Original subtitles

[muzică, jazz]

[lătrat]

- [femeie] L-ai găsit? - Da, era în pantaloni.

Trebuie să luăm și-o sticlă de vin, ceva. Din ăla de data trecută.

[bărbat] Hmm.

[femeie] La mine, o să dureze un pic.

Hai că fac un duș și dup-aia stai cât vrei.

Ia zi, mă.

Uite, pe-aici. P-acasă.

Nu, mă.

Da. OK. Păi, hai, la Mega.

Hai, mă, că acolo e și departe și aglomerat.

Ce, mă, vrei să faci cumpărături pentru tot anu’?

Bine.

Bine, hai la fără un sfert atunci.

Da...

Fac un duș și vin.

OK.

Nu, nu, e OK, stai liniștit.

Bine.

Hai, pa.

[femeie] Ce voia?

Alex. Să mergem la Cora.

Dacă tot te duci, nu iei și tu un aftershave sau ceva?

- [bărbat] Aftershave? - Da, că știu c-are nevoie.

[bărbat] Nu vrei să-i luăm ceva mai special?

- [bărbat] N-are și el un hobby? - Crede-mă, că-l cunosc.

Asta i-am luat mereu.

[bărbat] Bine, cum zici tu.

Dacă nu-i folosește la nimic, nu-i place. Așa e el.

- Și ți-am luat și eu ție ceva. - [bărbat] Cu ce ocazie?

Păi...

31?

Nouă luni de când suntem împreună?

A, da...

Mersi, da’ eu nu ți-am luat nimic.

Nu contează. Le-am luat pentru amândoi.

- Îți place? - Îmi place.

Te iubesc, băi.

Și eu te iubesc.

Hai că-ți ajunge.

Aoleo, Mick. Tre’ să-l scot pe ăsta.

[femeie] Mă descurc.

- [bărbat] Hai mă să te ajut. - Lasă-mă că nu-s handicapată.

Bine, mă. Chinuie-te singură.

[femeie] Tre’ să trecem și pe la mine să mă schimb.

[bărbat] Trecem.

- [bărbat] Nu s-a-ntors Anca, nu? - Pe patru se-ntoarce.

[închis ușă]

[cântec Crăciun, instalație brad]

[lătrat]

[lătrat]

[lătrat]

[lătrat]

[lătrat]

[femeie] Nu. Dă-te jos n-ai voie!

Mick, nu!

[femeie] Nu!

[bărbat] Nu-i voie, mă! Dă-te, mă, jos!

Treci aici!

- [femeie] Hai să mergem! - Scuze!

Treci, mă! Treci acasă!

Treci acasă!

Câine rău ce ești!

Câine rău!

Hai, mă, că o să fie mișto. Și e și locul fain.

Da, mă, dar după mergem și noi să ne depravăm ca oamenii, nu?

Da, măi, îți dai seama. Normal.

Dar ți-am zis, să văd cu Adina. Tre să mă revanșez un pic.

De ce? V-ați certat?

Nu, din contră. Îmi face toate poftele.

Hai pe aici.

Ia-i un porc, frate.

- Ce, mă? - Da, mă, un porc.

- De Guinea? - Nu, mă, un porc, porc.

Știu pe cineva care și-a luat. Fără caterincă.

Viu?

Da, mă, porc normal de coteț, dar îl ții în casă.

Da, mă, e curat, e tot ce vrei și la anul de Crăciun poți să-l mănânci.

[bărbat] Da, mă.

Mă gândeam să mergem într-o vacanță în Thailanda.

Sau Thailanda. Asta voiam și eu să zic.

[bărbat] Dar ce ți-a venit cu Thailanda?

- Așa, e mișto. - Da, e tare.

Ia zi, mă, cu oamenii normali nu-i mai convine.

[bărbat] La Bușteni, Poiana Țapului...

Un all inclusive la Geoagiu Băi?

Da...

Biletu’ de avion e mai scump, e cam o mie de euro.

Da’ cu 100 de euro acolo,

stai într-o căsuță de aia pe plajă, o lună.

Și mâncarea e ieftină.

Da, mă, și femeile am înțeles că sunt ieftine.

- Bă! Unde-s migdalele? - Ce?

Tre’ să-i iau lui maică-mea niște migdale crude.

Nu știu mai încolo, am trecut. Pe la dulciuri pe-acolo.

Ia, stai așa. Ai și tu grijă de ăsta.

[bărbat] Unde-ai dispărut, mă?

Pe-aici...

Unde pe-aici, stau să te caut? Poate lua cineva asta.

[bărbat] Cine dracu’ să-ți ia ție planta, mă?

Nu știu, mă. Hoții de plante.

Le fură să le fumeze.

[bărbat] Nu știu ce să iau, mă.

Nu știu, mă, ia orice, da’ hai. Uite și tu câta coada!

[bărbat] Cum să iei mă cuiva, cadou un aftershave?

N-are nicio treabă.

Cine-i mic și prost? Cine e? Cine e? Tu ești?

Tu ești?

[femeie] Gata.

[bărbat] Tu rămâi aici.

[bărbat] Ia, stai așa.

- [bărbat] Ce? - Mersi.

- [bărbat ]Pentru? - Pentru cadou și că vii cu mine.

- [femeie, interfon] Da? - Da, mami, noi.

[bip, deschidere ușă]

Bună.

- La mulți ani! - La mulți ani!

- La mulți ani! Să trăiți! - Să trăiți bine! [râs]

Haideți, că se răcește friptura.

Ne scuzați. Am fost la Cora și era cam aglomerat.

Ce-avem noi aici?

- Hai, rupe-l, dă-l încolo de ambalaj. - Așa un ambalaj frumos să-l rup?

- [bărbat 1, uimire] - A fost ideea lu’ Radu să știi.

Mulțumesc, măi, copii, mulțumesc.

Leano, te fac o tablă?

[femeie 1] Eu știam că joci șah, nu table.

Joc și șah. Când mai trece Doru pe la mine.

Da’ eu la table sunt expert.

N-am mai avut eu timp, da’ la vremea mea, i-am dovedit pe mulți, nu?

- Haideți, intrați, așezați-vă. - Haideți.

[pași]

[femeie 1] Nu ne-am hotărât încă.

S-ar putea să fim obosiți după restaurant.

[bărbat 1] Țin minte că am făcut o dată un Revelion la Căciulata.

Mai ții minte?

[femeie 2] Pe vremea aia era ceva să obții niște locuri de sărbători.

O să mergem în Thailanda prin martie. Cadou din partea lui Radu.

- Aoleo, da’ ce v-a apucat? - [femeie 1] Cum așa? Mergem în vacanță.

Păi, da’ de ce tocmai în Thailanda?

Ce vrea ea să zică e ca nu cumva s-o mierliți pe-acolo.

Lasă, dragă, nu-ți mai face atâtea probleme,

că n-o să se întâmple nimic.

- Lasă copiii să plece. - E departe și periculos.

