Original subtitles

ALEARGĂ DUPĂ SOARE

Traducerea: cățelul (Exclusivitate subs.ro)

MAN: Ați ajuns, senorita.

Mulțumesc mult.

Pentru puțin. Noroc bun, domnișoară Connors.

Bună ziua.

Bună dimineața, senorita. Ar putea... ar putea fi un taxi?

Da, senorita.

Este cineva prin preajmă care să îl conducă?

Numele meu este Fernandez.

Oh. Încântată de cunoștință. Sunt foarte fericită să vă cunosc.

Atunci dumneavoastră sunteți șoferul?

Da, eu sunt șoferul.

Crezi că ai putea să mă duci la San Marcos?

Mmm...când?

Acum.

O clipă...

Jose!

- Acum vă pot duce. - Bine.

Par grele.

Sunt, nu-i așa?

Mulțumesc.

Sunt mulți americani în oraș?

Americanos? Nu. Uneori vin să pescuiască, dar acum nu.

- Nu sunt deloc americani? - Nu.

Nu este un domn Latimer aici?

Latimer? Nu.

Ești sigur? Domnul Michael Latimer.

Oh, Miguel! Da, Senor Miguel.

Toată lumea îl știe pe Senor Miguel.

Acela era avionul lui, pe care l-am văzut acolo.

Ce face? Lucrează?

Să lucreze? Senor Miguel?

Nu, pescuiește, zboară , împușcă.

Bea, zâmbește, dar nu muncește niciodată.

E prea deștept pentru asta.

Este un foarte bun prieten de-al meu.

Asta pot să cred.

Doar puneți-le în hol.

Si, senorita.

- Senorita. - Da, aș dori o cameră, te rog.

- Por te? Pentru tine? - Da.

Sigur.

Mi s-a spus că aveți un alt american care stă aici.

Oh, Senor Latimer. Nu stă aici. Locuiește aici.

Este acum în hotel?

Pescuiește, dar e timpul să se întoarcă.

Por favor. Momentito.

Acum o să vă dau cheia. Vă rog, un momentito.

Pedro!

- Mulțumesc. - Pentru puțin.

Senorita.

Da, uh, haber el faba...um...

Poți să-mi aduci un Stinger?

Um...Un Stinger?

Ahh! Si, senorita.

Bine. Acum, îmi place să fie făcut așa.

Mie îmi place două treimi coniac și o treime cremă de mentă albă.

- Aveți gheață rasă? Un momentito.

- Bine, și scuturați bine, vă rog. Si, senorita.

- Bună. - Bună.

Ce doriți? Poate vă pot ajuta.

Deja i-am spus lui.

Da, știu că i-ați spus, dar el nu înțelege un cuvânt din ce-i zici.

Oh! Am comandat un Stinger.

Un Stinger?

Oh. Ei bine, nu sunteți la Clubul Stork, dar o să încercăm.

Gracias, Senor Miguel. Si, si.

Nu mi-a dat prin cap că sunteți un coleg american.

Nu?

Ei bine, coleg american, aș spune acasă - New York

Haine - Fifth Avenue.

Parfum... Chanel.

Învățământ - Barnard.

Gustul pentru cărți - îndoielnic.

Acum, ce mama dracului faci tu aici?

- Sunt în așteptare. - Pentru ce?

Pentru prieteni.

Oh, și te înșeli în legătură cu Barnard - a fost Kansas College.

Oh. Din țara porumbului, huh?

- Ei bine, te superi dacă stau jos? - Nu, te rog.

Mulțumesc foarte mult.

Cum vor ajunge prietenii tăi aici?

Cu iahtul, sper.

Mă așteptam să-i găsesc aici când am ajuns.

Excursie la pescuit, huh?

Pescuiesc. Nu știu prea multe despre asta.

Este foarte interesant.

Apropo, ce nu e-n regulă cu gustul meu pentru cărți?

- Ce părere ai despre asta? - O iubesc!

- Acolo. Vezi? - Nu, nu văd.

Cred că este un scriitor grozav.

Serios?

Cu aia n-a prea reușit.

Pentru prima dată, criticii au avut dreptate

Ei bine, nu-mi pasă ce spun criticii. Mie îmi place.

Bravo, fato! Îmi place spiritul tău.

De fapt, am citit un articol despre el în revista Sight.

Aia este o revistă mizerabilă . Nu ar trebui să o citești.

- Eu cred că este romantic. Crezi?

De ce?

Toate lucrurile pe care le-a făcut.

Celebru în întreaga lume cu prima sa carte.

Călătorind peste tot în lume, intrând în războaie.

Vânând animale mari în Africa.

Cred că el este minunat.

Și apoi... și apoi dispărând așa, când el avea totul.

Ai atâta dreptate. El este romantic.

Cum crezi că un om atât de faimos ca acesta reușește să dispară?

Poate că e mort.

- Nu crezi asta? - Tu niciodată...

Senor Miguel, Senor Miguel. Si?

Scuzați-mă, am un mesaj pentru Senor Latimer.

- Cine? Senor Latimer. Este vorba despre barcă.

Pedro, el dorește să știe dacă te duci mâine la pescuit .

Da, sigur, spune-i că la aceeași oră,

și pune-l să aducă niște momeală proaspătă, bine?

Desigur. Gracias, senor. Si.

- Cum te-a numit? - Care-i numele tău?

Presupun că face apel la simțul dvs. de umor, domnule Latimer,

să mă lase să mă fac de râs.

Oh, las-o baltă! Știai cine sunt.

Ți-ar plăcea să mergi la pescuit dimineața?

- O clipă, domnule Latimer... - Spune-mi Mike.

- Și ce zici de o băutură adevărată? - Uite, uite, am fost...

- Niște tequila. O să-ți placă. - Nu, mulțumesc. Tu ești...

Și vino la pescuit dimineața. O să-ți placă asta.

Acolo în spate!

Acum fixează cârligul.

Ai reușit!

- Este o noapte minunată. - Da, cu siguranță.

Ești fericit să trăiești aici, nu-i așa, Mike?

Da, este în regulă.

Pentru ce este acel glonț?

Are numele meu pe el, Katie.

Cum adică?

Nu, e doar un fel de noroc. O să-ți povestesc eu despre el cândva.

Mike.

De ce ai renunțat la scris?

Ești genul de fată care pune întrebări, nu-i așa?

- Sunt? - Da.

Pentru ultima săptămână, ce cred eu, ce mănânc?

Dorm nopțile? Unde mă duc și de ce?

