Original subtitles

Pe tărâmul legendelor pe vremea magiei,

destinul unui măreţ regat se sprijină pe umerii unui tânăr

Numele său e... Merlin.

Merlin, suliţa !

- Ai vreun talent înnăscut, Merlin ? - Nu.

Să mă gândesc...

Nu sunt nesimţit sau insensibil.

Doar enervant.

Lui îi e mai frică de tine decât ţie de el.

L-am pierdut ? Cine lipseşte ?

Unde e sir Bedivere ?

Creatura pe care o descrii are caracteristicile Fiarei Vânătoare.

E doar o legendă.

Conform Vechii Cărţi, apariţia Fiarei Vânătoare

prevesteşte timpul marilor schimbări.

Gaius, acestea sunt poveşti de adormit copii.

Orice ar fi, răspândeşte panică.

Oamenii se tem că va veni în cetate.

Atunci trebuie ucisă. Adună garda. Porniţi în zori.

Vă implor, sire, n-o nesocotiţi. Fiara e un semn.

Am mai văzut-o înainte. În noaptea când soţia ta, Ygrine, a murit.

Ţi-am spus să nu mai pomeneşti acea noapte.

Am învins vechea religie, avertismentele sale nu mai înseamnă nimic pentru mine.

Arthur va distruge fiara şi nu vom mai suferi din cauza ei.

Nu e o fiară de rând.

- Nu-ţi face griji. - Ascultă, tu nu înţelegi.

Uther nu respectă vechea religie, dar e reală.

Ca să înfrunţi o asemenea fiară, trebuie să ştii de unde vine.

Ce vrei să spui ?

Religia se bazează pe magia vieţii şi a morţii.

Fiara are această putere.

O muşcătură şi mori.

Şi nu există leac.

Morgana !

Trezeşte-te !

Sunt Gwen, a fost un vis.

- A fost înfricoşător. - E în regulă.

Aţi văzut inamicul.

E o creatură de coşmar.

Dar voi sunteţi cei mai buni.

Trebuie să o ucidem înainte să rănească alt cetăţean al regatului nostru.

De dragul Camelotului !

Arthur !

- Morgana, ce faci ? - Nu te duce !

Morgana, culcă-te !

- N-ai de ce să-ţi fie frică. - Am văzut lucruri cumplite.

- Nu te poţi duce ! - A avut un coşmar.

- O duc la Gaius. - Nu te las să pleci.

- Merlin, du-o înăuntru. - Nu.

- Mă voi asigura să fie teafăr. Promit ! - Nu !

Să-i mergem pe urme.

Staţi aproape !

Ce e ?

Nu te-a muşcat, nu ?

Arthur !

Să mă ajute cineva !

Ce s-a întâmplat ?

- A fost muşcat. - Am încercat să-l salvez.

Anunţaţi regele.

- Trebuie să poţi face ceva. - Aş fi vrut.

Voi găsi un leac.

- Merlin ! - Ai încredere în mine.

Mă auzi, sire ?

Iată.

- Regele va ajunge aici în orice moment. - Nu poate muri.

E destinul meu să-l apăr.

Încă nu am făcut lucrurile care ne sunt sortite împreună.

- Asta spun toţi oamenii. - Gaius, e prietenul meu.

Atunci, salvează-l !

Poate că vrăjile au nevoie de timp ca să acţioneze.

Muşcătura Fiarei Vânătorii te ucide. Nu există leac pentru ea.

Unde e fiul meu ? Arthur !

- Fă ceva, Gaius. - Încerc, Măria Ta !

Gaius, vom găsi leacul, nu-l vom lăsa să moară.

Voi face tot ce-mi stă în puteri.

Îl duc în iatacul său.

L-am dezamăgit pe Arthur.

L-am dezamăgit cu destinul meu.

Dar n-ai fi aici, dacă ar fi aşa.

L-a muşcat Fiara Vânătorii.

Va muri.

Mai respiră ?

- Foarte puţin. - Mai are timp să se vindece.

Am încercat, nu-l pot salva.

Nu ştii cum să-l salvezi.

Dar tu îmi poţi spune cum ?

Poate.

Dar nu va fi uşor.

- Voi face orice. - Orice ?

- Doar spune-mi ce trebuie să fac. - Foarte bine.

Fiara Vânătorii e o creatură invocată de puterea vechii religii.

Trebuie să foloseşti aceeaşi magie străveche pentru a-l salva.

Vechea religie a murit cu secole în urmă.

Vechea religie e magia pământului însuşi !

E esenţa care leagă totul.

Va dura mult după dispariţia oamenilor.

