Original subtitles

Modul de f x patrat, d x.

Va rog terminati ecuatia pentru data viitoare.

Stiu ca multi dintre voi ati rezolvat-o la liceu, dar nu strica sa v-o reamintiti.

Multumesc, Steven.

Am notat un sistem Fourier pe tabla de pe coridor.

Sper ca macar unul dintre voi sa-i dea de capat pana la finele semestrului.

Cel care va reusi, nu numai ca imi va intra in gratii,

dar va putea avea faima si succes,

deoarece realizarea sa va fi notata si numele ii va fi tiparit

in revista de succes M.I.T. Tech.

Dintre castigatorii anteriori sunt castigatori ai premiului Nobel, ai medaliei Field.

Astrofizicieni renumiti si profesori singuratici de la M.I.T.

Asta e tot. Daca aveti intrebari...

Sunt sigur ca Tom va poate raspunde.

Buna, Will.

-Kirsten, ce mai faci? -Bine. Tu?

-Bine. -Nu m-am intalnit cu Cathy aseara.

-Nu? -Nu.

-De ce? -Nu stiu.

-Cathy! -Ce-i?

De ce nu mi-ai dansat din buric,

asa cum faci de obicei? -Du-te naibii,

tu si blestemul tau irlandez, Chuckie.

Chiar crezi ca sunt dispusa sa-mi irosesc energia pentru chestia aia mica a ta?

Du-te acasa si rezolva-te singur.

Mititica!

Ii lipseste un dinte, Will.

Are tenul urat. Nu prea...

In plus, e ca si cand te-ai insura cu Mobby Dick, stii ce vreau sa spun?

Doar ca nu de foarte multe ori ai ocazia sa te culci cu viitoarea sotie a prietenului tau.

Si asta nu e bine. Unde pleci?

-Trebuie sa plec. -Pe naiba, trebuie sa pleci. Ce, e ora 10:00?

Nu, sunt obosit.

Blestemul irlandez?

Habar nu are. Nu exista nici un blestem irlandez.

Nu mai da asa!

Nu mai acoperi placa! Ce alegi?

O sa fii pedepsit pentru asta, stii?

Crezi ca mi-e teama de tine? Acoperi prea tare placa aia.

Auzi, Casey joaca la Harvard saptamana viitoare. Ar trebui sa mergem acolo.

-Si ce sa facem acolo? -Nu stiu.

O sa enervam niste pusti inteligenti. Probabil ne vom integra perfect.

Oh! Golanu� dracu!

-Hei, ce s-a intamplat? Esti nervos? -Hai!

Hai, hai. Asa.

-D-l profesor Lambeau? -Da?

Sunt la cursul dumneavoastra de teorie aplicata. Ne-am adunat cu totii in corpul de matematica si stiinte.

Vino incoace. Este sambata.

-Dar poate vrei sa bem ceva impreuna deseara. -Poate.

Nu am mai avut rabdare pana luni, ca sa aflam.

-Ce sa aflati? -Cine a demonstrat teorema.

E corect. Cine a rezolvat-o?

-Jack? -Nu, nu eu.

-Nemesh? -In nici un caz.

-Hai, Joey, acum. -Billy, atentie la McNamara!

Hai, baiete!

-Joey, trage tare! Tare! -La naiba!

Lanseaza in jos, Mac! Asa trebuie sa procedezi! Inca doua, Mac.

Hei, Morgan, cine e fata in pantaloni cu dungi? Are un fund apetisant.

-Da, e ca lumea. -Cine e tipul care e cu ea?

O, porcul ala. Nu-l suport. Will il cunoaste.

Da, il cunosc. E Carmine Scarpaglia.

-Tipul ala ma batea de ma snopea cand eram la gradinita. -Tipul ala?

Da.

Da-o-n colo. Hai sa mancam ceva.

-Ei, Morgan, doar nu ai de gand sa vorbesti cu ea? -Las-o naibii.

-As manca ceva bun. -Sa mergem la Kelly's.

Morgan, nu am de gand sa merg la Kelly's doar pentru ca-ti place de fata de la bar.

-E doar un ocol de 15 minute. -Ce naiba sa facem altceva? Nu avem 15 minute la dispozitie?

Un burger dublu.

Un burger dublu

Burger dublu.

Chuck, eu am cerut un burger dublu.

Taci, naibii, din gura! Stiu ce ai comandat. Doar am fost acolo.

-Atunci da-mi sandviciul ala odata! -Cum adica, sandviciul tau! Eu l-am cumparat.

Morgan, cati bani ai la tine?

Am spus ca o sa schimb cand imi iau inghetata.

Am spus asta cand am oprit. Da-mi sandviciul si nu ma mai toca la cap.

Bine, atunci da-mi cei 16 centi pe care ii ai acum.

Bine, atunci punem sendviciul tau la pastrare. Il punem aici pentru tine.

Si o sa iti fac program. Vei veni zilnic cu sase centi.

-Pana la sfarsitul saptamanii, o sa-ti primesti sandviciul. -Chiar ai de gand sa fii asa magar?

Da' ce sunt eu, cel ce ofera sandviciuri? Cred ca ar trebui sa-ti deschizi o linie de credit.

Tot asa cum ati cumparat si canapeaua...

Iti amintesti cum a pus mama ta deoparte cate 10 dolari pe zi, timp de un an?

Si in final si-a cumparat canapeaua. In stil Rent-a-car.

-Bine, acum pot manca si eu? -Tine-ti sandviciul!

Stai putin, Chuck.

-Incetineste. -Ce s-a intamplat?

-Inca nu stiu. -Hei, fatosule!

Da, tu, fatosule.

-Taci, naibii, din gura. -Pleaca de aici. -Ce te preocupa?