Și ce știu despre tine?

Locuiești în New York,

ești în vacanță cu un grup de pescari,

și urăști pescuitul, punct.

Îmi pare rău, doar că sunt interesată, asta-i tot.

Desigur, la fel și eu,

dar...hai să vorbim despre tine pentru un timp.

Katie, răspunde la o întrebare, vrei?

În regulă.

Ești căsătorită?

Nu, Mike.

Da, cred că este o noapte destul de minunată.

Buenos dias, senor.

Senorita! Senorita!

Îmi cer scuze, nu te înțeleg.

Um...telefonul. New York.

New York? New York.

Vă rog!

- Da. Mulțumesc. Vă rog.

Într-adevăr este New York?

MAN (PHONE): Alo? Cine e acolo?

Alo?

Am cerut să vorbesc cu Katherine Connors.

Aici este Henry McCarthy de la revista ”Sight”!

Cu cine vorbesc?

Aici este Fernandez, șoferul de taxi.

Cine?

Oh, un momentito.

New York.

Alo?

Alo. Aici e Hank. Tu ești, Katie?

- Da, Hank,sunt Katie. - L-ai găsit?

- Da, l-am găsit. - Ce?

Am zis, "l-am găsit!" Este aici.

Ce e asta?

Am zis: "De ce nu m-ai sunat?"

N-am putut să-ți telefonez, Hank. Nu funcționa linia telefonică.

Cum merg lucrurile cu Latimer?

În regulă, cred, doar că nu l-am văzut în ultimele trei zile.

Nu a ieșit din camera lui.

- N-am înțeles asta. - Am zis: "De ce nu a ieșit?"

Nu știu de ce.

Și, Hank...Hank, m-am tot gândit.

Nu sunt sigură că sunt persoana potrivită să fac povestea asta, Hank.

Nu te pot auzi.

Alo? Hank? Alo?!

Este minunat!

Mike!

Pleacă, Katie.

Ce este? Ce este în neregulă?

Nimic. Nimic. Nimic nu este în neregulă, nimic.

Acesta este modul în care lucrezi?

Întotdeauna. Întotdeauna a funcționat așa.

Nu trebuia să încerci, Katie.

Când ai pierdut-o, ai pierdut-o.

Ce să pierd?

- Treci peste. Nu ai înțelege. - Nu, nu aș înțelege.

Doar că atunci când un tip ca mine nu poate scrie, ar trebui să se împuște.

Nu voi ști niciodată de ce am cărat chestia asta vreme de cinci ani!

Mike, de ce?

De ce?

Știi de ce ultima mea carte nu e bună, Katie?

Pentru că e un fals! E o făcătură!

Vreți să știi când am început cu adevărat să scriu

când am...când am știut că pot scrie?

Când m-am însurat cu Connie.

Cu Connie, tu știai adevărul.

Tu... tu ai trăit, tu ai simțit.

Connie. Connie, Connie, Connie, Connie, Connie.

Ți-aduci aminte de personajul Harrigan din ultima carte?

Nu-mi plăcea de el.

A fost vina mea. A fost un tip grozav.

Adevăratul nume era Mallory.

Noi trei am fost împreună în Africa, în safari

Connie nici ea nu părea să-l placă. Tot spunea că și-ar fi dorit să fim singuri.

Am fost atât de prost!

N-am putut înțelege.

Nu puteam să văd ce se întâmplă.

Credeam că o cunosc mai bine decât cunoaște orice bărbat orice femeie...

...și totuși nu am văzut-o.

Ea a încercat să-mi spună acolo, în ținutul tufișurilor,

la o mie de mile de nicăieri.

A vrut să renunțăm și să mergem acasă.

Mi-am pierdut cumpătul.

Atât am fost de prost.

Noaptea următoare i-am găsit împreună.

Mike, îmi pare atât de rău, dar te rog nu-mi mai spune nimic...

Da, da, și mie mi-a părut rău.

Mi-a părut atât de rău, încât m-am prăbușit. M-am destrămat.

Apoi am venit acasă - singur.

Cu o carte înăuntrul meu, nu am putut să scriu.

Am fost terminat.

Unde este ea acum, Mike?

Nu știu. Pe undeva. Poate în Africa, unde am lăsat-o.

Dar oriunde ar fi, ea este cu el.

Mike, ce te-a determinat să-mi spui asta?

N-am intenționat asta, Katie.

N-am vrut să mă descarc pe tine,

dar nu am vorbit cu nicio fată așa ca tine, de multă vreme.

Cred că un tip se cam satură să vorbească singur.

Tu ești o fată bună, Katie. Am încredere în tine.

Ești o fată bună.

Si, senor!

Te-au pus la treabă, eh... Ah, Senor Miguel!

20, 25, 30, 31.

- Mulțumesc. Muchas gracias, senorita.

- Unde te duci? - Acasă.

Este destul de brusc, nu-i așa?

Trebuie să mă întorc.

Ei bine, ce zici de prietenii tăi, de petrecerea de pescuit?

Nu știu ce s-a întâmplat cu ei.

Eu... nu mai pot aștepta, Pur și simplu nu pot.

Da, pot să văd că ești foarte grăbită.

Voiam să-ți las un bilet.

Mulțumesc.

Cu ce pleci?

O să iau un avion până la Mexico City din Acapulco.

Mă duc acolo cu mașina.

Cu mașina? Doar nu cu cutia aia veche de șuruburi de afară!

Ai idee cât de departe este Acapulco?

Amigo. Ahh, Senor Miguel.

De câte ori ai început să lucrezi pentru Acapulco?

De șapte ori. Și cum îți place Acapulco?

Nu știu, n-am fost acolo.

Nu a fost acolo.

Ce s-a întâmplat Fernandez? Mai bine i-ai spune doamnei.

Drumul e foarte nasol, dar simt că voi ajunge acolo de data asta...poate.

Prietene, nu Acapulco.

Nu Acapulco.

Am eu un avion. Zbori cu mine la Mexico City.

- Oh, nu, Mike! - Nu veți obține niciodată o ofertă mai bună.

- Te rog, nu te pot lăsa să faci asta. - Ba da, poți.

Vreau să mă lași să fac asta. De fapt, nu poți face nimic altceva.

- Nu, serios... - Oh, relaxează-te. Totul este stabilit.

Dar mai întâi vom bea un pahar,

altfel prietenii mei vor crede că nu-i placi.

Corect, Fernandez? Da, mare fiesta.

Gracias, amigo! Muchas gracias!

Ai face bine să-ți pui centura.