Dar cum asta mă poate ajuta să-l salvez pe Arthur ?

Trebuie să-i găseşti pe cei care încă o slujesc.

- Cei care controlează viaţa şi moartea. - Unde ?

Du-te pe Insula Celor Binecuvântaţi,

unde încă se mai simte puterea celor antici.

Acolo vei descoperi mântuirea lui Arthur.

- Mulţumesc. - Merlin...

Tânărul Pendragon trebuie să trăiască, indiferent de preţ.

Merlin, te-ai întors ! Ajută-mă !

Trebuie să-i dăm asta lui Arthur, să-i uşurăm moartea.

- Nu, trebuie să-l salvăm. - Am încercat.

Fiara vine din vechea religie, de acolo trebuie să vină şi leacul.

- Puţini mai cunosc această artă. - Ai spus şi tu că religia trăieşte.

- E o insulă dincolo de Munţii Albi. - Nu !

Insula Celor Binecuvântaţi. O ştii ?

Era centrul vechii religii, focarul puterii sale.

- De ce mi-ai ascuns asta ? - Pentru că e prea periculos, Merlin.

E singura noastră şansă.

Trebuie s-o găsesc.

- Şi odată ajuns acolo, ce vei cere ? - Salvarea lui Arthur.

Fiara l-a ales pe Arthur. Asta înseamnă că vechea religie i-a decis soarta.

- O voi convinge să se răzgândească. - Nu e aşa de simplu !

Marii preoţi au puterea de a oglindi viaţa şi moartea.

Dar va fi un preţ de plătit. Vor cere o viaţă în schimb.

Merlin, te rog, te implor.

Îmi pare rău.

Oricare ar fi preţul, îl voi plăti cu drag.

Ţine ! Îţi trebuie o hartă.

Îţi dau şi asta.

O am de la mama.

E un picior de iepure.

- Ca să te protejeze ? - Te fereşte de spirite malefice.

E o prostie ! Nu cred în superstiţie.

- Nu ştiu de ce ţi l-am dat. - Nu.

Îl vreau.

Mulţumesc.

Trebuie să-l ţii în viaţă până mă întorc.

Dormi, Arthur !

Trebuie să te duci pe Insula Celor Binecuvântaţi,

Dincolo de Munţii Albi, prin Valea Regilor Căzuţi.

La nord de Mările Meredor vei găsi un lac.

Gaius.

Odihneşte-te !

- Nu trebuie lăsat singur. - Am eu grijă de el.

Nu vei muri, Arthur. Ţi-o spun eu.

Ştiu că într-o zi vei fi rege.

Un rege mai măreţ decât ar putea fi tatăl tău.

Doar asta mă ajută să rezist.

Vei ajunge să fii bărbatul pe care l-am văzut în tine.

Văd un Camelot cinstit.

Văd un rege pe care oamenii îl vor iubi şi cu care se vor mândri.

De dragul Camelotului

Trebuie să trăieşti.

Pot să vă aduc ceva, Maiestate ?

Oamenii vin să îşi ia adio.

- Încă n-a murit. - Dar nu-şi va reveni.

Nu fără un miracol.

Nu cred în miracole.

E cineva ?

Bună, Merlin !

Tu ?

- Ştii cine sunt ? - Nimueh.

Nu cred că dragonul se referea la tine.

De ce ?

Ai încercat să mă omori.

Înainte să-ţi înţeleg importanţa.

- Şi Arthur... - El nu trebuia să moară de mâna mea.

Se pare că acum, voi fi salvarea sa.

Ştii ce am venit să cer ?

- Da. - O faci ?

Nu am puterea să oglindesc viaţa fără să iau ceva în schimb.

- Ştiu că este un preţ. - O viaţă salvată necesită o moarte.

Trebuie să existe echilibru în lume.

Îmi dau viaţa mea pentru a lui Arthur.

Cât de curajos eşti, Merlin !

- De-ar fi totul atât de simplu. - Ce vrei să zici ?

Odată ce accepţi acest târg, nu mai poţi schimba nimic.

Fac orice e nevoie.

Viaţa lui face cât o sută de ale mele.

Pocalul Vieţii,

Binecuvântat secole întregi de vrăji puternice, conţine însuşi secretul vieţii.

Dacă Arthur va bea apă din el, va trăi.

Târgul a fost făcut.

Sper că e pe placul tău.

- Merlin ! - Trebuie să-i dăm asta lui Arthur.

- Ce e asta ? - Apă din Pocalul Vieţii.

Dacă Arthur va bea din ea, îşi va reveni. Te rog, grăbeşte-te !

Ce mai aştepţi ?

