Original subtitles

În tărâmul legendelor şi în vremea magiei,

destinul unui regat se sprijină pe umerii unui tânăr

Numele său... Merlin.

Arthur...

Arthur...

Ce e ?

Chiar eşti un împiedicat, Merlin !

- Întrebam... - Pe mine sau căprioara ?

Suntem la vânătoare ! E nevoie de viteză, şiretenie şi o minte ageră.

Deci te poţi descurca cu două din trei ?

- Ce-a fost asta ? - Linişte !

Vă implor ! Milă !

- Ce noroc ! - Să-ţi fie învăţătură de minte !

Ce ?

- Îţi protejam spatele. - Sunteţi bine ? V-au rănit ?

Nu, datorită ţie.

Eu sunt Sophia, el e tatăl meu.

Arthur Pendragon...

În slujba voastră.

Eu sunt Aulfric, moştenitorul lui Tirmawr,

fiica mea, Sophia.

Sunteţi departe de casă. Ce vă aduce la Camelot ?

Casa ne-a fost jefuită,

abia am putut fugi cu ce puteam duce.

Sunt vremuri periculoase. Ce veţi face ?

Mergem spre vest, către Caerleon, unde avem rude

şi sperăm s-o luăm de la capăt.

Trebuie să rămâneţi aici o vreme.

O familie nobilă e binevenită la Camelot.

Să-i dai o cameră bună.

Cea de alături e goală.

E foarte bună.

Excelentă, de fapt !

Mai taci, Merlin !

- N-am spus nimic. - Nici nu era nevoie.

Intenţiile mele legate de Sophia

sunt onorabile.

Dă-i o cameră în celălalt capăt al castelului.

- E mai cald, mai plăcut. - Bine.

E foarte frumoasă.

Aşa e.

Dacă intenţiile tale sunt onorabile...

Sunt. Cu siguranţă.

Atunci, de ce n-ar sta alături ?

Nu văd nicio problemă.

M-ai convins.

Dă-i camera alăturată.

- Dacă ai nevoie de ceva, anunţă-mă. - Mulţumesc.

- Cine e ? - Sophia Tirmawr.

Am salvat-o în pădure. De fapt, Arthur a salvat-o...

Nu poate rămâne !

Regele a spus că ea şi tatăl ei sunt bineveniţi în Camelot.

E totul în regulă ?

Da, mulţumesc.

Iartă-mă, n-am vrut să te deranjez.

Termină ! Pacienta mea preferată e mereu binevenită.

Scuze de deranj. În mare parte, e vina lui Merlin.

Dacă ştiam că vii, făceam curat.

Nu e vorba de asta... Banca arde.

Banca arde ? Ce...

Banca arde !

Poftim !

Mereu îmi faci necazuri.

Ce te aduce în colţul ăsta întunecat ?

Am mai avut un vis.

Înţeleg...

L-am văzut pe Arthur înecându-se.

O femeie stătea deasupra lui, privind cum moare.

Şi e aici, în Camelot.

Mintea ne joacă feste.

Împrumută imagini din viaţa de zi cu zi şi creează fantezii.

Am visat-o înainte să vină aici.

Te înşeli.

Ştiu ce am văzut.

Era foarte real !

Intens !

L-am văzut murind.

Ea îl va ucide.

Sunt doar vise, Morgana, nimic altceva.

Iei somniferul de la mine ?

Nu ajută.

Poftim !

Încearcă asta.

Va provoca un somn mai profund.

N-ai de ce să te temi.

Mulţumesc.

Morgana...

Nu-l bate la cap pe Uther cu asta. Să nu-şi facă griji degeaba.

Poţi să mă scuteşti de neplăceri. Plata ta.

Vreau mai mult.

Prietenii mei au murit din cauza voastră.

Îmi pare rău. E o risipă de viaţă.

Dacă asta te ajută cu ceva, vă veţi reîntâlni în curând.

Merg cu Sophia la plimbare azi.

Să-i arăt locurile.

Şi care e rolul meu ?

Ar trebui să fiu în patrulă, cu garda

şi cu tatăl meu.

Vreau să mă ajuţi.

Să-l mint pe rege ?