Stau pe ceva.

N-o să ai nevoie de asta în Mexico City.

Nu lângă busolă, Katie.

MAN: Să reveniți curând, Senorita Katie,

și vă vom oferi o altă petrecere bună!

Oh, nu cred că aș putea suporta, Pedro.

Miguel! Miguel! Senor Miguel!

Tequila dumneavoastră, pentru altitudine.

Gracias, amigo! Muchas gracias!

Oh, Fernandez, să nu uiți să trimiți telegrama aia în Mexico City pentru mine, bine?

- O trimit imediat. - Bine! Adios, amigo!

- Și nu te suprasolicita. - Oh, nu!

Pa! Adios!

Mai ești aici?

Oh! Cam așa ceva.

Unde ne aflăm?

Suntem pe drumul cel bun. Mexico City drept în față.

Ce ziceți de această adresă?

Tu nu scrii niciodată scrisori.

Încă mă pricep la o telegramă în 10 cuvinte,

dar trebuie să știu unde s-o trimit.

Vrei o dușcă? - Nu, mulțumesc.

Mersi.

Katie?

Trebuie să coborâm acum, să penetrăm chestia asta.

S-ar putea să fie un pic cam dur.

- Unde suntem? - Ar trebui să fim deasupra Mexico City.

Ce-a fost asta?

N-a fost Mexico City.

Ce nu e în regulă?

Nu știu ce să zic. Poate că l-au mutat.

Vezi pe cineva cunoscut?

Nu văd nimic decât junglă.

Ce facem acum - ne întoarcem?

- Nu se prea poate. - De ce nu?

- Carburantul. - Nu!

Oh, nu te panica, Katie. Pot ateriza acest zmeu pe un lan de roșii.

Această busolă poate fi greșită, dar soarele nu este.

Undeva în față e coasta de est .

Să ții ochii deschiși pentru o plajă frumoasă și netedă

și o să înotăm înainte de micul dejun.

Mike, privește!

Asta e. Asta trebuie să fie.

Mike! Mike!

O să fie bine. E ușor supărat.

Amândoi ați fost foarte norocoși.

Ar fi bine să vii cu mine.

Katie. Oh, Mike!

Mike, ești bine?

Puțin bășicat, dar cred că bine.

- Și tu? Ești bine? - Sunt bine.

- Asta e bine. - El este domnul Browne.

Îmi pare bine! Îmi pare bine!

Avionul s-a prăbușit. M-am uitat în sus și el era acolo.

Vă mulțumim foarte mult. Cu siguranță am ales locul potrivit, nu-i așa?

Da, cu siguranță.

În afară de asta, nu există decât junglă pe kilometri întregi de jur împrejur.

- Unde suntem mai exact? - Nu știi?

- Nu, eu... - Te rog, ia loc, bine?

Oh, mulțumesc.

Am crezut că ne îndreptam către coasta de est.

Da, păi, mergeați în direcția potrivită.

Cu siguranță ați fost extrem de norocoși.

- Suntem încântați să vă avem cu noi. - Mulțumesc.

- Domnul Browne v-a citit toate cărțile. - Chiar așa?

Da, le veți găsi pe toate înăuntru.

Știu și eu câte puțin despre Africa.

- Ați vânat acolo? - În Kenya.

Cunoșteam țara foarte bine.

Deci, asta e.

Am impresia că ne-am mai întâlnit. A fost în Nairobi?

- Nu. - Nu?

Păi, atunci, trebuie să fi fost în Anglia.

Am petrecut multă vreme acolo, în timpul războiului.

Nu, nu cred.

Ai fi putut să mă uiți cu ușurință, Latimer,

dar eu nu voi uita niciodată că te-am întâlnit.

Asta e foarte ciudat.

Ai înțeles asta?

Niciun cuvânt.

Înseamnă că mâncarea e gata, și sunt sigur că amândoi sunteți pregătiți pentru ea.

Oh, da. Mulțumesc foarte mult.

Dă-mi doar timp să mă îmbrac. Voi fi cu tine într-un minut.

Intrăm, domnișoară Connors?

- Îmi pare rău că v-am reținut. - Vino și stai jos, Latimer.

Acesta este colegul meu, Dr. Van Anders. Michael Latimer.

Ce mai faceți, doctore? Ce mai faceți?

Ei bine, cred că trebuie să-ți mulțumesc pentru că m-ai reparat, nu-i așa?

Nu, nu mie, domnule Latimer.

Van este specialist în arheologie, nu în medicină.

- Este de la Universitatea din Amsterdam . - Înțeleg.

Mă întrebam ce faci aici, în mijlocul junglei.

- Ești interesat de arheologie? - Nu, mă tem că nu.

Civilizațiile antice sunt un pic în afara preocupărilor mele.

Încă încerc să-mi dau seama în care locuiesc.

Van nu este interesat de nimic care nu s-a întâmplat cu cel puțin 1.000 de ani în urmă.

Ce speri să dezgropi aici, doctore?

Dovezi ale unei civilizații foarte timpurii, pre-maiașă.

Pre-maiașă?

Nu credeam că a existat ceva înainte de mayași. Ce ați găsit?

Nu vei obține nimic de la Van.

El nu va vorbi până când nu va fi gata să își publice rezultatele.

De fapt, astăzi am făcut o descoperire foarte interesantă.

Da?

Dar aparține civilizației voastre, nu a mea.

Ei bine, da, cu siguranță că da! Îmi aparține.

Da, unul dintre servitori a luat-o.

Sunt interesat, unde este pușca pentru acesta?

Percheziționează-mă!

- Dar nu aveai arme de foc? - Doar un calibru .45.

Ei bine, de ce ai un glonț de pușcă dacă nu ai o pușcă?

Pentru că are numele lui pe el.

- Nu-i așa, Mike? - Așa este.

Un om de curaj și intelect și crezi în talismane norocoase?

Nu, nu-mi plac toate prostiile astea despre curaj.

Tot ce am avut vreodată a fost o idee fixă că nu sosise încă timpul meu.

Atunci de ce acest talisman norocos?

Pentru că într-o zi mi-am pierdut ideea. M-am speriat.

Când a fost asta? Ziua Z, 1944.

- Ai fost soldat? - Corespondent de război.

M-au aruncat în Normandia cu trupele aeropurtate,

cu 6 ore înainte de debarcare.

Nu știu ce s-a întâmplat,

dar brusc, am simțit că o voi încasa,

așa că m-am panicat și am fugit.

Nu știam unde. Am vrut doar să-mi găsesc o gaură în pământ.