De ce nu ma pupi in fund?

L-am vazut pe tipul ala acum 15 minute. Trebuia sa-l fi batut atunci. Acum mancam.

-Taci, Morgan, vii si tu. -Ba nu. -Ba da.

-Nu vin. -Taci din gura, Morgan.

Asculta-ma. Daca nu iesi in 2 secunde,

dupa ce termin cu aia, tu urmezi.

Carmine, sunt eu, Will. Iti amintesti, am fost colegi la gradinita.

-Drace, hai sa mergem, omule. -Calca-l pe cap.

Da-l cu fundul de pamant. Opreste-l.

Mori, ticalosule.

-Carter! -Haide!

Will, Will, haide.

Will, vino. Hai sa mergem. Sa mergem.

Usor, fratioare, usor.

Salut, baieti, mutlumim ca ati venit. -Veniti incoace.

Fir-ar sa fie.

Mi se pare mie, sau numarul studentilor mei a crescut considerabil?

Ei bine, nici chiar in visele mele cele mai indraznete...

nu pot crede ca ati venit aici cu totii pentru a-mi audia cursul.

Ci mai degraba, pentru a afla identitatea misteriosului magician al matematicii.

Asa ca fara alte vorbe, inainteaza, mare maestru pentru a-ti lua premiul.

Regret ca imi voi dezamagi spectatorii, dar...

se pare ca azi nu va avea loc nici o demascare.

Totusi, am discutat impreuna cu colegii mei...

si am mai scris o problema pe tabla,

a carei demonstratie ne-a luat mai mult de doi ani.

Asa ca ascultati... am aruncat manusa,

dar studentii au raspuns, si au raspuns corect.

Salut, cand e audierea?

Saptamana viitoare.

Ma scuzati.

-Ce faci acolo? -Ma scuzati.

E munca unor oameni acolo. Nu e locul unde sa faci graffiti.

-Nu pleca asa cand vorbesc cu tine! -Du-te naibii!

Ei, faci pe desteptul? Cum te numesti?

O, Doamne.

Se pare ca e corect.

Will, cat de retardat trebuie sa fii ca sa-ti pierzi slujba aia?

Adica, trebie sa fie foarte greu sa plimbi matura aia de colo-colo.

Mitch, tu ai fost dat afara dintr-o astfel de slujba.

M-au dat afara pentru ca s-au facut restructurari.

Da, au micsorat numarul de retardati care lucrau acolo.

Taci. Habar nu ai despre ce vorbesti.

Cel putin eu am o slujba, e clar?

-De ce te-au concediat, Will? Spune. -S-au facut restructurari.

-Poate ca unchiul meu te-ar putea angaja. -Poate face asta?

Glumesti! Te-am intrebat ieri daca pot obtine o slujba

Si ieri ti-am spus ca nu.

-Ce faci, Casey? -Ce faci, Case? -Ce faci Big Case?

Sa stam acolo.

Bine. Hai.

Oh, dar e un... un bar al celor de la Harvard, nu-i asa?

Credeam ca aici sunt ecuatii si alte de-astea pe pereti.

Un pahar din cea mai buna bere pe care o aveti.

Luati o pauza. Trebuie sa le salut pe puicutele alea de la bar.

-Sa le vrajesc. -Adu-ne si noua putina potiune.

O, salut! Salut.

-Salut, ce mai faceti? -Bine.

-Deci, domnisoarele... -Vii des aici?

Daca vin aici? Da, vin.

Vin aici, asa, din cand in cand.

-Invatati aici? -Da.

-Da, asta e. Cred ca te-am vazut la un curs. -Zau, la ce curs?

-Istorie. -Posibil.

Da, cred ca asta a fost.

Nu trebuie neaparat... poate ca nu-ti mai amintesti de mine. Stii, im place aici.

-Nu inseamna ca daca vin aici sunt un geniu. Sunt doar foarte destept. -Salut.

-Salut, ce faci? -Bine. Tu?

Ce curs zici ca era?

-Istorie. -Da.

Doar istorie? Inseamna ca era un curs general.

-Da, asa era. Un curs general. -Corect.

Ar trebui sa verifici. E un curs bun. Ar fi o ora interesanta.

-Cum ti s-a parut cursul? -Sincer...

-...lectia mi s-a parut oarecum, elementara. -Elementara.

-Fara indoiala, asa a fost. -Da.

Imi amintesc ora aceea.

A fost chiar intre pauza de dimineata si cea de pranz.

Clark, de ce nu ne lasi in pace?

-Stai linistita. -De ce nu ne lasi in pace?

-Dar, ma distrez cu noul meu prieten. -E vreo problema?

Nu, nu, nu, nu. Nu e nici o problema.

Speram doar ca ai putea sa ma lamuresti in legatura cu evolutia...

economiei de piata in coloniile din Sud.

Parerea mea este ca inainte de Revolutia Economica, modalitatile economice,

in special in coloniile din Sud,

pot fi caracterizate in special ca si...

-Agricultura pre-capitalista. -Asculta aici...

Sigur ca asta este parerea ta. Esti student in anul intai.

Tocmai ai terminat de citit istoria marxista... probabil pe Pete Garrison.

Vei fi convins de acest lucru pana luna viitoare cand il vei citi pe James Lemon.

Atunci vei vorbi despre Virginia si Pennsylvania si

economia lor antreprenoriala si capitalista pana in 1740.

Si asta va dura pana anul viitor. Atunci vei cita din Gordon Wood,

si vei vorbi despre utopia pre-revolutionara

si efectele pre-capitaliste ale mobilizarii militare.

De fapt, nu voi face asta,

deoarece Wood subestimeaza foarte tare impactul...