Ce preţ ai plătit pentru viaţa lui ?

Viaţa cui ai oferit-o ?

- Nu avem timp. - Merlin !

Nu-ţi fă griji, Gayus, totul va fi bine.

Ce faci, vraciule ? Ce-i dai ?

Este...

E o tinctură făcută din lobelie.

Un remediu străvechi pentru otravă.

- Un leac ? - Sperăm.

Chiar crezi că va ajuta ?

E ultima noastră speranţă.

- Să-l lăsăm să se odihnească. - Nu plec de lângă el.

Merlin, te rog, ai grijă !

Acesta e doar începutul.

Arthur !

Prinţul trăieşte.

- Credeam că te-am pierdut. - Nu-ţi fă griji, tată, nu voi muri.

Cred că cineva veghează asupra mea, apărându-mă de rele.

Poate că ai dreptate.

În drumul pe care-l faci pentru a ajunge rege,

Ai nevoie de un înger păzitor.

Voi anunţa curtea că prinţul lor trăieşte.

Ştiam eu !

Am spus că te vei face bine.

Îmi amintesc că îmi vorbeai.

- Da ? - Mi-ai mângâiat fruntea.

- Îţi alinam febra. - Nu ai pierdut încrederea.

- Erau doar vorbe. - Ce ai spus ?

Nu-mi amintesc.

- Ba da. - Ba nu.

Ceva despre bărbatul care sunt în interior.

- N-am spus asta. - Guinevere !

Trebuie să spăl astea, sire.

Gaius !

- Trăiesc ! Ce s-a întâmplat ? - Merlin, stai acolo.

Ce e ?

Nu !

Mamă !

Merlin...

- Ce a păţit ? - E grav bolnavă.

- Fă ceva. - De-aş putea !

Te rog, Gaius !

Nu e o boală obişnuită.

- Nu poate fi ! - Pe cine ai întâlnit pe insulă ?

- Pe Nimueh. - Nimueh ?

A fost cum ai zis.

A cerut un preţ, dar i-am oferit viaţa mea, nu a mamei.

Merlin, aş vrea să pot face ceva.

Te voi vindeca. Promit.

Ştiai că se va întâmpla asta !

M-ai pus să dau viaţa mamei mele pentru a lui Arthur.

Ai spus că ai face orice.

Ştiai că mama va muri ?

- Ştiam că preţul va fi mare. - Dar m-ai trimis oricum.

- Arthur trebuie să trăiască. - Eu nu sunt ca tine !

Amândoi suntem creaturi ale vechii religii.

Asta e sursa puterii tale.

Ce înseamnă asta ?

Destinul tău e să-l aperi pe tânărul Pendragon până devine rege.

Iar când asta se va întâmpla, magia va reveni în ţară.

Abia atunci voi fi cu adevărat liber.

Doar de asta îţi pasă ?

- Credeam că-mi eşti prieten. - Sunt mai mult de atât, Merlin.

Sunt neamul tău !

Nu, singura mea familie e mama. Şi tu m-ai făcut s-o ucid.

Viaţa ei n-a fost luată în van.

- Vom reuşi lucruri măreţe împreună. - Nu vei fi niciodată eliberat.

Pentru ce ai făcut, mă voi asigura ca să nu mai vezi lumina zilei nicicând !

Merlin !

Nu mă vei mai vedea niciodată !

Unde e ?

Doarme.

- Trebuie s-o salvez. - Nu poţi.

Dacă echilibrul necesită o viaţă, Nimueh trebuie s-o ia pe a mea.

Nu, Merlin.

Da, mă voi întoarce pe insulă.

Eşti tânăr. Harul şi destinul tău sunt prea importante pentru a fi sacrificate.

Destinul meu ? E vorba de mama !

Puterile mele n-au valoare, dacă n-o pot salva.

M-ai învăţat multe.

M-ai învăţat cine sunt, ce ţel au harurile mele.

Mi-ai spus că magia trebuie folosită doar pentru faptele bune.

Dar în primul rând, m-ai învăţat să fac mereu ce e corect.

Merlin...

Trebuie să-mi iau adio de la Arthur.

- Merlin. - Cum eşti ?

Bine.

Mă bucur.

Da.

Îi datorez totul lui Gaius.

Trebuie să vorbim.

Tot n-ai înţeles ?

- Eu decid când trebuie să vorbim. - Nu şi astăzi.

Uneori mă întreb dacă ştii cine sunt.

Ştiu cine eşti.

- Bine. - Eşti un derbedeu.

Unul regal.

- Te vei schimba vreodată ? - Nu, te-ai plictisi.