Am făcut-o, doar că era și-un german în ea,

și pușca lui a fost îndreptată chiar aici.

- Am auzit chiar și clicăitul piedicii. - Ce s-a întâmplat apoi?

Nimic.

Când cearta s-a terminat, aveam pușca lui și glonțul era în ea.

Fie arma s-a blocat, fie el era mai speriat decât mine, nu știu,

dar știu că glonțul are numele meu pe el.

Și nu vreau ca altcineva să-l aibă.

Mai bine i-l dai înapoi, Van.

Oh, desigur.

Mulțumesc, doctore. Ești un salvator.

- Sunt câini aceia pe care îi aud? - Da, aceia sunt câinii noștri.

- Par c-ar fi o haită. - Îi lăsăm afară doar noaptea.

N-aș vrea să fiu acolo. Par sălbatici.

Sunt.

Pentru ce-i țineți?

Ei bine, vedeți, indienii noștri de aici aveau obiceiul să dispară.

Se întorceau două, trei săptămâni mai târziu.

Ne-au încetinit activitatea.

Acum se duc la colibe noaptea și rămân acolo.

Ei bine, asta e... asta e o idee destul de bună.

Funcționează.

Van, o sperii pe domnișoara Connors.

Deja totul este perfect. N-ai de ce să-ți faci griji.

Doar să nu hoinărești pe afară.

El este Jan, asistentul lui Van. Și el este tot olandez.

Tip puternic și tăcut.

Amuzant! Aș fi putut jura că acesta a fost locul!

- Ei bine, nu ar fi putut fi aici. - Da, a fost. Privește!

Acolo sunt semnele unde am derapat.

Nu pricep.

- BROWNE: Bună. - 'Neața.

Tocmai v-am găsit bagajele într-una dintre colibele indiene,

așa că eu cred că ar fi bine să le verificați, în caz că lipsește ceva.

Ei bine, mă tem că ceea ce lipsește cu adevărat este avionul.

- Avionul? - Da.

Mi s-a spus că ce a mai rămas din el nu ar putea zbura,

dar cu siguranță nu ar merge nici pe jos, nu crezi?

Bineînțeles că nu! Ești sigur că ai căutat în locul care trebuie?

Da, am căutat în locul potrivit.

Oh, bine, o vom găsi noi pentru tine.

Indienii ăștia fac lucruri ciudate, știi.

Da, dar vezi, asta nu e chiar amuzant.

M-am gândit să repar avionul ăla ca să plec de aici.

Te vom scoate de aici în regulă, nu-ți face griji în privința asta,

dar ai încasat o lovitură destul de dură ieri.

Ai nevoie de puțină odihnă înainte să pleci.

Vezi tu, ei ne vor căuta și nimeni nu știe unde suntem.

Nu există nicio modalitate de a trimite un mesaj?

Îmi pare rău. Mi-aș fi dorit să existe.

Singurul contact cu lumea exterioară este ceea ce auzim la radio.

Ce urmează să facem?

Simțiți-vă ca acasă și lăsați totul în seama noastră.

Apropo, nu ai spus că ai un revolver?

- Da, am zis. - Păi, nu este aici.

Mai bine m-aș duce să le inspectez din nou barăcile.

Ce părere aveți despre aceasta?

Nu sunt sigur. Sunt niște ciudați.

M-am uitat prin cărțile lor în această dimineață. Știți ce?

Ce?

Nu există o singură carte despre arheologie.

Despre ce este vorba?

Dacă mi-aș putea aminti unde l-am întâlnit pe domnul Browne,

poate aș putea să-ți spun.

Este o nebunie, dar de fiecare dată când deschide gura,...

- Oh, este ridicol! - Ce?

Nimic, nimic.

Ar fi util dacă am putea descoperi unde ne aflăm.

Sunteți sigură că nu vreți să încercați coniacul nostru local, domnișoară Connors?

Oh, nu, nu, mulțumesc.

Ei bine, și tu ce zici, Latimer?

Nu, asta e încă în afaceri, mersi.

Nu funcționează?

Doar o secundă. Vom vedea ce vă putem oferi.

Te pot ajuta să găsești o carte?

Nu, am una.

Am citit numai Nietzsche, în traducere.

Văd că l-ai citit în germană.

Sau acesta este al tău, doctore?

Limbajul științei.

Orice european civilizat cunoaște limba germană.

Ei bine, asta mă exclude. Și tu, Browne?

Van nu-i recunoaște pe englezi ca europeni civilizați.

- Tu nu vorbești germana? - Nu, mă tem că nu.

Și s-a aflat că Latimer a decolat din San Marcos

într-o atmosferă de mare convivialitate.

Este caracteristic pentru cariera plină de culoare a romancierului faptul că el reapare

doar ca să dispară din nou în circumstanțe și mai dramatice.

Avioanele de căutare au străbătut țara sălbatică și muntoasă, dar la această oră târzie,

există o mică speranță că ei vor fi găsiți în viață.

Ce puțin cunosc ei.

- Acum, poziția dvs. este unică. - De ce?

Mâine, necrologul tău va apărea în toate ziarele.

Din punct de vedere legal, ești mort.

Nu mulți dintre noi pot scăpa de trecutul lor, dar tu poți. Te invidiez.

Ei bine, de ce trebuie să scapi??

There is another flash from Mexico City.

Fata care s-a pierdut cu Michael Latimer

a fost identificată în persoana lui Katherine Connors,

din redacția revistei foarte răspândite, Sight.

Editorul revistei, Henry McCarthy a spus astă seară în New York

că ultima discuție pe care a avut-o cu domnișoara Connors

a fost că ea l-a descoperit pe Latimer

și spera să obțină date intime, personale, care l-au determinat pe romancier să își întrerupă cariera de scriitor în vârful faimei sale.

Domnișoara Connors, care s-a alăturat revistei acum un an,

atrăsese atenția cu profilurile sale sincere și pătrunzătoare, unii au spus nemiloase, ale personalităților proeminente.

Ești... o fată pe cinste, Katie.

Mike, te rog, încearcă să înțelegi.

O fac.

Se pare că, așa cum spun americanii,

l-a luat pe prietenul nostru Latimer la o plimbare.

Mike? Mike, trebuie să mă asculți.

Bine, atunci, este adevărat că te-am înșelat.

E adevărat că am fost trimisă să te găsesc.

Oh, ceea ce este și mai rău - a fost propria mea idee.

Se întâmplă să-ți iubesc munca și am vrut să știu de ce ai renunțat.

