Original subtitles

DUPĂ REVOLUŢIILE DE LA 1848,

LUPTELE PENTRU LIBERTATE ŞI UNITATE NAŢIONALĂ

AU CONTINUAT SĂ ZGUDUIE VECHILE AŞEZĂRI ALE EUROPEI.

ÎN IANUARIE 1859, PRIN DUBLA ALEGERE A LUI ALEXANDRU IOAN CUZA

CA DOMN AL MOLDOVEI ŞI ŢĂRII ROMÂNEŞTI

SE PUNEA TEMELIA STATULUI ROMÂN MODERN: PRINCIPATELE UNITE.

ÎN ACELAŞI AN ÎNCEPEA ŞIRUL BĂTĂLIILOR PENTRU ELIBERAREA ŞI UNIFICAREA ITALIEI.

ÎN VESTITA EXPEDIŢIE A VOLUNTARILOR COMANDAŢI DE GENERALUL GARIBALDI,

LUPTAU PENTRU NOUA ITALIE, ALĂTURI DE ITALIENI,

NUMEROŞI SPANIOLI, FRANCEZI, POLONEZI, UNGURI,

PRECUM ŞI ROMÂNI DIN TRANSILVANIA AFLATĂ ÎNCĂ SUB STĂPÂNIRE AUSTRIACĂ.

Nu există scăpare, Sandule.

Ne-au prins în cleşte.

Am mai trăit noi o zi ca asta, în '48, lângă Abrud.

(Să luptăm) Sandule, până când om vedea că Transilvania noastră s-o unit cu ţara.

Eu... acolo nu mai ajung.

O s-ajungem, Crişane!

Înainte, voluntari!

RUG ŞI FLACĂRĂ

SCENARIUL de ADRIAN PETRIGENARU

DUPĂ ROMANUL CU ACELAŞI TITLU DE EUGEN URICARU

În cine tragi, locotenente?

Locotenentul nu mai există.

Sunt Gaspar Bogathy, om disponibil şi atât.

Te joci de-a războiul, tinere?

Nu mă joc, domnule general.

În locul fiecărei sticle ar putea fi altceva. Chiar un cap încoronat.

Când o să-l găsesc, o să mai auziţi de numele meu.

Cauţi cu orice preţ o spânzurătoare?

Măcar să fie pentru o faptă care să umple ziarele.

Să zguduie Europa!

Nu credeţi că e un preţ destul de bun pentru viaţa mea, domnule general?

De noi tot nu mai are nevoie nimeni.

S-ar putea să am EU nevoie de dumneata, Bogathy.

Ce să faci cu el, colonele?

Ăştia-s oamenii acţiunilor individuale violente, rataţii, goi la orice.

Nu-i dispreţui pe dispretati, frate Tur.

Saltul tirului solitar nu poate fi prevenit.

Nu de ei avem nevoie, frate Frigyessy.

Noua ne trebuie oameni care să ardă pe rugul unui ideal.

Sunt arme mai greu de mânuit. Da, dar au bătaia cea mai lungă.

Regia ADRIAN PETRIGENARU

Regele vrea să culeagă singur roadele victoriei.

De-aia ne lasă la vatră.

Acum nu mai are nevoie de voluntari.

Îi întoarce spatele lui Garibaldi.

Pentru asta mi-am riscat eu viaţa, ca să fiu alungat acum că un vizitiu?

Unitatea Italiei s-a înfăptuit, nu-i de-ajuns?

Sandor! Sandor, dragule!

Trebuia să te văd, să îţi vorbesc!

Te-ai purtat cu strălucire la...

Era să ne găsim sfârşitul la capătul ăsta de lume.

Pe când noi, tu şi eu avem încă multe de făcut în Ardealul nostru.

Ce să facem, domnule general... detaşamentele se destrama.

Unde este pumnul de oţel cu care să lovim în inima imperiului? De ce dezarmăm?

Apele nu curg numai pe deasupra ci şi de sub pământ, dragă Sandore.

Află că lupta noastră merge înainte.

Eşti unul căruia pot să-i spun.

Contele Cavour şi împăratul Napoleon al III-lea ne sprijină.

Principele Cuza e cu noi.

Zidurile temniţei habsburgice se vor spulbera, lovite din toate părţile!

Răscoală va începe în secuime cu armele pe care le vom trimite prin Moldova.

Trebuie să fim alături.

Înţelegi?

Alături.

Generale Tur.

Viaţa mea e dată luptei pentru libertatea popoarelor.

Socotiţi-mă jurat pentru cauza noastră comună.

Ne trebuie credinţa dumitale.

Rosteşte după mine formula sacră a frăţiei noastre.

Pe această spadă, semn al investirii şi a rectitudinii.

Pe această spadă, semn al investirii şi a rectitudinii.

Mă angajez să respect inviolabil secretul Ordinului Rozei.

Mă angajez să respect inviolabil secretul Ordinului Rozei.

Să lucrez cu zel şi constantă la opera sa în orice împrejurări.

Să lucrez cu zel şi constantă la opera sa în orice împrejurări.

Peste o săptămână va fi ceremonia de iniţiere.

Pregăteşte-te ca un adevărat ucenic.

Dacă sufletul tău a fost copleşit de spaimă nu paşi mai departe.

Dacă eşti în stare să ai gânduri ascunse, tremura. Vei fi descoperit.

Alexandru Bota, ţi-ai scris testamentul?

N-am decât viaţa.

Scoate tot ce ai metal asupra ta.

Scoate şi pelerina.

Şi vestonul.

Pregăteşte-te.

Peste câteva clipe vei fi mort pentru viaţa profana.

Vei fi mort pentru a renaşte la un mod superior de existenţa.

Întoarce-te.

Poţi păşi acum mai departe.

Dar lasă în urma ta orice trufie.

Orice trufie!

Opreşte-te! Eşti întrebat pentru ultima oară.

Te simţi în stare să păstrezi secretele sublimului ordin?

Da.

Îţi va fi acordată lumina.

Dacă vei fi bun ucenic, toate spadele noastre

şi ale fraţilor noştri risipiţi prin lume îţi vor fi de ajutor.

Dacă nu, aceleaşi spade te vor judeca!

Subordonarea militară s-a sfârşit, dar legile frăţiei noastre sunt eterne!

Că ilustrul şi venerabilul maestru, fratele Tur ne poate da sugestii, nu ordine!

Cât de departe poate merge iniţiativa?

Depinde de cele două corăbii cu arme.

La ceasul cuvenit cu oamenii noştri din principate vom trece peste frontiere

în Galiţia şi Transilvania şi ne vom alătura comitetelor revoluţionare.

Riscăm prea mult ca să ne lăsăm nădejdea altora.

N-ar trebui să găsim ceva care să depindă numai de noi?

Bineînţeles, ce să facem noi cu comitetele lor?

E nevoie de un eveniment brutal, care să arunce Europa din făgaşul ei!

O conflagraţie generală!

Războiul!

Şi cine să-l provoace?

Noi!

Pentru aşa ceva suntem puţini, frate Witkovski!

De ce crezi asta?

Vedeţi, domnilor cum se leagă lucrurile unele de altele?

Căci se leagă, nu-i aşa?

Totul e să tragi de-un colţişor!

Principatele sunt poteca asupra căreia îşi înnoadă cozile cele trei imperii.

Acolo trebuie să punem foc şi vom arunca Europa în aer!

În nici un fel n-o să v-ajute nebunia asta!

Ei, frate Burowitz, frate Burowitz!

Nu uita că pe noi ne leagă un jurământ peste orice graniţe!

Trecute sau viitoare!

Ordinul nostru e deasupra statelor!

Avem legături în toate taberele,

oamenii noştri vor pune mâna şi pe arsenalul lui Cuza

şi vom dezlănţui o vâlvătaie de toată frumuseţea!

Ar fi o catastrofă!

Dar o catastrofă în care se vor prăbuşi toate imperiile!

Echilibrul lor!

Faimosul lor echilibru continental!

Ştiţi unde stă?

Iată aici! În vârful pistolului meu!

Generalul Klapka o să ducă tratative cu Cuza în numele exilaţilor din imperiu.

Vor pleca imediat spre Galaţi/.

Armele? Da, armele pe care ni le-a trimis împăratul Franţei.

Acum e rândul nostru, frate Bota să facem ce trebuie.

Cuza ne poate ajuta, însă nu pe faţă!

Avem nevoie de un om de nădejde la Galaţi

s-aştepte armele şi să le predea oamenilor noştri la momentul potrivit.

De-acolo vor trece în Transilvania.

Când plec?

Mâine! Vei fi signor Alessandro Botai.

Reprezentant comercial al casei Gerbolino.

Trebuie să te pui la punct foarte repede cu termenii specifici transportului naval.

Cum ţin legătura cu dvs?

Viceconsului Sardiniei la Galaţi este fratele Meazza.

Nimeni altul, oricine ar fi nu trebuie să ştie absolut nimic.

Principatele mişună de agenţi ţarişti şi austrieci.

Ce ne raportează consulul nostru la Bucureşti?

Excelenţa voastră, înalt comisar imperial.

Unirea Principatelor române, aşa cum era de prevăzut,

nu este considerată aici ca un sfârşit

ci doar un stadiu intermediar.