De ce nu mergeți în Grecia sau în Turcia?

[femeie 1] Nu e periculos. Multă lume merge.

Da, și eu de ce n-aud decât de boli, de foamete și de cutremure...

Lasă că nu au ei treabă cu asta.

Și asta e o destinație foarte la modă acum.

O să vă arătam pe net. E foarte frumos acolo.

- [bărbat 1] Și nu e scump? - Nu prea. E chiar ieftin.

De fapt, e mai ieftin ca la noi.

Biletu’ de avion e mai scump, cam o mie de euro.

[bărbat 1] Chiar dacă-l luați mai din timp?

Da, nu contează.

[bărbat 1] Lasă, că ți-aduc eu alta.

[bărbat 2] Poți să-l iei și cu două zile înainte, tot atâta e.

Au ăștia o oferta acuma și...

- Gata! Mulțumesc, ajunge! - Hai, pune mâna și mănâncă!

- Mulțumesc! - Scuze.

- Poftim! - Mersi.

Mă mir că Adinuța vrea să meargă într-un loc atât de exotic.

N-a vrut ea să meargă-n Singapore, darmite...

- Hai, mă... - [bărbat 2] Cum adică?

Temasek, Tomasek? Cum se cheamă Politehnica aia a lor?

Au primit-o la un master acolo.

A sfătuit-o un profesor de la facultate.

El i-a spus să depună dosaru’, că e studentă bună, c-are note bune...

Nu era dom’ne, niciun master, era o bursă, și-atât.

O bursă, poftim, de cinci luni.

Uite c-au primit-o acolo.

Când era? Acu’ doi-trei ani, când?

- Patru. - Patru.

Avea acolo tot: casă, masă, bani, sute, mii de dolari pe lună.

Da, milioane...

Mă rog, dolari din ăia de-ai lor. Doar să se ducă acolo și să studieze.

- [bărbat 2] Păi și? - Păi și nu s-a dus.

A lăsat locu’ la altu’. Că ce se caute ea acolo?

Că ce diplomă internațională îi trebuie ei...

Încă un pic ș-ajungeam la Polu’ Sud.

Avea acolo niște condiții...

Nu știu câte piscine, terenuri de volei, de tenis,

posibilitate să vadă, să cunoască, să călătorească...

Doar nu era să mă duc singură de panaramă pe te miri unde.

Dar nu era o oportunitate numai din punct de vedere profesional.

Mai vedea și ea lumea, mai vedea cum trăiesc alții...

Da, că nu mai pot eu acuma,

de cum trăiesc chinejii sau ce-or avea ei pe-acolo.

Noi i-am zis că pierde o șansă, da’ ea a făcut ce-a vrut.

Adinuța, ea preferă lucrurile concrete, nu, panglicării.

[femeie 2] Totul e să nu regrete la urmă.

Până la urmă, ea trebuie să vrea, nu noi.

Sigur, nouă ne convine să fie cât mai aproape de noi.

- Să-ți mai pun niște mazăre. - Nu mai, mulțumesc.

[femeie 3] Un pic. Hai.

Așa.

Nu, mersi.

[descuiat ușă]

Of, asta încuie mereu de două ori.

[Adina] Durează o secundă doar.

[bărbat] Te schimbi aici sau îți iei cu tine?

Ziceam să le iau la mine și să mă schimb la tine.

Păi, ce rost are? Pierdem timp, nu?

Și oricum, nu rămânem aici?

A, deci rămânem aici?

Păi atunci o să mă schimb, da’ durează un pic.

[închidere ușă dulap]

Ai auzit mă de Smara?

[Adina] Nu. Ce s-aud?

S-a despărțit de Vivi și s-a combinat cu fra-su.

- [Adina] E, na. Nu cred. - Da, mă.

[Adina] Păi fra-su lui Vivi nu era cu aia? Cum o cheamă?

Și eu știam tot așa. Dar uite că nu mai e.

[Adina] Și vin împreună diseară?

Nu vin. Poate le e rușine.

- Păi și Vivi și fra-su cum se-nțeleg? - Nu știu. Și eu sunt curios.

- Ce ți-ai luat acolo? - E un dulăpior.

L-am luat pentru noi.

Să am în ce să-mi țin hainele când vin la tine.

L-au adus aici cât tu erai la Sibiu.

Și m-am luat cu Crăciunul și astea, și-am uitat.

Păi nu poți să le ții la mine-n dulap?

[Adina] Știi că la tine-n dulap n-ai loc nici s-arunci un ac.

[bărbat] Dar nici tu n-ai prea multe haine pe-acolo.

Păi, tocmai de-aia n-am, că n-am unde să mi le las.

Să vedem unde-l punem acum. Nu știu unde ar intra.

Are loc lângă birou, am măsurat eu.

Aha...

Mișto.

Îl luăm mâine când plecăm.

[Adina] Adu-mi și mie, din geantă, te rog, rimelul și creionul de ochi.

Sau mai bine adu toată geanta.

[bărbat] Auzi?

Legat de ce zicea taică-tu, cu bursa aia...

[Adina] Ce-i cu ea?

- Cum de nu te-ai dus? - Nu m-a tentat, pur și simplu.

[bărbat] Cum așa?

Uite-așa.

Nu mi s-a părut prea important să mă duc până-n Singapore.

De ce-ntrebi?

[bărbat] Așa.

Pe vremea aia erai cu Robert, nu?

[Adina] Chiar contează?

Păi nu puteați s-aplicați împreună la aceeași bursă?

Ba da. Dar el și-a găsit aici ceva și n-a mai vrut să plece.

[bărbat] Și de-aia nu te-ai dus?

Nu doar de-aia.

[bărbat] În locu’ tău mă duceam singur.

Da. Sunt sigură.

Adică?

[Adina] Adică tu ai fi fost în stare să te duci și singur. Eu, nu.

- Sau nu voiai să-l lași pe Robert singur? - [Adina] Da, bine...

[bărbat] Era și asta, nu?

[Adina] Nu-nțeleg ce importanță are să discutăm.

[bărbat] Deci asta era de fapt.

Nu știu dacă asta era de fapt,

știu că n-are niciun rost să vorbim

despre ceva ce s-a-ntâmplat acum o mie de ani.

[bărbat] Dar în fond, chiar nu-nțeleg. Ce-avea dacă îl lăsai singur?

Erau doar cinci luni.

[Adina] Cine știe ce-ar fi făcut dacă l-aș fi lăsat singur cinci luni.

Ce-ar fi făcut dacă l-ai fi lăsat singur cinci luni?

[Adina] Lasă că știu eu mai bine.

[sonerie telefon]

[pași]

Mersi.

Da, măi, da’ asta nu te împiedică să îi ai.

Adică nu că e gata,

acum îmbătrânesc într-un apartament cu două camere.

Trebuie să te gândești din timp.

Stai tu liniștită că am la ce să mă gândesc.

