Original subtitles

Totul bine?

Da.

Ai avut orgasm?

Da.

VERA ŞI PLĂCEREA CELORLALŢI

Bună.

Tu eşti 3B?

Şi tu Lula665?

Da.

Bine.

Hai să intrăm.

Acolo e baia. Am pus hârtie igienică şi săpun.

Aveţi două ore.

- Fumaţi? - Nu, nu.

Super. Nu e permis.

Nu e nimic acolo.

Bine.

- Mă gândeam că e un pat. - Nu.

Dar asta e minunată.

E confortabil, aproape ca o saltea.

- Vrei? - Nu.

- Vrei? - Nu, nu.

Aveţi apartamentul la dispoziţie ca să vă distraţi.

Revin peste două ore.

Nu deschideţi nimănui, bine?

Dacă aveţi nevoie de ceva, îmi daţi mesaj.

Şi încuiaţi uşa.

Pa.

Ai grijă!

Bun!

Din nou!

Haide, Vera! Am început acum 20 de minute.

Sus! Văd un spaţiu!

Hai! Mai repede!

Mai repede, hai!

Haideţi, încă o dată!

Calmează-te.

Inspiră profund.

Din nou!

Bun!

Pauză!

Trei, doi, unu...

Nu mai întârzia, idioato.

Strici tot.

Locul tău e pe bancă.

Du-te naibii...

Mergem la Anto sâmbătă?

- După meci? - Da.

Da, sigur.

Te bagi?

- Hei! - Ce?

Te bagi?

Da... cel mai probabil.

- O să văd. - Te caută cineva.

Pleacă.

Ce pui la cale?

Nimic, e mama. Mă aşteaptă.

Ce căutaţi aici?

Nu v-a văzut nimeni? V-am zis să aşteptaţi afară.

Nu ne-a văzut nimeni.

- Nu e curent şi e plictisitor. - Scuze.

Mă rog. Sunt 500 de pesos.

Bun. Păi...

Bună.

Bună.

- Pot să las asta? - Sigur.

- O iau mâine. - Bine.

Da, înţeleg perfect.

Dar asociaţia nu e de acord.

Nu se poate.

Exact.

- Sigur. - Mamă.

- Bună, scumpo. - Ce faci?

Nu. Nu...

Ne trebuie un buget mai bun.

E foarte greu aşa.

Da.

Stai. Vera. Vera...

Geanta ta.

Hainele la spălat. Da.

Da.

Nu, nu pot... Ce?

Bine.

Nu, mă ocup eu. Ca de obicei.

Desigur.

Desigur.

Orlowski, vreau să te uiţi

la apartamentul de pe Salta la intersecţie cu strada Francia.

A sunat chiriaşul şi a zis că se desprinde parchetul.

Te rog, mâine. E urgent.

Mulţumesc.

Nu, nu, nu. Stai. Nu asta.

Pune-o aici. E de la apartamentul de pe Rioja.

Şi da, asta e de la Moreno 54.

Fii atentă, te rog, Verita.

Nu aşa de tare. Trebuie să vorbesc la telefon.

Şi te rog ceva. Ajută-mă cu asta.

Să le organizezi bine, da?

- Dă mai încet. Nu aud. - Dar te duci afară.

Bună, Marisa! Ce faci?

Da.

E o decizie foarte bună.

Da, două dormitoare.

Nu, nu e pe plajă, dar e la trei străzi distanţă.

Da. Şi patru străzi distanţă de centru.

Vera, te rog.

Scuze.

E fata mea.

Bine, cred că e ideal.

Bine, am să vă cer, dacă doriţi,

adresa de e-mail

ca să vă trimit contul să-mi trimiteţi banii.

De acord?

Bine...

Bine. Ascult.

Da. Staţi un pic

să găsesc ceva... Ascult. Scriu. Da.

Da.

Da.

Excelent.

Bine.

Pa-pa.

Da. Mulţumesc.

Alo.

Rober.

Am veşti foarte bune.

Cineva a închiriat apartamentul lui Pinamar.

O grijă mai puţin.

Pupici. Vorbim mâine.

Somn uşor. S-a rezolvat. Pupici.