Cuza forţează separarea deplină de imperiul otoman iar după separare

sunt de aşteptat agitaţiile

pentru eliberarea fraţilor lor de dincolo de Carpaţi

şi alipirea lor la România.

Dacă România va exista, românii din Transilvania au la cine să se alipească.

Dacă nu...

Îmi permiteţi să vă înfăţişez un pasaj din ziarul parizian "Le temps".

Poftim.

"Dacă în România va fi anarhie

atunci puterile Europei care au vrut să aibă acolo un tampon

prin care să se apere de turci

vor căuta altă combinaţie, anexand-o la unul din statele vecine".

Ai ajuns exact unde trebuie, domnule şef al biroului de informaţii.

Te felicit. Ia loc.

Am să-ţi explic... nu, nu, fără notiţe.

O societate secretă. Numele ei n-are importanţă.

Unii dintre membrii ei nici nu i-l cunosc.

dirijează o conspiraţie care cuprinde mai multe mii de oameni din diferite ţări.

Unde se afla, cine sunt aceştia e o altă chestiune.

Pentru noi, important e...

şi te rog, mai ales asta să reţii...

că deşi toţi lucrează împotriva noastră

între ei nu există o unitate.

iar pe unii dintre aceştia va trebui să-i sprijinim şi noi.

Înţeleg, excelentă.

Aceia sunt în realitate credincioşi Sfintei coroane apostolice.

Dimpotrivă, dle Kaspar.

Dimpotrivă.

Dar castanele pot fi coase din foc cu mâna altuia.

E nevoie ca cineva să facă dezordine

ca să putem veni noi să stabilim ordinea.

Vă ascult cu respect.

Află tot ce poţi despre un oarecare colonel Frigyessy

şi mai ales nu-l stingheri niciodată.

Ai înţeles? Niciodată cu nimic!

Dacă trecut de "Cazane", domnule dragă, tot merge bine.

Io călătorit mult cu vaporul. Domnu unde merge?

Domnu' unde merge...?

bătăliei de la Komaron... Dacă nu e cu superare...

De aici nu se mai poate trece, trebuie să vă conduc pe jos

până la poarta din spate a Palatului.

În urmă cu trei ani aţi întrunit speranţele voastre de unire

hotărând să fie un singur Domn pentru Moldova, ca şi pentru Muntenia.

Vom păşi acum mai înainte, spre împlinirea datoriilor noastre...

Vă vestesc că începând de azi, 24 ianuarie 1862, avem o singură capitală, Bucureşti!

Un singur Parlament care îi va întruni aici şi pe moldoveni, şi pe munteni.

Un singur guvern!

Primul guvern unitar al ţării pe care îl va conduce

în numele meu şi al vostru marele vornic Barbu Catargiu.

Şi începând de azi, în toate actele ţării se va scrie nu Principatele unite, ci România!

Doresc să se ştie bine că eu, Alexandru loan I

domn al României

fie în capul ţării, fie în rând cu dumneavoastră

voi fi întotdeauna cu ţara şi pentru ţară

fără alt ţel decât interesele sacre ale României!

Hai să dăm mână cu mână, cei cu inima română.

Să-nvârtim hora frăţiei pe pământul României.

Iarba rea din holde piară, piară duşmanii din ţară.

Între noi să nu mai fie decât flori şi armonie!

Ce-i cu generalul Patca?

Trebuie s-ajungă, alteţă.

Întârzierea lui s-ar putea datora aglomeraţiei din jurul palatului.

La primire te rog să-l inviţi şi pe generalul Florescu.

Măria ta, dl Papiu Ilarian ne-a vorbit aici,

îndreptăţit de toată suflarea românească din Transilvania.

Din zilele de cinste ale Blajului, când era purtat pe umeri la adunare,

împreună cu lancu şi Buteanu n-a ostenit cu lucrarea sa de luptător şi cărturar.

Nu. Aici nu încap complementul şi poezia.

Asta e viaţa care va sta garant.

Pe memorandumul domniei sale necesită să ne întemeiem toată convenţia cu claca.

Doamne al nostru...

În împrejurările de faţă, românii din Transilvania numai în Principate privesc.

Numai de-aici îşi află semnalul.

Numai de aici aşteaptă scăpare.

Sprijinul de care se bucură exilaţii unguri

din partea unor societăţi secrete nu-i lipsit de însemnătate.

Evenimentele care se pregătesc pot rezerva fără îndoială un viitor mai bun

pentru ţările care m-au plasat în fruntea lor

şi nu voi lăsa să scape nici o ocazie favorabilă

pentru a consolida situaţia lor...

Revoluţia ungurească e prilejul cel mai nimerit

să împlinim unirea Transilvaniei cu România.

Un instinct natural m-a făcut să ştiu, mărite Doamne, că odată izbucnită mişcarea.

Principatele Române nu vor sta cu mâna în sân.

Din partea noastră puteţi fi încredinţaţi că toţi romanii transilvăneni

vor fi gata de a muri pentru domnul Cuza.

Ce alianţă ne poate oferi Klapka fără să ţină seama de interesele noastre

şi de vrerea românilor din Transilvania?

Ungaria nu mai vrea şi pe drept să se supună.

Reichsratului (Consiliul imperial) de la Viena.

Transilvania, cu tot atâta drept nu vrea să se supună unui guvern de la Pesta.

Am făcut întotdeauna o mare rezervă de a-mi lansa tara în aventuri.

Voi da concursul meu la orice încercare care să servească soarta,

bunăstarea şi libertatea a tot ce poartă numele de roman.

O, principe şi domn al romanilor!

fie ca să vă steie în ajutor geniul poporului nostru!

Şi să fiţi executorul fericit al planului pe care cu secole în urma

l-a pus în lucrare geniul celui mai mare domn şi român

pe care l-a avut vreodată Dacia!

Vă rog să mă urmaţi! Eşti liber!

În Transilvania, Banat şi Bucovina

se află sub stăpânire austriacă peste 5 milioane de romani.

Cea dintâi condiie a convenţiei noastre

este că de la începutul luptei să avem în vedere şi destinul acestora.

Înţelegem aspiraţiile dvs şi sper să ne înţelegeţi la fel de bine şi dvs.

Vă ascult.

Alteţă, oamenii noştri sunt pregătiţi.

La momentul hotărât, o coloană de voluntari va ataca în Dalmaţia. (Croaţia)

În acelaşi timp, detaşamentele exilaţilor maghiari şi poloni,

împreună cu regimentele dvs

ar urma să intre în acţiune de aici.

Şi dacă expediţia nu reuşeşte?

S-ar putea să nu reuşească, nu-i aşa?

Vorbim că de la militar la militar, dle general.

Îmi închipui că dvs, care sunteţi eroul bătăliei de la Komarom

nu neglijaţi raportul de forţe.

Spuneţi-mi, Franţa v-a oferit sprijinul?

Fără această asigurare nu m-aş fi aflat acum aici.

Asigurarea încă nu înseamnă sprijin.

Ce v-a oferit împăratul Franţei, dle general?

Armele cu care trebuie să întărim braţele luptătorilor noştri, alteţă!

Deci aveţi armele! Încă nu, Excelentă!

Din motive de discreţie, ca să nu provoace reacţii nedorite din partea Vienei.

Majestatea sa doreşte ca armele să îi fie cerute oficial de alteţa voastră

pentru înzestrarea armatei romane.

În ce condiţii?

Două treimi pentru expediţionarii noştri

iar o treime să intre efectiv în dotarea regimentelor româneşti.

Da. Oştirea romana are nevoie de arme.

Dle general, avem acelaşi ţel, dar răspunderile noastre diferă...

Spre deosebire de bulgari, unguri sau polonezi

noi şi sârbii, avem acum state autonome.

În cazul unui eşec, dvs n-aţi câştiga statul pe care îl speraţi...

iar noi ne-am pierde statul abia câştigat.

Adică totul.

Numai prin alteţa voastră putem obţine armele pe care le aşteaptă mii de patrioţi.

Le voi cere.

Dar dacă Împăratul Franţei doreşte discreţie

eu sunt dator cu atât mai mult să pun această condiţie.

De angajare făţişă într-un război cu trei imperii nu poate fi vorba.

Luptătorii poloni sau unguri vor putea trece

pe teritoriul românesc numai în mănunchiuri mici.

Iar armele separat.

Am cea mai mare simpatie pentru cauza voastră, dar nu îmi pot periclita ţară...

Aşa va fi, alteţă.

Şi vă pot asigura că armele vor sosi în cel mai strict secret.

De la Marsilia vor fi preluate de două corăbii comerciale italiene.

Un reprezentant al nostru le va aştepta în portul Galaţi.

Asta trebuia declarat la vamă, este voie... acum pierdut ocazie.

Dacă aveţi nevoie de ceva, întrebaţi de domnul Rudolf Rotlender.

Adică de mine, domnule reprezentant comercial.

Eu locuiesc la hotel Malta, lângă Căpitănie.

Nu înţeleg.

Cum doriţi...

Ştiţi, dle Bota, moartea dlui Cavour e o adevărată catastrofă.

Înţelegeţi? Catastrofă!

Stimate domnule, aici, în locurile astea se petrec lucruri foarte curioase.