Nu, ne vor prinde imediat.

Voi fi aruncat în temniţă cât ai clipi.

Merlin...Trebuie să faci asta pentru mine.

Nu ştiu să mint. Transpir,

nu mai văd bine, creierul se blochează...

Deci nicio schimbare.

I-am promis Sophiei că ies cu ea.

Dacă nu mă duc, îmi ratez şansele.

- Îţi place ? - Cum să nu-mi placă ?

Vreau să stau mai mult cu ea, dar trebuie să scap de tata.

Nu pot să-ţi ordon să-l minţi pe rege,

dar mi-ai fi prieten pe viaţă dacă ai face-o.

Du-te ! Nu vrei s-o faci să aştepte.

Mulţumesc, nu voi uita ce ai făcut.

Sigur ea e ?

Nu pot uita chipul acela.

- Vorbiţi cu regele ! - Ce să-i spun ?

Că văd în viitor ?

Dacă Arthur e în pericol...

- Ştii cum ar reacţiona. - Sunteţi pupila lui, nu v-ar face nimic.

Urăşte magia mai mult decât ţine la mine.

- Nu e adevărat ! - Vrei să verificăm ?

Dar ce altceva puteţi face ?

Va trebui s-o opresc personal.

Unde-i fiul meu ?

Nu ştiu unde e.

Cred că a fost o greşeală.

Dar nu e vina lui.

- Nu mai bolborosi şi spune-mi unde e. - Probabil... Sigur e vina mea.

Unde e Arthur ?

- Nu e aici. - Asta văd şi eu.

Nu ştie ce ordine are, aşa că m-a pus să verific

dacă trebuie să plece azi.

Şi... Se poate să fi uitat.

- Tu ai uitat ? - Iertare !

Sigur ar fi fost aici, dacă i-aş fi spus.

Dacă eram în război, puneam să fii biciuit.

Dar cum nu e, o treceţi cu vederea ?

Uitasem cât de distractiv e.

Râul nu e departe. E chiar aici !

Arthur...Stai !

Ce e ?

Tu !

Stai !

Scuze !

Era să-mi trageţi în faţă.

- Eşti bine ? - Da, datorită ţie.

Îi căutau pe bandiţii care v-au atacat ieri.

- Poftim ! - Nu pune mâna !

Iartă-mă !

- Vrei să ne întoarcem ? - E în regulă...

Iartă-mă, m-am supărat.

Să nu lăsăm asta să ne strice ziua.

Ne distram foarte bine. Hai la râu !

Te duc înapoi, la Camelot.

Tatăl tău nu m-ar ierta

dacă ai păţi ceva.

Iar te-ai jucat cu mâncarea ?

Regele m-a pus iar în obezi.

- Acum ce ai mai făcut ? - Nimic.

Serios, n-a fost vina mea.

Arthur voia să scape de mersul în patrulă,

aşa că eu mi-am asumat vina.

Şi Arthur te-a lăsat să faci asta ?

A fost ideea lui.

Cum de şi-a neglijat îndatorirea ?

Trebuie să fi fost ceva foarte important.

- Sophia. - Fata din pădure ?

A vrut să iasă cu ea. E îndrăgostit.

- Dar abia s-au cunoscut. - Ştiu.

O fi fost dragoste la prima vedere.

Da...

Probabil.

Pot să te ajut cu ceva ?

Iartă-mă ! Uşa era deschisă.

- Credeam că a intrat cineva. - Se pare că a intrat.

Iertare pentru deranj.

Nu se va mai repeta.

Vezi să fie aşa !

Sigur vei fi bine ?

Da.

Mulţumesc pentru ziua de azi.

Noapte bună, Arthur !

Scuze ! Lady Morgana, nu ? Eu sunt Sophia.

Ce cauţi aici ?

- Eu şi tata suntem oaspeţii regelui. - Minţi ! Ştiu ce plănuieşti să-i faci.

Nu voi permite asta.

Arthur ştie ce simţi pentru el ?

Sigur că ştie.

Probabil că te-a refuzat deja.

- Nu poţi să mă faci de râs. - Nu e nevoie.

Te descurci singură.

- Nu te apropia de el ! - Sau ce ?