Cum a fost la şcoală?

O mie de teste. Niciun chef.

Aşa e în perioada asta, ştii doar.

Ce-i asta?

E fain.

Dar ce e?

Tata!

- Bună, scumpo. - Bună.

Micuţa mea.

- Eşti bine? - Da.

- Bună. - Cum e treaba?

Nu, nu o lăsa aici. Te rog.

Şi Vera, vorbesc serios. E ultima dată când îţi spun.

Opreşte chestia aia. Lucrez.

Şi?

Ca de obicei, am stat pe bancă. Sunt pitică.

Şi cine joacă în locul tău?

- Marina. - Şi Marina e pitică.

- Dar ea sare. - Şi tu poţi.

- Când e meciul? - Sâmbătă.

Vin.

Sigur o să câştigăm.

- Vii şi tu, Adri? - Bine.

Sâmbătă? Nu, nu pot.

- Am de predat două apartamente. - Uite.

Uită-te aici.

- M-au filmat - Da!

- Vezi? - Super, tati!

Stai. Stai să vezi cum îi iau faţa.

- Super. L-ai terminat. - N-o prinde. Niciodată.

L-ai terminat. Mai dă o dată.

- Nu! - N-are cum s-o prindă.

Nu vede nimeni că eu lucrez?

Du-te şi ajut-o.

- Am ajutat-o deja. - Hai, du-te s-o ajuţi.

Tati, am făcut-o deja.

Ce zici de ceva cu cartofi pentru cină?

Nu ştiu.

Am mâncat ceva după meci şi...

Nu mănânc. Sunt rupt de oboseală.

- Păi... - Poftim.

Comandă ceva pentru amândouă. Gata.

Bine.

- Pa. - Pa.

Mamă?

Ce să comand?

Ceva cu cartofi.

Hai să te ajut.

Să vedem.

Mâine mergem împreună?

Bine.

Când pot să mă duc în camera mea?

Ştiu, scumpo.

Ajută-mă să-l conving pe tatăl tău.

A spus că-l termină, dar şi-a tot găsit altă treabă.

Vise plăcute.

Mulţumesc.

Hei.

- Ce? - Nu eşti pitică, bine?

Serios. Când am fost la meci, ai jucat mult mai bine decât Marina.

Când ai fost tu la meci, eram la juniori.

Marina e bună.

Am rămas în urmă.

Prostii. Nu vorbi aşa.

Somn uşor.

Mersi, mamă. Şi ţie.

Mersi.

DISPONIBIL

E foarte spaţios. Nu se mai găsesc aşa.

E mult pentru o garsonieră. Vezi dulapurile.

Mult spaţiu de depozitare. E minunat.

Vechi.

Vechitură.

Are stil.

Şi balconul?

Nu zic că e cât o garsonieră, dar e foarte spaţios.

Chiar te poţi bucura de el.

Poţi să-l văruieşti în alb.

Asta se face în două zile.

- E multă lumină. - Da. Foarte multă lumină.

Verín, vrei să strângi tu foile alea, scumpo?

Nu pari convinsă.

E urât.

Bun. Cum spuneai că te numeşti?

- Adriana. - Adriana. Scuze.

Adriana, o să fiu sinceră.

Tocmai m-am despărţit.

- Caut ceva drăguţ... - Sigur.

Nu-mi permit ceva drăguţ.

Dar nişa asta e mai deprimantă decât...

Fostul tău.

Da.

Ar trebui să mai laşi la preţ, Rober.

Altfel, e imposibil.

L-am prezentat de trei ori săptămâna asta. Da, de trei ori.

Nu le place. Ce vrei să-ţi spun? Nu...

Nu-mi place, dar trebuie bani pentru renovare.

E nevoie de mulţi bani.

Şi nu e simplu.

Bine. Vorbim diseară. Da, diseară.

Da! Bine, bine. Pupici.

Roberto te enervează?

Mai tare decât tatăl tău, imaginează-ţi.

Hei! Ai grijă, scumpo.

- Vera! - Scuze, scuze.

La ce oră te iau?

Nu ştiu. Te sun.

Îmbracă-te şi pune-ţi centura.

