico!

Tâmpito! Dă-mi drumul!

De ce e gol biroul tatălui tău?

Pentru că facem reamenajări.

- Unde sunt hainele lui? - E plecat cu afaceri.

- Nu mai locuiește aici. - Ba da!

Părinții tăi au divorțat.

Ba nu! Minți!

Avem dubița doar azi. Trebuie să terminăm acum.

Plecăm într-o oră.

Alice! Ia-o înainte, Patrik!

Alice!

Așteaptă-mă! Poate voi reuși să te ajut!

Alice! Ascultă-mă, te rog!

Alice! Mă auzi?

Te omor! E numai vina ta!

- Alice! - Cotoroanță nemernică!

- Te urăsc! - Înțeleg.

Draga mea!

- Te urăsc! - Te înțeleg.

Dă-mi voie să spun ceva.

Dă-mi voie să te ajut, Alice!

Să-ți spun câteva lucruri!

Draga mea, e greu.

Nu e ceea ce crezi tu. Draga mea!

- Alice! - Uite! Acolo!

Tatăl tău nu a ales între noi două.

Mă iubește pe mine și pe tine, foarte mult.

- Pe mine, nu. - Ba da.

Vorbește despre tine, îi e dor de tine și de fratele tău. Îi e greu.

- Așa îi trebuie. - De ce spui asta?

Pentru că așa îi trebuie. Spune numai prostii.

- Nu vorbești serios. - Nu știi tu.

E adevărat. Nu te cunosc prea bine.

Dar v-am văzut pe tine și pe tatăl tău împreună de multe ori.

E evident că sunteți apropiați.

Auzi!

- De unde e asta cu „spune prostii”? - Nu e de la mama.

- Nu cred asta. - Ba da!

Mama nu-l vorbește de rău pe tata așa cum vorbește el despre ea.

Nu l-am auzit vorbind rău despre ea.

Atunci ești surdă.

Poate că sunt.

Tatăl tău face tot ce poate ca lucrurile să meargă cât mai bine.

- Și mama face la fel. - Bine.

Poate nu e nevoie să ne certăm.

M-am întâlnit cu mama ta de mai multe ori. Pare o mamă bună.

Alice!

Ascunde-te!

De ce ai făcut asta?

- Alice! - De ce?

Te omoară dacă te vede.

Alice! Nu cred că trebuie să-ți faci griji pentru asta.

Mami!

Alice! Pe unde ai umblat?

Să nu mai fugi prin pădure! Am fost foarte îngrijorată!

Doamne!

Sună-i pe părinții tăi și întreabă-i!

Telefonul e acolo, la stânga.

- De ce nu m-ai întrebat pe mine? - Pentru că ai fi zis că nu.

- Știu ce e mai bine pentru tine. - S-au purtat foarte urât.

Tatălui tău ar trebui să-i fie rușine, nu ție. Hai să ne simțim bine!

Poți să iei aia?

Și conserva.

Răspund eu!

- Alice la telefon. - Bună, scumpo!

- Ce faci? - Bine. Unde ești?

Dă muzica mai încet!

Iau masa cu fetele. Tu unde ești?

Sunt la Anna. O ajut să se mute.

M-a sunat să-mi spună că nu ești pre bine.

Își face griji pentru tine. Ești nefericită?

Alice?

- Îmi e foarte dor de tine. - Te văd. Îți fac cu mâna.

Da, și eu te văd.

Ne putem vedea puțin? Trebuie să te văd.

E ziua cu mami, dar ne vedem câteva minute?

Cine e?

- E tata. Vrea… - Avem invitați. Să sune mai târziu!

- Mami spune să suni mai târziu. - Am auzit.

Zi-i că vreau să-i vorbesc!

- Vrea să vorbească cu tine. - Gătesc.

- Spune că gătește. - Măi să fie!

Îmi pare rău, Alice!

Spune-i că vreau doar să-i pun o întrebare!

- Doar o întrebare. - După ce termin.

Mama a zis…

Trebuie să te văd. Ne vedem în spatele casei.

Spune-i că trebuie să mergi la toaletă! Poți face asta?

- Masa e gata. Spune-i „pa” lui tati! - Bine. Poți suna mâine.

- Mă duc la toaletă. - Nu acum, Alice.

Nu stau mult.

Tati!

- Mă gândesc mereu la voi. - Și eu la tine.

Îmi dai un tricou vechi de-al tău?

- Pentru ce? - Să-l port când mă gândesc la tine.

Mulțumesc!

Nu te poți împăca cu mama? Te rog!

Trebuie să plec.

La revedere!

Să mergem afară să vorbim!

Hai să ne așezăm acolo!

Îmi dau seama că nu te simți bine.

Dacă vrei, putem vorbi despre cum stau lucrurile.

Dacă nu, putem sta fără să spunem nimic.

Cred că ar trebui să mergem înapoi la ceilalți.

V-am mințit ieri.

Părinții mei s-au despărțit.

Știu. Înțeleg că nu ai putut spune ce se petrece.

Da?