Wood subestimeaza foarte tare impactul diferentelor sociale

generate de bogatie, in special bogatia mostenita.

Ai citit asta in cartea lui Vickers "Activitatea in Essex", pag. 98, asa e?

Si eu am citit-o. Ai de gand sa plagiezi toata cartea?

Sau ai si vreo parere pur pesonala in aceasta problema?

Sau poate asa procedezi? Intri intr-un bar. Citesti cateva pagini dintre-o carte...

si apoi pretinzi ca sunt gandurile tale,

propriile tale idei? Ca sa impresionezi niste fete? Ca sa-l pui pe prietenul meu intr-o situatie proasta?

Partea trista la tipii ca tine e ca, probabil, peste 50 ani,

vei incepe sa gandesti cu propriul tau cap.

Si vei ajunge la concluzia ca exista doua lucruri sigure in viata...

Unu: "Nu face asta".

Doi: ai aruncat 150.000$ pentru studii,

cand ai fi putut citi tot ce sti, in articole de 1,5 dolari, la biblioteca publica.

Da, dar eu voi avea o diploma,

pe cand tu ii vei servi pe copiii mei cu cartofi prajiti in drumul lor catre partia de schi.

Poate ca, dar cel putin eu voi fi original.

Daca ai vreo problema cu asta, putem iesi afara, sa o rezolvam.

Nu, omule, nu e nici o problema. E in regula.

-E in regula? -Da.

-In regula. -Pe naiba, e in regula.

Acum ce parere ai de mine?

Prietenul meu e destept foc.

Sunt doar de trei minute in locul asta si deja dau de un tampit.

Asta e.

-Imi face placere sa te cunosc. -Totul era in regula.

Era gata sa se termine totul, cand Chuck... Billy l-a insultat pe unul dintre ei,

cea mai tare fata a zis ca parul imi sta aiurea si ca sunt putin cam gras,

si eu ma simteam ca naiba.

Am vorbit prostii.

Buna.

-Esti un idiot. -Cum?

Esti un idiot. Stau acolo de peste 45 de minute

asteptand sa vii si sa vorbesti cu mine.

Dar deja am obosit, si trebuie sa merg acasa.

Nu mai puteam sta acolo asteptandu-te.

-Eu sunt Will -Skylar.

-Skylar. -Oh, apropo,

tipul ala de acolo... clona lui Michael Bolton,

Nu era cu noi, de fapt.

-Stiu. Asa mi s-a parut si mie. -Bine. E in regula.

Ei bine, trebuie sa plec.

Trebuie sa ma trezesc devreme si sa mai cheltuiesc niste bani pe educatia mea costisitoare.

-Nu, nu m-am referit la tine. -E in regula.

Uite numarul meu de telefon. Poate iesim candva impreuna, la o cafea.

Da, bine. Poate ne intlnim sa mancam niste caramele.

-Ce vrei sa spui? -Daca te gandesti bine,

e la fel ca si cum ai bea o cafea, -A, da. da.

Bine.

-Du-te naibii! -Du-te tu!

-Uite-l pe domnisorul ala cu excursia lui la schi. -Stati putin.

Ar fi trebuit sa-i fi ars cateva.

Iti plac merele?

-Da. -Da?

Ei bine, am un numar de telefon. Asta cum iti place?

Vino.

Scuzati-ma. Biroul Administratiei?

Da. Ce doriti?

Doresc numele unui student care lucreaza aici.

-Nu e nici un student angajat aici. -Va rog sa verificati.

Este un baiat care lucreaza in cladirea mea.

-E cam asa de inalt. -Care e cladirea dumneavoastra?

-Doi. -Doi. Corpul doi.

-Daca s-a furat ceva, ar trebui sa stiu. -Nu, nu e vorba de asa ceva.

Trebuie doar sa stiu cum il cheama.

-Nu va pot da numele lui decat daca aveti o reclamatie. -Dansul e profesorul Lambeau.

Si acesta e profesorul Hayes.

Tom, te rog.

E foarte important. Va rog.

Will nu a venit azi la lucru.

A primit slujba asta prin ofiterul sau. Il puteti suna pe el.

-Ofiter? -Da, ocuparea fortei de munca de catre delincventi.

Multumesc.

Idiotule.

Exista un precedent, domnule judecator, din anul 1789,

prin care acuzatul poate invoca auto-apararea impotriva unui agent guvernamental,

daca acel act este considerat drept o actiune impotriva tiraniei, o aparare a libertatii.

Domnule judecator, Henry Ward Beecher,

in "Proverbe din Plymouth" din 1887 a spus... -1887?

-Scuzati-ma. -Suntem in secolul 20.

-O sa transforme totul intr-o gluma. -Am dreptul sa vorbesc in apararea mea, domnule.

conform Constitutiei Statelor Unite.

-Nu-mi vorbi mie de Constitutie. -Aceasta imi garanteaza libertatea.

"Libertate", in cazul in care ati uitat, este dreptul omului sa respire.

Si cand nu poate inspira suficient, inseamna ca legile sunt prea dure.

-Fara libertate omul este o sincopa. -Omul este, o ce?

-Idem, domnule judecator. -Tinere, e randul meu.

Stau aici de zece minute si ma uit in dosarul tau.

Nu-mi vine sa cred. Iunie '93, atac la persoana.

Septembrie '93, atac la persoana.

Furt de autoturisme in februarie '94,

cand se pare ca ti-ai sustinut singur apararea si ai castigat citand

"dreptul proprietatii comune asupra cailor si carutelor" din 1798.

O gluma. In ianuarie '95 te-ai dat drept politist.

Mutilare, furt, opunere de rezistenta. Toate castigate.