[bărbat] Da, lasă, că mai vorbim noi peste vreo doi-trei ani.

S-o apuce și pe Raluca și-o să vezi tu.

[Raluca] Nu m-apucă nimic, ce-i cu discuția asta că mă și enervați.

Uite, bunică-mea are o casă-n Rahova. Mă rog, e-o cocioabă.

Dar terenul e important. Și zona începe să se dezvolte.

Da, da’ și cât faci de-acolo până-n centru?

Să zică mister.

- Faci ceva, depinde de trafic. - Nu faci mult.

O iei pe Tudor Vladimirescu și-apoi pe 13 septembrie.

Dacă nu e trafic, faci și cinci minute.

- Și dacă e? - Dacă e, stai acasă, ce să faci?

Îți faci o piscină și stai toată ziua în piscină.

- Unde-ți faci tu piscină mă, în Rahova? - E loc de-o piscinuță.

Ce, ți-ar părea rău să ai vara piscina ta?

Da, mă, fix asta-mi lipsea, o piscinuță.

[bărbat] Asta, dacă nu te deranjează să te vadă vecinii-n curu’ gol prin curte.

Păi ce, n-ai gard? Faci un gard înalt și nu te vede nimeni.

Asta știi cum e, mă?

Cum se mută toți fraierii-n Popești Leordeni să stea la vilă.

Și după aia când se uită pe geam, văd ditai gardu’ de beton.

Ei, na! Mare lucru n-au ce să vadă oricum.

Mie nu mi se pare o problemă.

Da, dacă nu te deranjează să stai ca la Jilava în pușcărie.

Pui și-o sârmă ghimpată roz așa frumoasă, gata pușcăria.

[ciocănit]

[Adina, țipăt]

[femeie] Hei, ce-ai pățit? Alo! Fato, revino-ți!

[bărbat] Sunați la salvare! A leșinat cineva.

[femeie] Ești bine?

[bărbat] Haideți repede!

- [bărbat] Are puls? Respiră? - [femeie] Cred că-și revine.

[femeie] E o criza d-aia de epilepsie probabil.

[bărbat] Mușcați-o de deget.

[femeie] Nu, își revine.

N-ai ce să faci.

Trebuie să stea liniștită și își revine ea.

[bărbat] Da, sună colegu’ acum.

- [bărbat] Haide, ușurel! - Aoleu!

- [bărbat] Hai mai repede! - [femeie] Respiră.

[femeie] Hai, revino-ți!

Nu te speria!

[femeie, muzică, „I will survive”]

[muzică, bărbat, femeie, „Banii vorbesc”]

Ai fumat.

O țigară.

Ești OK?

Da.

Tu?

♪ E un singur drum, ascultă! ♪

♪ Banii vorbesc, banii vorbesc ♪

♪ Unii te ridică, alții te lovesc. ♪

♪ Banii nu tac, banii se fac ♪

♪ Totul e in mâna lor ♪

♪ Banii vorbesc, banii vorbesc ♪

15, 14, 13, 12, 11,

zece, nouă, opt, șapte, șase

cinci, patru, trei, doi, unu!

La mulți ani!

[urale, țipete]

La mulți ani!

Te iubesc!

La mulți ani!

La mulți ani!

[bărbat] Nadia!

[bărbat] Nadia!

[bărbat] La mulți ani!

[bărbat] Nadia!

La mulți ani.

[bărbat] La mulți ani!

♪ Păi și la ce bun să-ntrebi de ce, iubito ♪

♪ Dacă n-ai aflat deja ♪

♪ Păi și la ce bun să-ntrebi de ce, iubito ♪

♪ Acum tot n-ar mai conta ♪

♪ Când cocoșii tăi vor cânta în zori ♪

♪ Pe geam te uită, eu sunt călător ♪

♪ Tu ești de vină că mă pierd din nou ♪

[bărbat] Alex si Raluca ziceau dacă mergem cu ei.

Vrei tu?

Tu nu vrei?

Știi că nu mă omor...

Da, dar ziceam că e Revelionul și ar trebui să ne simțim bine.

- Păi și ce, cu mine nu te simți bine? - Ba da, nu începe cu de-astea.

Poți să te duci, dar eu o să mă duc acasă.

Hai, mă, te rog. Nu fă de-astea.

Atunci hai să ne simțim bine împreună.

Împreună am fi și dacă mergem la petrecere.

- Totul OK? - Da.

Ia din asta că e super bună.

- E cu țelină. - Mersi.

N-am cum să mă simt bine, într-un loc în care nu mă simt OK.

Nici măcar nu știi unde e.

N-ai cum să știi dacă-ți place, dacă nici nu vrei să-ncerci.

[Adina] E așa rău că vreau să petrec timpul ăsta cu tine

și să nu-mi pierd vremea prin cluburi?

- [Adina] Serios. - Am înțeles asta.

Dar ziceam că nici măcar nu vrei să-ncerci.

[Adina] N-am ce să-ncerc.

Vreau să petrec timpul ăsta cu tine și să ne bucurăm amândoi de asta.

Cer prea mult?

Nu.

- [Adina] Facem așa... - Dacă nu-ți convine, n-are rost...

[Adina] O seară a noastră.

O să vezi că n-o să-ți pară rău.

Bine.

[Adina] Sigur?

Super.

♪ [bărbat] Iubesc pletele și ploaia și cămășile-nflorate ♪

♪ Nu răspund când mi se-aruncă vorbe-n spate ♪

♪ Un fapt fără importanță ♪

♪ Mă poate face să sper ♪

♪ Mă-nclin și pun în balanță ♪

♪ Ce-i sfânt cu ce-i efemer ♪

♪ Peste tot atârna greu ♪

♪ Teama de sinceritate ♪

♪ Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare ♪

♪ Când speranțele păreau înșelătoare ♪

♪ Când necinstea și prostia ♪

♪ Și-ascundeau prin gropi norocul ♪

♪ Știți de câte ori, prieteni, i-am prins jocul ♪

♪ Ne-am săturat de palavre ♪

♪ [bărbat, femeie] De cărți și filme de șoc ♪

♪ Cu vampe, regi și cadavre ♪

♪ Cu stele de iarmaroc ♪

♪ Ploaia care va veni ♪

[pocnet]

[Adina] Ce faci aici așa, singur?

Am ieșit un pic.

Nu ziceai că nu bei?

O să las mașina aici.

Hai, mă Radu. Știi cât de greu găsești un taxi la ora asta...

Găsim noi.

Ce ai?

Nimic, ce să am?

Am zis ceva ce nu trebuia?

Hai, zi, că se vede că ești supărat.

Îmi pare rău dacă te-am supărat.

- Hai, că dacă vrei, mergem la petrecere. - Nu, nu mergem la nicio petrecere.

N-are rost să continuăm așa.

Cum adică?

Adică n-are rost să continuăm împreună.

Nu e suficient, ca să rămânem împreună.

Cum adică?

Ți se pare.

E suficient între noi.