Când eram de vârsta ta, am pățit același lucru și eu.

Aveam întrebări și nu aveam cu cine să vorbesc.

Spune-mi cum te simți!

Îți e mai milă de mama ta decât de tatăl tău?

Nu, dar tata pare fericit cu Anna.

Mama nu are pe nimeni. E singură acum.

- Poate a cunoscut pe cineva. - Nu ar face asta.

- Poate când ești tu la școală. - Nu!

- Poate. - Nu!

- Dacă vrea să se recăsătorească… - Nu va vrea.

Mama nu e ca tata.

N-ar fi bine dacă asta ar face-o pe mama ta fericită?

Va fi fericită doar când se va întoarce tata.

Îl iubește pe tata așa de mult încât nu știe ce să facă.

Tata va înțelege asta în timp.

O va părăsi pe Anna și se va întoarce.

Sunt absolut sigură.

Alice!

Ați avut o conversație productivă?

Rămâne între noi.

Nu voiam să știu despre ce ați vorbit, ci cum te simți.

- Îmi pare rău! - Nicio problemă.

Simt că parcă respir mai ușor.

Hai să sărim peste prânzul de la școală. Ce zici de un hamburger?

Da!

Paste, roșii.

- Țelină. - Da, uite-o acolo!

Lămâie, lapte de cocos…

Am uitat ceapa. E acolo.

- O să iau un pepene mai întâi. - Nu, o pot face eu.

Dar, mamă…

Ai terminat?

Așteaptă aici!

Stai liniștită, Lotta!

- Să lămurim ceva! - Stai puțin!

Oprește-te!

Fugi, Patrik!

Ce face? Ce se petrece?

E mereu așa?

…și dacă mai bați un cui, va fi precum Titanicul.

Vreau să construiesc Turnul Eiffel.

- Da, putem. - Ai nevoie de o haină mai groasă.

Nu poți să aștepți mai departe?

Chiar crezi că e necesar ca și noi doi să devenim dușmani?

- Cum? - Te rog!

Acum e nevoie de tine ca bunică.

Da, așa e. Dar ai abandonat-o pe Lotta și pe copiii.

- Abandonat? - Da.

Nu poți da buzna în casă de parcă încă ar fi a ta.

E casa mea! Încă plătesc facturile!

Divorțez de Lotta, nu de copii!

Vrei să împaci și capra și varza!

Nu ești fericit cu noua familie?

Sunt fericit cu Anna, da!

Și nu te mulțumești cu atât?

Ce ar trebui să fac? Cum rămâne cu Alice și Pontus?

- Lasă-i în pace! - Dar tu ești bunica lor.

Ai dreptul să-i iei cu forța la două săptămâni.

Să-ți fie rușine!

Cui să îi fie rușine? Tu și Henry ați fost în aceeași situație.

- Dar el și-a lăsat copiii în pace. - Așa e viața!

- Și-a lăsat copiii în pace. - Și ai fost fericit că a făcut-o.

- Și cum se simt acești copiii? - Bine, acum sunt adulți.

Am vorbit cu ei. Știu cum se înțeleg cu tatăl lor și cu tine.

Nu discut viața mea privată!

- Dar e în regulă să o discuți pe a mea? - Nu discut viața mea privată!

Te rog, Sonya! La naiba!

E subțire geaca asta. Îți trebuie o geacă mai groasă, Alice.

- Nu ai fost cam dură cu el? - Ba da, știu.

M-am enervat când l-am văzut.

Am fost întotdeauna buni prieteni.

Mulțumesc, mamă!

- Ai o aspirină? - Caută în geanta mea!

Luați-vă rămas bun de la bunici!

Fii cuminte!

- Pa, bunico! - Pa!

- Pa, micuțule! - Pa!

- Distracție plăcută! - Salută-l pe tata!

Da.

Tata a promis că vei fi singură și că nu te vei întâlni cu aia.

Sună-mă dacă e vreo problemă și o să vin imediat!

- Îi urăști pe tata? - Nu. Îl iubesc.

El nu ne vrea pe noi.

Haide!

Mai bine ești acasă în vacanță.

Mergi cu tatăl tău! Nu vrem probleme.

Îl mai văd.

- Stai cu bunica azi? - Nu, o să stau singură. Ei ies.

- Pa, mami! - Pa!

- O să sun diseară. - Sună cât vrei.

Pa, mami!

- I-ai verificat centura de siguranță? - Stai, tată!

- Trebuie să o îmbrățișez pe mama. - Dar abia ai…

Trebuie!

Alice! Ce s-a întâmplat?

- Pa! - La revedere!

Să mă suni când ajungi! Eu o să fiu aici.

- Bine? - Ai promis că vom fi doar noi.

- Dacă e și ea acolo, vine mama să mă ia. - Să mergem!

Haide!

Voilà, willkómmen, bienvenue!

Bun venit acasă!

- Asta nu e casa mea. - Ba e. E a mea, deci e și a voastră.

- Casa mea e cu mama. - Alice, dă-mi o șansă!