Stiu de asemenea ca ai stat in cateva case de copii.

Statul te-a mutat din trei din acestea, din cauza batailor pe care le-ai primit.

Stii, poate altui judecator i-ar pasa, dar ai lovit un politist. Te inchid.

Motiunea de eliberare se respinge. Cautiunea este de 50.000$.

Multumesc.

Ridicati-va.

-Alo? -Skylar?

-Da. -Will la telefon.

-Cine? -Will.

Stii, tipul acela bine si amuzant pe care l-ai cunoscut aseara la bar.

Nu-mi amintesc sa fi cunoscut pe cineva care sa semene descrierii, cred ca mi-as aminti.

Bine, m-ai prins. Sunt tipul acela urat, respingator, fara dinti,

care s-a legat de tine si nu te-a lasat in pace toata seara.

O, Will, imi amintesc.

Ce faci? Chiar ma intrebam daca o sa ma suni.

-Da, uite, ma intreb... -Ce e, puisor?

-Stai o secunda. -Ce faci? Vrei sa te dai la mine?

-Herve, te tin minte de la inchisoarea pentru minori. Ce faci? -Ce faci?

Da, scuza-ma.

Ma gandeam ca poate ne putem intalni saptamana asta,

-la o cafea. Poate mancam si niste caramele. -Suna grozav.

-Da? -Da, desigur. Unde esti?

De fapt, incerc si eu marea cu degetul,

dar nu cumva esti studenta la Drept?

-Stai jos. -Multumesc.

Mi-a facut placere sa stam de vorba.

Tu ce naiba vrei?

Sunt Gerald Lambeau.

Profesorul pe care l-ai dat naibii.

Ei bine, si ce naiba vrei?

Am vorbit cu judecatorul si a fost de acord sa te elibereze, sub supravegherea mea.

-Zau? -Da.

-Cu doua conditii. -Care?

Prima conditie este sa te intalnesti cu mine in fiecare saptamana.

-Pentru ce? -Ca sa verific daca lucrezi,

daca aprofundezi

matematica combinatorie,

matematica numerelor finite.

Suna groaznic.

Si a doua conditie este

sa te vada un terapeut.

Am obligatia sa prezint rapoarte ale acestor vizite.

Daca nu te conformezi cu vreuna din aceste conditii, ti se va prelungi pedeapsa.

Bine. Accept partea cu matematica, dar nu am de gand sa merg la nici un terapeut.

Nu crezi ca e mai bine decat sa-ti petreci timpul in inchisoare?

Am citit cartea dumneavoastra, si "Mike" avea aceleasi probleme

pe care le avea si "Chad", brokerul.

Ai perfecta dreptate. Ai sesizat exact. Foarte bine, Will.

-Foarte bine -Multumesc.

Will, presiunile...si nu vreau sa le judec,

nu le etichetez,

dar sa stii ca iti distrug potentialul.

Fara smecherii, fara fite, fara glume.

Aveti dreptate. Stiu.

Nu o sa scapi asa de usor. Haide, Will. Incearca.

-Bine, vreau sa spun ca fac unele lucruri. -Ce? Ce fel de lucruri?

Fac lucruri care... stiti, ma ascund de oameni.

-Te ascunzi, zau? -Nu, nu, vreau sa zic ca... merg in anumite locuri si interactionez.

-Serios? In ce fel de locuri? -In anumite baruri.

Mai spune. E bine asa. Da. Ce fel de baruri?

Asa cum e Fantasy.

Fantasy. E bine. Mai spune.

Stiti, cand intru acolo, muzica...parca ma invaluie.

E ca si muzica house. E asa...bum, bum.

-Si incep sa dansez. -Bum, bum, bum. Da

Este asa de...

Da.

Ti se pare greu sa ascunzi faptul ca esti homosexual?

Ce vrei sa spui? Cum?

Uite ce e, acum doua secunde erai gata sa te dai la mine.

Sa ma dau? Esti...

Imi pare foarte rau ca te dezamagesc.

Asculta, nu ma deranjeaza. Nu-mi pasa daca esti pe partea cealalta.

Ce vorbesti...pe partea cealalta? Despre ce naiba vorbesti?

O teorema dificila este ca o simfonie.

Este foarte erotica.

Sa apelezi la altcineva. Eu nu ma descurc.

Multumesc, Herny.

-Henry. -Buna, Gerry.

Stii ceva? Nu mai fac acte de caritate.

-Pur si simplu... nu merita. -Ce s-a intamplat?

Saptamana viitoare am o emisiune la postul national de televiziune.

Adica, nu am timp sa vorbesc cu tine, dar-mi-te cu narodul ala de acolo.

E absolut nebun, asta e.

Henry.

Bine, esti in patul tau, Will.

Cati ani ai?

Sapte.

Ce vezi?

E ceva in camera mea.

Ce anume?

Este ca un...un chip. Se apleaca asupra mea.

Esti intr-un loc sigur, Will.

Ea... ma atinge...

Unde te atinge?

Ma atinge acolo jos,

si am emotii.

Nu trebuie sa ai emotii, Will.

Incepem sa dansam, si dansam...

E minunat...

pentru ca putem face...

dragoste inainte de a apune soarele.

-Imi pare rau, Rick. -Am lucruri mai bune e facut.

Hai! Un singur dans!

Chiar m-ai hipnotizat, stii?

-Pentru numele lui Dumnezeu, Will. -Ce e? Intelege. El a plecat. Nu poti da vina pe mine.

Ti-am spus sa cooperezi cu acesti oameni. Uita-te...

-...In ochii mei. -Termina, Will.

Nu am nevoie de terapie.

Ajunge. Iesi afara!