Eu te iubesc.

N-avem niciun motiv să ne despărțim, ce ți-a venit?

Ne iubim, da’ nu-ți dai seama.

Ar fi o prostie să ne despărțim.

Îmi pare rău.

Țin la tine, da’...

nu cred că e suficient.

[bărbat] N-am vrut să se întâmple așa.

Nu aici și nu acum.

N-ai niciun motiv să vrei chestia asta.

Eu ți-am dat tot. Am făcut tot pentru tine.

- Știu. Dar nu e vorba despre asta. - Atunci, despre ce e vorba?

Despre nimic concret.

Pur și simplu,

așa cred eu că este mai bine pentru amândoi.

N-a trecut suficient timp, știu și eu asta.

Da’ o sa vezi,

o să-ți dai seama, suntem făcuți unul pentru altul.

Nu strica totu’ acum, mai dă-ne o șansă...

[pocnituri]

Am făcut ceva greșit? Zi, am făcut ceva greșit!

- Am zis ceva ce nu trebuia să zic! - Nu.

Atunci ce? Și de ce acum? De ce azi?

Te rog eu mult, Radu, mai gândește-te.

Nu strica totul.

N-am ce să mă mai gândesc.

Ți-am zis,

țin la tine,

într-un fel.

Da, te iubesc.

Am crezut că ne potrivim, da’...

nu cred că mai simt ce simțeam...

Și e mai cinstit așa.

Cinstit? Asta zici tu că-i cinstit?

Te-a sunat retardata aia sau ce? Vrea să te fuți cu ea?

Liniștește-te, te rog. Nu m-a sunat nimeni...

Crezi că n-am văzut cum te-ai uitat când a strigat ăla?

- Crezi că-s proastă? - Liniștește-te. Nu m-am uitat nicăieri.

- Atunci zi, cu cine te fuți? - Nu mă fut cu nimeni.

Nu te fuți cu nimeni,

nu vrei să te fuți cu ea, da’ vrei să ne despărțim.

- Futu-ți morții mă-tii! - Băi, termină, mă!

Să-ți fie rușine, nesimțitule! Să-ți fie rușine!

[pași]

[femeie] Sunteți bine?

[Radu] Bună.

Poți să o ajuți pe Adina să se ducă până la baie?

[Adina] Nu mă duc la nicio baie.

Cară-te, dracu’, din viața mea și lasă-mă-n pace!

Să nu te mai văd, să nu mai aud de tine!

[pași]

Ce-i măi cu fățăul ăsta?

Lasă-ne și tu un pic că avem o treabă.

Gata, frație.

- Toma pe unde e? - Nu știu, frate. Caută-l.

Ce hater ești! Uite-l pe prost.

Uite, mă, și Ducu zice să vii cu noi.

Bă, te-nțeleg, pe bune. Da’ hai, frate, n-o mai arde și tu așa.

E Revelionu’.

Da, mă.

Nu e ca și cum, n-aș ține la ea sau...

Doar că...

nu știu.

Da’ frate, puteai să mai aștepți și tu o zi sau două,

să nu-i fuți anu’ chiar de la-nceput.

Da, mă, știu, sunt...

Așa mi-a venit, nu știu.

Oricum, și ea era ofticată pe mine.

- Da? - Da.

M-am uitat când a strigat cineva pe una, Nadia.

Când eram afară.

Și m-a văzut că m-am uitat.

- Și, era Nadia? - Evident că nu.

Am tot zis c-o să se schimbe treaba de la sine.

Bă, știi, nici eu cu Raluca nu e ca și cum ne-nțelegem perfect.

Da’ mai lași și tu de la tine, ce vrei...

Mai lași, normal.

Bă, tu vrei una, doamnă-n societate, bucătăreasă perfectă și curvă-n pat.

Degeaba, frate, nu există.

Da, mă, știu, da’...

Ziceam să fie una mai chill, nu știu.

Să nu stea să se gândească de o mie de ori, până să facă o chestie.

Nu știu, mă, tu știi. Hai, mergem la party și o să fie OK!

Da, nu cred... N-am niciun chef.

Doamne...

O știi pe asta. Câștigă ăla la păcănele, nu știi?

Mamă e grav.

[Raluca] Mai trebuie să vină unu’ că nu-ncăpem toți.

Hai că-l luăm noi cu ăsta și, voi fraierii, veniți cu următoru’, da?

Ducu, hai cu noi.

[Ducu, râs fals]

[bărbat, râs fals]

[bărbat] Era o Dacie din-aia veche, fără ABS, fără servo fără nimic.

Noi când am pus o frână, s-a ridicat capota, așa,

că știi, că astea au capota la motor invers la Daciile alea vechi...

Astea au balamaua în față

și o țineam și deschisă ca să intre aer la motor.

Băi, și când am pus o frână s-a dat aia peste cap.

Adică, eu am frânat, da’ capota n-a mai frânat.

Știi cum s-a dus frate? I-a făcut muci parbrizul ăluia.

[Raluca] Un nou model de Dacie, decapotabilă. [râs]

- [bărbat 1] Cine e? - [bărbat 2] Nu știu, frate, n-o cunosc.

[Raluca] Irina. [râs]

- [bărbat 1] Te-au curățat ai tăi? - [bărbat 2] Nu-i nimic.

- [Alex] Haide, bă, înviorarea. - Da, mă.

Mă gândeam la capota lu’ Ducu.

- [șofer] Intru pe străduță? - Nu. Lăsați-ne aici în rond.

- [Raluca] Rond... - [bărbat, râs]

[Raluca, râs]

[muzică club]

[muzică club]

Ce faci?

- Bine. Tu? - Bine și eu.

Unde-i Adina? Singurel?

- Da. - Cum așa?

V-ați despărțit?

- Cam da... - Îmi pare foarte rău.

Da’, poate-i mai bine-așa.

Ce zici tu?

Hai, nu fi trist!

Vrei s-o pun pe Eva să-ți danseze în poală?

Ce vrei să fac să te simți bine?

Scuze.

Te deranjează?

Dacă te deranjează, zi-mi și mă ridic.

Cât mai trebuie să mă frec de tine ca să mă bagi și tu în seamă?

Nu facem nimic.

Știu, da’...

Nu e momentu’.

Îmi pare rău.

[pași]

[Alex, sunet, indistinct]

[Alex] Ce faci, mă?

- Bă, eu nu mai stau, mă car. - [Alex] Hai, mă, ce ești bulangiu?

- N-are rost, mă, n-am nicio stare. - The night is still young...

Da, mă știu, da’ mi s-a luat. Mă duc acasă.

Hai că oricum nu mai stăm. S-a spart pe aici.

Ce, mă? Tot la faza cu Adina te gândești?

- Asta e, mă, ai luat o decizie. - Da.

E ciudat că i-a strigat numele tocmai atunci.

- Cui? - Pe Nadia.

A strigat-o cineva atunci la 12 noaptea.

Ți-am zis.

