Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Aeroportul din Praga a găzduit un eveniment fericit:

Official YIFY movies site: YTS.MX

domnul Fidel Castro a sosit după un zbor de zece ore.

Premierul cubanez, secretar general al Partidului Comunist,

a fost întâmpinat de membri ai partidului

și de președintele nostru, tovarășul Gustav Husak.

Dl Castro le-a transmis muncitorilor mesajul poporului cubanez,

care ne laudă succesul în construirea socialismului și în lupta pentru pace.

A subliniat nevoia de iubire și de înțelegere

între Republica Socialistă Cehoslovacia și Cuba,

dar și nevoia ca tineretul socialist să lupte împotriva imperialismului.

Generalul Castro a plecat către castelul din Praga

în ovațiile miilor de oameni care s-au adunat pe străzile orașului.

Când eram mic, tata și cu mine împușcam politicieni.

Le făceam cu mâna când treceau pe lângă noi dinspre aeroport.

Dar, când se apropiau, îi împușcam.

Luam totul în serios.

Tata zicea că, dacă-i împușcăm pe toți, totul va fi bine.

Un film de Petr Zelenka și prietenii lui

WRONG SIDE UP

Oprește !

Asta nu-i aici.

- Și ce facem cu ea ? - Dă-o jos.

- Face parte din transportul italian ? - Nu.

- Codurile astea de bare nu ne ajută. - Exact.

Hai să ne uităm la el...

În '83, am găsit un tip într-o ladă ca asta. Viu !

Voia să ajungă la iubita lui din Germania de Vest.

Dacă nu-l găseam, murea.

De ce ?

Dacă ții un om cu capul în jos, i se inundă creierul cu sânge.

Dar ar fi murit și de frig. Știi cât de frig e acolo ?

- Nu. - Incredibil de frig.

Ai stat vreodată nemișcat ore întregi într-o ladă ?

- Nu. - Nu-i de glumă.

- Și ce i s-a întâmplat ? - După cum am spus, l-am salvat.

Apoi, a venit poliția și...

Mai există o metodă garantată prin care îți recâștigi femeia.

Care ?

Îi tai puțin păr și îl fierbi în lapte.

Apoi, îl usuci și-l arzi cu frunze de măr.

Și arunci cenușa acolo unde v-ați cunoscut.

- Pare o vrăjeală. - Da, dar asta-i rețeta.

- Cum să tai părul unei femei ? - Trebuie să fii discret.

Când e cu spatele sau când doarme.

- Nu trebuie mult. - Nu e mai bine să-i iau niște flori ?

- Cât ați fost împreună ? - Doi ani.

Încearcă faza cu părul.

Bună, Jana ! Nu vreau să te deranjez, dar...

- Salutare ! - Salut !

- Intră ! - Nu... Voiam...

- Jana se va bucura să te vadă. - I-am adus caseta asta...

- Bei ceva ? - Nu, mersi. Sunt cu mașina.

Vino !

El e Petr ! Michal, Ivana, Blanka...

Jarda, Vojta... El e Petr. A fost cu Jana înaintea mea.

Lukas, Veronika... El e Petr Hanek.

- E controlor de trafic aerian. - Nu mai sunt.

Salutare ! El e Petr Hanek.

Lucrează în turnul de control al aeroportului.

Bună !

Am răspuns, și ghici cine era ! Jana !

A format greșit, dar am vorbit și m-a invitat la ea.

Și am făcut dragoste chiar în noaptea aia...

- Bună, Jana ! - Ce faci ?

Am vrut să mă pieptăn, dar peria e plină de păr.

Alex m-a invitat înăuntru.

- Bine, dar promite că nu bei ! - Alex a zis că ar trebui.

- Bine, dar măcar lasă jocurile. - Ce jocuri ?

- Bine ? - Sigur că da.

Sfrâncioc, sfrâncioc, sfrâncioc. Pinguin, pinguin...

- Pinguin, pinguin: porc, porc... - Porc, porc: vacă, vacă...

Nu sunt vacă, dacă am spus "vacă, vacă" !

Tu la ce te uiți ?

Lucrează aici. Ce ar putea să facă ?

- Sunteți la fel de idioți ! - Iar tu ești unică !

Bună, Jana ! Tocmai mă gândeam la tine.

Petr, cum ai putut să faci așa ceva ?

- Ce ? - Te-au văzut copiii.

- Care copii ? - Copiii mătușii.

- Copiii mătușii cui ? - A lui Alex.

Te-au văzut intrând în camera ei și tăindu-i părul.

- Petr ! - N-aș putea face asta !

E în pragul unei căderi psihice.

- Nici eu nu m-am simțit prea bine... - Asta nu are nicio legătură !

Vrea să te dea în judecată. Acum chiar ai dat-o în bară.

Vino și rezolvă problema !

Ce idiot sunt !

Mamă !

- Bună, Petr ! Ești ocupat ? - Bună ! Sunt pe pistă.

- Unde ? - Pe pistă. Muncesc.

- Te sun în legătură cu tata. - Ce s-a întâmplat ?

- Vino să-ți iei rămas-bun. - Pleacă undeva ?

- Tatăl tău e pe moarte. - Ce ?! Mamă !

Eu sunt, mamă.

Ce se întâmplă ?