Gelozia e foarte urâtă la o femeie.

Dacă Arthur păţeşte ceva...

Te voi găsi.

Oricât ar dura.

Nu ai fost plecată cât m-aş fi aşteptat.

- Am fost deranjaţi. - Ce s-a întâmplat ?

Era să fiu ucisă.

O clipă, am simţit cum ar fi să mori.

El m-a salvat.

Cineva atât de slab, m-a salvat pe mine !

Nu mai suport să fiu aşa nicio clipă !

Nici nu e nevoie.

După ce inima lui îţi aparţine,

porţile Avalonului ni se vor deschise

şi ne putem recăpăta forma.

Am nevoie de un pic de timp.

Grăbeşte-te ! Medicul ştie ce suntem.

Nu e singurul.

Lady Morgana.

Se teme de puterile ei, dar asta nu-i va închide gura.

Mâine, să terminăm vraja,

altfel, şansa de a scăpa de învelişurile muritoare va dispărea.

Pari să ţii mult la ea.

- O spui de parcă ar fi ceva rău. - Nu neapărat.

Dar nu te-am mai văzut vrăjit de o femeie atât de repede.

Dacă eşti geloasă, recunoaşte-o !

Nu te flata singur !

Haide... N-ar fi prima oară, nu ?

Încerc să te protejez !

- Nu e ce pare. - De ce ?

De ce spui asta ?

E un presentiment.

E greu de descris.

Am avut un vis...

Un coşmar.

Eşti foarte drăgălaşă !

De ce râzi ?

De tine ! Presentimente, coşmaruri...

Nu mai inventa !

Spune-mi adevărul.

E clar că mă placi.

Tot mai puţin !

Bine. Cum spui tu.

Eşti intolerabil !

Sper să mă înşel în privinţa ei.

- Eşti îmbrăcat. - Nu-ţi scapă nimic, Merlin.

Ar trebui să porţi astea !

Tatăl tău îţi înnobilează un om.

Nu voi veni.

Nu se va supăra regele ?

Nu, dacă mă ajuţi iar. Mulţumesc pentru ieri.

Am auzit că ai ajuns în obezi. Ghinion !

Au aruncat cu cartofi ! Trebuia să fie fructe putrezite.

Nu cred că sunt reguli stricte.

Dacă te consolează asta, a meritat.

- A mers bine ? - Fantastic !

E incredibilă.

Nicio grijă, aranjează eu ceva.

Vezi să nu sfârşeşti la fel.

Nu.

Cred că încep să învăţ

treaba asta cu amăgirea.

Stai !

Ai grijă !

Stai liniştit.

Voi fi atentă.

Ce faci ?

Iarăşi, Merlin ?

Ai crede că atracţia lovirii aceluiaşi om cu fructe

ar dispărea după o vreme, dar nu.

Am auzit că Arthur n-a fost la ceremonie.

Da, voia să profite de timpul rămas cu Sophia.

- L-ai ajutat. - Sunt servitorul lui, sunt obligat.

Nu trebuia.

Sophia nu e ce pare.

- De ce ? - Ce ştii despre proroci ?

Mai nimic. Cică văd în viitor... Ca profeţii.

E o calitate cu care te naşti.

Unii nici nu ştiu că văd viitorul.

Au vise speciale.

Ce legătură are cu Sophia ?

Cu o noapte înainte ca ea şi Aulfric să ajungă la Camelot, Morgana a avut un vis.

- Apărea şi Sophia. - Înainte să ajungă aici !

O urmăresc pe Morgana de mică.

Am încercat să mă conving că e altceva,

dar mi-am dat seama că unele dintre visele ei au devenit realitate.

I-am ascuns asta lui Uther.

Darul profeţiei e prea aproape de magie.

- Crezi că Morgana e proroc ? - Nu cred.

Mă tem că e aşa.

Morgana a visat că Sophia l-a ucis pe Arthur.

Nu putea fi doar un vis ?

Poate că femeia pe care a văzut-o semăna cu Sophia.

Asta speram şi eu.

Dar Aulfric m-a prins în camera Sophiei

şi, la furie, ochii lui şi-au schimbat culoarea.