Aruncă o privire! E chiar drăguță.

Am închiriat-o pentru toamnă. După, mai vedem noi.

Ce să…

Ăsta chiar funcționează. Putem face focul și prăji niște cârnați.

- Nu mănânc cârnați. - Nu?

- De ce? - Sunt vegetariană.

De când ești vegetariană?

De o săptămână. Ne-au cum sunt crescuți porcii.

Poate nu e plăcut să vezi așa ceva, dar…

Nu mai sări pe canapea! Dă-ți jos pantofii!

Nu poți fi vegetariană acum! Ai 12 ani și ești în creștere.

- Mama a spus că mă lasă. - Așa a spus?

Ambii părinți trebuie să decidă. Nu o poate face singură.

Acum sunt vegetariană. Sau mă vei forța să mănânc carne?

Tati, ce e asta?

M-am lăsat… aproape.

- Nu vreau să mori. - Deocamdată nu voi muri.

Vreau să mor înaintea ta, lui Pontus și mamei.

Știu ce vrei să spui, dar nu trebuie să o formulezi așa.

Niciunul dintre noi nu va muri prea curând. Suntem cu toții în viață.

Doar că trăim în locuri diferite.

Totul e la fel ca înainte.

- Încă puțin! - Am terminat.

- Mai spală-te! - Am terminat.

- Mai spală-te! - Dar, tati…

„Dar pescarul nu l-a ascultat pe cel care îl mai mințise până atunci.

Nu peste mult timp, cei de pe țărm nu-l mai zăreau și nici pe armăsar.

Au înotat foarte mult timp

și armăsarul care nu obosea niciodată,

l-a dus pe Folko pe o insulă minunată

unde caii și copiii sunt mereu prieteni.”

Tati?

Bună dimineața! Ai dormit bine?

- Când ai venit? - Acum. Cu feribotul.

Chifle proaspete!

Ce naiba cauți aici?

Aici locuiesc.

Îți plac tablourile mele? O să le prezint într-o expoziție.

- Tati locuiește aici. - Da.

Și eu cu Patrik, tu cu Pontus, cât de des vreți.

Noi vom locui cu mama.

Tata unde e?

Sunt aici! M-am trezit devreme.

Vreau să vorbim, singuri!

- Nu i-ai spus că vin și eu? - N-am apucat.

- Patrik unde e? - În bârlogul din pădure.

Îmi pare rău, Alice!

Mincinosule!

Nu am știut ce să fac.

M-am temut că mami se va enerva

dacă îi spuneam că va fi și Anna aici.

Mi-era teamă că nu te va lăsa să vii.

Aveam de gând să îți spun de dimineață, înainte să vină Anna. Înțeleg.

Nu înțelegi nimic. Îți pasă numai de tine.

Nu știu ce să fac. Vreau ca toată lumea să se simtă bine.

Nu vreau să mai stau aici! Vreau înapoi la mama!

Dar abia ai ajuns.

Nu poți să stai doar câteva zile?

- Nu mă atinge! - Scumpo!

Cred că ar trebui să mergem la plimbare oricum.

Scumpule!

Totul va fi bine.

Va fi bine. Acordă-i timp.

Cred că a fost un șoc să vadă o cotoroanță ca mine.

Mă duc afară. Uite!

Iar a început.

Mă duc să-i dau cizme și pantaloni.

Tu poți să-l îmbraci pe Pontus și apoi mergem.

La naiba! N-ar trebui să fie așa.

Bună! Ați sunat la familia Lindberg.

Johan, Lotta, Alice și Pontus sunt plecați.

Vă rog să lăsați un mesaj și vă sun eu.

De ce nu răspunzi, mami? Unde ești?

Nu mai vreau să rămân aici. Vino repede!

Tata a spus că vom fi singuri, dar cotoroanța aia e aici.

Țipă și ne înjură,

dar tata nu face nimic, așa că sună-mă!

Alice, o să răcești dacă stai acolo

și mama ta nu va fi fericită dacă te îmbolnăvești, așa că haide!

Bine, facem cum vrei tu.

Da!

Am marcat!

Las cizmele aici și pun banana pe ele.

Mergem la explorat. Ar fi distractiv să vii cu noi.

Patrik, haide!

O să-ți tai părul în timp ce dormi!

Ce-ar fi să-i arăți lui Pontus bârlogul tău din pădure?

Mergeți înainte!

Învârte-l și pe Patrik!

Nu vreau.

Nu vreau. Lasă-mă!

Pe mine, nu. Lasă-mă în pace!

Eu nu vreau. Oprește-te!

Chiar trebuie să faceți asta? E foarte jenant.

De ce faci așa ceva? E cam exagerat.

- Îmi pare rău. - De ce o faci?

- Mai sunt și multe frunze. - Oprește-te!

Ce fel de om mai ești și tu? Ai mereu ceva de demonstrat.

- Copiii pot face față. - Arăt doar că te iubesc.

E prea devreme. Patrik! Așteaptă-mă!

Ne iubim în pădure.