- Bună ! - Salut !

A venit să-și ia rămas-bun.

- Pleci undeva ? - Nu.

I-am spus că ești pe moarte.

- Ești pe moarte ? - Nu.

De ce ai spus asta, mamă ?

Cum crezi că arată un om pe moarte ?

Nu așa !

Creierul lui moare. Nu-i mai pasă de nimic.

Nici despre situația din Bosnia, nici despre cutremurul din Georgia.

Îi pasă doar de bulele de bere.

Altfel, e perfect normal !

- Deci eu sunt aia "defectă" ? - Da.

De un asemenea efort e nevoie pentru a ține familia unită.

- Dar m-ai speriat de moarte ! - Altfel, nu vii deloc pe la noi.

- Ba da ! - Ba nu !

- Bine, nu. - Exact !

Credeam că are Alzheimer,

dar acum știu că e demență senilă.

Se vede după pupile.

- Îmi bagă o lanternă în ochi ! - Așa e, îi bag.

Demența senilă e din familie. Și tatăl lui a avut-o.

Mai ții minte cum se strâmba la tine bunicul tău ?

Nu.

- Glumea. - Da, glumea...

Într-o zi, l-au găsit fugind pe stradă în chiloți. Bau !

Nici măcar nu se mai sperie !

Nici când îi apar în față de după ușă !

Am încercat deja de două ori, și nimic.

E unul dintre simptomele demenței senile.

Și când te gândești că a fost celebru în toată țara !

Bau ! Vezi ? Vrea să fie speriat, dar nu reacționează.

Fiindcă nu-l sperii ca lumea. Latri la el !

- Și cum să fac ? - Bu !

Bau !

Nu "bau" ! "Bu" ! Tu faci ca un câine.

- Trebuie să plec. - Nu-ți place să stai aici ?

- Ba da. - Atunci, stai !

- Deci îți place aici sau nu ? - Poate că nu.

Exact ! Ai 33 de ani și o să sfârșești ca taică-tu.

Nici măcar un număr de telefon nu vrea să-mi formeze.

- Unul la întâmplare. - Orice număr !

De ce unul la întâmplare ?

Mama ta crede că lumea îmi va recunoaște vocea.

Pariez că, dacă formează un număr la întâmplare,

persoana care răspunde îi va recunoaște vocea din jurnale.

A fost vocea unei epoci, auzită în filmele de peste tot.

- O să mă creadă vreun pervers. - Nu mai găsi scuze !

- Nu poți vorbi serios ! - Oamenii își vor aminti de tine.

- Dacă sun, mă lași în pace ? - Da. Pe tine și bulele tale.

Martin, tu ești ? Jerry a fost călcat de o mașină.

- Jerry ? - Câinele nostru.

Am sperat că vei suna. Cum ai putut să pleci așa ?

E cumplit fără tine. Cât mă bucur că ai sunat !

- Unde ești ? - Într-un apartament.

Îți recunoaște vocea ?

Ești la ea...

- La cine ? - La femeia aia.

Când telefonezi de acolo, vocea îți sună ciudat.

- Te rog să vii ! - Nu pot acum.

Ce nu poți ?

- Știi că te iubesc ! - Da.

Da ?!

- Vorbesc foarte serios. - Da.

Ce da ? Zi ceva !

M-am simțit rău în ultima vreme. O să iau niște pastile.

- Nu... - Ce nu ?

- Spune ceva frumos ! - Ce să spun ?

- Spune-mi că mă iubești. - Folosește-ți vocea aia gravă !

Spune că mă iubești, chiar dacă nu e adevărat. Trebuie să aud asta !

Spune o frază coerentă !

Bine... Te iubesc.

- Și eu te iubesc. - Trebuie să închid...

Pa !

Vezi ? Pe scurt, cam ăsta e taică-tu.

- Bună, Jana ! - Bună !

Ți-am adus astea.

Mulțumesc.

- De data asta, ai mers prea departe. - Iartă-mă ! Serios, îmi pare rău !

Eram beat și...

N-ar trebui să-i cer iertare mătușii lui Alex ?

S-a încuiat în cameră și refuză să vorbească.

- Dar fetele ? - A trebuit să le ia Alex.

- Dar ce s-a întâmplat ? - Nu se puteau opri din râs.

Am adus părul.

Poate i-l implantăm cumva la loc.

- Aici ar trebui să râd ? - Sau i-aș putea lua o perucă.

E alergică la fibre sintetice.

Va trebui să-i faci o perucă specială, iar asta te va costa.

Bine.

- Mai vrea și scuze publice. - Cum adică ?

Un anunț în ziar.

- Și asta te va costa. - Bine.

Te urmăresc de multă vreme.

- Și ? - Glumele tale nu mai sunt amuzante !

- Dar nu sunt glume ! - Atunci, ce sunt ?

- Fac totul ca să te aduc înapoi. - Nu începe !

Te iubesc ! Mi-e dor de tine ! Alex e un înlocuitor temporar.

- Nu e temporar ! - Atunci, ce e ?

Ne căsătorim.

Faceți pauză ?

Fiindcă am tăiat părul cuiva ?

De ce să nu mă mărit cu un bărbat pe care-l iubesc ?

E prea plictisitor. Îți trebuie cineva imaginativ.