Totul căpăta aici peste noapte nuanţe greu de definit, însă hotărâtoare.

Nimic nu este că la început, nimic nu e că în Italia.

Aveţi idee, signor?

Chiar cafeaua cu lapte pe care o prepară Geronimo

după reţeta milaneză nu mai are gustul pe care îl ştiu.

Da, da!

Până şi hainele pe care le primim în lăzi sigilate

direct de la Sartoria Maggiore din Milano

când le îmbracam aici capăta o linie în plus.

Nişte cute, ceva aparte!

Nu râdeţi, signor!

S-a întâmplat ceva nemaipomenit!

Pianina pe care am primit-o acum şase luni prin firma Tincas.

Ei bine, pianina asta după numai o lună şi-a schimbat tonul.

Să ştiţi, dle Botai, că la urma urmelor nu ar fi nimic

dar faptul cel mai grav este că dispoziiile, înţelegeţi,

dispoziţiile care ne sosesc prin poştă diplomatică

au aici cu totul alt ton!

Signor Botai! Signor Santini!

Ce spuneţi de caravana mea?

Mă tem că te ambalezi pre mult, dragul meu. Ce nevoie aveam de cheltuială asta?

Parcă te pregăteşti de război!

Am o răspundere, marfa asta trebuie să ajungă la sute de km!

Nu pot să risc pe drumurile astea!

Iartă-mi sinceritatea, dar bănuiesc că vei petrece multă vreme aici

fără să ai ce încarca în căruţele astea grozave.

De ce, consideraţi c-ar exista impedimente?

Impedimente...

Mai mult sau mai puţin...

nici nu ştiu cum ar trebui să le numesc, vedeţi dvs, e cu totul altceva.

Cei care vă trimit aici pe dvs şi pe noi

consideră că e de-ajuns să vii ca totul se face.

Iar aici, stimate domn, uite, colo în dreapta,

clădirea aceea cu balcoane verzi, urâtă e a consulatului englez.

Lângă ea, tot în dreapta, e a Consulatului austriac.

Jos, înşirate una lângă alta, cel rus, cel francez cel olandez.

Noi primim dispoziţii.

Dar şi ei primesc dispoziţii.

Şi de-ar fi numai atât... Ţi-a spus cineva că aici există o vamă?

O poliţie, o politică!

Dumneata vii cu o misiune clară. Bine!

Şi dacă ea se tulbură? Ce te faci?

Ce faci, nu vii? Să vin? Unde?

Dl agent comercial este invitat la balul drei Marina

iar viceconsulul Majestăţii sale şi-a luat obligaţia să-l conducă.

Dar nici nu mă cunoaşte. De unde...?

Hai, domnule, grăbeşte-te. N-o să spui că refuzi!

Să ştii că aici poţi să şi mori de plictiseală.

Iar cunoştinţe nu poţi să faci decât din când în când la baluri.

Şi cel mai bal dintre baluri este acesta al drei Marina.

Eu cobor, te-aştept în landou.

Ar trebui să fii mai atent.

Încă te porţi ca un militar.

Aici eşti negustor şi trăieşti printre negustori.

Nu te-ngrijora că n-ai ştiri despre Matilde şi...

De fapt ai venit aici ca să-ţi îndeplineşti misiunea,

dar nimeni nu ţi-a spus până când.

Bine, dar acolo sunt detaşamente pregătite!

Există un plan pus la punct în amănunt!

Trebuie doar scânteia care să transforme Imperiul într-o vâlvătaie!

Ar râde şi calul dacă te-ar auzi.

Încă n-ai priceput că acolo se aranjează totul?

Fără să se ţină seama că lucrurile se petrec aici?

Nu ne rămâne decât să aşteptăm!

Trebuie să te integrezi cât mai firesc în viaţa locală.

Dl colonel Filipescu, prefectul poliţiei.

Dl colonel Cristescu.

Dl viceconsul al Sardiniei, signor Meazza.

Dl agent comercial din Genova, signor Alessandro Botai.

Priveşte, Botai, aşa-i că nu ţi-ai fi închipuit?

E o lume neaşteptată.

Captivantă.

Şi... decoraţia serii, Botai. Nu-i aşa?

E fermecătoare.

"RESPECT ŞI AMOR" Dacă n-ar fi naivă ai putea crede că-i ironică.

Exact!

Chiar aşa, o naivitate ironică, asta ar putea fi definiţia signorinei Marina.

Încântător de nebună şi îngrozitor de lucidă.

N-o să-ţi pară rău că te-am adus aici.

Signor Alessandro Botai, reprezentant comercial din Genova.

Principele Cuza e un moldovean care-şi uita neamurile.

votând totul pe uliţele Bucureştiului.

Aici se cuvenea să fie capitala Principatelor Unite.

La Galaţi!

Să facă dreptate şi moldovenilor, şi muntenilor.

Dumneata crezi că aşa se face unirea.

Cu metrul şi cantarul.

"UNIREA FACE PUTEREA" Ce-mi dai ca să-ţi dau?

De pildă la dvs în Italia s-a gândit cineva să pună capitala la Palermo sau la Sassari?

Despre asta este vorba?

Ei bine, domnilor... nu!

Pentru că prima misiune a unui domnitor întemeietor de ţară

este să-şi întărească statul neluând în seamă mofturile unora sau altora.

Doamnelor şi domnilor...

Primul vals.

Muzica!

Aşa face întotdeauna. Cine, colonelul?

Vorbeam de signorina Marina.

Îi place să fie aşteptată şi apare prin surprindere.

E un fel special de a te juca cu oamenii.

Nu crezi?

Dl reprezentant e nostalgic? Nu.

Nu, dle prefect, priveam pur şi simplu.

Mergem? Aş vrea să mă scuzaţi dacă v-am întrerupt reveria.

Ştiţi, dle Botai, faptul că firma Gerbolino

trimite dintr-odată la Galaţi două nave încărcate

este foarte îmbucurător pentru comerţul noastru.

De obicei navele pleacă încărcate de aici.

Voiam însă să vă spun că sunt mulţi armatori care se interesează de navele companiei dvs.

Pe aici trec sute de nave.

Oare poliţia pricipelui Cuza se interesează de fiecare în parte?

Vivat! La mulţi ani, sănătate.

Da.

Atunci să trecem şi la lucruri serioase.

Vă atrag oficial atenţia că sunteţi aici de câteva săptămâni bune

şi nu v-aţi înregistrat la Poliţie.

Bine, dar...

Toată lumea, prieten sau neprieten trebuie să ne respecte legile.

Două consulate ne-au şi înştiinţat că Matilde şi Unione

ar avea la bord o încărcătură prohibită.

Noi suntem convinşi că nu-i aşa, dar...

un denunţ, ei bine, un denunţ ne-ar obliga să facem o cercetare.

Bine, dle prefect, vă înţeleg, dar...

dar totuşi de unde atâta interes pentru comerţul unei obişnuite firme italiene?

În casa Velisar se bea numai şampanie franţuzească.

E o încântare. Cred că pot garanta

celor care s-au neliniştit în privinţa încărcăturii.

Unelte agricole, nu?

Dl reprezentant, atât de singur? Atât de tăcut? Atât de trist?

Signorina Marina vă oferă acest vals.

Vă raportez domnule şef de birou

că numitul colonel Frigyessy n-a sosit încă în Principate.

iar agentul care aşteaptă armele la Galaţi

nu se numeşte Botai ci Alexandru Bota, un roman din Transilvania.

Ia loc te rog.

Mulţumesc.

Dragul meu, situaţia din Ungaria şi Transilvania este foarte complicată.

Se cam înmulţesc cei care visează să destrame

sfântul imperiu apostolic al majestăţii sale habsburgice.

Aşa ceva nu se poate întâmpla!

Toată Europa ştie că imperiul nostru garantează echilibrul, dle şef de birou!

Mă bucur, dragă Rudolf că eşti atât de ferm în opinii.

Ia loc te rog.

Vreau să-ţi spun ce trebuie să ştii spre a-ţi îndeplini misiunea.

Guvernul actual al principelui Cuza ţine cu mare abilitate cârma

cu ajutorul căreia spera să obţină neatârnarea deplină.

Barbu Catargiu s-a apucat cu toată energia şi hotărârea de consolidarea unirii,

de instituţiile noului stat,

E integru şi de neclintit, nu-i aşa?

La Bucureşti e ascultat şi respectat de toţi, şi de adversari.

Doar ziarul domnului Lascari mai...

Ce valoare crezi că are pentru noi Lascari?

Niciuna, dle şef de birou!

E şi un anarhist periculos, un intrigant!

Până la 28 de ani călărea pe străzile Bucureştiului cu faţa spre coada calului!

Dar dacă astea ar fi calităţile care ne-ar fi nouă de cel mai mare folos?

Asemenea calităţi ne-ar putea folosi.

Dacă ar parveni în guvernul de la Bucureşti, dragă Rudolf.

Poate mă înţelegi.

Un anarhist la putere ar fi rău la Viena. dar în Principate ar însemna haos, moliciune

lipsa de autoritate în interior şi pe la hotare.

Deci un bun prilej pentru intervenţia noastră armată.

Sau a altcuiva.

Lascari nu iubeşte Austria, dle şef de birou!

Da, ştiu.