Dă-mi drumul! Patrik!

- Doamne! De unde ai apărut? - Cred că din rai.

Nu pot să cred.

Acum suntem prieteni?

- Sigur. - Îmi pare rău că…

- Să mergem să explorăm! - Acum?

- Să mergem doar noi! - Nu vrei să ne întâlnim cu ceilalți?

Putem să mergem doar noi pe plajă.

Noi doi? El nu poate să vină?

Bine.

Ești gata? Unu, doi…

- Prea încet. Fă așa! - Bravo, tati!

Trei! Ai văzut?

Poți face și asta…

Mai sus, tati!

Mai sus!

- Am câștigat! - La mustață.

- Tu ce ai pățit? - Trebuie să fac pipi.

- Nu uita să-ți lași pantalonii. - Da.

Ce părere crezi că are el despre situația cu mine și cu mama?

Nu înțelege pe deplin, nu ca noi.

Alice, ai sunat-o pe mama

și i-ai spus că vrei să pleci de aici?

Pot să plec dacă vreau?

Bineînțeles.

Mi-ar plăcea să rămâneți amândoi, și tu și Pontus,

dar poți să faci ce vrei.

Sun-o pe mama ta!

- Alice la telefon. - Ai un mesaj nou.

Cum ai putut să duci copiii la târfa aia?

Ai promis că veți fi doar voi. E abuz asupra copiilor.

Târfa aia nu-i va infecta și pe copiii mei.

Alice m-a sunat plângând. Copiii se vor întoarce acasă acum.

Altfel vă reclam pe amândoi.

Mesaj recepționat la 13:59.

- Ce repede ai venit! - Da.

Și ce decizie ai luat?

- Rămân. - Mulțumesc!

- Avem ceva de mâncare. - Nu e deloc mâncare.

- Mâncăm în 15 minute. - Poți gusta clătitele mele.

Mama face clătite foarte bune.

- Nu-ți face griji pentru ea! - O să fac clătite foarte bune.

- Ce s-a întâmplat cu pâinea crocantă? - Am făcut un puzzle.

Bună!

Acum fac clătitele.

Să vedem!

La naiba! Tigaia asta nu e foarte bună.

O să fac așa.

De obicei le arunc în aer, dar nu acum.

Așa se întâmplă mereu când vrei să arăți cuiva, nu merge.

A naibii de clătită!

S-a lipit de tigaie. Teflonul e de vină.

Se mai întâmplă.

Să vedem!

A naibii de clătită!

- Ăsta e patul tatei. Sunt și eu aici. - E patul mamei.

- Nu, e al tatei. - Nu e nimic al lui. Sunt ale mamei toate.

- E casa tatălui meu. - E și casa mamei.

Ce se petrece? Pe rând! Ce e, Patrik?

- Stăteam aici și mi-a zis să plec. - Așa e, Alice?

Da, dar vreau să mă odihnesc și ăsta e patul tatei.

- Odihnește-te cu mine, tată! - Care e problema?

- Vreau să fiu singur. - Du-te pe verandă!

Alice, Patrik a fost aici primul, respectă asta.

Pot înțelege amândoi că ăsta e dormitorul nostru. Afară!

- De ce-l dă Alice afară? - Ai puțin tact!

E o situație delicată…

Suntem cinci aici, nu unul.

- Nu-mi pasă de pat. - Nici mie.

- La naiba! - Da, la naiba!

Ai putea să te oprești?

- Ce? - Scârțâie.

Nu.

Hai să mâncăm! Acum!

- Tatăl tău crede că-mi poate da ordine. - Și mama ta la fel.

- Nu e mama mea. - Doar tata îmi spune ce să fac.

- Nu ai tată, nu-i așa? - Ești nebună?

E tăietor de lemne în Canada. Taie copaci mai mari decât cei de aici.

Ia uite!

Cred că ne pot da ordine de parcă am fi copii mici.

Avem totuși 12 ani.

Îi vrei pe părinții noștri împreună?

Nu.

- Tu vrei asta? - Vreau ca lucrurile să fie ca înainte.

Tu?

Și eu vreau același lucru.

Sunteți surzi? V-am spus să intrați imediat. Haide!

- Clătitele sunt foarte bune! - Mulțumesc!

Nu crezi, Alice?

- Nu te-am auzit. - Sunt foarte bune.

Au fost incredibile.

Ce vrei să spui?

O superi. Le-a făcut special pentru voi.

Sunt clătite delicioase. Ce e?

Așa te porți și acasă? Așa îi faci și lui mami?

Nu, dar ea nu e mama mea.

Ascultă, ești… Să nu crezi că poți…

Ce vrei să spui. Nu înțeleg.

Nici eu.

Arată-mi minciunile tale

Sunt aproape, dar în curând o să dispar

Stelele explodează și eu podidesc în plâns

Iubirea noastră se șterge Rămâne doar tristețe și frică

Magia este…

Nu pleca!

Nu-i lăsa pe copii să câștige!

Adică ar trebui să câștigăm noi în fața copiilor noștri?