- Ca tine ? - Da.

- Odată, m-ai lăsat la o benzinărie ! - Eram îngrijorat.

Am discutat deja. Am venit să-ți cer iertare.

- Dar nu te-ai întors ! - Deci s-a terminat !

De șase luni ! Și dă-mi cheile înapoi !

Să nu te aștepți că aduc peruca !

- Ba mă aștept ! - N-ai decât !

- Bună ! - Bună seara !

- Am auzit un zgomot. Ești bine ? - Pilota mea a prins viață.

- Pilota ?! - Acum e-n ordine.

- Unde e ? - Acolo.

- Unde ? - După colț.

Asta e ?

- Locuiești cu cineva ? - Nu prea.

- Eu sunt Alice. - Petr.

De alături. Ne-am mutat aici pe 16.

- Nu arăți prea bine. - Așa arăt întotdeauna.

- Poate îți trebuie ceva de băut. - O idee excelentă.

- Vrei și tu ? - Sigur că da.

- Apartamentele noastre sunt la fel. - Da ?

- Nici Jiri nu e prea grozav. - Jiri ?

Cel cu care trăiesc.

E muzician și compozitor. Are o problemă cu lifturile.

Cu lifturile ?!

Dă în judecată hotelurile din toată țara.

De ani buni, muzica lui se aude în lifturile lor.

- Dar n-a primit nici măcar un bănuț. - Am înțeles.

Și îi dă în judecată.

- Alice ! - Aici ! Beau ceva !

- Ce-a fost hărmălaia aia ? - Pilota lui a prins viață.

Termină !

Chestiile astea se întâmplă când locuiești singur.

- Petr, el e Jiri. - Salut !

- Ce zici de o bere ? - Sigur că da.

Alice, aduci niște beri ?

Alice ți-a vorbit despre...

Doar despre hoteluri și lifturi.

Problema mea e dreptul de autor.

De-asta e inundată lumea

de mizeria numită "proprietate intelectuală".

Orice prost care-și spune "artist" poate câștiga din dreptul de autor.

Și continuă să creeze mizerii.

- Tu creezi ? - Nu.

Bine. Deși, cine știe, ai putea ! Ai ochii potriviți ?

- Lentile de contact ? - Nu.

Bine.

- I-ai spus ? - I-am zis de hoteluri.

Și eu.

Vezi ce complicată e povestea cu hotelurile ?

De parcă n-ar fi suficient, am dat și peste pisicuța asta...

Care vrea să ne privească cineva când facem sex. Ce părere ai ?

Nu prea știu ce să zic.

Am încercat să facem amor singuri, dar a fost inutil.

Am încercat totul...

Ne-am gândit că pisicuța ar putea fi lesbiană...

- Ceea ce n-ar fi așa de rău. - Da, și ?

- Nu este. - Nu sunt.

Să știi că nu e simplu să găsim pe cineva care să se uite la noi.

Ai văzut ce ochi au oamenii ? Complet lipsiți de viață.

Ar putea fi și nebuni. Ochii nebuni sunt acceptabili.

Dar toată lumea are ochii lipsiți de viață.

Ne trebuie cineva cu ochii larg deschiși. Ca tine !

Are niște ochi minunați !

- Bună, Jana ! - Bună !

Îmi pare rău că ne-am certat.

- Scuze ! E cineva acolo ? - Nu, e-n ordine.

- Am auzit voci. - Niște pisici.

Ce ?

Petr !

- Jiri, nemernicul nu se uită ! - Jana, trebuie să închid !

- Mersi. - N-am făcut decât să mă uit.

Nu e simplu să găsești pe cineva care să se uite.

Alice !

Dacă te mai simți singur, treci pe la noi !

Alice !

Salut !

- Te duc undeva ? - Nu, eu...

De fapt, voiam să te întreb ceva.

Telefoanele rețin ultimul număr format ?

- Depinde de telefon. - Unul asemănător cu cel de acasă.

- Cât de asemănător ? - Foarte !

E același ?

Da...

Telefonul vostru reține ultimul număr. De ce întrebi ?

Mă știi, nu sunt prea tehnic.

Se poate forma din nou numărul ?

Telefonul are un buton pe care scrie "R".

Apeși pe el, și numărul e format din nou.

- "R"-ul ăsta ? - Exact.

Mă bucur că l-am adus cu mine.

- Ți-am adus o perucă. - Ce perucă ?

E doar de probă, ca să văd cât de mare ai capul.

- Și după ce aflăm ? - Îți fac o perucă specială.

Nu peruca e problema.

Nu mai am încredere de sine.

Îmi pare foarte rău.

Săptămâna viitoare e un vernisaj. Vrei să vii cu mine ?

Păi... sunt chestii frumoase... Vernisajele astea...

- Ce vă aduc ? - O cafea.

- Altceva ? - Un Mattoni.

Bună ! Mă cheamă Hanek. Am vorbit o dată.

- Ești de la compania de asigurări ? - Nu. Ai crezut că sunt altcineva.

Ai crezut că sunt Martin. Dar eram eu, David Hanek.

Și de ce suni ?

Voiam să mă asigur că ești bine.

- Ziceai că o să iei pastile. - Pastile ?! Serios ?!

Ce-a fost zgomotul ăla ? Întrerup ceva ?