-L-am sunat azi dimineata pe Mel Weintraub, sa vedem... -Ce rost are?

Ce intentionati sa faceti?

Ar mai fi cineva. -Cine?

A fost colegul meu de camera in colegiu.

Increderea. E foarte importanta intr-o relatie.

E de asemnebea foarte importanta intr-o situatie clinica.

De ce e increderea cel mai important lucru

in relatia cu un client?

Maureen, lasa joaca o clipa si fii atenta.

Vinnie.

Pentru ca...

Increderea este... Increderea este viata.

O cugetare foarte adanca. Multumesc, Vinnie.

Data viitoare, sa-ti iei notitele de la fratele tau.

Daca un pacient nu se simte in siguranta pentru a avea incredere in tine, nu va fi sincer cu tine.

Si atunci nu are nici un rost sa incerci sa-l vindeci

Adica, daca pacientul nu are incredere in tine, nu se va culca cu tine niciodata.

Acesta este scopul oricarui bun terapeut. Prinde-l cat e vulnerabil.

Asta e motto-ul meu.

E bine, vad ca acum sunteti din nou cu totii atenti. Ma bucur.

-Buna, Sean. -Buna, Gerry.

Doamnelor si domnilor, suntem in prezenta unui om deosebit.

Profesorul Gerald Lambeau, castigatorul medaliei Field pentru matematica combinatorie.

-Buna ziua. -Stie cineva ce este medalia Field?

E ceva deosebit. Este ca si cum ar lua premiul Nobel pentru matematica.

Doar ca aceasta medalie se acorda o data la patru ani. Este un lucru deosebit.

Este o mare onoare. Bine, ajunge pentru astazi.

Multumesc. Ne vedem luni. Vom vorbi despre Freud.

Despre cum folosea cocaina cat sa omoare un cal. Multumesc.

-Ce mai faci? -Ma bucur sa te vad.

Si eu ma bucur.

-Cred ca am ceva interesant pentru tine. -Da?

Ce, ai adus sange si urina? Despre ce e vorba?

De ce nu ai venit la reuniunea de clasa?

Am... fost ocupat.

-Ti s-a simtit lipsa. -Serios?

-De cand nu ne-am mai vazut? -Dinainte de moartea lui Nancy.

Da, imi pare rau.

Eram la Paris. La o conferinta.

Am primit cartea ta postala. A fost un gest frumos.

-Vino incoace. -Asa se pune la podea.

Hei, ce s-a intamplat? Li s-a facut mila de tine?

Am iesit sub supraveghere si de doua ori pe saptamana am "sedinta".

E o gluma. Esti un tip tare. Hai, Morgan. Preda-te.

Hei, Bill, lasa-l. O sa pierdem meciul.

-Am un program plin. Sunt foarte ocupat. -Sean, Sean.

Baiatul asta e incredibil. Nu am cunoscut pe nimeni ca el.

Ce il face atat de deosebit, Gerry?

-Ai auzit vreodata de Ramanujan? -Da, da. Nu.

Era un barbat. A trait acum peste 100 de ani. Era indian.

-Indian cu semn in frunte. nu cu pene. -Nu avea pene, da.

Locuia intr-o coliba undeva in India.

Nu avea nici o educatie.

-Nu avea acces la lucrari stiintifice. -Cafea?

-Dunmeavoastra, domnule? -Putin.

Dar a dat peste o carte veche de matematica,

si dintr-un simplu text a reusit sa extrapoleze teorii

care le-au dat batai de cap matematicienilor ani de zile.

Da. Fractii continue. A scris,

-Le-a trimis lui Hardy la Cambridge. -Da, Cambridge. Da.

Si imediat Hardy a recunoscut maretia acestei lucrari

si l-a adus in Anglia, si apoi au lucrat impreuna ani buni,

si au creat unele dintre cele mai extraordinare teorii din matematica.

Acest Ramanujan,

geniul lui a fost unic, Sean.

Ei bine, baiatul asta e exact ca el.

Dar e... un pic defensiv.

Am nevoie de cineva care sa ajunga la sufletul lui.

-De exemplu eu? -Da, tu.

-De ce? -Pentru ca aveti amandoi cam acelasi trecut.

-Ce trecut? -Sunteti din aceeasi zona.

-E din Sud? -Da.

Baiatul genial din Sud.

-La cati psihiatrii l-ai dus inaintea mea? -La cinci.

-Stai sa ghicesc. Barry? Henry? Si Rick? -Da, da.

Sean, te rog, accepta sa-l vezi o data pe saptamana.

Te rog.

E ca la jocul de poker cu pustiul asta. Nu-l lasa sa-ti vada cartile.

Daca ti-ar gasi cartea, ti-ar citi-o probail.

Ii va fi greu sa o gaseasca.

Buna, Will.-Buna.

El e Sean Maguire. Will Hunting.

Ce mai faci?

-Da. Hai sa incepem. -De acord.

Sunt plin de energie. Sa inceapa cura de vindecare.

-Vreti sa ne lasati singuri? -Da, te rog, Tom.

Si tu, Gerry.

Da, desigur.

Ce mai faci?

De unde esti din Sud?

-Imi place cum ai decorat incaperea. -Multumesc.

Cumperi toate cartile astea una cate una,

sau trimiti dupa cate un "set pentru psihiatrii" care include toate volumele astea?

-Iti plac cartile? -Da.

-Ai citit vreuna din cartile astea? -Nu stiu.

-Dar din cartile astea? -Probabil ca nu.

Dar astea de pe raftul de sus? Pe astea le-ai citit?

-Da, pe alea le-am citit. -Foarte bine. Ce crezi de ele?

Nu ne-am intalnit ca sa facem recenzie de carte. Sunt cartile tale. De ce nu le citesti tu?