Dar trebuie să afli că potrivit unei nedezminţite tradiţii

opozanţii de la Bucureşti au făcut mereu apel la puterile străine

şi anume tocmai la acelea care nu nutreau gânduri binevoitoare ţării lor.

Generalul Florescu aşteaptă să îl primiţi, alteţă.

Bine. Vă aduce încă o dovadă ca boierii pretendenţi la tron şi duşmanii unirii

s-au legat cu radicalii într-un complot

pentru răsturnarea Alteţei voastre cu orice preţ.

Cu orice preţ, monsieur. Da, chiar cu preţul vieţii domnului ţării.

Viaţa mea nu e tot ce poate fi mai scump.

Preţul cel mare e Unirea.

Ne trebuie doar puţin răgaz şi înţelepciune ca să întărim ce am câştigat.

Nu uitaţi, vă implor, pe cei care văd numai ce pierd ei,

Două tronuri mici oferă mult mai multe şanse pretendenţilor decât unul!

Voi cere să se numească de pe acum succesorul meu la domnie.

Câtă vreme poartă va fi deschisă viselor tuturor pretendenţilor

îmi va fi imposibil să fondez stabil şi util.

Tocmai frică de timp a coalizat acum toate extremele.

Marii boieri ca şi radicalii se opun împroprietăririi ţăranilor.

Prinţii vor tronul ei, radicalii mizează totul pe băncile internaţionale

cu un domn străin pe care să-l aducă spre a-i ajuta.

Le staţi în cale şi unora şi altora.

Prinţul Ghica şi cneazul Moruzi la braţ cu radicalul Lascari.

Monstruoasă dihanie, monsieur de Bay.

Lumea ironiei lui Dumnezeu.

Generale.

Dl general vă poate spune cine este autorul articolului apărut la Paris

în favoarea reîntronării prinţului Bibescu.

Când vedem atâtea, de ce n-ar fi francezi

care ne-ar vedea reîntorşi la domnii Regulamentului organic?

Nu de francezi vreau să-ţi vorbesc, măria ta.

Eu sunt căsătorit cu fiica prinţului Bibescu, cum ştii.

Soţia mea s-a-ntors de la Paris unde a fost să-şi vadă tatăl.

Anturajul lui aşteaptă din zi în zi să se petreacă ceva la Bucureşti.

Da.Li se dau speranţe mari.

Articolul acela fără semnătură din "Le temps"

aflaţi că a fost trimis de la Bucureşti.

Şi autorul nu este altul decât dl Lascari.

Iată textul scris de mâna sa.

Ce poate face ura până şi din foştii revoluţionari din 1848!

Eu cred că oamenii sunt mai de plâns când nu ştiu adevărul, oricare ar fi el.

Dl Rousseau şi cei are l-au urmat au reuşit să spună cu precizie cum arată fericirea

fără să ştie cum se poate atinge.

Tocmai dvs, domnişoară, nu puneţi preţ pe discursul lui?

Au tulburat sufletul oamenilor fără să-i ducă nicăieri.

Le-au spus că sunt egali fără să-i înveţe cum ar putea să fie.

Mai bine n-o spuneau.

Neaţa. Trebuie să-ţi vorbesc.

Am căutat în câteva rânduri Nu acum, Botai!

Mă simt fericit.

Domnilor, închinăm pentru această zi minunată.

Pentru signorina Marina.

Cea mai superbă dintre minunile acestor locuri.

Pentru amfitrioana noastră!

Şi pentru amiciţie!

Din păcate, un reprezentant comercial ca mine

nu se poate bucura prea multă vreme de farmecul unui loc ca asta.

Azi o misiune, mâine alta...

Ca şi dumneavoastră, militarii...

Da, asta aşa e.

Dar romanul are o vorbă:

"Cine se iubeşte se-ntâlneşte."

Nu te simţi bine aici, signor Botai?

Îmi pare rău.

Dimpotrivă!

Să ştii că eu pentru dumneata am organizat petrecerea.

Signorina Marina are gusturi pentru care o putem invidia.

Ce ne-a pregătit domnişoara întrece orice petrecere.

Saloanele noastre pline de fum!

Ce se întâmplă? Ce-i cu tine?

Nu poţi să te bucuri şi tu de o zi frumoasă ca asta,

de rarele ocazii de a te simţi bine.

Crezi că eu mă aflu la Galaţi pentru că nu mi-ar fi plăcut în altă parte?

E un teritoriu unde trebuie să existăm potrivit misiunii fiecăruia.

Misiunea pentru care m-a trimis generalul era foarte limpede, Meazza.

Avem de dus o luptă înverşunată şi eu m-am rătăcit într-un port unde...

Aici nimic nu poate fi înverşunat, Botai.

Nimic nu ţi se cere şi nimic nu ţi se dă.

Secretele sunt cunoscute dar cu discreţie.

Conspiraţiile sunt publice, conspiratorii pot fi expulzaţi.

Dar nimeni nu ia în serios. Eu nu sunt conspirator.

Eu sunt revoluţionar.

Trebuie să vorbesc neapărat cu Tur, înţelegi, neapărat!

Altfel n-am ce cauta aici!

Generalul Tur va sosi la Bucureşti.

Fratele Lascari mi-a scris că va fi primit chiar de principele Cuza.

Te voi înştiinţa, în privinţa asta poţi fi liniştit.

Îl aşteptăm pe generalul Tur.

Nu l-am cunoscut până acum, dar înalta recomandare cu care veniţi

ne solicită să vorbim fără rezerve.

Care este deci adevărul, colonele Frigyessy?

Ce se întâmplă cu asigurările pe care ni le-a dat generalul Klapka?

După atâta timp nici un reprezentant al dvs

n-a stabilit nici un contact cu conducătorii Romanilor din Transilvania.

Alteţă, cele convenite cu generalul Klapka rămân valabile, bineînţeles,

dar trebuie să le creem condiţiile!

Important e să acţionăm practic, ca fraţii.

Colonele Frigyessy...

Pe steagul revoluţiei romane am avut de la început două cuvinte sacre:.

"Dreptate"Frăţie."

Fără dreptate nu există frăţie!

În convenţia cu generalul Klapka

se prevedea dreptul fiecărui popor de a-şi hotărî destinul.

Romanii, ca şi nemţii, ungurii sârbii şi alţii

sunt a se considera că naţionalităţi egale!

De ce în mesajele pe care le aduceţi nu se mai pomeneşte nimic?

Va fi timp pentru toate după izbândă, odată cu răsturnarea imperiului.

Domnul meu...

O astfel de înţelegere este foarte importantă de la început.

Numai în condiţiile acelea putem forma alianţa deplină

pe care ne-a propus-o generalul.

Chestiunea românilor de peste Carpaţi

se atinge de viitorul României, una şi nedespărţită.

Am aici nota prin care consulul Austriei

îmi reproşează prea marea protecţie pe care o dau refugiaţilor unguri.

Şi nota prin care consulul general al tarului

îmi cere să iau măsuri contra polonezilor care şi-au găsit adăpost în România.

Iar Ali pasă mă somează să suprim ziarele pe care exilaţii bulgari le publică la noi.

Am suspendat unul, am aprobat altele.

Am acordat ajutoare băneşti la mii de refugiaţi.

România, deşi abia născută şi ameninţată din trei părţi n-a extrădat pe nimeni.

Vechea ospeţie românească e un dar sfânt de la strămoşi.

Îl vom păstra ca pe unul care onorează caracterul naţiei.

Dar care-i alianţa la care ne cheamă cei pe care-i reprezinţi, colonele Frigyessy?

Revolta cea mare a naţiunilor din orientul Europei, alteţă.

Acţiunea noastră este preludiul.

Devine tot mai neclar scopul. Şi mijloacele de execuţie.

Crede cineva din domniile voastre că Principatele unite

servesc ca terenul nimănui sau loc de refugiu la nevoie?

Principe...

Raţiuni superioare mă îndeamnă să nu vă cer permisiunea

de a mă retrage înainte de a mă adresa încă o dată,

aşteptând deci decizia alteţei voastre

conformă cu idealurile şi obligaţiile pe care le aveţi.

Decizia noastră va fi neîndoilenic

conformă cu idealurile şi obligaţiile pe care le avem,

că Domn al Principatelor romane.

Colonele Frigyessy.

Tot ceea ce se întâmplă cu convenţia iniţială

şi cu vasele acelea rătăcite cu arme

anulează scopul emancipator patriotic stabilit.

Dumneata vrei să ne bazăm pe exilaţii polonezi!

Ştii ce scrie şeful revoluţionarilor polonezi fratelui nostru Ghica?

Să-l sprijinim pe Cuza!

"Ştiu"- zice-"prea bine cât este de favorabil cauzei naţiunilor oprimate.

Ar fi o tragedie să nu sprijiniţi strădania sa uriaşă".

"Nu ignor că asta înseamnă să vă cer un mare sacrificiu personal

dar nu ezit, prinţe, în numele patriei voastre, ca şi în numele patriei mele

să renunţaţi la acţiunile potrivnice lui Cuza".

Ei, şi?

Cum, "ei, şi"?

Şi ce a răspuns fratele Ghica lui.../.

Deocamdată nimic.

Foarte bine! Contele Chato/ n-a făcut decât o sugestie!