Umezeam niște lut.

- Mai bine închid. - Stai puțin ! Am plâns ?

Nu chiar. Dar câinele ?

- Care câine ? - Jerry.

- Ce-i cu el ? - Parcă fusese călcat de mașină.

Ți-am spus asta ? Am inventat.

Iartă-mă că am mințit, dar am vrut să-l fac pe nemernic să-i pară rău.

- Mie mi-a părut foarte rău. - Da ? Păcat !

Nu-i nimic. Mi-a plăcut.

Nu puteți folosi acest telefon.

E drăguț că ți-a părut așa de rău.

Trebuie să închid. Mă bucur că tu și Jerry sunteți bine.

Stai puțin ! Ai vrea să treci pe la mine ?

Sunt aproape gata.

Ți-aș putea sculpta bustul.

L-am numi...

"Străin sunând o femeie aflată aproape de o cădere nervoasă."

- Strada Cisticky, 15U. - Îmi pare rău, la revedere !

Lăsați telefonul !

- Telefonul ! - E telefonul meu !

- Mai durează 20 de minute. - Mă duc să fumez o țigară.

Jos. În hol.

Bună !

- Ce cauți aici ? - Ți-am adus ceva.

Poftim ! Mulțumesc.

- Acum lucrezi aici ? - Da.

Mă pregătesc pe această mașină ESE 20:

24 de volți, 13 km/h, încărcătură de două tone.

- Impresionant, nu ? - Cât de departe poate merge ?

- Habar n-am. Vrei o cafea ? - Da.

Mă gândeam că aș putea închiria apartamentul tău.

De ce ?

N-o să-ți mai trebuiască, după ce te măriți cu Alex.

- Ai deja un apartament. - În care se întâmplă lucruri ciudate.

Pilota mea a început să vorbească...

- Nu ai destui bani. - Ba da, muncesc mai mult.

- Cu stivuitorul ? - Asta e munca mea principală.

Cealaltă e cu vecinii mei.

- Cum adică ? - Nu e important.

Le faci curat ?

Nu... Tipul e muzician. Un om foarte drăguț.

Femeia cu care trăiește

vrea pe cineva care să-i privească făcând dragoste.

Și care e rolul tău ?

Eu privesc.

- Și primești bani ? - Da.

- Nimeni nu te-ar plăti pentru asta. - E o slujbă ca oricare alta.

- Privești doi străini făcând sex ! - Da.

Te plătesc pentru asta ? Și o numești slujbă normală ?

Nu întru totul, dar în mare, da.

- E destul de ciudat. - Dar e adevărat.

- Trebuie să-ți spun și eu ceva. - Nu sunt sigur că vreau să aud.

Ascultă ! E destul de interesant. Stai jos !

După ce ne-am despărțit, mi-a fost foarte rău.

Am început să fac lucruri ciudate.

Știi cabina telefonică de lângă casa mea ?

- Da. - Da ?

Am notat numărul și am început să aștept lângă fereastră.

Când trecea un tip care arăta decent, sunam.

Decent ? Cu costum și servietă ?

Nu contează. Contează doar că răspundeau.

Așa...

- Și tu ai fi răspuns ! - Bineînțeles. Și ?

Mă prefăceam că am greșit numărul, ceea ce li se părea foarte romantic.

Vorbeam o vreme, apoi, îi invitam la o cafea.

- Și mă culcam cu ei. - Câți au fost ?

Nu știu... 20.

- Despre ce perioadă discutăm ? - Una scurtă.

Pariez... Jana, e clar că ai inventat totul.

Chiar vrei să cred că te-ai culcat cu 20 de bărbați ?

Asta te-ar face o târfă.

- Dar Alex ? - Alex a fost unul dintre ei.

De-asta vrei să te măriți cu el ? Sau trebuie ?

- Nu. - Atunci, n-o face !

- Ai o idee mai bună ? - Nu mai am.

M-am gândit eu...

Drăguț, nu ?

Parcă e marea.

Așa este.

Vreau să-ți arăt ceva.

- Uită-te ! - Ce-i asta ?

În ultima vreme, am avut timp să mă gândesc la viață.

Am făcut o listă cu obiectele cu care a aruncat în mine soția mea.

- E o listă destul de lungă. - Am fost împreună 23 de ani.

- O masă de ping-pong ?! - Da, în Bulgaria.

M-a lovit în degetul mic. Ce m-a durut !

Femeile nu sunt rivalele, ci coechipierele noastre.

- Dar meciul e foarte dur. - Ai mare dreptate.

Voiam să te întreb... Cu ce i-ar sta bine ?

Oamenii de aici nu au gust, dar tu pari a fi altfel.

Nu te cunosc bine, dar cred că pot avea încredere în tine.

Bineînțeles. Îmi plac ! Dar puloverul ăla ?

Nu e un pulover, e o fustă. I-am cumpărat-o soției mele în '83.

N-a purtat-o de atunci.

- Soția mea ? - Da, soția mea.

- Ce părere ai ? - Drăguță.

- Ea e Eva. - Bună !

Einstein sau Baekeland au spus că plasticul e viitorul ?

- Cu ce i-ar sta bine ? - Nu știu...

Depinde cât de îndrăzneață e Eva.

Cred că e foarte îndrăzneață.