Le-am citit, nu am avut incotro.

-Probabil ca ti-a luat mult timp. -Da, asa e.

Statele Unite ale Americii �O istorie completa�, vol. I.

Doamne. Daca chiar vrei sa citesti o carte de istorie adevarata

citeste "A People's History in the United States" de Howard Zinn

Cartea aia o sa te dea gata.

E mai buna decat "Manufacturing Consent" a lui Chomsky?

-Crezi ca aia e o carte buna? -Oamenii ca tine ma uimesc.

Cheltuiti o gramada de bani pe cartile astea sofisticate, va inconjurati de ele,

-dar nu sunt cartile care trebuie. -Si care sunt cartile care trebuie, Will?

-Cele care-ti ridica parul maciuca. -Da, eu nu mai prea am mult par.

Mai bine ti-ai baga tigara aia undeva.

-Probabil ca ti-ar face mai bine. -Da, stiu.

-Nu se potriveste cu exercitiile de Yoga. -Faci fitness?

-Dar tu, ridici greutati? -Da.

-Nautilus? -Nu, libere.

-Serios? Libere? -Da.

-Da? -Chiar asa.

-Cat ridici? -285. Tu cat ridici?

Tu ai pictat asta?

Da. Tu pictezi?

-Sculptezi? -Nu.

Iti place arta?

-Iti place muzica? -Asta e o porcarie.

Spune-mi ce crezi cu adevarat.

Amestecul linear si impresionist face compozitia sa para confuza.

Este totodata o imitatie a lui Winslow Homer, doar ca are foarte mult alb in zona barcii.

Este arta. Monet. Nu e prea grozav.

-Dar asta nu ma prea intereseaaza, de fapt. -Ce te intereseaza?

-Doar culoarea. -Stii care e de fapt chestia cea mai importanta?

E pictata la numar.

E si culoarea la numar? Pentru ca ma fascineaza culorile.

-Nu zau? -Da.

Cred ca mai ai doar un pas pana cand o sa-ti tai urechea.

-Serios? -Da.

Crezi ca ar trebui sa ma mut in sudul Frantei si sa-mi schimb numele in "Vincent"?

-Ai auzit vreodata de "coaja de nuca pe o mare inspumata"? -Da.

-Poate ca tu esti aia. -In ce sens?

-Poate ca esti in mijlocul unei furtuni, o furtuna puternica. -Da, poate.

Cerul parca coboara catre tine. Valurile lovesc barca ta cu putere.

Vaslele iti scapa din mana.

Faci pe tine de frica. Te uiti cu disperare dupa un port.

Si atunci poate ca faci ceea ce trebuie sa faci ca sa scapi.

Stii, te faci psiholog.

Bingo. Asta e. Acum lasa-ma sa-mi fac meseria. Tu incepi. Haide.

-Poate ca te-ai insurat cu cine nu trebuia. -Poate ca ar fi bine sa ai grija ce vorbesti.

Ai grija ce vorbesti, bine?

Asta e, nu-i asa?

Te-ai insurat cu cine nu trebuie.

Ce s-a intamplat? Te-a parasit?

Era... te insela?

Daca mai vorbesti fara respect la adresa sotiei mele, te termin.

Te termin.

Ai priceput, "sefu"?

A expirat timpul.

Da.

Pe loc repaus, domnilor.

Esti in regula?

Uite. Inteleg daca nu vrei sa te mai intalnesti cu el.

Joi la 4:00. Ai grija ca pustiul sa fie prezent.

Da.

Multumesc.

Iti sta foarte bine cu ochelarii aia.

-Multumesc. -Sunt foarte frumosi.

-Da, intotdeauna mi-am dorit sa am ochii albastri. -Minunat.

Am crescut in Anglia, am mers la o scoala buna.

Era o scoala privata, de tip modern.

Apoi am venit la Harvard. Sper ca voi face medicina.

Stii, m-am gandit ca pana la sfarsit

creierul meu va valora 250.000$.

Suna groaznic, nu-i asa?

Mai adu-mi inca un "mai tai"!

Da, e grozav. Cred ca parintii tai nu au avut nimic impotriva sa plateasca.

Nu, eu am platit. Am mostenit banii.

Atat de mult costa sa fii student la Harvard?

Nu. Stanford. Voi merge acolo in Iunie, cand termin aici.

Bine, deci te vei folosi de bietul marinar si apoi vei fugi, asa e?

De fapt intentionam sa fac experimente pe tine pentru orele de anatomie.

In cazul asta, e in regula.

Vrei sa vezi ce trucuri stiu eu, Skylar? -Desigur.

Bine. Promite-mi ca...

Bine.

-Asta e pentru tine, Rudolph. -Stai, stai. Am nevoie de bagheta fermecata.

Bun, loveste aici. Multumesc. E in regula.

Voi face sa dispara toate caramelele astea.

Esti gata? Gata.

Unu, doi, trei.

Au disparut toate.

Este... imi reuseste mai bine cand am iepurasul cu mine.

Nu prea ies cu fete.

Ce noroc...ma refer la mine.

Stii la ce ma refer? Stiu ca te gandesti la asta.

-Ba nu. -Ba da.

-Nu, serios. -Ba da. Sperai sa primesti un sarut la plecare.

Nu, de fapt speram sa ma culc cu tine.

Dar ma voi multumi cu un sarut.

-Cata noblete sufleteasca! -Multumesc.

Nu, speram sa primesc un sarut.

Ce-ar fi sa scapam de grija asta acum?

-Chiar acum? -Da.

Hai odata.

Cred ca ti-am mancat din castraveti.

Tot tu?

Vino cu mine.

Ce e asta? Un moment de intimitate intre doi tipi?