Mike, un om de talentul tău nu are dreptul să renunțe.

Poți sări peste critica literară.

- Ce altceva aș putea face? - Doar să fii sinceră, dulceață!

Și să-mi obțin povestea?

Oh, you'd have kicked me from here to Halifax!

Ți-ai primit povestea.

Da, este grozav! Vrei să mai știi ceva?

Nu am de gând să o scriu.

Bineînțeles că nu.

Mike, se întâmplă să fie adevărul.

Ce știi tu despre adevăr, sau sinceritate?

Făcând-o pe calea cea grea, fără să-ți folosești ochii mari și căprui pentru a te băga în față?

Ei bine, nu-ți acorda prea mult credit!

Oricare dintre monștrii ăia cu patru ochi din revista voastră băgăcioasă

s-ar fi putut descurca la fel de bine!

Eram pregătit!

Tu faci asta pentru bani sau îți place să te bagi în viața oamenilor?!

Noul tip de jurnalism: să ne jucăm de-a voyeurismul!

Te salut.

Ai făcut o treabă bună.

Vei ajunge departe.

Ce este?

- L-ai verificat pe Latimer? - Nu.

Ei bine, nu crezi că ar fi mai bine?

Oh, ce este toată agitația asta?

Câinii trebuie să fi stârnit o pisică din junglă.

M-am gândit că vă întrebați despre ce este vorba.

Au părut că sunt atât de aproape, încât am crezut că sunt după mine.

Oh, nu, nu ne-ar plăcea să se întâmple asta, Latimer. E în regulă.

- Înapoi la culcare. Noapte bună! - Noapte bună!

Lasă cartea deoparte. Trebuie să vorbesc cu tine.

Dacă nu poți vorbi politicos, de ce să vorbești?

Nu vreau să vorbesc cu tine, dar sunt nevoit.

- Am găsit ceva noaptea trecută. - La fel și eu.

Ia ascultă, fetiță, va trebui să lăsăm deoparte disputa personală până plecăm de aici,

deoarece problema noastră cea mai presantă ar putea fi cum să ieșim.

Oh, cât de misterios ești!

Încerc să-ți spun că oamenii aceștia nu sunt olandezi.

- Sunt germani! - Hai nu zău! Domnul Browne, un german?

Nu, nu, nu el, ceilalți, dar el a mințit.

El vorbește germana la fel de bine ca ei.

Presupun că dacă aș vorbi franceza, asta m-ar face Mata Hari.

Taci din gură și ascultă.

Îți spun că proprietarii acestui local nu sunt sinceri cu noi.

De ce nu vorbești engleza, domnule Latimer?

Obișnuiai să o scrii atât de bine.

Uite, au un atelier secret aici.

Unelte, arme, piese de avioane, chiar și elicea îndoită de pe avionul meu...

și automatul meu, pe care indienii se presupune că l-au luat.

- Acum, ce înseamnă asta? - Tu să-mi zici.

Încă nu știu, dar știu că minciunile lor plus prezența lor aici, în această ruină uitată

în mijlocul pustietății, plus câinii de vânătoare ai lui Baskervilles

se adaugă unui aranjament destul de ciudat în care am nimerit.

Dacă încerci să mă sperii, ai reușit.

Cam e timpul.

Singura noastră șansă de a ieși de aici este să lucrăm împreună. De acord?

- Ei bine?! - Cred că da.

OK. În regulă, acum vreau să mă plimb.

Tu vii să faci totul să pară mai relaxat.

Nu trebuie să-ți faci griji, voi face să pară relaxat.

Unde mergem?

Primul lucru este să găsim avionul.

Presupun că știi că mergem în direcția greșită.

Nu și dacă-l găsim. Ne vom croi drum în jurul nostru.

Probabil că l-au ascuns departe,

unde nu poate fi văzut de căutarea aeriană.

Nu te uita în urmă, idioato!

- Ne urmăresc? - Nu.

- De ce ți-e teamă? - Nu sunt speriată.

Atunci zâmbește, puștoaico, zâmbește.

Bună ziua, domnule.

- Acolo este! - Katie!

Așteaptă!

- Nu este avionul meu. - Ce?

Ce are de gând să facă?

Ne duce carnetul de note la profesor.

Ce se întâmplă dacă profesorul este aici și nu-i place?

Cred că m-am prins.

E o nebunie, dar s-ar putea să fie.

- Uite-l că vine. - Bine. Să vină.

- Ține-l aici și ține-l de vorbă. - Ce să fac?

- Să-l ții de vorbă. - Cum?

Tu știi cum.

Unde e Latimer?

S-a dus să-mi ia un pahar.

Dar băuturile le ținem aici.

- Nu, nu, doar un pahar de apă. - Înțeleg.

Se va întoarce imediat.

Da, înțeleg că ai descoperit micul nostru secret.

Nu știu. Ce secret?

Avionul nostru.

Da. De ce nu ne-ai zis că ai avut un avion?

Da, a fost o prostie din partea mea, îmi dau seama acum,

dar... chiar am vrut să fie o surpriză plăcută pentru tine

Dar ne-ai spus că suntem complet izolați aici.

Da, dar suntem.

Din păcate, am avut probleme la motor. Încă lucrăm să le remediem.

- Da, l-am cunoscut pe mecanicul vostru. - Pe Jan?

Da, un excelent pilot,

dar mă tem că nu este atât de inteligent pe cât ar putea fi.

El părea să creadă că tu și Latimer erați pe punctul de a decola.

Ei bine, am crezut că am găsit avionul nostru.

Da, desigur.

Acesta este motivul pentru care nu vrea să părăsească avionul.

S-ar putea să dispară, la fel ca al tău.

Ți-am zis, indienii noștri sunt oameni ciudați .

Sunt foarte superstițioși.

Cred că există o legendă care spune că, într-o zi tribul lor va fi distrus

de o pasăre rea din cer, și asta îi îngrozește.

Ce este?

Doctor.

Nu... nu face asta.

Foarte interesantă, povestea despre indieni.

Așadar, asta s-a întâmplat cu avionul meu?

Au crezut că era o pasăre mare și rea.

Ce au făcut cu ea... i-au dat foc sau au îngropat-o?

N-aș putea să spun, Latimer.

Este singura explicație la care mă pot gândi.

O poveste al naibii de bună. Te superi dacă o folosesc și eu cândva?

Cu siguranță nu, dacă te apuci vreodată să scrii din nou.

Să nu crezi ce-ți spune Miss Connors.