Dacă-i așa, atunci, poate că asta. Și sutienul...

Doamne, la asta sunt zero !

N-am nicio șansă.

Dacă ții berea așa, ți se încălzește.

Îmi place s-o țin. Mă fascinează cum aerul rece din sticlă

se dilată, încălzindu-se, și împinge afară bulele.

- Ți-ai dat seama de asta ? - Am exersat timp de 30 de ani.

- Și ce mai faci ? - Nimic. O înnebunește pe soția mea.

Întreb de slujbă. Ce-ai făcut ?

- Nimic cu care să mă laud. - Hai, laudă-te !

Am citit știri pentru jurnale. Mai ales, în anii '70.

Serios ?! Îți amintești vreunul dintre ele ?

Erau prostiile comuniste obișnuite.

"Combinele sunt pregătite pentru o nouă recoltă-record."

- Mai spune-mi ! - E jenant !

Nu mi-a plăcut niciodată ca vocea mea să fie asociată cu știrile de atunci.

- Ai o voce foarte frumoasă. - Mulțumesc.

Ai și ochi frumoși ! Ușor sălbatici...

E de la Alzheimer. Soția mea l-a descoperit.

E adevărat.

Nici nu mai pot fi speriat.

Soția mea încearcă să mă sperie, dar nu merge.

Și ce face ?

Uneori, dă cu pumnul în ceva... Sau spune "bau".

Dar nu are niciun efect, din cauza bolii mele.

- Locuiești cu cineva ? - Nu. Alea sunt hainele lui Martin.

M-am gândit că intru în mintea lui dacă-i port hainele.

- Și ce-ai aflat ? - Că nu m-a iubit.

- Și asta ? - E a mea.

E drăguță.

Drăguță...

- Sari cu parașuta ? - Am sărit cu Martin.

- Și mie mi-ar fi frică. - Nu e mare lucru. Ți-ar plăcea.

- Ce-i asta ? - Un proiect vechi: "Amanții".

Bu !

Vezi ? Te-am speriat !

- Da, așa e. - Când mai poți veni ?

Dacă tot ai început, trebuie să vii regulat.

- Va fi încă un "proiect" al tău ? - Nu. Vei fi numai tu...

"Străin sunând o femeie aflată aproape de o cădere nervoasă."

- Strada Cisticky, 15U. - Exact.

Ai întrebat până unde poate merge. Poate ajunge până la tine.

Ești nebun !

Poate că nu trebuia să meargă atâta.

Uneori, cred că în jur se întâmplă lucruri ciudate.

Și eu.

Poate că, dacă eram împreună, nu se întâmpla nimic în jur.

Nu se întâmplă în jur, ci în noi.

Când eram împreună, lumea părea plină de nebuni.

- E un ghinion: atrag ciudații. - Nu e niciun ghinion.

Îi atragi pe oamenii ăia fiindcă așa ești pe dinăuntru.

Iartă-mă !

Las-o în pace ! Pune-o jos în clipa asta !

- Ce are pe ea ? Fusta mea ! - Am împrumutat-o doar ca o glumă.

Am terminat, dacă e ceva între tine și târfa asta de plastic !

- Am terminat ! - N-o arunca !

Am vorbit despre tine cu sora de la banca de sânge.

- I-am explicat starea în care ești. - Nu sunt în nicio stare.

Ba da, dragul meu !

O stare cât se poate de rea ! Poftim, ia cutia asta !

La 33 de ani, nu știe să meargă la cumpărături !

De ce-i spui ?

- Și iubita lui l-a părăsit. - Nu-l mai deranja pe chelner !

O să sfârșești ca tatăl tău. Știi cu ce se ocupă ?

I se face un bust din lut. E precum Golem.

- Unde te duci ? - Acasă.

Îi mai dau tatălui tău o lună. Măcar ia tăieturile astea din ziare !

Citește despre ororile care se întâmplă în lume !

MURĂTURI PENTRU BOSNIA

S-a întâmplat ceva ?

Am rămas fără băutură, așa că m-am servit.

- Azi am fost la tribunal. - Și ai câștigat ?

Depinde. Dar cred că da.

Întreabă-l pe dl Câștigător despre victoria lui !

A stropit pe toată lumea cu apă gazoasă.

Pe toți oamenii ăia eleganți:

judecătorul și restul celor de la tribunal.

S-a ridicat și a scos un sifon.

- "Pisi" a sperat că o să câștig. - M-am așteptat să se lupte !

- Exact asta am făcut ! - Trebuia să-ți iei un avocat.

Trebuia să-ți pregătești cazul și să lași stropitoarea acasă.

- Era să mor de rușine ! - Ți-a fost rușine cu mine ?

- Da, azi m-ai făcut de rușine. - Eu ?!

Mi-am sacrificat nuditatea pe altarul relației noastre !

Nu-i cine știe ce ofrandă.

Viața mea sexuală e o entitate care orbitează în jurul meu ca un satelit !

- Ce mai satelit ! - Vorbesc serios !

Iubitei mele n-ar trebui să-i fie rușine cu mine !

Țin minte când femeilor nu le era jenă cu bărbații lor.

- Firul amintirilor... - Poate că eram ratați.

Dar femeile noastre rămâneau lângă noi !