- E o competiție? - Nu asta am vrut să spun.

Trebuie să le dăm timp. Cum ai zis și tu, timp și răbdare.

Eu sunt cea mai răbdătoare. Dar cât să suport din partea fiicei tale?

Alice e…

Și Patrik e o problemă, dar ea e diferită.

Fosta ta soție i-a împuiat capul și nu am nicio șansă.

Nu vezi cum studiază fiecare mișcare pe care o fac?

- Ești tu prea sensibilă. - Nu. Ești orb. Mă urăște!

- Pot spune același lucru despre Patrik. - Se străduiește.

- Nu-l critica pe fiul meu! - Tu o critici pe fiica mea.

- Să te ia naiba! - Ba pe tine și pe nemulțumirile tale.

Întoarce-te la soția ta! Ești căsătorit.

Vei avea liniște, pace și nicio problemă.

- Întoarce-te la ea! - Fugi în pădure ca ceilalți!

Dispari!

- Stai singur aici? - Sunt prea multe pentru mine.

- Ce e prea mult? - Clătitele.

- Nu ești nevoit să mai mănânci. - Sunt obosit. Vreau să mă odihnesc.

Du-te!

La naiba!

Fir-ar!

Somn ușor! Are el grijă de tine.

- Noapte bună, somn ușor! - Noapte bună!

Mâine o să ne distrăm.

Poate avem o discuție noi doi. Noapte bună!

- Nu poți să dormi cu mine? - Nu, eu dorm acolo.

- Te rog! - Nu.

O să dormi buștean.

Alice, îmi pare rău că mi-am pierdut răbdarea.

Așa mi se întâmplă. Când mă enervez, mă enervez rău.

Dar vor fi și momente frumoase. Uneori sunt foarte fericită.

Vreau să știi că ești o fetiță grozavă.

O să-ți spun un secret.

Nici măcar Johan nu știe.

Înainte să-l nasc pe Patrik, am fost însărcinată cu un copil, o fetiță.

Prima oară când am simțit-o în burtică,

am știut că e o mică Alice.

Nu știu cum, dar am știut că numele ei era Alice.

Dar când am născut-o, ceva n-a fost în regulă și a murit.

Încă nu știu de ce.

Și apoi am cunoscut un bărbat minunat cu o fetiță pe nume Alice.

E ciudat, nu?

Tatăl ei era acel tăietor de lemne?

- Patrik! - Patrik m-a mințit?

Nu, el nu mite.

Doar că ce e adevărat pentru Patrick

nu e neapărat adevărat pentru alții.

Aveam cu tatăl lui o trupă pe nume Wood Machine.

Nume din astea ciudate aveam noi pe vremea aia.

Dar tatăl său refuză să-l recunoască pe Patrik ca fiul său.

Nici nu vrea să vorbească cu Patrik, dar el visează la tatăl său mereu.

Noapte bună, Alice!

Somn ușor! Ne vedem mâine.

Pontus!

E o fantomă în casă.

Mi-e frică. Vreau să merg la tata.

Hai! Vino cu mine!

- Fantoma e aici? - Poate. Trebuie să facem liniște.

Ce fac?

Visează.

- Fugi la tati și spune-i! - Tati!

E o fantomă uriașă acolo cu mâini, gheare și dinți!

Ce e?

- A fost o fantomă. - Fantomă?

- De ce crezi că a fost o fantomă? - Așa a zis Alice.

- Vreau să stau aici. - Așa a spus Alice, nu?

Hai să mergem să căutăm micuța fantomă!

- E cineva acolo! - Nu din nou!

- De ce îl sperii? - Chiar e cineva acolo!

- Termină! - E adevărat. E oribil.

E înspăimântător!

Numai puțin.

- Bună, Johan! - Bună! Ce cauți aici?

Am venit să luăm copiii. Nu te opune, de dragul lor!

Ce vrei să spui?

- Nu o lua personal! - E o glumă?

- Bunico! - Scumpo! Totul e în regulă.

- Nu mai ai de ce să-ți fie frică. - Ce înseamnă asta?

Adu-l pe Pontus! Noi așteptăm aici.

Spune-i soției tale să se calmeze

și spune-mi ce naiba se petrece!

Sonya, trebuie… Nu putem…

Henry, spune ce ai de spus!

Ascultă, Johan!

Să nu o iei personal,

dar când fiica îți cere ajutorul…

Lotta a fost foarte tulburată când a auzit-o la telefon

pe Alice plângând.

- Plângând? - Uite telefonul lui Lotta!

Poți să asculți ce a spus.

Poți să-i inviți pe bunici să intre.

Intrați! Eu sunt Anna Solberg. Sunt soția lui Johan.

Lotta e încă soția lui Johan.

După cum am spus, sunt Anna Solberg, soția lui Johan. Intrați!

- Eu sunt Henry. Ești foarte amabilă. - Soțul meu e foarte politicos.

Îmi place asta la un bărbat. Și la o femeie. El e fiul meu Patrik.

Noroc că nu v-a prins ploaia.