E foarte frumos. Iti plac lebedele? Reprezinta un fel de fetis?

Este ceva pentru care trebuie sa alocam timp?

-M-am gandit la ce mi-ai spus data trecuta. In legatura cu picturile mele.

Am stat treaz aproape toata noaptea si m-am gandit.

Si mi-am dat seama de ceva.

Am cazut intr-un somn adanc si linistitor si de atunci nu m-am mai gandit la tine.

-Stii ce mi-am dat seama? -Nu.

Esti doar un copil. Nu ai nici cea mai vaga idee despre ce vorbesti.

-Multumesc. -Cu placere.

Nu ai plecat niciodata din Boston.

Nu.

Asa ca daca te-as intreba ceva despre arta, probabil ca mi-ai cita

din cartile scrise pe aceasta tema.

Michelangelo? Stii multe despre el.

Despre viata, lucrarile, aspiratiile sale politice, despre el si despre Papa.

Despre orientarea sa sexuala. Lucrari complete, da?

Pun pariu ca nu sti sa-mi spui cum miroase in Capela Sixtina.

Nu ai stat de fapt niciodata acolo sa te uiti la cupola ei minunata.

Nu ai vazut-o.

Daca te-as intreba despre femei,

probabil mi-ai insira o lista cu preferintele tale.

Poate ca te-ai si culcat cu vreo cateva.

Dar nu poti sa-i spui cum e sa te trezesti dimineata langa o femeie

si sa te simti cu adevarat fericit.

Esti un pusti dur.

Daca te intreb despre razboi, probabil ca-mi vei cita din Shakespeare.

"Inca o data, la lupta, dragi prieteni".

Dar nu ai fost niciodata in toiul unui razboi.

Nu ai tinut niciodata capul prietenului tau in poala,

si nu te-ai uitat la el cum respira pentru ultima oara, cerandu-ti ajutorul.

Daca te-as intreba despre iubire, probabil mi-ai cita un sonet,

dar nu te-ai simtit niciodata vulnerabil cand ai privit o femeie.

Nu ai cunoscut pe nimeni care sa te cuprinda in ochii ei

si sa simti ca Dumnezeu a trimis un inger pe pamant doar pentru tine

sa te salveze din haurile iadului.

Si nu stii cum e sa fii ingerul ei,

si sa o iubesti pentru totdeauna.

Sa lupti cu orice pentru ea. Sa lupti cu cancerul.

Si nu stii cum e sa dormi pe un scaun intr-o camera de spital,

timp de doua luni, tinand-o de mana,

pentru ca doctorii au inteles din privirea ta

ca termenul "ore de vizita" nu ti se poate aplica.

Nu sti ce inseamna sa pierzi ceva cu adevarat,

pentru ca asta se intampla doar cand iubesti ceva mai mult decat te iubesti pe tine insuti.

Ma indoiesc ca ai indraznit vreodata sa iubesti pe cineva chiar atat de mult.

Ma uit la tine. Nu vad un barbat inteligent, increzator.

Ci vad un pusti speriat, agresiv.

Dar esti un geniu, Will. Nimeni nu poate nega asta.

Nimeni nu poate intelege ceea ce e in sufletul tau.

Dar tu iti imaginezi ca stii totul despre mine doar pentru ca ai vazut un tablou de-al meu.

Mi-ai disecat viata.

Esti orfan, asa e?

Crezi ca pot spune cum a fost viata ta,

cum te simti, cine esti

doar pentru ca am citit Oliver Twist?

Asta te reprezinta?

Eu unul, nu dau doi bani pe chestiile astea, pentru ca...

Stii ceva? Tu nu-mi poti spune nimic

ce nu pot citi in vreo carte.

Doar daca nu vrei sa vorbesti despre tine,

despre cine esti tu.

Si atunci voi fi numai ochi si urechi.

Dar tu nu vrei sa faci asta, asa e?

Esti ingrozit de ceea ce ai putea spune.

E randul tau, "sefu".

Alo? Alo?

Alo?

Profesore Valenti, tot tu esti?

Idiotul.

-O, Doamne. -Pe cine ai sunat?

-Pe nimeni. Am uitat numarul. -Esti tampit?

Ai iesit pe ploaia asta si nu ai luat cu tine numarul de telefon?

Nu, era numarul maica-tii. Nu am mai avut monede.

De ce nu ne legam de mamele altora? Eu tocmai am scapat de a ta.

E foarte amuzant, Morgan.

Tine una de la mine.

-Daca ma mai contrazici, uite ce patesti. -Bine, Morgan.

-Uite ce patesti. -Bine, Morgan.

Ma enervezi.

Te rog sa nu fumezi.

Cum adica, nu a vorbit? Ati stat acolo o ora.

A stat si a numarat secundele pana ce s-a teminat intalnirea.

-De fapt, a vrut sa ma impresioneze. -De ce?

Ca sa-mi demonstreze ca nu vorbeste cu mine daca nu vrea.

Ce e asta? Un fel de competitie intre doi pusti din acelasi cartier?

Da, asta este, si nu eu voi vorbi primul.

Iti cunoastem toria, Alexander, dar baiatul a descoperit o imagine geometrica simpla.

-O structura ramificata nu tine. -Uite. A unit cele doua puncte verticale.

Dar pot calcula suma.

-Depinde cum grupezi termenii, Alexander. -Dar, Gerry,

daca rezolvam totul in acest fel, atunci...

Stai putin.

Am notat pe hartie. E mai simplu asa.

Unoeri este si chestie de noroc.

Esti un om cu o minte stralucita.

Stii, am fost odata cu avionul.