Asta era frumusețea comunismului. Dar s-a terminat.

- Ai dreptate, s-a terminat. - De-asta mă părăsește pisicuța.

Înseamnă că s-a terminat și pentru tine.

Îmi pare rău. Erați un cuplu foarte drăguț.

Eram.

Salută-l pe tatăl tău. E un tip de treabă.

Îl cunoști pe tata ?

A trecut pe aici. Nu erai acasă... Iar pisicuța era înfierbântată.

Știi restul.

Gustac Husak, secretarul general al Partidului Comunist,

face o vizită de două zile în nordul Moraviei.

A sosit în Ostrava

însoțit de secretarul Kempny și de prim-ministrul Korcak.

Ieri, tovarășii au vizitat fabrica Technoplast, de lângă Kromeriz,

și au luat parte la inaugurarea unei întreprinderi

în care se produce pielea sintetică Barex.

Acolo au participat la un eveniment important:

muncitorii au terminat al milionulea metru pătrat de piele sintetică.

- Ce frumos ! Când a fost asta ? - Pe 15 iulie 1973.

- Îți amintești data exactă ? - Uneori, îmi mai rămân în minte.

- Ar trebui să le spui la petreceri. - Nu știu ce să zic.

Vorbesc serios !

- Sunt ca niște poezii. - Crezi ?

Oamenii duc dorul acelor vremuri.

Au o sensibilitate aparte. Sau ceva de genul ăsta.

Poate că e în tine.

În tine, David...

Va fi o săritură incredibilă.

E foarte frumos ! Minunat !

Știi că nu contează nimic din ce se întâmplă în aer ?

- Unde nu contează ? - În viață.

N-am știut asta.

De-asta zboară atâția oameni. Serios !

Ia ghici ! Au refuzat să-mi ia sânge !

După 20 de ani, sora aia a spus: "Regret, doamnă Hanek,"

"dar sângele dv. nu mai îndeplinește criteriile de donare."

Așa că am întrebat-o dacă știe ceva despre Bosnia.

E atât de sigură că acolo nu e nevoie de sângele meu ?

- Tu mi-ai lua sânge, nu ? - Eu ? De ce ?

Nicio grijă ! Glumesc ! Nu am înnebunit.

- Vezi ce am pe mine ? - Hainele tatei.

Exact.

Crezi că sunt dusă cu pluta și că le-am pus din greșeală.

- Da. - Nu. Am făcut-o înadins.

Dacă porți hainele altcuiva, poți intra în mintea acelui om.

- Știai ? - Nu.

- Acum știi. - Mulțumesc.

- Crezi că am luat-o razna ? - Nu cred nimic.

Nici tu nu ești foarte normal.

Te înconjori de cutii, pilota îți prinde viață...

Totul conduce către o concluzie: ești la o răscruce.

- Bine, sunt la o răscruce ! - Una importantă !

Cine nu e la răscruce ? Uită-te la tine !

Habar nu ai de capul tău ! La 33 de ani, nu ai o parteneră !

Nu știi ce să gândești, nu știi ce să crezi...

- Beau... - Da, bei !

Oamenii te folosesc. Ești ca un burete care absoarbe tot !

Un burete care refuză să-i ia sânge mamei lui

atunci când draga de ea îl roagă asta.

- Și cutiile astea sunt un semn ! - Tu mi le-ai dat.

- N-aș putea să împachetez atâta ! - Dar ai făcut-o !

- Bine, poate unele. Dar restul ? - Care restul ?!

Tu trebuie să le fi împachetat, dragul meu.

Mamă !

- De ce nu le-ai trimis ? - Aștept.

- Ce ? - Cred că mai multe cutii !

Fiindcă sunt un burete, beau și sunt prea slab ca să le trimit.

Fiindcă nu am o iubită care să mă ajute

sau o mamă care să mă sfătuiască cum și unde să le trimit !

Nu. Nu le-ai trimis pentru că nu mă iubești.

- Nu te iubesc. - Așa este.

Sigur că te iubesc !

Dacă mă iubești, ia-mi sânge ! Am aici tot ce trebuie.

Nu pot să-ți iau sânge ! N-am mai făcut asta !

N-o să spunem nimănui. Va fi secretul nostru.

- Nu sta acolo ! - Îl ținem ascuns până avem nevoie.

Nimeni nu are nevoie de sângele tău. Ți s-a spus foarte clar !

Nici de sângele tău, nici de sfatul tău !

- Știi ceva despre Bosnia ? - Bosnia ?

Acolo e nevoie de el.

- Nimeni nu-ți trimite sângele acolo ! - Noi !

- Cum ? - Nu știu.

Închiriem un avion pentru cei 200 ml ? Îl ducem cu mașina ?

- Ia-mi odată ! - Chiar ai trusa cu tine ?

Da, am tot.

Îți tremură mâna. Trebuie să bei ceva.

E un semn de parkinson. Ai parkinson ?

Bună seara ! Acest om minunat din bulă e iubitul meu...

Adică prietenul meu bun. Vreau să vi-l prezint...

În anii '70, citea textele jurnalelor de știri.

Și încă și le amintește pe toate. David Hanek !

Gustav Husak, secretar general al Partidului Comunist,

face o vizită de două zile în nordul Moraviei.