- Vreți un coniac? - Nu, mulțumesc!

- Unul mic. - Ești sigur?

Nu, prefer unul mare.

Acum știi cum se simte Alice că stă aici.

Îmi pare rău! Nu am vorbit serios.

Eram foarte tristă și supărată.

Nu trebuie să îți pară rău. Sentimentele nu au cum să fie greșite.

Unde e Lotta?

- Ce contează? - Vreau să vorbesc cu ea.

Unde e? Nu mă lua pe mine așa!

E absurd!

Veniți aici în mijlocul nopții, târâți copiii din pat…

- Suntem doar grijulii. - Cum îndrăznești?

Nu știi cum e să fii grijulie! La naiba!

- Unde e? - La debarcader.

- Adică e aici? - Am venit cu o barcă taxi.

- Bine… - Ce faci?

Poate ar fi mai bine ca Henry să o aducă pe Lotta.

Tată, aș vrea să vorbim singuri.

Poate ar trebui să bem și noi un coniac.

- Unul mic. - Hopa! E cam mult.

Noroc! Pentru Alice.

Nu vreau să fii trist.

Ești tatăl meu. Să nu plângi!

Nu plâng. Nu-ți face griji!

E numai vina mea.

Nu, Alice.

Nimic nu e vina ta.

Ba da. Din cauză că am sunat-o pe mama.

Dar acum a venit aici pentru binele meu.

Nu vezi ce port?

Așteaptă! Ce le zicem?

Ar fi bine să mergem jos. De data asta va trebui să mergi acasă.

Asta e tot. Aș vrea să vii și tu.

- Vrei ca eu și Patrik… - Nu merg la debarcader singur.

Uite-i că vin!

- Pa! - Nu vrei să vin cu tine?

Nu, știi cum e mama.

Ei bine, s-a terminat weekendul,

dar ne vedem peste două săptămâni.

- Te sun mâine. - Da.

- Pa! - Pa, Anna, Patrik!

Pa!

Dragii mei! Mi-a fost dor de voi!

- Mi-a fost dor de voi! - Și mie.

- Ce te supără cel mai rău? - Nu ascultă.

Îmi iubesc mult părinții și vreau să fiu cu amândoi.

Dar când sunt cu unul, celălalt face urât la telefon

despre ce vreau eu și unde ar trebui să fiu.

Ce încerci să le spui și ei nu ascultă?

Nu-mi place să facă ping-pong cu mine.

Vreau să mă simt în siguranță unde sunt.

Aici am fost la pescuit anul trecut. Ce frumos!

Bună! Bun venit!

Doamne! Mă bucur să te văd!

Ai condus cu acoperișul tras?

S-a stricat. L-a deschis vântul la graniță.

- Locul ăsta pare mai mare. - Mult mai mare. L-am extins.

Simt mirosul cailor.

- Pe aici, Alice! - Clădirea asta e nouă?

Nu, se vede că n-ați mai venit pe aici de mult.

E o sufragerie, un dormitor și o bucătărie. Nimic special.

E curat și călduț.

O să ne simțim bine aici, nu-i așa, Alice?

- Îmi e dor de tata. - Cum?

E frumos, nu? Haide!

Sigur, foarte frumos.

Toți caii sunt din Islanda. I-am luat când aveau cinci sau șase ani.

- Când se vor întoarce acasă? - Asta e casa lor.

Și nu se întorc să-și vadă părinții?

Nu. Caii care părăsesc Islanda nu se mai pot întoarce niciodată.

- Poate se mai întorc? - Nu, astea sunt regulile.

Unele mame pot veni aici. Două dintre ele sunt acolo.

- Dar tații lor? - Nu-i mai văd niciodată.

Nu! Alice!

La naiba! Nu mi-am dat seama. Alice!

Biroul informații. Cu ce vă pot ajuta?

- Sunt Alice Lindberg. - Bună, Alice!

Aș vrea să vorbesc cu tata. A fost plecat în SUA.

- Acum unde e? - E aici.

S-a întors azi. Numai puțin.

Afaceri Externe. Lindberg aici.

Alo? E cineva acolo?

- Tati! - Alice?

Te-am tot sunat.

Am sunat acasă și am lăsat foarte multe mesaje pe telefonul mamei.

Unde ai fost?

- Unde ești? - În Norvegia.

Ce naiba faci în Norvegia?

Alice!

Cred că ne mutăm aici.

- Vrea Tina să-ți arate ceva. - Ce naiba vrei să spui?

S-ar putea ca mama să înceapă să lucreze cu Tina.

Am venit să vedem școala.

Ce? La școală…

Copiii sunt flămânzi și obosiți.

Alice te va suna diseară. Dacă vrei ceva, scrie-mi o scrisoare.

Ascultă-mă!

- De ce nu i-ai spus tatei? - A fost plecat.

- A sunat de multe ori. - Nu am vorbit cu el.

Vreau să-ți văd telefonul.

- De ce? - Lista cu telefoane primite.

Bine, m-a sunat.