Da, mă da’... or mai fi și alte Nadii pe lumea asta.

Nadia Comăneci, de exemplu.

- Mi s-a părut c-o văd azi în Cora. - Să mori tu, pe Nadia Comăneci?

Ha!

Păi poate era Nadia Comăneci și nu ți-ai dat tu seama.

De ce nu mi-ai luat și mie un autograf?

Am sunat-o adineauri și avea telefonu’ închis.

Cred și eu. Acu’ la ea-n America, poate doarme.

De fapt, nu, stai că la ea-i devreme acuma.

Se îmbracă frumos pentru Revelion.

Îți dai seama, mă, că la ea e încă anu’ trecut?

- Hai lasă! - Da, mă, iartă-mă. Scuze. Zi cu Nadia.

- Mi s-a părut c-o văd la Cora. - La Cora?

Și mă gândeam că poate e un semn.

Semn că ce?

Nu știu, poate...

Am renunțat la ea și nu trebuia.

- La ea la cine? La Nadia sau la Adina? - La Nadia, mă.

Am sunat-o și avea telefonul închis.

Da, mă, lasă, hai n-ai ce să faci...

Mergem acolo în The Ark,

mai uiți de vrăjelile astea cu semne, zodii...

Trebuie să dau de ea cumva.

Acu’ vrei să dai de ea, în noaptea asta?

Frate, ce-ai fumat? Nu de alta că vreau și eu.

Bă, ești... să mor eu...

Oricum nu răspunde.

Hai, că mai vorbim.

[grup, indistinct, râs]

[doză de bere, rostogolit]

[muzică]

Mă scuzați, m-am răzgândit.

Mergeți, vă rog, la Coșbuc, la Piața de flori.

Ba nu. M-am răzgândit iar. La Popa Nan.

Mă iertați.

[semnalizator auto]

[bărbat, femeie, indistinct]

Pot să intru și eu să văd dacă e cineva înăuntru?

Nu se poate. Tre’ să achiți.

- Cât? - 100.

Cinci minute. Hai că nu stau.

[muzică club]

- [Radu] Ai văzut-o cumva pe Nadia? - Pe cine?

[Radu] Pe Nadia.

[bărbat] Nu cred că e pe aici, aș fi văzut-o.

E totul OK?

[femeie, indistinct]

[muzică, tangou]

[femeie] Dar chiar n-ai cum...

[Radu] Mulțumesc.

[bărbat] Radu!

- Ce faceți? - Uite, la o țigară.

- Tu? - Te-ai sucit?

Da, am zis să n-o ard singur în seara de Revelion.

Păi știi ce se spune că ce faci de Revelion faci tot anu’.

Tocmai de-aia.

- Alex, Raluca? - Sunt jos și ei.

- Hai că venim și noi. - Bine.

[muzică]

Ce faci, mă? De ce nu răspunzi la mobil?

Te-am sunat.

Era și Nadia pe-aci. Era cu Miruna. Lângă toaletă.

[muzică, aplauze, fluierături]

Nu le găsesc.

Bună. Radu sunt.

Da. La mulți ani și ție.

Uite, pe la The Ark.

Da, știu, mi-a zis Alex.

Dar nu v-am mai prins.

Auzi, Nadia e cu tine?

Poți să mi-o dai și mie, te rog, să-i zic ceva că are telefonul închis.

Da.

Nu.

Te superi dac-o lași pe ea să hotărască asta?

Păi cred că e treaba ei dacă vrea sau nu.

[bărbat] Ce-ai, mă, ți-e rău?

- [Alex] Hai că Mergem în Fabrica. - Păi cum facem? Că suntem mulți.

Ne trebuie... Câți suntem? Patru, șase...

- [bărbat, râs forțat] - Nouă, cu Radu zece.

Nu mai râde ca proasta. Ne trebuie trei mașini.

[Raluca, râs]

- Zi mă, vii? - [bărbat] Hai pe jos, că-i mega aproape.

Hai, mă, nu-ncepe iar.

N-ai zis că e Revelionul și că-ți faci de cap?

[femeie] Ziceți cu ce mergem, că înghețăm.

- Da, mă, vin. - Așa, mă.

- [bărbat] Unde vrei să căutăm taxi? - [femeie] Hai pe jos, facem zece minute.

Zi, mă, care-i faza?

Nicio fază.

Păi, atunci ce-i cu tine?

Am dat-o-n bară.

Da, mă, da’...

Tu cu gura ta ai zis că n-o mai iubeai. N-a fost momentu’ bun, dar...

Nu, mă, cu Nadia.

[femeie, indistinct]

I-am dat cu flit singurei tipe cu care eram OK.

Ei, să mori tu...

Am sunat-o pe Miruna și mi-a închis telefonul.

[femeie, indistinct]

Trebuie să dau de ea neapărat.

Hai, frate, tu vorbești serios?

Bă, te-nțeleg, pe bune,

dar gândește-te altfel, poate e cu cineva.

De ce acum? Nu te-nsori azi.

[bărbat] Haideți pe jos, pe bune.

- Nu știu, așa simt eu. - Hai, frate, las-o moartă.

Deci, fii atent ce zic!

Mâine dimineață ți-o aduc pe Nadia. O iau și ți-o aduc acasă. OK?

Da’ acuma uită în pula mea de ea pentru câteva ore și simte-te bine.

[bărbat] Mergeți voi, fetele.

Bă! E penal, frate!

O rupi cu una și te-mpaci cu fosta în aceeași seară.

E telenovelă.

Nu cred.

[bărbat] Gata, hai, mergem pe jos.

Haideți, mă, mergem? O luăm pe jos.

- [bărbat] Haideți, fraților. - Hai, mă.

- [bărbat] Haideți, fraților, să mergem! - [femeie] Hai.

- La Myth Busters. - Da’ mă frate au refăcut o serie.

Lasă-mă cu misiunile astea, frate...

Sunt special de propagandă și pe Discovery și pe National Geographic.

Da, sunt brațul drept al partidului. Hai, băi, termină cu propaganda.

- Îmi dai numai argumentele contra. - Bă, mă lași, n-a fost frate...

N-a fost nicio aterizare, vă zic clar.

Era regizat. Erau ăștia căcați pe ei.

- A fost făcută în studio, nu? - Da, frate, l-au luat pe Kubrick.

Kubrick l-a regizat.

Înseamnă că Kubrick era un regizor execrabil,

dacă a putut să lase toate căcaturile astea de dovezi...

- A făcut greșeli și de aia s-a speculat. - Ai văzut Odiseea Spațială?

- După aia a murit misterios... - Hai, frate, mă lași!

Să-ți zic cel mai tare argument...

[femeie 1] Am vorbit cu ea mai devreme la telefon.

[femeie 2] Și ce-a zis?

[femeie 1] N-a zis mare lucru, plângea.

- [femeie 1] Nu se simte foarte bine. - [femeie 2] Cred.