M-am reapucat de scris.

Ar putea fi cel mai bun lucru pe care l-am făcut vreodată...

... dacă aș putea să-l termin.

Am crezut că îi aduci domnișoarei Connors un pahar cu apă.

Da, da, am fost, dar a trebuit să mă gândesc la acea poveste

și mi-a ieșit imediat din minte.

Poate că voi doi m-ați putea ajuta să rezolv.

Nu sunt interesat în scrierea de romane, Latimer.

Oh, dar vei fi în asta, mai ales tu, Browne.

Personajul principal este un englez.

Oh, serios?

Încă nu am găsit un autor american

care să se descurce convingător cu personajul englez,

dar toți încearcă.

Well, Van, am putea la fel de bine să ascultăm asta.

În regulă. Acum, să vedem.

Vom spune că s-a născut în 1908.

Good stock. Familie militară veche respectată.

Tatăl poate, un general.

Educație - tradițională.

Nu mă prea pricep la asta,

dar hai să zicem Winchester și Cambridge University.

- Te descurci foarte bine. - Mulțumesc.

Băiat genial - fermecător, chipeș, dar...nu prea iubit.

Poate că e... poate că e prea ambițios.

Da! Da, acesta este defectul caracterului lui - ambiția.

În consecință, armata ca și carieră nu este pentru el.

Deci, ce ar trebui să facă?

Diplomație. That's his dish.

Are destulă influență, așa că intră în Ministerul de Externe.

În anii 1930, el se descurcă bine.

Vă amintiți anii 1930, domnule Browne?

Șomaj în masă în Anglia,

corupție și revolte în Franța, război civil în Spania.

O cursă de șobolani, o lume putredă cu politicieni.

A văzut totul, și ceea ce a văzut, a disprețuit.

Are sens pentru dvs. până acum, domnule Browne?

Un sens perfect. Un personaj fascinant.

Oh, da, da, este foarte inteligent. El vede încotro se îndreaptă politica.

Deci, acum ce se întâmplă?

Uh...Ambasada Britanică din Berlin.

Hai să zicem, 1937.

Fără greve, fără șomaj, fără revolte, iar trenurile circulă la timp.

Ordine și autoritate. Îi place asta.

Și ceva la fel de important... el se îndrăgostește.

Foarte îndrăgostit.

E blondă, frumoasă, aristocrată -

o adevărată fiică a rasei dominante.

Și apoi, ... ei bine, cred că pot să fac această parte foarte bine.

Apoi curtarea și ce curtare.

Nu doar un băiat și o fată care se întâlnesc,

ci o uniune a două state, Anglia și Germania, să conducă lumea,

dar în timp ce băiatul și fata se apropie,

cele două țări ale lor se despart.

Britannia îl înșeală pe Adolf pe treptele bisericii.

Asta e foarte ciudat, foarte ciudat într-adevăr.

Acum, trebuie să vă amintiți trei lucruri despre eroul nostru.

E ambițios, e îndrăgostit nebunește,

și este hotărât să fie de partea învingătorilor.

Deci, în acest moment, el face ceva foarte nesăbuit.

Demisionează public de la Ambasada Britanică.

Cât de mult trebuie să mai ascultăm asta?

Ăsta-i sfârșitul poveștii, Latimer?

Oh, nu. Nu, nu. Mai suportă-mă un minut.

Dintr-o dată, eroul nostru este un om mare.

El este un patriot, care încearcă să țină Marea Britanie departe de războiul cu Reich-ul.

Se căsătorește cu fata, iar când vine războiul, el rămâne în Berlin.

Și acum lucrurile merg în direcția pe care o vrea el.

Polonia distrusă, Franța, Belgia, Olanda, Norvegia.

Merele sunt în cădere. Numai unul mai este de cules.

Anglia.

I-a sunat ceasul.

În poporul britanic trebuie să mai existe încă simțul calului,

așa că va face un apel direct.

Cum? Prin radio.

El pledează, el avertizează, el amenință.

Noapte de noapte, se aude vocea sa melodioasă,

și, pas cu pas, el a devenit cel mai josnic dintre toți oamenii.

Trădătorul.

Cuvântul 'trădător' nu are niciun sens, Latimer.

Se acordă doar celor care pierd.

Generalul Washington a fost numit trădător de către britanici,

dar a câștigat și este venerat ca un patriot.

- Eroul tău ar fi putut salva Anglia. - De la victorie?

Acesta este un alt cuvânt fără sens.

Oh, este adevărat că Germania a fost zdrobită, dar ce a câștigat Anglia?

Dacă Înaltul Comandament ar fi fost lăsat în pace...

O clipă, Van, n-am auzit sfârșitul poveștii lui Latimer...

sau acesta este sfârșitul?

Nu.

Nu, trebuie să existe un ultim capitol,

dar încă nu mi-e foarte clar în minte.

Eroul tău moare, desigur.

Oh, nu. Este un tip plin de resurse.

Când lumea viselor sale se prăbușește, el iese, își salvează pielea.

Uh...să vedem. Ce ziceți de asta?

El se leagă de alți doi tipi care au, de asemenea, motive întemeiate să iasă

prin Spania, Portugalia.

- Nu ar fi prea dificil. - Este un drum destul de lung, Latimer.

Oh, ei înșfacă un avion. Unul dintre ei poate fi pilot - Luftwaffe.

Așadar, ei dispar.

Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți?

Tu ce crezi?

Cred că ai fost foarte prost, să ne spui povestea ta.

Nu, nu cred.

Nu a fost încă publicat.

S-ar putea să nici nu o scriu, dacă aș putea face o înțelegere.

Nu văd dacă ai ceva de oferit.

Dar am.

Există o soție în Germania.

Nu ar face schimb, să zicem, , domnișoara Connors...

- Nu! - Liniște!

Nu ar face schimb cu domnișoara Connors,

dacă mi-aș da cuvântul să o scot pe soție și aș ajuta-o să i se alăture?

- Mike, nu plec fără tine! - Taci, Katie!

Dar vezi tu, soția mea a fost ucisă într-un bombardament aerian.

Erau avioane britanice.

Trebuie să-i ierți furia lui Van.

Soția mea se întâmpla să fie sora lui.

Oh, înțeleg.

Ei bine, cred că asta e tot.

Da. Nu văd cum te putem lăsa să pleci acum, nu-i așa??

Dar tu nu poți să ne ții aici pentru totdeauna!

Nu, nu putem nu-i așa?

Scoate-o de aici, Browne. O să-ți țină gura.