A sosit în Ostrava

însoțit de secretarul Kempny și de prim-ministrul Korcak.

Ieri, tovarășii au vizitat fabrica Technoplast, de lângă Kromeriz,

și au luat parte la inaugurarea unei întreprinderi

în care se produce pielea sintetică Barex.

Acolo au participat la un eveniment important:

muncitorii au terminat al milionulea metru pătrat de piele sintetică.

Ea e Sylvie. El e Petr...

Dacă vrei să vorbești despre ceva...

Și dacă ai nevoie de ceva...

- Îți privești vecinii pentru bani ? - M-au obligat.

Nu te-au plătit ?

- De ce accepți ? - Din asta trăiesc.

- Te duci acolo des ? - Oricum s-a terminat.

- Ce-i cu femeia cu care ești ? - Dar cu jurnalele tale de știri ?

Sylvie m-a rugat.

Te culci cu ea ? E cu 30 de ani mai tânără.

- E platonic. - Ce intenții ai ?

- Îmi face un bust. - Nu e normal !

Poate.

E treaba noastră cum alegem să trăim. Nu că am avea prea mult de ales.

- Dar n-ar trebui să ne înstrăinăm. - Sigur că da.

Pa !

Pa !

- Hanek. - Eu sunt.

Unde ești ?

- Să mergem ! - Unde ?

La mine acasă.

Serios ?!

Jana și Alex sunt la un spectacol.

Închide ușa !

Te poți relaxa. Fetele sunt cu fostul meu soț.

- Nu sunt aici ? - Nu, nu sunt.

Nu-ți târșâi picioarele !

Ia loc !

Ce părere ai despre mine ?

Nu știu prea bine.

Ce zici de picioarele mele ?

- Drăguțe. - Și eu cred asta.

Soțul meu spunea că sunt prea subțiri.

Mie îmi plac.

- Cred că am avut noroc cu ele. - Așa este.

Mă duc la baie.

Da...

Bine ?

Sigur că da.

N-aș putea să improvizez o seară întreagă.

Nu era vorba de improvizație. Totul a fost stabilit.

- Ba nu ! - Câtă naivitate !

Dacă nu mă crezi, uită-te pe program !

Mă duc la culcare.

- Alex, trebuie să-ți spun ceva ! - Spune-mi mâine.

O să-ți spun acum. Vino să stai jos.

Ții minte cum ne-am cunoscut ? Coincidența cu cabina telefonică ?

Da, a fost soarta.

- N-a fost deloc soarta. - Nu ?

Alex, am sunat înadins la cabina aia.

Ce vrei să spui ?

Am găsit numărul și am început să aștept la fereastră.

Când trecea pe acolo un ciudat, sunam la cabină.

- Vorbești serios ? - Da.

Stăteam puțin de vorbă, după care unii dintre ei urcau la mine.

Beam o sticlă de vin și repetam figura a doua zi.

De ce-mi spui asta ?

Am făcut-o din cauza lui Petr.

Adu-mi uleiul albastru din baia de jos !

Uleiul albastru din baia de jos...

- De sub oglindă ! - Bine, de sub oglindă.

- Ce are atât de special ? - Cu el, lucrurile prind viață.

- E un idiot. - Nu spune asta !

Când sunt cu el, și mersul pe stradă e ceva special.

- Lucrează într-un depozit ! - În cazul lui, nu contează !

Un ratat !

Vezi ce scoți pe gură ! E deschis, amuzant...

Se plimbă cu un stivuitor ! Chiar am râs pe tema asta !

Asta îl face minunat !

Dacă e așa de minunat, de ce nu sunteți împreună ?

Fiindcă am crezut că nu va fi așa.

Acum nu mai ești sigură ?

A mai crezut cineva că a fost o coincidență cabina telefonică ?

Doar eu.

Alo !

- Bună, Jana ! - Bună !

- Jana, asta e cabina telefonică ? - Voiam doar să-ți aud vocea.

- Ce frumos din partea ta ! - E ?

- Ce faci ? - Am fost la un spectacol de dans.

La care ?

- Asta e cabina ? - Da.

- S-a întâmplat ceva ? - Nu.

Ai o voce ciudată.

M-am certat cu Alex.

Serios ? Îmi pare rău !

- Serios ? - În fine, nu foarte rău.

Îmi pare rău... puțin.

Ești acasă ?

- Ești în baie ? - Păi...

Unde e uleiul ?

- E cineva acolo ? - Nu.

Am auzit o voce.

- Era ceainicul. - Părea o voce de femeie.

E doar casetofonul...

Te iubesc ! Nu-mi pasă dacă e cineva acolo.

Și eu te iubesc. Și sunt singur.

Jana... Nu te mai aud. Trebuie să închid.

Bine... Pa !

Cum a fost la spectacol ?

Mersi mult, mătușică !

Acum te culci cu mătușa lui Alex ?

O ajutam să-și recâștige încrederea de sine.

A găsit tipul potrivit.

- Frumoase picioare ! - Da, sunt.

- Știai că a fost manechin ? - Nu.

Dar părinții tăi ? Mama ta mai donează sânge ?

- Da. - Și tatăl tău ?

Declamă din nou jurnale de știri.

- Serios ?! - Da, la petreceri.

Îmi amintesc cum vorbea cu bulele din sticla de bere.