Dar i-am zis că voiam să mă duc la ea, dar a zis nu, că vrea să stea singură.

Săgetător, mamă ce combinație. Nu că-i nașpa, dar e ciudată.

Știi care-i treaba cu ascendentul?

[femeie 1] Asta voiam să te-ntreb, nu știu.

Se zice că după 30 de ani,

ascendentul e cumva mai important decât zodia în care te-ai născut.

Adică ești mai influențat de...

Cum ar veni, tu de Capricorn decât de Săgetător.

E puțin invers.

Săgetătorii cum se înțeleg cu Fecioarele?

Cu Fecioarele?

Băi, nu știu așa pe dinafară,

dar pot să zic că sunt și astea zodii destul de diferite.

Hei.

- Bună. - Bună.

- Așa te distrezi tu de Anul Nou? - Da.

- Emilia. - Radu. Îmi pare bine.

- Îmi pare bine. - Eu sunt Cristina.

Aoleu. Ce vacă sunt. De unde să vă fac cunoștință?

Ele sunt colegele mele. Mă rog, prietenele mele.

- Aoleu, ce frig e. - Și Fecioarele?

[muzică club]

- [Alex] Unde ne duci, bestie? - [bărbat] Pe plajă, în Vamă.

[pași]

- [femeie 1, țipăt] - [femeie 2] Aveți grijă c-alunecă.

[Raluca, fredonează] Mamă, mi-a rămas melodia asta în cap.

Cristina, îmi dai și mie o țigară, te rog?

- Hai, mă, ce faci? - Stai, mă.

Bă, ești nebun, ăia se fut.

- [bărbat] Unde, mă? - [Ducu] Uite acolo, coiță, la geam.

[bărbat ]Mamă, da, mă!

[bărbat, râs]

[Ducu] Vino, mă încoace! Sunt unii care se fut la geam.

[grup, râs, urale]

[bărbat] Invers, vă rog.

[grup, râs]

Băi, ești copac, sunt trei.

Sunt doua gagici, futu-l în gură să-l fut de jegos.

[bărbat] Uite mă cine știe să se distreze de Anul Nou.

Adică, ce vrei să zici?

[bărbat] Lasă că știi tu foarte bine ce vreau să zic.

Las’ că știm toți ce vrei să zici.

Mai spune-i și lui Ralu că poate-i intra-n cap...

[Raluca] Da, mai încearcă, că poate reușești.

[grup, huiduieli

Măi, e numai vina ta.

[bărbat] Ți-ai aliniat chakrele să stingă ăia lumina.

Toți vor să și-o tragă cu gagica și cu încă o tipă,

dar nu e unul care să accepte și invers, frate.

- De ce? - Hai, frate că sunt prea multe întrebări.

[femeie] Pentru că bărbații vor ca femeile să se sacrifice pentru ei

pentru că sunt mai egoiști.

[bărbați, dezamăgire]

Unde dracu’ e emanciparea feminină, atunci?

Auzi, Raluca, dacă te desparți vreodată de Alex,

să știi că eu sa sunt dispus la sacrificiu.

De fapt, nici nu trebuie să vă despărțiți că-mi place pielea lui fină și albă.

Ducu, stai un pic. Am uitat.

[grup, râs]

Măi, eu vreau să spun că nu cred că ea știa toate lucrurile astea atunci

și așa că a acționat așa cum a știut ea mai bine.

Ca cineva care iubește.

Da, dar cineva care iubește

trebuie să se gândească puțin înainte și la consecințe, nu?

Uite, la părinții ei, de exemplu.

[Radu] Da, dar din ce spui tu se înțelege că...

cine iubește ar trebui să se sacrifice pentru celălalt.

Asta se-nțelege.

Mă, eu vreau să spun că dacă ea a făcut toate lucrurile astea pentru tipul ăsta,

probabil că le-a făcut din dragoste.

Și nu cred că i-a fost chiar atât de simplu.

Da, dar nici prea complicat. S-a lăsat dusă de val. Atâta tot.

Nu cred că-i chiar așa.

Uite, ar fi putut să avorteze și totuși n-a făcut-o.

Pentru că-l iubea, de aia n-a făcut-o.

Și e clar că a fost mult mai complicat pentru ea

să păstreze copilul și să-l crească singură.

Dacă s-ar fi lăsat dusă de val cum spuneți voi,

mai degrabă ar fi avortat.

Dar e ca și cum ai zice că toate femeile care iubesc pe lumea asta

ar trebui să se sacrifice așa prostește pentru bărbați.

Da, dar chestia asta e valabilă și invers.

Se întâmplă și la bărbați, să știi.

Chestia asta cu îndrăgosteala

e ca o vrăjeală-n cap care nu te lasă să judeci corect.

Ce contează cu adevărat într-o relație e respectul

și să te potrivești cu celălalt.

Măi, nu știu dacă e chiar așa.

Părerea mea e că nu te îndrăgostești toată ziua bună ziua

și nici nu trebuie să-ți pierzi mințile așa, unu-doi, de nebun.

Păi, da, dar tu vrei să zici că mâine dacă te îndrăgostești de unul

și ăla zice „hai cu mine în Patagonia”

tu te duci cu el pentru că-l iubești?

Nu neapărat, dar depinde.

Daca îl iubesc cu adevărat și e reciproc, da, de ce nu?

- Dar de fapt chiar am făcut asta. - Cum adică?

Adică chiar s-a întâmplat asta. Mă rog, ceva de genul...

Când stăteam în Berlin, am cunoscut un tip, un spaniol

și când el a trebuit să se întoarcă în Spania, eu am lăsat tot.

Am lăsat facultate și tot și am plecat cu el.

Nici eu n-aș fi crezut că pot să fac așa ceva.

- [Raluca] Când ai fost tu în Spania? - Anul trecut, la Barcelona.

[Raluca] Și cât ai stat? Nici n-am știut de asta.

N-am stat mult.

Am stat vreo două-trei luni că treaba s-a stricat destul de repede.

Mai exact, lui i s-a luat destul de repede

și am devenit brusc o povară.

[Cristina] Măcar tu n-ai rămas însărcinată.

Nu, slavă Domnului!

Asta nu-nseamnă că nu s-ar fi putut întâmpla.

[Cristina] Eu știu că-i dusă cu pluta. Pe mine nu mă mai miră.

Mai degrabă îndrăgostită, că în rest am toate țiglele pe casă.

Pe bune, chiar n-am făcut asta niciodată

și nici nu credeam că pot s-o fac.

- Dar de ce s-a stricat așa repede? - Păi, pur și simplu.

În primul rând, tipul era puțin mai special,

era un fel de călugăr Zen, mergea prin mănăstiri.

Stai puțin. Cum adică?

Păi, la Berlin, eram prietenă cu mai mulți artiști

care stăteau într-un squat și era și el acolo.

Că așa l-am cunoscut.

Mă rog... Și în Spania, stăteam pe unde apucam.