A sunat de multe ori, dar nu pot face față.

Mă simt copleșită să vorbesc cu el. Ne-a părăsit, Alice.

Și-a făcut altă familie.

Trebuie să facem ceva nou fără el.

Și nu putem dacă se tot amestecă.

- Nu vrei să mă văd cu el? - Sigur că o să ta vezi cu el.

Și Pontus la fel.

Dar ne-a rănit foarte rău. Trebuie să fim singuri o perioadă.

Când sună, se gândește numai la el.

Dacă s-ar gândi la tine, te-ar lăsa în pace.

Îl mustră conștiința pentru că ne-a părăsit.

Dacă i-ar păsa de tine, te-ar lăsa cu mine

și nu te-ar forța să te întâlnești cu aia și cu sărmanul ei fiu.

Lotta, copiii trebuie să se odihnească.

Putem să le pregătim ceva de mâncare.

- După ce vorbesc cu Alice. - Trebuie să vorbim acum.

Să intrăm! Alice, ajută-l pe Pontus să-l găsească pe Dino.

Cred că e aici.

Noi mergem să gătim ceva.

Vă chemăm când e mâncarea gata. Ajută-l pe Pontus!

Ne vedem mai târziu!

Mi-am lăsat bluza în mașină. Revin imediat.

- Cum poți să spui așa ceva? - Ți-am spus să te relaxezi.

Să mă relaxez?

- Nu-i folosi pe copii împotriva lui! - Nu o fac.

Ba da. Știu că suferi și că el te-a rănit.

Dar când vorbești așa, o faci pe Alice să sufere, nu pe Johan.

E destul de mare să audă adevărul.

E mare, dar e încă un copil. Și despre adevărul cui vorbești?

E fiica ta. Nu e confidenta ta.

- Se pare că nici tu nu ești! - Ba sunt!

Cel puțin încerc să fiu. Crezi că mie mi-e ușor?

Mi-ai spus că Johan a fost de acord.

- Ai vorbit cu Johan? - Nu, dar dacă aș fi vorbit?

Amândoi sunteți prietenii mei.

Nu îmi place când mă pui să aleg. Nu am s-o fac.

- Deja ai făcut-o. - Poate că da.

Nu sunt de partea niciunuia. Sunt de partea copiilor.

Distrugi relația lui Alice cu tatăl ei.

Ce griji îți faci pentru el! Și tu ești amanta lui?

Măi să fie!

L-ai simpatizat mereu. Te-ai culcat cu el?

Zi-mi!

Așa vorbești cu toți oamenii care au păreri diferite de ale tale?

Nu-mi spune ce să fac! Vezi-ți de caii tăi!

M-am săturat de mers cu mașina! Vreau să știu unde mergem.

Dacă nu-mi spui, țip!

Taci! Ești copil și faci ce spun eu! Ai înțeles?

- Ăsta nu e un răspuns! - E un răspuns foarte bun.

- Am zis să mergem și mergem. - Dar nu știi unde.

Ba da! Bine, nu știu.

De unde să le știu pe toate?

E în regulă ca și copii să aibă o părere. Și Pontus are una.

Nu vreau să locuiesc în Norvegia. Vreau să merg acasă.

Veniți!

- Îmi cer scuze pentru deranj. - E în regulă. Vom proceda ca de obicei.

Nu-i așa, Alice?

Bună!

Bun venit înapoi!

- Bună! - Bună!

- A fost bine să-ți revezi prietenii? - A fost.

Și…

Eu și Patrik ne-am apropiat.

- Și Anton? - Eu și Anton…

Ne tot dăm priviri. Nu știu dacă mă place.

- Bineînțeles că te place. - Sper.

Galben!

Haideți roșiilor!

Roșii!

Grozav! Ce a spus? Te-a sărutat?

Opriți-vă!

Alice!

- Ce cauți aici? E săptămâna mamei. - Când l-ai văzut pe Patrik?

- Ieri. Ce s-a întâmplat? - Anna s-a certat cu Patrik.

A lipsit toată noaptea. Știi unde ar putea fi?

Când stăteau în casa verde,

mergea adesea în bârlogurile din pădure.

Ce pădure?

Patrik!

Îmi pare rău! Iartă-mă! Doamne, ce am spus?

Iartă-mă, Patrik!

Douăzeci și șase, șapte, opt, nouă, treizeci.

Bine, nu știu ce credeți voi, dar nu e neapărat să se fi întâmplat ceva.

Poate e în altă parte. Îi vom lăsa pe profesioniști să se ocupe.

Mergeți acasă ca să nu-i îngrijorați și pe părinții voștri!

- Tati! - Da?

- Nu merg… - Ba da! Mergi acasă!

Nu mai vrem alți copiii prin pădure. Te sunăm noi.

- O duc eu pe Alice. - E bine, mulțumesc!

Cu plăcere!

Mai e ceva.

Anna vorbea singură și zicea: „Iartă-mă, Patrik!”

Ce-a fost aseară?

Nu știu. S-a întâmplat ceva între ea și Patrik.