O rugăminte care poate fi acceptată sau nu.

Care nu poate fi acceptată sub nici un motiv!

Fiecare naţiune are dreptul să se debaraseze de un domn care displace!

Ţăranii îl divinizează şi ei sunt naţiunea. Să fim realişti, frate Lascari!

Naţiunea suntem noi! Noi, care scriem gazete!

Pe noi ne citeşte Europa!

Noi suntem opinia publică din România!

Frate Lascari, opinia publică e bună până la un punct!

E nevoie de actriuni mai precise!

Principele Cuza este un politician de care am avea nevoie noi!

Dar pentru că nu-l avem noi, va trebui, e adevărat să scăpăm de el.

Am pregătit o manifestaţie, o răscoală, chiar reversarea unirii.

Comercianţii şi tarabagiii mă ascultă, sunt starostele breslei lor.

Ce vreţi să faceţi? Vom ataca primăria, Palatul.

Vor fi şi pagube materiale şi răniţi, poate...

Pentru că ministerul lui Barbu Catargiu este autoritar, nu va îngădui,

dar a doua zi va vui Europa!

Cel mai mare duşman al nostru nu este Cuza! Ba da!

Nu mai încape nici o îndoială!

Cât timp va domni el, nici eu şi nici un alt radical nu va fi chemat la un minister!

După el suntem inapţi pentru o guvernare. Auzi, inapţi!

A spus-o limpede.

Rivalii lui Cuza sunt mai mulţi în tabăra conservatoare. Şi necruţători.

Dar pe aceia îi domina superioritatea minţii şi voinţa lui Barbu Catargiu.

Câtă vreme va fi el în viaţă va zădărnici intenţiile oricărui pretendent la tron.

Da, dacă nu era Barbu Catargiu adunarea Ţării Româneşti

n-ar fi votat niciodată dubla alegere a lui Cuza ca domn!

Discursul lui de la 24 ianuarie a hotărât votul.

Parcă atunci nu l-ai susţinut şi dumneata!

Nu mi-a putut trece prin minte că nu va lucra şi cu noi!

Că ne va ţine departe de cârmă.

Nu ce zic ţăranii, sau ce zic negustorii, frate Lascari.

Cercurile de sus ne interesează.

În aparatul de stat influenţa lui Barbu Catargiu e foarte mare.

Nu se poate nădăjdui nici o mişcare atâta timp cât va fi el în frunte.

Întâi Barbu Catargiu trebuie suprimat.

Da. Cred că ar fi un avertisment destul de convingător pentru principe.

Văd că oraşul a devenit o poartă de tranzit pentru revoluţionarii unguri şi polonezi.

Ar putea să devină periculoasă forfota asta de revoluţionari.

Poliţia de aici nu vi se pare cam ciudată?

Cred că nici signorina Marina nu e străină de misiunile astea.

Te invidiez pentru plimbare. Duceţi-vă!

Omagii, signorina!

Omagii. Aveţi o zi splendidă!

Aici suntem singuri. Atât de singuri

încât dacă ne-am întâlni nu am avea de cine să ne temem.

Nu trebuie.

Să ne grăbim, ceilalţi cred că au ajuns demult.

şi... să nu se stârnească vreun vârtej să ne răstoarne.

Ştii să înoţi? Te studiez demult.

Chiar din prima seară în care ai binevoit să vii în casa noastră.

De fapt, nu ştiu prea bine cine eşti...

Sunt Alessandro Botai, un reprezentant comercial...

aflat trecător în frumoasa dvs ţară.

Arăţi ca un om care ar vrea să plece cât mai curând.

Iar signor Nazza mi-a spus că vei rămâne mai mult.

S-ar părea că vasele care... pentru care am fost trimis aicea...

există doar în imaginaţia mea.

sau în scriptele firmei Gerbolino.

Sunteţi italian, domnule... Botai?

Sunt roman ca şi dvs.

Din Transilvania.

Un cântec din ţară moţilor...

Despre lancu.

Oare cum îţi vine să te vezi ajuns în România şi totuşi să faci pe italianul?

În Italia a căzut sub gloanţe cel mai bun prieten al meu.

Îl chema Crişan.

El n-o să mai apuce să vadă Transilvania smulsă din braţele Austriei.

N-am venit aici să fac pe italianul.

Am jurat să n-am hodina până n-o să văd tot pământul nostru românesc unit cu ţara.

Ştiu şi eu ce pluguri trebuie să aducă aici corăbiile dumitale.

Ştiu prea mulţi ca să mai cred în ele.

Nu ştiu, e ceva tulbure.

O ceaţa din care trebuie să ies.

Să termin, să plec.

Situaţia s-a schimbat, frate Meazza.

Reprezentantul firmei Gerbolino nu ne mai e de folos la Galaţi, ci aici.

E o piatră destul de puţin şlefuită, frate.

Nu ştiai? E una din pietrele cu care trebuie să construim.

Am nevoie să fie la zi fixă aici, cu armele lui.

Sacrificat? Nu.

Îl va apăra neştiinţa lui şi prevederea noastră.

Undeva, în toropeala oraşului ăsta,

aşteaptă un semn de la mine fostul locotenent Bogathy.

Tanti Oana!

Tanti Oana!

Tanti Oana!

Mânca-ţi-aş gura ta dulce, m-auzi?

Tanti Oana!

Ce vrei?

Un boier străin vrea să vorbească cu domnul.

S-aştepte!

Poftiţi, boierule!

Se-apropie ziua de care am vorbit.

Şi ce trebuie să fac eu?

Să furi un pistol.

Pistolul meu e foarte bun, nu vă faceţi griji pe partea asta.

Nu e nevoie de pistolul dumitale.

N-ai de tras în nimeni.

Atunci altceva?

Să mai fluturi dintr-un turn o batistă.

Atât?

Apoi, să fugi repede ca să nu fi prins.

Iar dac-ai să fii prins, stai liniştit, n-ai să păţeşti nimic.

Şi după aceea?

O să fii bogat. Pentru atâta lucru?

S-ar putea ca de fluturarea dumitale de batista să depindă soarta Europei!

Cu bine! Drum bun, efendi!

Cât priveşte pistoalele, nu vă faceţi griji.

Vor fi cele pe care le doriţi.

Aveţi hârtiile.

Puteţi călători în ţara oriunde.

Netulburaţi.

Domnule colonel...

În dvs noi nu vedem doar prefectul poliţiei bucureştene ci un Bibescu.

Sunteţi cel mai tânăr şi mai îndreptăţit moştenitor al acestui neam ilustru.

Doar cu doi ani în urmă e unul din tronurile principatelor romane se afla un Bibescu!

Nu-i aşa, alteţă?

Oamenii cred foarte uşor ce le convine.

Trebuie să valorificăm providenţa, să o facem să lucreze pentru noi.

Şi de data asta, cine va fi providenţă?

Invidia, ura, pofta de mărire,

aflându-se într-un suflet mic se va manifesta implacabil.

Noi vom fi la momentul potrivit pe aproape.

Mă urmăreşti, Bogathy?

Da...

Casa Lascari?

Întâi la dreapta, apoi o luaţi la stânga şi drept înainte.

Ei, dragul meu frate, ce spune Europa despre noi?

Domnule Lascari, sunt de jumătate de an la Galaţi.

Ce să vă spun eu? Nu ştiu nimic limpede nici despre mine.

Dragul meu... cine are pretenţia că... ai făcut altceva decât ţi s-a cerut?

Nu! Atunci fii liniştit.

Drumul tău aici nu va rămâne o simplă plimbare, chiar dacă acum arată astfel.

Şi chiar dacă ar fi aşa, înseamnă că este în interesul cauzei.

Europa sta cu ochii pe noi!

Aveţi veşti de la românii din Transilvania?

Ce se aude?

Se-aude, frate... S-aude.

Aţi vorbit cu Papiu?

Cu Bărnuţiu?

Şezi.

E greu.

Foarte greu.

Duc şi ei luptă în felul lor.

Noi însă trebuie să ne îngrijim de lupta noastră.

Fiecare cu misia lui pe baricade!

Mereu pe baricade!

Eu am venit la Bucureşti pentru că mi s-a spus că-l voi găsi aici pe general.

Te-ascult... te-ascult, frate.

Generalul nu-i nicăieri!

Nu-mi rămâne decât să mă-ntorc în Transilvania,

fără să ştiu rostul pentru care stau aici...

Eu nu mai pot s-aştept.

Am fost trimis în mare secret.

ca să descopăr, apoi, de cum am sosit la Galaţi

că sunt mulţi care ştiu totul despre misia mea.

Cum e posibil aşa ceva?

Duşmanii noştri sunt puternici. Dar nu mai e mult.

Ai citit articolul din "Radicalul" de săptămâna trecută?

L-am aruncat pe taurul cel fioros în groapa cu lei!

Barbu Catargiu, duşmanul ţăranului român!

El, care-şi parcelează moşia, câţi ţărani va mulţumi?

O sută? Două? Eu îi arunc în cap milioane!

Toată suflarea citeşte gazeta!