Stăteam pe la prieteni de-ai lui, stăteam pe la rude.

Am stat odată într-o mănăstire.

[Raluca] Te-ai dus cu el până în Spania, deși n-aveați unde să stați?

Nu numai că nu aveam unde să stau,

dar îmi cheltuisem și toți banii de Erasmus,

că eu prin Erasmus am fost in Berlin.

Așa că eram pe zero.

Noi ieșeam în fiecare noapte

și nu o singură dată s-a întâmplat să mă întorc singură

pentru că el își găsea pe câte una.

[Raluca] Ei, na!

Și tu ți-ai luat jucăriile și-ai plecat.

[Emilia] Nu chiar.

Pentru că la început am zis:

„OK, nu mă interesează. El vrea s-o ardă liber, asta e.”

Eu o să încerc să îl înțeleg

și să-i ofer libertatea de care are nevoie.

Doar că încet-încet a început să dispară din ce în ce mai des.

Păi ce ziceam eu mai devreme? ’ula și căciula.

[Emilia] Și na...

La un moment dat devenise clar

că nu mai aveam nicio treabă unul cu celălalt.

Cel puțin nu el cu mine.

Și m-am enervat și i-am spus de la obraz.

Dacă vrea să o terminăm, bine.

Numai că trebuie să-mi facă rost de bani de bilet

pentru că eu nu mai aveam nimic.

Și cam asta a fost.

El a făcut rost de bani și așa s-a terminat povestea.

Și cireașa de pe tort este

că în ultima noapte am dormit pe o bancă în gară.

[Radu] Ei, da? Cum ai dormit în gară?

[Raluca] Și tu spui că ai toate țiglele pe casă?

[Cristina] Nu, se spune, „întreagă la minte”.

[Raluca] Gemenii ăștia...

Da, mă, nu e o chestie cu care mă laud, știu.

- [Alex] Moș Crăciun! - Da, mulțumesc.

Am făcut ce mi s-a părut mie că trebuia să fac.

Mai greșim, ce să-i faci?

Mai greșește omul, dar tu ți-ai cam căutat-o singură.

[Emilia] Poți să pui problema și așa.

Probabil că nu mai am entuziasmul tembel de acum un an,

dar nici nu cred că am devenit mai pesimistă.

Că dacă nu se întâmpla așa, poate eram mai safe, nu zic.

Dar m-aș fi întrebat tot timpul, what if?

Adică nu știu,

mi se pare nasol să rămâi cu iluziile tale

numai ca să nu suferi cu orice preț.

[Cristina ]Mai bine rămân cu iluziile mele decât să ajung să dorm noaptea prin gări.

[Emilia] Nu e prea simpatic, într-adevăr. [râs trist]

[Raluca] Poate ți s-a părut bine pe moment,

dar nici n-ai stat prea mult pe gânduri.

[Emilia] Da, probabil...

[muzică]

[țipete]

[muzică „Power of love” remix]

[Radu, indistinct]

Vrei să ieșim puțin afară?

Hai că vreau să-ți zic ceva.

Zi-mi, zi ce.

Nu pot să-ți zic aici.

[pași]

[închis ușă]

Hai să nu stăm aici, mergem afară.

Pe bune, nu-nțeleg de ce faci chestia asta.

Voiam să vorbesc cu tine.

Cred că ne-am zis tot ce era de zis, nu crezi?

Nu te bat la cap, promit.

Dar nu-nțeleg unde vrei s-ajungi. Ce mai ai să-mi spui?

Salut. Paul e-aici?

- Care Paul? - Paul, mă.

Ăsta de era aici acu’ cinci minute.

Crezi c-am făcut chestia asta ca să mă aflu-n treabă?

Habar n-am. Da’, sincer, nu cred că mă interesează.

Îți zic eu că nu.

Cum ziceam, nu cred că mă interesează.

Nu cred că stă lumea-n loc din cauza asta.

Chiar am ceva important să-ți zic.

O fi, da’ nu văd ce treabă am eu în toată chestia asta.

[pași]

Te rog eu, hai până afară.

Te-am sunat mai adineauri. Aveai telefonul închis.

Ți-am zis, era perioada aia de căcat. Nu se mișca nimic.

Dacă nu luam pitch-ul ăla trebuia să mă-ntorc la ai mei.

- Radu... - Și nu vreau să dau vina pe asta, dar...

Dar mai sunt momente de-astea în care ai alte priorități.

Radu...

Știi foarte bine că n-aveam timp de nimic.

Abia am avut timp să termin în timp util.

- Așa, și? - Erai și tu cu ale tale, cu asociația...

- Nu văd de ce vorbim chestiile astea. - Aveai tot felu’ de idei... Voiai...

Și ce treabă are asociația în toată chestia asta?

- N-are nicio treabă. - Ba, eu cred că are.

Aveai și tu treburile tale

și am zis să te las să-ți termini treburile.

Tu glumești?

Astea sunt numa-n capul tău.

Singura treabă era să petrec timp cu tine, atât.

Mă rog, și eu eram cam down.

Aveam impresia că nu ne mai acordăm atenție.

Intervenise o rutină...

Eu nu țin minte să fi fost așa, dar dac-așa vezi tu lucrurile...

Băi, scuză-mă, tu m-ai chemat aici

ca să-mi spui ce nasoală a fost relația noastră?

Nu.

Atunci de ce-mi spui chestiile astea?

Crezi că nu m-am stresat de-ajuns și singură?

- Dar nu asta voiam sa zic... - Păi, spune-mi atunci. Care-i motivul?

M-ai chemat aici să ce?

- Te-am chemat aici... - M-ai chemat aici ca să te justifici?

Că, mersi, nu mai e nevoie. Am depășit momentul.

- Dar nu despre asta-i vorba. - Atunci despre ce e vorba?

Că pare că vrei să scormonești trecutul. Și nu mă omor, să știi.

Nu vreau să scormonesc nimic. Ce vreau e să-ți explic este...

Ce să-mi explici?

Nu e cam târziu?

Ne-am dat o mulțime de explicații, ce să mai explicăm?

Încercam să-ți spun un lucru pe care...

Mă rog, țineam neapărat să ți-l spun.

Ce anume?

De ce-am făcut, ce-am făcut.

De ce?

- Pentru că m-am înșelat. - Cum adică te-ai înșelat?

Adică am greșit și...

nu știu cum să fac să...

cum să schimb chestia asta.

Ce să schimbi?

O să zici că sunt super bulangiu.

Da’ nu mi-am dat seama la momentul ăla.

La ce te referi?

Mă refer la faptul că

tu ești tipa cu care m-am simțit cel mai bine,

cel mai fericit.

Poftim?

Ăsta-i adevăru’.

Cum adică ăsta-i adevăru’?

Tu-ți dai seama ce spui?

Îți bați joc de mine?

Nu.

Atunci?

Nu pot să zic decât că...

nu mi-am dat seama că de tine am nevoie.