- Crezi că suntem cretini? - Îți spun că poți avea încredere în ea!

- Ești sigur? - Ascultă, e foarte simplu.

Dacă-și încalcă cuvântul, știe ce se va întâmpla cu mine.

- Dacă tu crezi că o să te las... - Katie!

- Ce zici? Facem târgul? - Nu!

Ești extrem de idealist, Latimer.

Va trebui să ne gândim la asta.

Oricum, tot va trebui s-o convingi pe domnișoara Connors.

De acum înainte, stați în casă, amândoi.

Oh, chiar am rezolvat-o, nu-i așa??

Trebuia să-mi țin fleanca închisă.

De unde ai știut cine era?

L-am auzit, fără să-l și văd.

Cunoșteam vocea aia, a însemnat ceva pentru mine.

Am auzit-o de atâtea ori pe timpul războiului.

Oh, nu mai pot să gândesc.

Este ca un coșmar.

Ce trebuie să facem acum?

Întrebarea este ce vor face ei acum?

Dacă un lucru trebuie să fie făcut, atunci trebuie făcut.

Și tu erai atât de sigur că până acum am fost uitați.

El te-a recunoscut pe tine, nu pe mine.

Prostule. Nu ai văzut ce privire ți-a aruncat?

Îți imaginezi că el crede că ești blocat aici

doar pentru că m-am căsătorit cu sora ta?

- Nu trebuia să îi spui asta. - Nu, dar am făcut-o.

Are o memorie destul de bună, domnul Latimer.

El va ajunge la tine. Acordă-i timp.

Am pierdut deja prea mult timp!

- Ce altceva avem de pierdut? - Viețile noastre.

Voi nu numiți această existență în vid „viață”, nu-i așa??

Și eu am trăit zece ani în jungla asta împuțită, să știi!

Încă zece ani înaintea noastră, după cum arată lucrurile.

- Nu-mi pasă cât de mult timp este! - Mie da!

Zece ani în această ruină blestemată cu o mână de indieni

și tovărășia intelectuală a unui soldat profesionist!

Este un preț mare de plătit pentru viața cuiva. Nu sunt sigur dacă merită.

Acum, ascultă-mă, Browne!

N-am de gând să irosesc acești ani.

Am rezistat pentru un singur scop.

Într-o zi mă voi întoarce acasă, înapoi în Germania.

- Ai Germania unde să te întorci. - Atunci înțelege asta.

Nimic și nimeni nu-mi va sta în cale.

Nu-mi pasă ce este sau cine este!

M-am făcut suficient de înțeles?

Da, cred că m-am prins de sensul vorbelor tale.

Bine.

Îmi va părea rău, totuși. Mi-a făcut plăcere să-i am prin preajmă.

A fost o schimbare plăcută.

- Ei bine, ar fi bine să terminăm cu asta. - Nu este nevoie să intri în panică.

- Dacă ar reuși să scape... - Încotro? Cum?

N-o va părăsi pe fată. Cât de departe poate ajunge cu ea?

Îți zic eu, o să încerce.

În cazul acesta, tot ce avem de făcut este să fim pregătiți.

- Cine este? - Fă liniște!

Haide, trebuie să te îmbraci.

- De ce? - Plecăm de aici.

- Acum? - Acum ori niciodată.

- Eu nu. Eu rămân aici. - Tu fă ce spun eu!

Nu trebuie să mă iei cu tine.

Te înșeli, sunt blocat cu tine. Acum, îmbracă-te și repejor!

Nu vom reuși niciodată.

Ei bine, dacă nu o facem, am terminat-o.

Singura noastră șansă este să ajungem la avionul ăla.

Ei bine, ei nu ne-ar ucide cu sânge rece.

N-ar face-o?

Știi cine este în realitate bunul doctor?

Colonelul Wilham von Andre.

A distrus un sat întreg, a împușcat fiecare bărbat, femeie, copil.

Este în capul listei. Crezi că s-ar opri la tine?

Vrei să mă lași o secundă?

Am o armă ascunsă și un singur cartuș.

- OK? - Nu, dar mă duc.

Închide-o.

S-a dus.

Nu ne putem întoarce acum. Pe aici.

A plecat!

Gracias. Gracias, amigo.

Patron!

Gracias! Muchas gracias!

- Deci, nu au putut scăpa! - Nu pot.

Ai mai zis asta. Câtă vreme trăiește, suntem în pericol.

Aș prefera să fiu în locul nostru decât în locul lui.

El nu știe unde se află. A făcut o greșeală luând-o pe fată.

O să lase o urmă pe care și-un copil ar găsi-o.

- Trebuie să fie pe la amiază. - Da.

Lăsăm o urmă lată de o milă.

Nu mergem foarte repede.

Poftim, mănâncă asta. O să te facă să te simți mai bine.

Sper că știi unde mergem.

Soarele răsare de la est. Acolo este coasta.

Da, dar cât de departe?

O să aflăm când ajungem acolo.

Vreau să zic cât de...

Ascultă.

Vânătoarea a început. În picioare!

- Porci? - Porci sălbatici. Pot fi răi.

Stai nemișcată!

Se îndreaptă în direcția potrivită.

Sper că bătrânul e la fel de rău pe cât pare.

Haide.

Cred că a fost mai rău decât părea. Norocul ne surâde.

- Trebuie să mă odihnesc o clipă. - Nu putem.

Trebuie să continuăm până se întunecă. Fiecare minut contează. Haide.

Ar fi trebuit să continuăm și să-i luăm prin surprindere.

Cel mai probabil ne vor surprinde ei.

Ne-ar auzi venind de la o milă distanță.

Nu vrem să ne încurcăm cu Latimer

până când îl prindem în vizorul puștii noastre,

și nu putem face asta pe întuneric.

Acum, odihnește-te. Este foarte probabil să ai nevoie de ea.

- Ești sigur că nu auzi câini? - Nu.

Cred că este o nebunie să deschizi focul.

Trebuie să mâncăm. Cum e peștele?

Doar nu-mi aminti și o să mă bucur de el.

Ce este așa de amuzant?

Doar mă gândeam,

băieții trebuie să se fi înecat cu coniacul

când au aflat cine ești.

Cel care s-a înecat cu adevărat ai fost tu.

Eu încă mai cred că este o nebunie să deschizi focul.

Ai multe de învățat despre treaba aceasta.

Tipii ăștia se simt destul de siguri pe ei.

Ei nu vor risca să cadă într-o capcană.

Așteaptă o clipă. Asta... nu e o idee rea.