Stateam pe scaun si

capitanul ne anunta

"Ne aflam la o inaltime de 35.000 de picioare", si apoi pune jos microfonul,

dar uita sa-l inchida.

Se intoarce catre copilot si zice

"Stii, acum mi-ar face bine un sex oral si sa beau o cafea".

Stewardesa alearga spre cabina capitanului

sa-i spuna ca microfonul nu e inchis.

Si un tip din avion spune "Hei, nu uita sa-i duci si cafeaua".

Ai fost vreodata cu avionul?

Nu, dar e o gluma buna. Are mai mult succes daca o spun la persoana I.

Da, asa e.

Am facut sex, sa stii.

Da? Foarte bine.

-A fost grozav, grozav. -Grozav, ei?

Am avut o intalnire saptamana trecuta.

-Cum a mers? -Bine.

-Va mai intalniti? -Nu stiu.

-De ce? -Nu am sunat-o.

-Doamne, esti un amator. -Stiu ce fac.

Da. Nu-ti fa griji pentru mine. Stiu ce fac.

Da, dar fata asta e... frumoasa,

e desteapta, e amuzanta. E diferita de majoritatea fetelor cu care am fost.

-Atunci sun-o, Romeo. -De ce, ca sa-mi dau seama ca nu e chiar asa desteapta?

Ca e plictisitoare? Stii, adica, nu...

Acum fata asta e aproape perfecta. Nu vreau sa stric asta.

Poate ca si tu esti perfect acum. Poate ca nu vrei sa strici imaginea asta.

Dar cred ca asta e superfiloziofie, Will.

In acest fel, poti sa traiesti toata viata fara sa trebuiasca sa cunosti cu adevarata pe cineva.

Sotia mea avea gaze cand era nervoasa.

Avea tot felul de reactii minunate.

Stii, avea gaze si in somn.

M-am gadit ca pot sa-ti spun asta.

Intr-o noapte si-a dat drumul atat de tare incat a trezit cainele.

S-a trezit si a intrebat "Tu ai facut?"

Am spus "Da". Nu m-a lasat inima sa-i spun. O, Doamne.

-S-a trezit de zgomot? -Da.

O, Doamne. A murit de doi ani si eu asta imi amintesc.

Este extraordinar, stii? Lucruri marunte, ca acesta.

Da, dar astea sunt lucrurile care imi lipsesc cel mai mult.

Reactiile alea ciudate pe care doar eu le stiam.

Astea au facut din ea sotia mea.

Doamne, si ea ma stia pe dinafara. Imi stia toate greselile.

Oamenii le numesc "imperfectiuni" dar nu sunt asa.

Asta e partea buna.

Si apoi trebuie sa alegem pe cine lasam in mica noastra lume ciudata.

Nu esti perfect, baiete.

Si, sa nu te mai tin in suspans:

fata asta pe care ai cunoscut-o, nici ea nu e perfecta.

Intrebarea este daca sunteti perfecti unul pentru celalalt.

Asta e toata chestia. La asta se rezuma intimitatea.

Poate ca stii totul pe lumea asta, baiete,

dar raspunsul la aceasta intrebare nu-l afli pana nu incerci.

Cu siguranta raspunsul nu-l vei afla de la un batran ca mine.

Si chiar daca l-as sti, nu l-as spune unui pusti ca tine.

Da, si de ce nu?

Mi-ai spus aproape tot altceva. Iisuse Christoase!

Ai vorbit mai mult decat toti psihiatrii pe care i-am cunoscut.

Eu predau lucrurile astea. Nu am spus ca le si stiu.

Da.

Te-ai gandit vreodata sa te recasatoresti?

Sotia mea a murit.

-De asta am spus sa te "recasatoresti". -Ea a murit.

Da, bine, cred ca asta e o superfilozofie, Sean.

Adica, in acest fel, poti sa-ti traiesti restul vietii

fara sa cunosti pe nimeni cu adevarat.

Timpul a expirat.

-Nu inchide. -Bine.

Multumesc.

Sol minor. Cel mai trist sunet.

-Buna. -Buna.

-Unde ai fost? -Imi pare rau, am fost... foarte ocupat, si...

-Dar... -Si eu.

Da. Am...crezut ca o sa suni.

Da.

-Adica, ne-am simtit bine impreuna. -Da, asa e.

Adica, eu...

Imi pare rau. Am dat-o in bara.

Nu. Nu, adica, e in regula.

Da, ma intreb daca,

daca imi mai acorzi o sansa.

Stii, vreau sa te invit undeva.

-Nu pot. -Bine.

Nu, nu am vrut sa spun ca nu pot niciodata.

Doar ca acum nu pot.

Trebuie sa descriu protonii care intra in compozitia "ebogaminei"

Suna foarte, foarte interesant. De fapt e cumplit de plictisitor.

-Bine. -Poate alta data.

-Maine? -Da, bine.

-Bine. -Bine.

-Pa. -Pa.

Ce faci aici?

Nu am putut astepta pana maine.

De unde ai asta?

A trebuit sa ma culc cu o colega de-a ta.

Sper ca a fost una cu sandalele scalciate si cu respiratie urat mirositoare.

-Haide. Hai sa ne distram. -Nu, trebuie sa invat asta.

Dar nu operezi maine, nu?

-Nu. -Atunci hai.

Doamne, cainele meu castiga!

Haide, Misty!

Haide! Alearga! Uita-te la el! Haide!

Uite-l. Fugi, Misty! Haide!

-Am castigat. -A castigat detasat.

Aici ai crescut?

Nu departe de aici. In sudul Bostonului.

Inca nu-mi revin. Am castigat.

Uita-te la tine. Esti fericita.

Si cum a fost viata ta?

Presupun ca normala. Nimic deosebit.