Acum mergi acasă! Pa!

Poți să aștepți puțin?

Anna!

Patrik se va întoarce.

Crezi?

Sper.

Doamne!

Am țipat la el și i-am zis că tatăl lui nu vrea să-l vadă.

Fugi acasă la mama ta! Eu voi căuta în continuare.

Mulțumesc! Pa!

Tina!

Ca să vezi! E micuța mea preferată.

Mama ta e acasă? Crezi că mă va primi?

Da.

- Bună! - Bună! Eu sunt Anton.

Eu sunt Tina. Mergem să încercăm?

Nu!

…și în ultima seară, tu erai pe plajă.

- Vorbeai cu Costas. - Ce a spus?

Și Costas i-a spus lui Lotta: „Vrei niște iarbă?”

- Cum? - „Vrei niște iarbă?”

„Nu mulțumesc! În Suedia, noi nu mâncăm iarbă.”

Nu am spus niciodată așa ceva! Nu e adevărat!

Nu am spus asta.

Stăteau pe pajiște.

Mulțumesc! Mă scuzați?

Deja ne părăsești?

Îmi pare rău! Mă gândesc numai la Patrik.

Ai… Am o întrebare.

Ai fost împreună cu el pe insulă?

Ești nebun? Patrik e fratele meu vitreg.

Cred că ar trebui să pleci.

Trebuie să-l sun pe tata, dar ne vedem mâine.

Pa!

Pe unde ai umblat?

Patrik, unde ai fost?

- Mama a spus că se căsătoresc. - Se căsătoresc? Când?

Da revelion. Am spus că nu vin la nuntă.

S-a enervat și a spus că mă cert mereu cu ea.

Am zis că nu vreau să stau cu ea și Johan.

Știi ce a zis apoi?

Mi-a zis: „Nu-ți vei cunoaște niciodată tatăl!”

Atunci am plecat. Am bârloguri în pădure. Te-am văzut când mă căutai.

Cât timp vrei să stai departe de ea?

O săptămână, ca să i se facă dor de mine.

Dar e foarte frig.

Am făcut o mare prostie.

Am sunat-o pe mama mai devreme

și i-am spus că mama ta m-a închis într-o pubelă de gunoi.

De ce ai spus asta?

Voiam să-și facă griji.

Dar apoi…

Îi spui mamei tale că îmi pare foarte rău și îi ceri tu scuze?

Nu!

Patrik! Stai aici!

Nu, e prea târziu. Vor fi supărați pe mine. La naiba!

Stai aici!

Trebuie să verific pubela.

Unde e pubela, scorpie? Nu mă mai tem de tine.

- Despre ce vorbești? - Spune-mi unde e pubela!

Ajunge!

Nu vă mai gândiți numai la voi!

Taci! Alice vrea să vă spună ceva.

Patrik a fost aici, dar a fugit iar în pădure.

- Se teme de voi toți. - Doamne, Alice!

Nu!

Nu merg la școală până nu se întoarce Patrik.

Lotta, e clar că e îngrijorată.

- L-au lăsat pe puști să-și facă de cap. - Nu critica familia mea.

- Familia ta e aici. - Tata și Anna se vor căsători.

- Se vor căsători? - Patrik va fi fratele meu vitreg.

Intră!

Vreau să vorbesc cu tine. Ce vrei? Ajunge!

Stai! Vino înapoi!

Am spus să vii înapoi!

- Lasă-l în pace! - Vino aici! Vreau să vorbesc cu tine.

Copil neastâmpărat!

- Ești foarte rea! - Cât mai are de gând să se amestece?

Noaptea, la școală, la muncă. Acum voi întârzia.

E un copil! Nu îl poți vâna!

Și ce naiba crezi că ar trebui să fac?

Mamă! A căzut în apă!

- Ce facem? - Nu știe să înoate? Are 12 ani.

Dar apa e rece ca gheața. Vrei să moară?

Fugi acasă și adu-i pe tata și pe Anna aici!

- Ce ai de gând să faci? - Du-te după ei!

Grăbește-te!

Uite-o! Alice!

Repede! Alice, știi exact unde sunt?

- E bine pe aici? - Acolo unde sunt bărcile?

- Alice? - Pe plajă.

Unde sunt, Alice?

- Acolo! - Unde?

Patrik!

- Mama înoată foarte bine. - Patrik!

Mamă!

Patrik!

- Mamă! - Patrik!

Îmi pare așa de rău!

Mulțumesc!

Știu că tatăl lui nu vrea să aibă de a face cu el.

Chiar dacă el nu crede asta, eu bănuiesc că i-ar face bine

ca tatăl meu să fie un fel de al doilea tată pentru el.

El nu a avut niciodată tată.

Te înțelegi bine cu Patrik, nu?

Depinde la ce vă referiți. Da

Amândoi gândim la fel. Vrem ca lucrurile să revină la cum au fost.

Nu suntem chiar cei mai buni prieteni.

Suntem frați vitregi.

E o trăsătură de familie.

Subtitrarea: Dan Anescu