Dacă îţi iei alt slujitor, vezi să nu fie un linguşitor.

- Dacă vrei să renunţi la slujbă... - Nu.

Sunt fericit să-ţi fiu slujitor. Până la moarte.

Uneori cred că te cunosc, Merlin.

- Iar alteori... - Eu te cunosc.

Eşti un războinic măreţ.

Cândva, vei fi un rege măreţ.

Eşti foarte amabil.

- Dar trebuie să înveţi să asculţi. - Alte sfaturi ?

Nu.

Asta-i tot.

Doar...

Nu fi derbedeu.

Gaius s-a dus după provizii.

- M-a rugat să am grijă de ea, până revii. - Mulţumesc.

- Îmi pare rău. - Nu, se va face bine.

Am încercat să-i mai alin durerea.

Ai un suflet bun, Gwen.

Să nu-l pierzi.

Te vei face bine din nou, promit !

Vei vedea.

Ce fiu bun eşti !

Nu-ţi fă griji pentru mine.

Ştiu că zeii vor avea grijă de mine.

Iar într-o zi... te voi revedea.

Îmi vei lipsi.

Şi tu mie.

Gaius ?

Dragă Merlin, viaţa mea oricum e aproape de sfârşit.

În mare parte, n-am avut scopuri măreţe.

Puţine vor fi ţinute minte.

Viaţa ta, însă, a fost predestinată să fie măreaţă.

Trăieşte aşa cum te-am învăţat.

Şi cred că odată cu timpul, vei deveni cel mai mare dintre vrăjitori.

A fost o mare plăcere să te cunosc.

Iar să mă sacrific pentru tine e o onoare.

Eşti şi vei fi mereu fiul pe care nu l-am avut niciodată.

Nu !

Nu credeam că te voi mai vedea aici vreodată.

Milady.

- De multă vreme nu mi-ai spus aşa. - Am venit să-ţi cer ajutorul.

Aşa cum ai mai făcut-o cu Uther ?

Nu ţi-a plăcut rezultatul.

Îţi dau şansa să te revanşezi pentru moartea soţiei lui.

I-am salvat viaţa fiului ei.

Ce mai vrei ?

Să iei un preţ corect de data asta.

Merlin vrea să ofere viaţa lui în schimbul vieţii mamei.

Eu vreau să o iei pe a mea în schimb.

Deşi pot vedea viitorul, nu am putut prezice asta.

Gaius, eroul.

De ce ţi-aş îndeplini dorinţa ?

Ai privit cum prietenii noştri au ars în Marea Curăţare. Eşti un trădător.

Merlin este singurul om care poate readuce magia pe acest tărâm.

Alături de Arthur, poate clădi un nou regat.

O lume a păcii şi a frumuseţii la care nu putem decât visa.

Şi eşti dispus să-ţi dai viaţa pentru viitorul acela ?

Aştept.

Eşti gata să mori, Gaius ?

Gaius ?

Pentru Merlin, îmi voi da viaţa.

Opreşte-te !

Te-ai întors atât de repede ?

Ce-ai făcut ?

Mama ta e în siguranţă.

Nu asta voiai ?

- L-ai ucis ? - A fost dorinţa lui.

Am oferit viaţa mea pentru a lui Arthur, nu a mamei sau a lui Gaius.

Vechilor religii nu le pasă cine trăieşte.

Vor doar echilibru în lume.

Ca să salvezi o viaţă, o altă trebuie luată. Gaius ştia asta.

Nu vechea religie a făcut asta, ci tu.

Haide !

Nu ne permitem să fim duşmani.

N-am nimic în comun cu tine.

Cu ajutorul meu, Arthur va fi rege.

Eu îl voi face rege. Dar tu nu vei apuca ziua aia.

Trucurile tale infantile nu au efect asupra mea.

Sunt preoteasa vechii religii.

Şi tu eşti o creatură a vechii religii. Alătură-mi-te !

Crezi că mi-aş uni forţele cu o magie atât de egoistă şi crudă ?

- Niciodată. - Aşa să fie.

Păcat !

Împreună, am fi putut conduce lumea.

Nu trebuia să-mi ucizi prietenul.

Gaius !

Nu !

Merlin.

Gaius !

Gaius, trăieşti !

Ce-ai făcut ?

Nimueh a murit. S-a refăcut echilibrul în lume.

Mă uimeşti !

Stăpâneşti puterea vieţii şi a morţii.

Vei fi un mare vrăjitor !

Acum crezi în mine ?

Aş face-o...

dacă ai putea...

să opreşti ploaia asta nenorocită !

Merlin !

Nu !

Subtitrare: Retail

Sincronizare: zildan