Dacă vreţi să ştiţi, iubiţi ţărani ce gândeşte domnul Barbu Catargiu despre voi

nu-i ascultaţi acuvintele de azi sau de ieri!

ci intorceti-vă la discursul pe care l-a rostit în adunarea deputaţilor din 1826

când vă trecea printre necuvântătoare, bune doar de lovit cu biciul!

Există atunci la Bucureşti o adunare a deputaţilor?

N-are importanţă!

Dacă există adunare, aşa ar fi vorbit, fără îndoială!

Păi, în 1826, Catargiu avea... 16 ani!

Putea fi şcolar, nu deputat.

Câine turbat, nu şcolar!

Nici în leagăn n-ar fi gândit altfel.

Asta-i miezul!

Va trebui să-l întreb pe primar ce face cu banii salubrităţii.

Dacă aici stă uliţa necurăţată, în mahalale...

Comunică-i dlui Bibescu să nu mai ţină nici o zi în slujbă

pe cei doi comisari dovediţi că au luat mită.

Să li se facă şi actele de trimitere în judecată.

Dl Prefect Bibescu vă roagă să-l înţelegeţi

că nu poate proceda cu nişte colegi în greşeală ca faţă de nişte tâlhari.

Tâlharul din pădure e mai puţin vinovat decât funcţionarul care abuzează.

Comunică-i chiar aşa.

Ai scris? Da, Excelentă.

Ce voia Slatineanu?

A vorbit cu doamna Catinca.

Era foarte neliniştit.

Spunea că v-a spus şi dvs că se pregăteşte ceva, dar...

Prostii. Nu cred în atentate.

Poţi să pleci.

Trăsura să fie gata la ora 12.

Caii albi şi Habrancea pe capră.

Cu bine! Vă aşteptam la Galaţi!

La revedere!

Să trăieşti, părintele, şi să dea Dumnezeu noroc la ce-o să se întâmple azi!

A Lui e puterea şi mărirea, fiule!

Zi şi matale Damaschine, să fie cu noroc!

Apăi să ştii că... Ce?

Să ştii că şi eu te cunosc.

Îţi zice lorgu, aşa-i?

Ţii negustorie la Ploieşti. Şi ce dacă mă cunoşti?

La o adică mă cheamă Iorgu.

Iorgu Dan Nicolae, dacă vrei să ştii!

Ce ştii tu, mă popo, mă!

Doamne iartă-l!

Nu, dragul meu. Progresul, dreptul în ţara noastră

nu trebuie să fie rezultatul unui import străin.

Nu fructul unor născociri de cabinet.

Trebuie să fie produsul organic al gândirii şi activităţii unui popor.

Cu deosebire că poporul român are un trecut de cinste,

cum să nu ai în vedere tocmai aptitudinile şi credinţele sale?

Unde-i cupeul, domnului prim ministru?

Poftiţi, coane Barbule, a mea e aicea.

Faceţi-mi favorul.

Bine, Bibescule.

Bine.

Aţi fost genial în cuvântarea de azi, lecţie din Cicero, coane Barbule.

E de învăţătură.

Pacea şi odihnă sunt scăparea ţării.

Voi prefera moartea înainte de a călca

sau de a lăsa să se calce una din instituţiile ţării.

S-a întâmplat ceva, coane Barbule?

E mort!

S-a tras de sus, din clopotniţă!

Păziţi, acolo era, sus la clopotniţă!

Domn colonel Bibescu, am găsit pistolul!

A tras din clopotniţă, măria ta. L-aţi prins? Am căutat în turn... Nu l-aţi prins?

Ce-ai făcut, Bibescule? Ce-ai aşteptat?

Ce-ai păzit Bibescule? Cum să scape din turn când tu erai jos?

A coborât, a sărit pe scara trăsurii şi a tras.

A tras? De unde a tras? Din clopotniţa sau de jos?

Ce-ai văzut tu, Bibescule?

Nu ştiu... vă rog... Mă rogi!

Cât mai rabdă pământul!

Părul victimei e pârlit, s-a tras de la mai puţin de un metru.

Glonţul a pătruns prin partea posterioară stângă a craniului.

De la mai puţin de un metru, Maria ta.

A fost un mare patriot.

Un om providenţial pentru aceşti ani de strădanie ca să renască neamul românesc.

Onoare memoriei acestui bărbat care a avut întotdeauna curajul opiniilor sale

şi lealitatea de a-şi menţine responsabilitatea actelor sale.

Gândeşte-te bine, părinte, cuvânt de cuvânt. Cum a zis?

Chiar aşa, dle procuror.

"Să deie Dumnezeu noroc la ce-o să se întâmple azi."

De sus n-ajungea nici un glonţ aici.

Gaura era la ceafă dle procuror, cât pumnul!

Opreşte, sergent!

Ce ziceţi? dacă ucigaşul ar fi sărit aşa, din colţ, însoţitorul ar fi văzut.

Poate doar să fi fost coşul ridicat.

Asta în nici un caz!

Am văzut cu ochii mei când a plecat de la scară.

Trăsura era deschisă, dle procuror!

Nu! N-am făcut nimic! Am scos doar o batistă pe fereastră! Atâta au cerut!

De ce să vină acuma aia? Hai, pleacă! Îmbracă-te şi pleacă!

Poliţaiul e la uşă! Pe mine să nu mă bagi!

Frumosule şi deşteptule! Ai spus c-o să fii bogat!

De ce să nu fi bogat? Du-te! Hai, du-te!

Du-te acuma!

Domn colonel Bibescu vă roagă să poftiţi până la dânsul personal.

Şi să scuzaţi deranjul.

Zice că dvs cunoaşteţi pe toţi străinii din Bucureşti

şi-l puteţi ajuta cu o părere.

Grăbeşte-te, dragă! Nu se cade să aştepte domnul colonel!

Sunt procurorul, cum îndrăzniţi? Trebuie să văd deţinuţii! Unde-i prefectul?

Puteţi fi oricine, nu intră nimeni! Ordinul lui domn colonel Bibescu!

Nici pasărea cerului!

Spune procurorului că nu-l cunosc, mă înţelegi?

Je m'en fâche (nu-mi pasă) de protestul lui.

Am înţeles.

Hai!

Trimiteţi invitaţie scrisă colonelului Bibescu să vină pentru mărturie chiar mâine.

E şeful poliţiei, dle procuror!

Da?

Pentru noi nu e şeful poliţiei, e depoziţia numărul 1.

Bibescu sau a văzut bine cine a tras sau a tras el însuşi.

Tot pentru mâine:

Doctorul Felix,

Logofătul Slatineanu cel tânăr.

Eugen Caradea, jurnalistul de la Radical.

Să fie reţinuţi toţi străinii care încearcă să plece.

Dar e ilegal, dle procuror. N-avem dovezi.

Da.

Aici.

Acum trebuie făcută lumina.

Repede, până nu dispar toate urmele.

Nu vezi ce iute se lucrează?

Domnul Bogathy a plecat de când s-a crăpat de ziuă. Unde?

S-a-mbogatit şi el şi s-a dus.

De ce să mai stea? Nu-i de prin locurile astea.

De unde ştii că s-a-mbogatit?

Aşa am eu boierule, darul ghicitului.

Ce-i, domnule sublocotenent, nu mă recunoaşteţi?

În numele legii, sunteţi arestuit!

Dar e o confuzie!

Am sosit la Galaţi!

Procurorul Deşliu a fost destituit! Se cauta criminalul!

Procurorul Deşliu a fost destituit! Se cauta criminalul!

Spune! De ce-ai tăcut?

Dacă nu este cu supărare, distinsă domnişoară, o depeşă urgenţă pentru Viena!

Vă rog frumos!

Ce poate face comerţul! Nu lasa o clipă linişte!

Peter Kasper.

Printz... strasse.

Casa renumită în Europa!

Cea mai bună hamei pentru bere blondă!

Mare atenţie, domnişoară!

Comanda scumpa hamei!

Multe lei costa!

Vă raportez cu respect, Excelentă.

În Parlamentul italian s-a revendicat din nou Veneţia şi Veneto.

oferindu-se în compensaţie coroanei austriece Principatele romane.

Da, testamentul politic al contelui Cavour.

Vor Veneţia dar nu sunt în stare, nu au curajul să se mai bată pentru ea.

Îmi îngădui să vă semnalez, Excelentă

că este prima oară când ideea acestei compensaţii

capătă forma publică în parlament.

Da, vise frumoase pe strune de chitară, dragul meu.

Ce veşti din Principate?

După uciderea primului ministru, adversarii unirii şi-au intensificat agitaţiile.

Colonbelul Frigyessy se pare că organizează o reţea tainică de depozite şi cantonamente

pentru apropiata debarcare a unor expediţionari.

Vasele cu arme se afla tot la Bosfor?

Nu, excelentă.

Au ridicat ancora îndreptându-se spre gurile Dunării.

Ei, da! Vin zile interesante, domnule Kasper!

Contele Cavour cred că se va răsuci în mormânt!

Cu ajutorul harnicului conspirator Frigyessy, Principatele ne vor veni pe tavă,

fără să cedăm nici o Veneţie!

Ce ordinaţi, Excelentă?

Toţi oamenii dumitale care ştiu româneşte

să treacă la acţiune în zona trecătorilor spre Moldova.

Informaţii imediate despre tot ce se întâmplă dincolo.

Legătura o vor ţine direct cu comandamentul militar.