Da!

Precizie. Hai, forţă în picioare. Aşa.

Bine!

Explozie. Hai!

La mâini.

Sus...

La ce te uiţi?

L-ai fute?

- Nu. - În faţă, în faţă.

E cam bătrân.

Eu cred că e sexy.

Eşti scârboasă.

Una-i să vezi şi alta-i să faci.

- Cred că da. - Tipul e incredibil.

Parcă nici nu alerga. Ai înnebuni.

Era la zece metri distanţă. Zece metri.

Nici nu transpiră, frate. Nu transpiră!

- E al treilea în lume. - Ai fost la meciuri cu el?

Nu! Şi pierzi o zi cu Bauti în Chicago? Nu.

MÂINE, LA 16, LIBER?

- Ce face Bauti? - Foarte bine. Termină şcoala.

- Deja? - Îţi vine să crezi?

Da. Caută să facă practică.

Stai.

- Verita, vino un pic. - Ce?

Uite. Am găsit o poză cu toţi trei acum câteva zile.

- Nu, nu... - Ia te uită.

Ce păr lung aveam. Nu-mi amintesc, mamă.

Şi uite ce bucle avea Delfi.

Dacă ai vedea-o acum, n-ai recunoaşte-o.

Nu mai are accent argentinian, e madrilenă acum.

Nu, nu... Ţii minte asta, Rober?

- Da, eram în Funes. - Da.

- Eu ţi-am dat mingea aia. - Da.

- Uite. - Mă ajuţi, scumpo?

Nu, îi spun lui Veri.

Hai cu mine, Luis. Mă plictisesc singură.

Cum o să pot plăti?

Nu-ţi face griji. Vedem noi. Găsim noi o cale.

Să te antrenezi şi să joci bine.

Eşti rău... dragul meu.

El e ăla rău. Trebuie să-l taxăm că a luat racheta.

- Da, cum să nu... - Apropo...

Adu-mi dosarul 3B până nu uităm.

Da, da.

- E aşa de bun. - Da.

- Bauti vrea să se întoarcă în Argentina? - Nu. De ce s-ar întoarce?

Adu-mi dosarul.

Nu. Nu mai e valabil.

Are ocazia să ducă o viaţă bună acolo.

Şi-a făcut prieteni. Nu, nu.

Ne-ar plăcea să fie cu noi, dar ştii...

Suntem în 2018.

Cu taxe, taxe pe apartament...

- Rapoarte de cheltuieli. - Bine.

Dar contoarele nu sunt conectate, nu?

- Nu e curent sau gaz. - Da.

- Nu vrei să-l păstrezi? Serios? - Nu, nu, Adri.

Avem loc acasă. Aici n-ai spaţiu.

Dar...

Un an fără niciun chiriaş e cam mult.

- Taxele ne doboară. - Da, da.

Da. Dar e singurul apartament care are probleme.

Mereu îl prezint, nu?

- Da, clar. - Săptămânal.

Câte sunt?

- 23. - 24.

Cu cel din Córdoba, care e închiriat şi el.

Hai să-l renovăm, să vedem dacă îl închiriem după.

Da, păi...

- E o problemă cu instalaţia. Ai văzut? - Da.

În dulap e totul îmbibat.

Se scorojesc pereţii...

Dar am investit mult în parchet, arată minunat. Ce altceva?

Eu vă recomand să-l vindeţi.

Mie nu mi se pare un sfat bun.

De ce nu?

Pentru că piaţa e în scădere. Mă mir că nu ştii asta.

Nu luăm nimic pe el.

Cred că mai trebuie aşteptat.

- Păi... - Şi eu aş mai aştepta.

Să văd ce se întâmplă...

Între timp, hai să vedem dacă îl închiriază cineva.

După atâtea cârpeli, cât ar costa chiria?

Plus că oamenii nu mai caută apartamente sau clădiri ca asta.

Oamenii nu caută nimic, Adri.

Oamenii cumpără ceea ce alţii ştiu să vândă.

Bine, scuze...

- Nu tu eşti problema.. - Ştiu, ştiu.

Nu trebuia să-l aduc în discuţie.

Nu-i nimic.