Ascultă, ce crezi...

Ușurel, ușurel. Este în regulă.

Haide, ridică-te. Trebuie să te miști.

Pentru ce e asta?

Asta e pentru cineva care se grăbește, sper.

Ce facem de acum încolo?

Ne udăm picioarele. Haide.

Să nu bei prea mult.

Puteți merge la...

În regulă, mai bine te-ai odihni o clipă.

Sunt în regulă! Doar că... pot s-o fac. Continuă.

- Katie, sus! - Așteaptă o clipă!

N-avem niciuna! Haide!

Dă-mi drumul!

- Dă-mi drumul!! - Katie, pe aici!

- Sunt bine! Pot să reușesc! - Te duci înapoi în mlaștină!

Sunt bine! Sunt în regulă!

Katie?

Katie?

Nu are rost. Lasă-mă în pace. Continuă.

Sigur, este o idee grozavă.

Au traversat.

Nu sunt cu mult în față.

Aceste urme sunt încă umede. Haideți.

Katie? Katie!

Katie, ei...ei au trecut pe lângă noi.

Suntem norocoși.

Trebuie să mă părăsești. E singura ta șansă.

Așa este, continuă să te lupți cu mine.

Nu vreau să mă lupt cu tine, Mike.

Eu te-am băgat în asta.

Te rog, lasă-mă și du-te!

Acum, ascultă, orice s-ar întâmpla ni se întâmplă amândurora.

Vreau să o faci.

Crezi că poți merge mai departe?

- În regulă. - Hai să mergem.

Dar ei sunt înaintea noastră.

Noi suntem înaintea lor.

Ne întoarcem la avion și o să avem un start bun.

- Cum te simți? - În regulă.

Te descurci bine. Aici intervenim noi.

Nu va mai fi atât de greu acum.

Tot ce avem de făcut este să urmezi poteca pe care am tăiat-o.

Tu ține pasul.

Gata să mergem?

În regulă, să plecăm de aici.

Katie, ascultă.

Geniul nostru militar era atât de sigur pe el,

c-a lăsat avionul nepăzit.

Dacă reușim să ajungem primii acolo, nimic nu ne mai poate opri.

Ei bine, ce mai așteptăm?

- Mike? - Du-te și culcă-te, Katie.

Mike, vreau să-ți spun ceva, doar în cazul în care nu reușim.

O să reușim.

Vreau să zic pentru orice eventualitate, Mike.

Problema cu tine

e că nu ai învățat puterea gândirii pozitive.

- Știu, dar, Mike... - Du-te la culcare, Katie.

Bine. Nu trebuie să fii atât de categoric.

Mike?

- Era foarte frumoasă? - Cine?

Soția ta.

Nu știu, Katie. Am uitat.

Katie!

Katie, îmi pare rău.

- Nu vom reuși niciodată! - Trebuie să reușim! Haide!

Aici! Poftim, ia asta și mergi mai departe. Du-te! Aleargă!

- Ce ești tu... Aleargă!

Mike!

Mike!

- Mike, umărul tău! - Haide.

Stai o clipă.

Împinge.

Haide.

Nu există nicio șansă.

BROWNE: Latimer?

Latimer?

N-are niciun rost, Latimer.

Ai ajuns la capătul cursei tale.

Acum, deschide ușa și ieși afară.

Ascultă-mă, Latimer.

N-ai cum să scapi,

dar suntem dispuși să vă lăsăm să plecați pe amândoi,

dacă ne dai cuvântul că uitați tot ce ați văzut aici jos.

Mă asculți, Latimer?

Ascult.

În regulă, atunci. Acum, deschide ușa.

- Ești acolo, Latimer? - Sunt aici.

Domnișoara Connors?

Domnișoara Connors?

E dezgustată de voi doi, Browne.

Nu-i plac băieții care își pierd cumpătul.

Trebuie să dărâmăm ușa. Mă duc să aduc niște indieni.

Ei bine, închideți câinii altfel nu vor ieși.

În regulă. Rămâi aici.

Ce se petrece?

Au... au plecat după ajutor.

Nu avem nicio șansă, nu-i așa?

Cred că norocul nostru s-a terminat, Katie.

Îmi pare rău.

Mike.

Mike, nu-mi pasă, chiar nu-mi pasă, atâta timp cât ni se întâmplă amândurora.

Ai ales tipul nepotrivit, Katie.

Nu. Nu.

L-am ales pe cel potrivit.

Tu știi asta și eu știu asta.

Latimer?

Latimer, un glonț de aici pare să aibă numele tău pe el.

Sigur ai zis corect?

Nu mi-ar plăcea să văd fata rănită.

Va fi, știi tu, când ușa va fi spartă.

Femeile și copiii au prioritate? Nu prea pari a fi tu, Browne.

Asta este important, Latimer. Încerc să-ți dau o șansă.

În câteva minute, Van se va întoarce și această ușă va fi spartă.

E destul de nebun, să știi.

Amândoi veți fi împușcați unde stați.

Nu voi fi în stare să-l opresc,

dar presupunând că, Latimer, că tu și cu mine am făcut o înțelegere?

Vă dăruiesc viețile voastre,

mă duci cu avionul undeva prin America de Sud.

Ce zici de asta?

Și cum rămâne cu amicul tău? Ce facem cu el?

Am o pușcă aici, el nu va ști nimic despre asta,

dar ar fi mai bine să te hotărăști repede.

Nu va mai lipsi mult timp.

Știi, pentru o clipă, aproape că ai avut sens, Browne,

dar cum am putea avea încredere într-un tip gata să-și împuște prietenul?

Eu îți zic, că e ultima ta șansă.

Nu facem niciun târg!

În regulă. Orice se va întâmpla acum este numaia din vina ta.

Trebuie să-l aducem aproape de ușă. Cum?

Îți arăt eu cum. Eu plec de aici.

Mike, te rog, trebuie să mă lași să ies de aici!

M-am săturat! Nu mai pot suporta!

Katie, încetează! Nu fi proastă!

Lasă-mă să ies acum! Fă o înțelegere cu el, Mike!

- Nu! - Cheamă-l înapoi!

Dă-mi drumul! Dă-mi drumul! Deschid ușa!

Mike, îți zic dă-mi drumul!

Dă-mi drumul!

Dă-mi drumul, dă-mi drumul! Mike! Dă-mi drumul!

Vreau să ies! Ajută-mă! Mike, lasă-mă să ies!

Katie!

Mike...am reușit.

Traducerea: cățelul (Exclusivitate subs.ro)