Spuneam: "Dacă scoate cel puțin două, totul va fi bine."

- Ar fi trebuit să spui trei. - Poate.

Nu lua în serios ce i-am spus lui Alex despre tine.

Sigur, înțeleg.

- Și acum ? - Mă duc înapoi.

Sigur...

Martin, ai fost cândva cel mai arătos băiat,

dacă priveam în toate direcțiile.

Dimineața, îți scufundai mâinile în apă,

în apă cu puțin săpun.

Sprijinit de tocul ușii, nu salutai niciodată,

îți puneai aripile, fiindcă nu doare să zbori,

și căutai mântuirea în măceși.

Tufișurile strigau: "Te înțepăm, Icar !"

Apoi, atârnai doar de un fir.

O mișcare greșită, și ai sfârși ca mine,

într-o plonjare adormită, într-un pahar de ceai de măceșe.

Și așa se duce lumea, Martin... Icar.

Ești trează ?

Ce s-a întâmplat, David ? Am vrut să sun la poliție.

- E vorba de sculptură... - E 4:30 dimineața !

Bustul pe care mi-l face Sylvie...

Nu e vorba numai de cap... E mai complicat.

Și la ce mai "lucrează" ? Faceți și dragoste ?

Nu m-ai mai mințit niciodată, nu-i așa ?

- Nu. - Stai jos !

Din punct de vedere moral, e îngrozitor și de neiertat.

- Ca să nu ne mai gândim la mine. - Da...

Dar, medical vorbind, are un efect pozitiv.

Mintea ta e mult mai ascuțită de când ai început să minți.

- Serios ?! - Clar !

Ochii tăi nu mai au umbra aia gri, de apatie...

Îi sunt recunoscătoare lui Sylvie.

Dar, personal, te consider un rahat penibil.

Dacă nu vrei, nu trebuie să vii !

Dar am venit împreună !

Da, dar spuneai că nu contează ce se întâmplă în aer.

Nu, dar contează ce se întâmplă în pat.

Am înțeles.

Ce ai înțeles ? Să merg cu tine sau nu ?

- Depinde de tine. - Ce depinde de mine ?

Credeam că ești destul de mare cât să știi ce vrei !

Scuze !

Bu !

Nu te-ai speriat !

- Alo ! - David, eu sunt ! Ai treabă ?

Bună ! Sunt în aer !

Nu te aud ! Ce-i cu zgomotul ăla ciudat ?

- E aerul. - Unde ?

- Vântul. - Conduci ?

Închide geamul, ca să nu răcești !

Bine, dar trebuie să închid.

Am sunat să-ți spun că-mi pare rău că te-am făcut "rahat".

Pa !

Vă pot ajuta cu ceva ? Vă rog, doamnă, trebuie să plecați !

Dar n-am plătit cafeaua !

E din partea casei. Vă rog frumos să plecați !

Doamnă, haina dv...

Ucraina. Armistițiul e unul fragil...

India... un cutremur...

- Dar Tadjikistan ? - Se luptă.

- Și Sylvie ? - S-a terminat.

- A început să mă sperie. - Glumești ?

Ai o viață prea complicată.

Nici a ta nu-i prea simplă.

Regret cele întâmplate. N-am putut controla lucrurile.

Voiam să spun ceva... Cred că avem o relație bună.

Ce ți s-a întâmplat nu poate schimba asta.

Chiar avem o relație bună.

Te iubesc !

Nu trebuie să spui asta, dacă nu e adevărat.

Dar e adevărat.

E treaba noastră cum alegem să trăim. Nu că am avea prea mult de ales.

Dar n-ar trebui să ne înstrăinăm.

Dacă mai vrei, poți închiria apartamentul meu.

- Nu am niciun ban. - Nu contează...

Cât timp nu te deranjează să stau și eu acolo.

Bine.

- Da ? - Sigur !

Atunci, ne vedem la cinci ? Dar la mine acasă, nu la tine.

Sigur.

Să nu ajungi în altă parte sau să lași vreun obstacol să te oprească !

Nicio grijă !

O clipă !

Adio, Eva !

Adio !

Adio...

Mai ții minte că ți-am spus de un tip

care a încercat să plece colet în Germania ?

Tipu' ăla... eram eu.

Serios ?!

Am făcut asta pentru o femeie. Dar m-a turnat soția mea.

- Ce ?! - Mi-a salvat viața.

- N-o să uit niciodată. - Ce drăguț !

Apropo de Germania... Am nevoie de ceva asemănător.

- În Zizkov. - Zizkov ?

- La ce număr, pe strada Pripotocni ? - Strada Pribenicka ! Numărul 12.

- Știu. Glumeam cu tine. - Sper !

- Drăguț, nu ? - Da.

Bine...

Ai o ploscă, în cazul în care e aglomerat ?

Nicio grijă, știm o scurtătură !

- Bună ziua ! - Bună !

O livrare specială.

- Unde ar trebui să-l punem ? - Nu știu... Acolo !

- Să-l deschideți repede ! - Ca să nu se "strice".

Sunteți complet nebuni !

Dacă te-aș lăsa acolo ?

E cineva ?

- Ăsta nu-i pe listă. - Dă-i drumul !

Ați urmărit filmul WRONG SIDE UP