Mai e cafea?

- Da. Vrei? - Vreau.

- Da. - Şi eu.

Spune-mi unde e şi mă duc eu.

Super, conduc eu.

Tocmai s-a despărţit şi deja şi-o trage cu altcineva?

Mama zice că dacă începi s-o faci aşa,

păsărica se lărgeşte tare şi n-o să mai fie la fel niciodată.

Nu ştiu care e mai proastă, tu sau mama ta.

Voi sunteţi proaste. De asta nu vă zice nimeni nimic.

Mi-a spus că i-o bagă în fund ca să nu ia anticoncepţionale.

- Scârbos! - Da.

- Eşti aşa o gură spartă. - Păi...

- Şi tu? - Ce?

Cum mai e cu Nico?

Nu... nu mă întreba.

Nu ne-am tras-o de ceva timp.

Ne trebuie un loc bun.

La bunica?

Nu, e oribil acolo. Miroase urât...

Nu suport.

Şi ar trebui să ne-o tragem pe nailonul de pe canapea.

- Rău. - Scârbos.

Mi-a zis verişoara mea că cineva închiriază astfel de locuri.

Apartamentul ei?

Nu, un apartament gol.

Uite.

O cheamă 3B?

Nu, 3B e locul, prostuţo.

Îţi dă un sac de dormit.

Cam naşpa, dar mă rog...

Nailonul de la bunica e mai rău. Se lipeşte de fund.

- Îi trimit eu mesaj. - Nu, dă-mi-l.

Eşti naşpa.

E ieftin. Şi face curăţenie după ce pleci.

Ce sărăntoacă.

Totul bine?

Da.

Speli sacul de dormit, nu?

Da, clar.

Costă 500 de pesos.

V-aţi distrat?

Da.

Super.

Veri, e gata masa!

Vera, haide!

Vin!

BUNĂ. E DISPONIBIL?

E a al tău?

De unde-l ai?

Acolo e baia.

Am pus săpun şi hârtie igienică.

De asta ne trebuia sac de dormit?

Îl poţi lua acasă să-l speli.

Bun, îl iau.

N-ai probleme cu bicicleta, nu?

Nu, dar n-o pune pe perete. Se pătează.

Glumeşti. Pereţii ăştia?

- Putem fuma? - Pe balcon.

Bine.

Şi dacă vrem să cumpărăm ceva?

Mergeţi acum. Vă aştept.

Ne încui?

Da, până mă întorc. Asta-i treaba.

Dacă se întâmplă ceva? O explozie, incendiu, ceva...

Nu, nu se întâmplă nimic.

Nu există electricitate sau gaz.

Dacă apar zombi? Ce facem?

Daţi-mi un mesaj.

Bun. Îmi dai parola de la Wi-Fi? N-am net.

Ignor-o. Te păcăleşte.

Mă rog. Costă 500 de pesos.

Mersi.

Hei.

Ţi-ai uitat geanta.

Încuiaţi uşa şi nu deschideţi nimănui, bine?

- Bine, pa. - Pa.

- Care-i treaba cu fata asta? - E ciudată.

Cam elegantă, dar drăguţă.

- Îţi place de ea. - Ţie îţi place. Vino.

- Bună. - Bună.

Nu ştiam că ai găsit chiriaşi.

Sora mea l-a închiriat acum două săptămâni.

- Deci o să mă văd cu ea. - Da.

- Da. Te duci jos? - Nu, nu.

Du-te. O aştept.

Bine.

- Pa. - Pa.

Verín, întârzii.

Să iei un taxi spre casă, bine?

TATA

Bună, tată.

Întârzii, dar vin.

Da.

Nu, nu veni după mine. Ajung imediat.

Bine.

Te pup, pa.

Nu ştiu ce-am făcut cu cheile. Nu le găsesc.

Le-am adus pe ale mele.

Uite ce hol întunecat. Parcă e motel.

Ar putea fi un avantaj.

E singurul argument pe care nu l-am menţionat.

Nu ştiu ce să mai fac ca să-l închirieze cineva.

E foarte urât, într-adevăr.

Clar.

Nu mai ştiam cum arată.