- Bați câmpii, pe bune! - Nu bat câmpii.

Atunci cum poți să spui așa ceva?

Eram sigur că ce-a fost a fost, dar...

mi-am dat seama că...

Mă rog, am nevoie de tine.

Să mori tu!

Și ce, asta șterge ce s-a-ntâmplat?

Nu, bineînțeles.

Dar m-am despărțit de Adina pentru că mă gândeam la tine.

Și mi-am dat seama că de tine am nevoie și nu de ea.

Și vorbesc la modul cel mai serios posibil.

Mă, tu-ți dai seama cât de egoist ești?

Vorbești de parcă după nevoile tale se-nvârt soarele și pământul.

Știu că n-a fost OK față de tine,

dar pe moment am crezut că fac ce trebuie.

N-a fost OK?

Îți spun eu ce n-a fost OK.

N-a fost OK că luni dup-aia am crezut c-a fost vina mea.

C-am făcut eu ceva.

Că nu sunt bună de nasu’ tău. Că sunt prea urâtă.

Sau că sunt prea slabă. Că poate nu sunt suficient de deșteaptă.

Sau că poate te plictiseam, sau că poate dracu’ să mă ia.

- Asta n-a fost OK! - N-am vrut să-ți las impresia asta.

Ți-am zis atunci ce mi s-a părut atunci, e adevărat, pe moment,

că nu e suficient între noi, că intervenise o rutină, că începusem...

Rutina era problema noastră, nu?

Abia făcusem doi ani împreună!

Așa de repede se plictisesc oamenii unii de alții?

Eu cred că egoismu’ tău era problema.

Cum să-ți fie ție bine?

Ce să mai faci ca să-ți facă ție plăcere?

Nu vine să cred ce tupeu ai!

Ce ți s-a părut adevărat pe moment?

Da’ ce schimbătoare mai sunt impresiile astea!

Tu știi cât am stat eu să mă gândesc la ce mi-ai spus atunci,

că nu crezi că mă mai iubești?

Știi câtă speranță mi-a dat faptul c-ai zis „cred”?

Că mai lăsa o portiță deschisă!

O slabă șansă că poate, totuși, mă iubești!

Poate, poate!

Ai idee cât mi-a luat ca să-mi dau seama că tu erai doar politicos?

Nu știi!

Nu știi de cate ori m-am trezit plângând, gândindu-mă că nu mai suntem împreună!

Că n-o să mai fii niciodată cu mine!

Că eu te iubesc și ție ți se rupe și că asta e!

Și-acum tu ești într-un alt moment!

Ai ajuns la altă concluzie!

Mie mi se rupe de concluziile tale, OK?

N-am nevoie de nicio concluzie, mersi!

Nu crezi că m-ai mai putea iubi?

Dacă te-aș mai putea iubi? Dă-te naibii de egoist!

Nici nu mai vreau sa aud de tine! Lasă-mă-n pace!

Te iubesc.

- Ia mâna de pe mine! - Te rog, iartă-mă.

Pleacă! Lasă-mă-n pace!

Iartă-mă.

[sunet motor]

Mi s-a părut că te-am văzut de dimineață la Cora.

- La Cora? - Da.

N-am fost azi la Cora.

- Nu? - Nu.

Mi s-a părut că tu erai...

Azi sigur?

Pe la unșpe.

Am fost la cumpărături.

Atunci înseamnă că mi s-a părut.

[bărbat] Bă, vino-ncoace, n-auzi?

Bă! Îți rup capu’!

Hai.

[bărbat] Tu ești nebună, mă?

Auzi...

Care-i faza cu călugării Zen?

Ce călugări Zen?

Adică, ce fac ăștia, care e treaba cu ei?

Da’ de ce, ai văzut vreunul?

Întrebam așa, că nu știu despre ce e vorba...

- Vrei să te călugărești sau ce? - Nu, mă...

Vrei să devii mai înțelept și nu știi cum.

Eram curios. Călugării ăștia...

Care-i faza cu ei, adică ce ritualuri au.

Ești stresat și vrei să te relaxezi practicând Zen, asta e, nu?

Hai, lasă...

Păi, nu știu, ce sunt io, Wikipedia?

[câine, gâfâie]

Nu s-a schimbat prea mult.

Îmi cer scuze,

Am fost plecat și...

Nu-i nimic. E OK.

Știi cum sunt...

Serios, e OK.

Și eu am ăsta de la Robert.

- Care Robert? - Un tip, cu care am fost astă vară.

- Robert Dumitrescu? - Nu. Cine-i Robert Dumitrescu?

Nu contează.

- Am o surpriză pentru tine. - Aoleu, alta? Sper că plăcută...

Asta o să-ți placă sigur.

Ce-ai zice să mergem o lună-n Thailanda?

Ce zici?

- Păi, ce să zic? - Cum ți se pare?

Cum să mi se pară? Ești nebun la cap!

Hai, mă, că te pasionau chestiile astea.

Păi, na, mă pasionează...

Păi nu voiai tu să plecăm, să călătorim, să...

- Ba da, de vrut vreau și-acum... - Păi?

Dar nu pot să-mi o lună liber de la muncă. Mă linșează ăla.

Nici o săptămână nu-mi dă liber.

Ți-am zis eu că era și din cauza asociației.

Și oricum, la cum te plătește ăla, nici nu mă uitam la ei.

Îți iei și tu un concediu.

Poate nu o lună. Măcar două săptămâni.

Nu moare nimeni.

Poate.

Da’ mă gândesc un pic și la bani. Adică, normal, sună foarte mișto, dar...

Nu. E cadou din partea mea.

Și nu-i așa scump. Dimpotrivă.

Biletele de avion sunt mai scumpe, dar...

În rest...

De banii ăia mai bine faci ceva care să conteze.

[Radu] Păi...

eu vreau să merg cu tine-n Thailanda, asta contează pentru mine.

Mi-ar plăcea, dar,

nu știu...

Cred că nu e momentul încă.

Păi, momentul e când vrei tu să fie.

Putem să mergem la mare, de exemplu.

Sau putem să mergem la mare în Thailanda...

[Nadia] Hai, mă...

- Putem să mergem în Vamă. - Aoleu, în Vamă...

[Nadia] Sau la Portița.

N-am fost niciodată și-am auzit că e foarte mișto.

La Portița?

[Nadia] Da. La Portița.

Hai, mă, ești sigură?

Da, putem să mergem și la mare.

Nu trebuie să mergem neapărat în Thailanda ca să ne simțim bine.

[Nadia] Păi, vezi?

Și oricum, nu trebuie să ne decidem acum. Abia a-nceput anu’.

La Portița e mișto, într-adevăr.

E mai OK decât în Vamă.

[Nadia] Hai să ne culcam că nu mai pot.

[Radu] Trebuie să facem patu’.

[Nadia] Te-ajut.

[Nadia] Mă bucur că nici nu ne-am împăcat bine

și deja facem planuri de vacanță...

[muzică]