Trupele din garnizoanele Transilvaniei sunt gata să intervină.

Întâi aş vrea să-mi spuneţi cum preferaţi să vă numesc.

Botai sau Bota?

Cum vreţi dvs, dle prefect.

Te ţinem aici de cinci zile, dar tocmai asta e serviciul pe care ţi l-am făcut.

Altfel trebuia să te trimit din post în post, la Bucureşti.

Cinci jandarmi înarmaţi spre sora dumneavoastră?

De ce atâta cinste, dle prefect?

Eşti acuzat de asasinarea primului ministru.

Unde te aflai pe data de 8?

Eram... pe drum.

Veneam spre Galaţi.

Peste noapte am dormit la un han la Ţandărei.

Eu l-am asasinat pe Catargiu?

Am primit a doua zi ordinul de arestare cu numele dumitale.

După aceea ni s-a telegrafiat de la Bucureşti numele a încă doi suspecţi.

Ziaristul Carada şi un anume Gaspar Bogathy.

Cunoşti pe vreunul din ei?

Desigur, îl ştiu pe dl Carada.

Şi celălalt nume parcă... dar nu cred că... Pe dracu!

Ce crezi sau ce nu crezi...

Dacă te trimiteam la Bucureşti până acum erai cu procesul încheiat.

În situaţii din astea e nevoie repede de un vinovat.

Cum aş fi fost în stare de aşa ceva?

De ce-aş fi făcut-o?

Şi zici că în noaptea de 8 ai dormit la Ţandărei?

Da... ar fi ceva, deşi cu acoperirea asta

un juriu mai câinos te trimite direct la ştreang.

Ai avut pistoale când ai venit la Galaţi?

Te întreb dacă ai declarat arme când ai intrat la Severin

şi dacă ai avut sau nu.

N-am declarat nimic la intrarea în ţară.

Însă am avut tot timpul două pistoale turceşti.

Dacă-mi spuneai că nu ai avut pistoale nu mai dădeam doi bani pe nasul meu

şi te trimiteam legat burduf la minister.

Aşa o să-ţi dau eu acoperirea de care ai nevoie ca să fii liber.

De ce filantropia asta cu mine, dle comandant?

Nu m-a pus aici Maria să să înghit gogoşi ambalate în Italia.

Ştii ce ai fost dumneata? Paravan pentru asasin?

Nu. Paravan pentru paravanul asasinului.

Să intre domnişoara Velisar.

Domnişoară, vă rog să repetaţi în faţa noastră

ceea ce aţi declarat în scris pe propria răspundere.

Domnule prefect, declar că signor Botai

a petrecut în zilele de 7 şi 8 la moşia noastră Cârligele

fiind invitatul nostru cel mai bun, invitatul nostru personal.

Signor Botai, va trebui să-ţi cer scuze.

Ce să-i faci? Asta-i situaţia!

Ordinele!

Noi, în provincie ne descurcăm cum putem!

O să trimit soldatul cu oglindă, poate te mai "refrişezi".

Te aranjezi puţin...

O şedere de câteva zile la conacul acela părăsit nu poate decât să priască...

Bună ziua, domnilor Bun venit, signor Botai!

Ar trebui să alocaţi câteva zeci de lire

pentru a sărbători întoarcerea fiului risipitor.

Chiar astăzi aţi sosit de la Bucureşti, signor Botai?

Mă bucur că totul s-a limpezit.

De ce mi-ai spus că-l voi găsi la Bucureşti pe Tur?

Am primit un mesaj special care-mi comunica asta.

Nu-l puteam pune la îndoială aşa cum nici dta

n-ai putea să treci peste un mesaj al meu.

Oricum mă bucur din tot sufletul că s-a terminat cu bine.

Îţi dai seama? E singurul lucru care contează.

Eşti viu, liber...

Asupra ta nu mai planează nici o ameninţare...

Încă de când ai venit în ţara asta

m-am întrebat dacă eşti omul care trebuia trimis aici.

Deci dumneata ştiai mai demult că Barbu Catargiu va fi asasinat?

Şi că eu voi fi amestecat în toată josnicia asta?

De ce te priveşte?

Cine zice că dta, cetăţean străin eşti amestecat în aşa ceva?

Altfel nu te-ai afla acum aici, în deplină libertate.

Ce ştii de/ Spune!

Ce sunt eu, pisica cu clopoţei?

Am fost un pion fals încă de la început, nu-i aşa?

Mereu se schimbă ceva, Botai.

De unde să ştiu eu tot?

Trebuia să pier! Numai printr-un noroc am scăpat!

Numeşte-l cum vrei.

Când ai preteni oriunde nu mai ai nevoie de noroc.

Încrederea e unul din coloanele templului nostru.

Cred c-am s-astern totul pe hârtie.

Să rămână mărturie.

Poate va folosi cuiva, cândva.

Eu am făcut un comitet filantropic pentru că m-a rugat Filipescu.

Mai mult ce ştii? De fapt nu era prea greu să pricep.

Maria să voia să-i ajute pe fugari, să le dea un adăpost,

dar nu putea s-o facă oficial.

Pe când, dacă se ocupă de asta nişte "particulari", e altceva, nu?

Mi-a plăcut ideea.

Muream de urât în portul ăsta.

Crezi că riscul o să-ţi dea ce cauţi?

Riscul?

E opera armatorului şi exportatorului Eracle Velisar.

Toţi cei care intră într-o asemenea acţiune pot păţi ceva, eu însă... nu.

Eu nu risc nimic, Alexandre, pentru că...

Pentru că mă cheamă Marina Velisar.

iar la Galaţi numele ăsta e mai mult decât un paşaport diplomatic.

Te plictiseşti... pentru că totul este uşor pentru dumneata.

Va trebui să acoperim bine ferestrele. Vine furtuna.

Cred că ai dreptate să te plictiseşti.

E îngrozitor să te simţi că o păpuşă în mâinile cuiva.

Să depinzi de un nume, de o avere.

de o putere din afara ta.

Şi ce-ar trebui să fac, Alexandre, ca să-mi schimb viaţa?

Ar trebui să faci ceva care să depindă numai de tine, Marina.

Ceva în care să nu cântărească nici banii, nici influenta.

Ştiu eu? Să te îndrăgosteşti.

Domnul pe cine caută? Signor Botai, un signor din Italia!

Sunt aici, signor Lambertville!

S-a întâmplat ceva grav?

Signor Meazza vă roagă să veniţi imediat. Spune că e foarte urgent!

O comunicare pentru dvs!

Ai lipsit cam mult, Botai.

Hai! Ai vreo ştire despre corăbii?

Da, sigur, sigur. Există.

Sunt în reparaţii la Istambul. Toate.

Acum câteva zile a debarcat la Tulcea detaşamentul colonelului Witkovski.

A dat o proclamaţie către romani anunţând că ţinta lui este Galiţia.

Proclamaţie?

Peste capul pricipelui Cuza?

Nu mai contează asta, Botai!

Nu-i timp de pierdut!

Witkovski este fratele nostru şi trebuie ajutat.

La ce, Meazza?

De ce atâta grabă acum?

Dar nu-i nici o clipă de pierdut, s-a întâmplat ceva nemaipomenit!

Toate legăturile pe care se bizuie Witkovski în Moldova sunt deconspirate

şi el nu ştie nimic.

Scrisoarea asta trebuie să ajungă la el cu orice preţ.

S-o vadă cu ochii lui.

Eşti singurul care poţi să i-o duci.

Trebuie, frate, înţelegi?

Spadele Rozei, frate!

Adu-ţi aminte.

Ascultă, Meazza. De ce eu sunt singurul care poate să facă asta?

Aş mai fi eu doar.

Dacă n-aş avea o funcţie diplomatică!

Am aflat că lăncierii colonelului Cristescu au şi fost trimişi în calea lui.

I-am întâlnit pe drum, erau să ne răstoarne şaretă.

E clar. Îţi dai seama că nu pot risca să fiu văzut.

Pentru dumneata e altceva, eşti doar un particular.

Cristescu te cunoaşte personal. Ia asta.

Dacă te opreşte cineva, e simplu. Eşti la vânat.

Ce şansă am eu să dau de Witkovski?

Îţi dau eu toate datele.

Monsieur Botai!

Ce surpriză! Salut!

Că trimis străin, ar trebui să fiu neutru.

Sau chiar să nu vă înţeleg. Dar vă înţeleg mai bine decât vă închipuiţi.

Cine a crezut că va slăbi frânele ţării s-a înşelat rău.

Moartea lui Barbu Catargiu n-a schimbat nimic!

Autoritatea romană nu admite nici o încălcare a teritoriului său.

Cine nu ştie asta încă, o va afla.

Avem o ţară, un principe care e nădejdea tuturor romanilor.

Mâine ne aşteaptă o zi grea. Noapte bună.

Noapte bună.

Domnule colonel.

Domnule colonel. Ce? Ce e?

Trebuie să vă spun ceva.

Spuneţi, vă ascult. Eu nu sunt italian.

Sunt un roman.

Aş vrea să vă indic acum exact unde sunt expediţionarii lui Witkovski.

Viceconsulul m-a rugat să-i dau lui Witkovski

scrisoarea lui Lascari de la Bucureşti.