Trebuie dat cu var.

Vezi?

Scurgerile de care ţi-am zis.

- Da. - Uite. Trebuie să facem ceva.

Ultima dată când am văzut aşa ceva...

a fost pe strada Zeballos.

- Mai ştii? - Nu, nu ştiu.

Mă emoţionez când mă gândesc.

- Ascultă-mă. - Emoţionată?

Vreau să-ţi arăt pereţii din...

- Zeballos. Zeballos. - Taci.

- Ce-i cu pereţii? - Sunt multe pete.

Ţi-am spus, de la infiltrări.

De aici până aici. E o crăpătură uriaşă.

- Îţi aduce aminte de Zeballos? - Ce prost eşti!

Cum...? Îţi mai plac proştii sau ai trecut de partea cealaltă?

- Nu, sunt de cealaltă parte. - Ce-ţi place acum?

- Ce vrei? N-am timp. - Zeballos. Da.

- Exasperant. - Hai să nu-l dăm în chirie.

Hai să-l folosim noi doi.

- Pentru ce? - Da.

Pentru ce? Zeballos.

- Dar a trecut mult timp de când... - De când ce? Ce? Uite...

- Exasperant... - Îţi aminteşti acum?

Da, într-un fel. Un pic. Da.

Doar un pic.

N-am mult timp, vorbesc serios. Sunt un pic...

Mă rog. Avem destul timp.

Haide, vrei s-o faci?

- Bine. Repede. - Da.

Vezi... nu aşa...

- Da, repede - Mă calci.

Vino.

- Ce vrei? - Pe tine. Pe tine.

- Ce? - Vino.

- Ce... - Vino.

- Tu... Da. - Zeballos?

- Trebuie să schimbăm caloriferul. - Serios?

Bine că e închis.

Da...

Bine, bine.

- Hai. - Ce?

- Haide... - Ce?

- Haide. - Nu se poate.

- Nu se poate? De ce nu? - Nu se poate.

- Haide. - Îţi fac o favoare.

- Vino. - Ce favoare?

- Haide... - Vino aici.

- Aşa. - Da...

Încet, încet...

Încet...

- E bine? - Da.

- Spune-mi că-ţi place. Îţi place? - Îmi place. Îmi place mult.

- Spune-mi-o. - Îmi place.

Îţi place?

- Spune-mi. - Ce?

- Fute-mă. - Da.

- Da? Îţi place? - Da. Da.

- Ia să vedem. - Da.

Da? Îţi place?

Retrage-te, te rog.

- Scoate-o. - Scuze, scuze.

Nu-ţi face griji.

Hai să nu-l vindem.

Îl putem închiria şi-l putem folosi din când în când.

Ce tot spui? Lasă-mă.

Haide. Zeballos.

Îţi aduc ceva să te cureţi.

Aici, pe pantaloni.

Ia asta.

Sunt ciufulită.

"Ciufulită" nu e cuvântul potrivit.

- Crezi că eşti cel mai bun. - Da.

Mi-am stricat machiajul.

Unde-i?

- Nu ştiu. Sună un telefon. - Nu-i al meu.

- Şi unde sună? - E al tău.

Nu ştiu, caută-l.

- Unde e? - Unde l-ai pus?

- Uite-l. - Acolo.

Alo.

Da...

Sigur. Da...

În zece minute?

Vom fi acolo.

Super.

Era notarul. Trebuie să ajungem imediat.

- Bine. - Da.

Am făcut deja sex, iar tu ţi-ai făcut părul.

- Ce delicat. - Mergem?

Hai.

Hai.

Hai.

- N-ar trebui să-l închiriem. - Încetează!

Bine...

- Nu pot să am un cuib de burlac? - Trebuie să-l repari mai întâi.

De ce n-ai venit?

Ce s-a întâmplat?

Nimic.

Pot să stau la tine în seara asta?

Nico şi cu mine dormim la bunica.

O să vină după mine.

Spuneai că nu te mai întorci acolo.

Le-am spus alor mei că stau la tine diseară.

Îmi spui măcar ce s-a întâmplat?

Nu, las-o baltă.

Vorbim mâine. Da?

Sigur.

Hei!

Ce faci aici?

Totul bine?

Da.

Eşti sigură?

Da, sigur.

Ai cumpărat bere. Vrei să ni te alături?

- Bine. - Hai, să mergem.

Ia-o înainte.

- Acolo? - Da, haide.

Cum te cheamă? 3B?

Vera.

- Nadia. - Hei.

Vera, el e Martín.

Ce mai faci?

Acum ea închiriază de la noi.

Sună mişto. Şi dacă facem un compromis?

Da, bine.

- Ce înseamnă? - O să vezi.

Stai acolo.

- Da. - Ce e?

Nu te teme. Am făcut-o de o mie de ori.

- Hai! - Hai!

Dar despre ce e vorba?

Ia o gură şi întinde braţul. Atâta tot.

Gata?

Mijloc!

Hai!

Hai!

Hai!

Da!

Învârte-te!

Încă o dată!

Nu, nu are 18 ani. Are 16.

Şi trebuie să vorbim de băut şi despre cât să bei.

Şi despre cum să spui adevărul.

Dacă spui că vii acasă, vino.

Era şapte seara şi ai venit la două dimineaţa.

Ne-am îngrijorat.

Şi tu erai bolnavă.

- Era beată, Adriana. - Bine.

Nu-mi spune că tu n-ai băut o bere când aveai 16 ani.

Unde ai fost?

Ţi-am spus. Am fost cu fetele la Sofía.

Şi Marina?

Şi Marina?

Mama ei credea că a dormit aici.

Fetele n-ar trebui să umble pe străzi aşa de târziu.

Gândeşte-te că puteai să păţeşti ceva.

Şi ai chiulit şi de la şcoală.

Ai telefon. Pentru ce?

Ne poţi suna dacă se întâmplă ceva, nu?

Şi Marina?

O să sune din nou părinţii ei

-... şi ce le spunem? - Nu ştiu!

S-a dus să şi-o tragă cu unul.

- A mea! - Ai grijă!

- Ai grijă! - În patru!

Bun! Bun, excelent!

- Hai! - Excelent!

- Ai grijă! - Bun!

- Bun! - Foarte bine.

Haide!

Foarte bine!

Bun! Bun!

Hai, hai.

Da, da!

Excelent! Bun, bun!

Super!

Bun.

Ai grijă!

Haide.

Foarte bine!

- Haideţi! - Hai!

Verín.

- N-ai de gând să baţi la uşă? - Da, scuze.

Am uitat.

Ce-i cu ei?

Ce să fie? Ia-i.

- Pentru ce? - Să te distrezi şi apoi să iei un taxi.

Şi asta.

Mă duc la un eveniment, mamă.

Nu-i numaidecât să le foloseşti acum.

Sau poate ai folosit deja.

Habar n-am cum s-o fac.

Vreau să ştii că te susţin.

Orice ai...

Orice ai nevoie...

sau dacă vrei să vorbim...

sau ceva...

Sunt lângă tine.

Bine.

Îţi stă bine.

Dar o să îngheţi de frig.

E o lună bună. Dă-mi-o şi mie.

Costă mult. De unde o ai?

Dintr-un loc aproape de casă.

Pot s-o păstrez?

Nu!

- Te rog. - Nu.

Nu, nici nu mă gândesc.

Eşti rea.

Nu e periculos să laşi oamenii aici?

Am cheie.

Ai doar o cheie?

Nu, mai e una. O are proprietarul.

Un moşneag afurisit.

Şi dacă vine?

Dă-l naibii.

Dă-l naibii.

Ce face?

Aşa-i place.

Alo?

- Da? - Daţi muzica mai încet. E foarte târziu.

- Da, scuze. Am dat-o. - Bine.

- Iartă-mă. - Da?

Pot discuta cu sora ta?

Nu, nu e aici deocamdată.

Când se întoarce?

Mai târziu.

- E deja târziu. - Da.

Dar mai târziu.

Te rog să-i spui să mă caute mâine.

- Desigur. Mersi. - Mulţumesc.

Vă place aşa?

Uite.

Cred că am o...

Când trebuie să plecăm?

Când vreţi.