Am luat-o ca să v-o dau dumneavoastră.

De fapt nu înţeleg ce s-a petrecut.

Ce s-a ales din tot ce mi s-a spus când am fost trimis aici?

Cum s-a născut complotul ăsta absurd şi odios?

Nu e nici primul nici ultimul, prietene.

Cum puteţi fi atât de senin, colonele?

Pentru că sunt ostaş.

Şi pentru că iubesc poporul meu blând şi omenos.

Luaţi scrisoarea. Ce scrie domnul Lascari?

"Frigyessy a fost arestat sub inculpare de complot

şi a umblat să mă aresteze şi pe mine.

M-a şi chemat procurorul.

Frigyessy, fratele nostru care a fost colonel în armata lui Garibaldi

să se lase prins cu lucrarea câtor trei comitete reunite.

"Avea la el nu numai o mulţime de corespondenţă italiene maghiare şi polone

dar şi planul de lucrare şi de atac."

"Avea tot, tot, înţelegeţi?"

Nu mă miră, prietene!

Dar documentul e de mare preţ.

Îţi mulţumesc.

Ascultă, ştii ce înseamnă cuvântul acela, "tot" în planul de lucrare a lui Frigyessy?

Învoiala cu prinţul Sturza şi alţi duşmani ai unirii

de a înlesni expediţionarilor lui Witcovski

ocuparea arsenalului oştirii romane

uciderea domnitorului ţării

şi desfacerea unirii.

Şi Meazza m-a rugat să-l ajut pe Witkovski...

Da, prietene...

Şi totuşi poate n-ar fi rău să duci la îndeplinire

misiunea încredinţată de Viceconsul.

Domnule colonel, cum vă închipuiţi?

Te-aş ruga şi eu.

Vezi? Oricum îi vom opri.

Dar dacă ei vor afla tot ce ştii dumneata acum, s-ar putea fără vărsare de sânge.

Înţelegi?

Vreau să vorbesc cu colonelul Witkovski.

Cine eşti, şi ce vrei?

Sunt Bota, legiunea lui Tur.

A, te ştiu.

Da, da.

Nu ne-am văzut demult, dar te ştiu.

Frate.

Ai căi? Nu îs prea pregătiţi pentru locurile astea.

Şi ca să fiu sincer, mă uimeşte apariţia dumitale, frate.

Nu aşteptăm pe nimeni.

Fratele Meazza va transmite că totul a căzut.

Înţelegeţi? Totul.

Ce vrei să spui cu asta?

Fratele Lascari i-a scris lui Meazza că a fost arestat colonelul Frigyessy

în timp ce voia să fugă din Bucureşti.

Frigyessy?

Asupra lui s-au găsit toate planurile de lucrare.

Obiective, nume, tot, înţelegeţi? Tot.

Trebuie să vă întoarceţi numaidecât pe vase şi să părăsiţi ţara.

Meazza şi eu.

Am văzut scrisoarea lui Lascari.

Arată-mi-o. Nu-i la mine.

Minţi, Bota.

Trebuie să vă întoarceţi numaidecât. N-aveţi nici o şansă.

Am fost trimis pentru asta, frate Witkovski.

Sub spadele rozei.

De ce nu ţi-a dat scrisoarea? Nu ştiu.

Probabil ca să nu cadă în alte mâini.

Trecerea vă este blocată de lăncieri. Blocată? De cine, ba? Da cu ce?

Armele pe care le aşteptau sunt la mine.

Există o armată romană, colonele!

De ieri, de alaltăieri? Novici, nu armata!

Vă înşelaţi, colonele. Îi cunosc.

Sunt hotărâţi să vă oprească, să se lupte.

Îmi voi face drum cu sabia, Bota! Peste oricine!

Chiar dacă la capătul drumului ne aşteaptă moartea!

Moartea vă aşteaptă la început de dum, nu la capăt!

Fără acordul prinţului Cuza nu puteţi trece prin teritoriu românesc.

Ce acord?

Să mergem în căruţe, dezarmaţi?

Şi cu armele transportate separat.

Un militar nu se desparte de arma lui.

Uitaţi câţi oameni de-ai dumneavoastră îi datorează viaţa pricipelui Cuza?

Astea-s vorbe pentru domnişoare, locotenente!

Eu nu decontez datorii mici, ci acontez cu sabia mea viitorul Europei...

Dreptatea e pentru toate naţiile. sau nu e deloc.

Nu ştiu ce vrei, şi nici nu mă interesează.

Toţi prietenii noştri au o singură datorie.

Să ajute misiunea mea.

Pe orice cai. S-o ajute.

Ai grijă, Bota. Calea pe care ai pornit duce în altă parte!

Noi trebuie să ajungem la ţelul stabilit. Atât.

Cu sau fără acordul Principelui.

Nu vă daţi seama că n-aveţi nici o şansă, colonele?

Nu înţelegeţi? Nici una!

Sunteţi gata de luptă, dragoni?

Da!

Cei ce vor să treacă, trec!

Izbânda sau moarte!

Izbândă!

Iertaţi-mă, signor, dar e foarte greu să pricep ce s-a petrecut.

Probabil că signor Botai s-a hotărât să ne facă o surpriză tuturor.

Şi totuşi, când a plecat de la Cârligele a pornit direct la dumneavoastră, nu-i aşa?

Ştiu foarte vag, nu m-a avertizat, credeţi-mă!

Acum câteva zile cineva îmi povestea că...

l-ar fi văzut la un han în drum spre Transilvania.

Tânărul Bota era după cum ştiţi, un om plin de iniţiativă.

Undeva în Europa a plouat.

Dunărea e galbenă azi.

Domnule!

Nişte domni străini m-au trimis să vă dau asta. Vă aşteaptă sus în casa aceea.

Pe mine? Da.

Acolo, sus.

Mănuşile tale sunt afară, la intrare.

Trebuie să ţi le iei. Le-am văzut.

Nu sunt ale mele.

Trebuie. Noi purtăm mănuşile acestea, sunt ale noastre.

Acelea sunt ale tale. Ţi se cuvin.

Cred că se poate şi fără ele.

Aşează-te.

Iată-ne ajunşi aici.

Nu te vom întreba nimic. N-avem voie.

Te vom asculta.

Nu înţeleg ce vreţi de la mine.

Spuneţi-mi că vă răspund.

Hiram construia templul lui Solomon

dar nu spunea nimănui cum va fi acea minunată zidire.

Trei meşteri supuşi râului s-au hotărât să-l oblige pe marele arhitect

să dezvăluie imaginea întreagă a viitoarei alcătuiri.

L-au chemat într-un loc pustiu şi l-au întrebat:

De ce nu ne arăţi cum va fi ceea ce vrei să înălţăm?

Hiram, zâmbind, le-a răspuns:

Pentru că nu ştiu. Descopăr şi eu taina pe măsură ce o creez.

"Atunci mori pentru că nu eşti un constructor bun!"

au spus meşterii lovindu-l cu ciocanele.

I-au ascuns apoi trupul sub bolovani punând semn o ramură de salcâm înflorit.

Ei, n-ai nimic de spus?

Pentru aceasta suntem aici.

Să vorbim despre neîncredere şi trădare.

Nu m-am angajat să vă slujesc pe voi.

Am jurat să lupt pentru libertatea tuturor popoarelor.

Nu puteţi fi judecătorii mei.

Voi aţi trădat crezul cu care am plecat.

Nimeni nu mă poate judeca în afară de poporul meu.

Cine sunteţi voi? De unde veniţi?

Da domnia ta cine eşti?

Sunt ardelean ca şi voi.

Mă-ntorc acasă după ani de drum. Hai, lăsaţi!

Hai să şedem o ţară.

De departe veniţi, domnule?

De departe. Dă voi încotro umblaţi?

Noi suntem călăuze de drum. Venim tocmai de la Abrud.

De la Branzesti. O fost prăpăd mare acolo.

Norocul nostru o fost că nu ne-om nimerit între ei.

Atâţia domni ofiţeri, toţi unul şi unul...

Mai bine se dădeau prinşi de la început. Cine?

Cum s-a sfârşit?

Lăncierii!

Străinii, i-o luat lăncierii pe toţi câţi o fost şi i-o dus la Galaţi.

Nu i-o legat nici pe unul!

Nici pe mai marele lor!

Colonelul Witkovski! Colonel, da!

L-o pus într-o calească faină, dar tot prins se cheamă că e!

Eu, domnule, până aici am mai venit.

Dar acum rămâne singur frate-meu călăuza de taină.

Asta-i poteca pentru fugarii din imperiu.

Şi tu ce faci? Eu rămân acolo la Galaţi.

Vreau să intru şi eu în oştirea romană.

Trebuie s-ajungi! Nimic să nu te-abată din drumul tău.

Nimic nu mă poate abate, domnule.

Şi când o să ajungi la Galaţi,

să-i dai domnişoarei Velisar, din partea mea doar ei.

Oricine îţi arată casa lor.

Ai să ţii minte numele? Marina Velisar.

Marina Velisar.

Eu s-ar putea să mă mai împiedic pe undeva.

Cine ştie?

Braţele unor prieteni de-ai mei sunt lungi şi spadele lor ascuţite.

Jura că-l duci! Jur!