Nu închiriază nimeni azi?

Câţi oameni l-au închiriat?

Cred că vreo 30.

Mulţi.

Şi vine cineva în mod regulat?

Nu în mod regulat, dar...

Unii vin destul de des.

Şi tu ce faci când ei şi-o trag? Ce păcat!

Da. Te duci la film?

Îşi face temele.

Te duci după bere?

Eu cred că aş fuma iarbă.

Desigur.

Se plimbă prin cartier.

Ai rămas vreodată?

Unde?

Pe hol.

Şi? Ai auzit ceva?

Da, clar.

Ce se aude?

Cum se fut unii, tâmpitule.

Pe noi ne-ai auzit?

Nu!

Pe bune? Nu e deloc în regulă.

- Fac gălăgie. - Da, faci.

Dar e drăguţ.

Se aude bine?

Da.

Tu te auzi bine.

Eşti o perversă, Vera de la 3B.

Hai să plecăm, e târziu.

Sunt aici, sunt sigură.

Nu se poate. Cred că e o greşeală.

Poate ai auzit ceva care...

Măi, măi...

Ce-i asta?

Ce cauţi aici?

Ei cine sunt?

Sunt dezbrăcaţi. Ce...?

Îmi spui şi mie ce se întâmplă?

Vera, spune ceva.

Reacţionează. Te rog.

Îmi cer scuze. Nu ştiam.

Da, văd.

Îmi explici şi mie ce se întâmplă?

Te rog, Vera, spune ceva.

Spune-mi ceva.

Vorbeşte, Vera! Spune ceva!

Şi tu ai venit aici.

Ce?

Şi tu ai venit aici.

Cu el.

Ce naiba spui?

Spun că v-aţi tras-o, mamă!

Acolo!

Ieşi, acum!

Le deschizi uşa, te rog?

Vorbim mâine, Rober. Încă...

- Nu înţeleg ce s-a întâmplat. - Să vorbim mâine?

Mâine? Glumeşti? Nici eu nu înţeleg.

Ce? Proasta asta stă ilegal?

Incredibil. Dacă venea Lucía?

Ai dreptate.

Da, exact.

De asta. Nu vreau ca fata asta să împrăştie rahaturi.

M-ai auzit? Nu vreau să vorbească.

Când eram în apartament, era şi ea, dar noi n-am văzut-o.

Trebuie să vorbesc cu ea, ca să-mi explice.

- Înţelegi? - Deci trebuie să vorbiţi.

Nu mai zic că vorbim de minori.

Gândeşte-te ce-ar fi fost dacă suna la poliţie şi nu pe mine.

Ai idee ce s-ar fi întâmplat?

Lasă-mi câteva zile să vorbesc cu ea, Roberto.

Să aflu ce s-a întâmplat

şi apoi îţi explic. Acum nu ştiu ce să zic.

Ce vrei să zic?

Fata asta e bestială.

Ţi-a furat cheia şi nici nu ţi-ai dat seama.

Face sex în doi sau în trei şi tu îţi faci de cap.

Bravo!

Bravo, copilă.

- Încetează! Încetează! - Cum adică?

- Taci. - Da. Să ai grijă de ea.

- Du-te naibii! - Da, da.

- De când furi tu chei? - Nu furi.

Ba da. Altfel, n-ai fi putut intra.

Şi ăia doi cine sunt? Nu sunt de la şcoală.

Nici de la club. Unde v-aţi întâlnit?

Sunt prietenii mei.

Ce?

Îţi dai seama ce-ai făcut?

De când vii aici?

Trebuie să-mi explici, să-mi spui ceva.

- Dacă mi-ai fi spus, poate... - Nici tu nu mi-ai spus!

Ce să-ţi spun?

Despre Roberto.

Sunt mama ta!

Nu discut cu tine despre asta.

Ai făcut copie la cheie.

- Ba nu. Nu, mamă! - Ai făcut o copie.

Măcar te-ai protejat sau o să avem alte belele...?

Taci dracului din gură!

Sper ca Roberto să-mi lase apartamentele, altfel jur că...

Dacă îl fuţi bine, sunt sigură că o să accepte.

Ce faci? Dă-mi-l înapoi!

- Ia mâinile! - Dă-mi telefonul!

Nu, nu ţi-l dau niciodată înapoi.

Dă-mi-l sau îi spun lui tata!

Ce o să-i spui? Ce?

- Că faci orgii în apartamentul meu? - Nu.

Că îi fuţi prietenul.

Crezi că el nu ştie?

Dacă nu ştie, îşi închipuie.

Şi nu-i pasă.

Lasă-mă, Vera! Lasă-mă!

Toţi trei dezbrăcaţi.

Doi copii pe care nu ştiu de unde îi ştie.

- Nu de la şcoală, nu de la club... - Întreab-o.

- Am întrebat-o. Vera! - Unde i-a cunoscut?

- Deschide! Acum! - Nu! Mamă!

Ce-i cu tine?

- Ce? E telefonul meu! - Ai înnebunit?

- Stai, stai! - Telefonul tău? Al tău?

- Da, e al meu! - Un motel.

Mi-ai transformat apartamentul în motel! Ce-i asta?

- Ce-i cu tine? - Vecina spunea...

Ştii ce mi-a spus?

Că a văzut-o pe acolo de cel puţin patru ori.

Furi de la mine de patru luni.

- Încetează! - Vorbeşte.

- Tată, spune-i să-mi dea telefonul! - Ce faci?

- N-ai dreptul să ceri nimic. - Ce faci?

Mamă!

Vera! Lumea crede că vrem să te omorâm.

- Nu mişca. - N-ai dreptul să ceri nimic.

- Nu mişca! - Nu! Ce faci?

E milionară. Înţelegi ce spun?

- Uite... Lasă-mă! - Dă-mi...

Uite ce mulţi clienţi a avut.

Lua 500 de pesos de la fiecare. Ce-ai făcut cu atâţia bani?

- Dă-mi-l! Tată... - Ce să-ţi dau înapoi?

- Telefonul meu! - Nu e al tău. Punct!

- Punct! - Rămâne la noi.

- E al meu! - Calmează-te! Calmează-te!

Şi nu te uita aşa la mine!

- Nu vreau să te mai văd. - N-ai niciun drept.

- Dă-mi-l. Las-o baltă! Pa. - Ai auzit?

- Şi nu mai ai voie la club. - Hai.

- Eşti tatăl ei. - Încerc.

Se vede!

Dă şi tu cu var în camera ei. Doarme pe canapea de-o viaţă.

- Termină camera aia. - Nimic nu e de ajuns pentru tine.

Nu-mi mai spune ce să fac, m-am săturat de rahaturile tale!

Nu ştiu ce să fac. Nu mai ştiu.

M-am săturat de tine. Nu mă mai bate la cap!

CHESTII DE VOLEI

Ce s-a întâmplat?

Roberto.

Nu mi-a lăsat apartamentele.

Şi e vina mea?

Nu era mai uşor să ne ceri bani?

N-am făcut-o pentru bani.

Şi de ce ai făcut-o?

Nu ştiu.

Îmi plăcea să stau acolo.

În apartamentul ăla oribil?

Şi ce făceai?

Pe lângă...

Stăteam pur şi simplu.

Eram acolo.

Nu cred că vreau să ştiu.

De fapt, vreau. Cine sunt ăia doi?

Sunt prietenii mei.

I-am cunoscut când au închiriat apartamentul.

Îţi place de el?

Sau de ea?

Îţi place de amândoi?

Mamă...

N-aveam de gând să-i spun lui tata.

Ştiu, scumpo.

Găsim noi o soluţie.

O să ne descurcăm.

Nu poţi ţine în cutie lucrurile care te fac fericită.

Mulţumesc.

Îmi dai telefonul înapoi?

Sigur că nu.

- Te rog. - Nu, Vera.

Nu?

Nu!

Te rog, telefonul, mamă.

Vera, încetează!

Du-te de aici.

- Mamă, vorbesc serios. - Am zis nu.

Dar telefonul e al meu...

Vera, încetează.

BUNĂ, CE FACI? NE E DOR DE TINE

VERA ŞI PLĂCEREA CELORLALŢI