Cine sunt ?

Nu cine sunt mă îngrijorează.

Ci ce vor de la Arthur.

Iubirea noastră e puternică. O simţi şi tu.

Dacă ne-am despărţi...

N-aş permite una ca asta.

S-ar putea să n-ai de ales.

Unii nu vor să fim împreună.

Nu i-aş lăsa să intervină între noi.

Pentru că ne iubim.

Pentru că ne iubim.

Cere permisiunea să ne căsătorim.

- Să putem fi împreună. - Până când moartea ne va despărţi.

Până când moartea ne va despărţi.

E pregătit. Mâine va face ce ne dorim.

Ai făcut treabă bună ! Mă duc la bătrâni.

Vreau o audienţă la bătrânii sidhe !

Vin la voi să cer

şansa să îmi recâştig întoarcerea în Avalon

şi o viaţă de nemuritor !

Pedeapsa pentru uciderea altui sidhe

e o viaţă de muritor.

Nu te vei putea întoarce în Avalon !

A fost crima mea, nu a fiicei mele.

Porţile Avalonului îi rămân închise.

Asta dacă nu li se oferă sufletul unui prinţ muritor.

Mulţumesc.

Nu vreau decât nemurire pentru fiica mea.

Vă promit sufletul celui mai mare prinţ !

Arthur Pendragon !

Avalon. Asta ai văzut la lac.

- Ce... - Tărâmul tinereţii veşnice.

Muritorii îl văd doar cu o clipă înaintea morţii.

Eu l-am văzut şi sunt aici.

Extraordinar ! Cum arăta ?

Contează ? Îl sacrifică pe Arthur, iar noi nici nu ştim cine sunt.

Ba ştim. Am găsit asemenea litere pe toiagul lui Aulfric.

E Ogham, o scriere străveche.

"Să ţii viaţa şi moartea în mâini." După ce scrie pe toiag şi ce ai văzut la lac,

acum sunt sigur.

Avem de-a face cu sidhe.

Nu pare să fie un lucru bun.

Sunt maeştri ai farmecelor.

Crezi că Arthur a fost fermecat ?

Sunt aproape sigur.

Mă tem că visul Morganei devine realitate.

Am cerut această audienţă pentru a discuta o chestiune crucială.

Sunt sigur că ţi-ai dat seama

că eu şi lady Sophia Tirmawr suntem foarte apropiaţi.

Sper că nu prea apropiaţi.

Ne iubim.

De asta îţi cer permisiunea să mă însor.

Bănuiesc că glumeşti.

Nu, mă voi însura cu ea.

Vă ştiţi de două zile !

Suntem îndrăgostiţi.

Îndrăgostiţi ?

Nu ştiam că eşti aşa de romantic, nu, Morgana ?

Nu, e surprinzător.

Mă voi căsători cu ea.

Nu-mi pasă ce părere aveţi voi.

Credeam că ai venit să-mi ceri permisiunea.

Doar din curtoazie.

Gărzi, uşa !

Ai uitat în curtea cui te afli.

Nu mă vei opri !

Dacă vreau să mă însor cu ea, o fac.

Arestaţi-i pe Sophia şi Aulfric Tirmawr.

Ce faci ?

Chemaţi-l pe călău pentru mâine-dimineaţă.

Nu poţi face asta !

Ba da. Şi o fac, dacă nu eşti mai respectuos.

Eliberaţi-i !

Ai toată viaţa în faţă.

Sophia e prima ta iubire,

dar nu va fi şi singura.

Bucură-te de viaţă cât poţi.

Ai de gând să vii cu alte surprize ?

N-ar trebui să iei lucrurile în serios ?

E tânăr, prost, îndrăgostit.

Într-o săptămână, va căuta altă fată.

- Sophia nu va permite asta. - Ai ceva cu ea ?

Nu am încredere în ea.

Ai văzut cum s-a schimbat Arthur.

- E un prost îndrăgostit. - E periculoasă.

Pentru cine ?

- Pentru Arthur. - De ce spui asta ?

E un presentiment...

Şi ce a făcut, de te simţi aşa ?

Încă nimic. Dar va face.

- Nu ştiu cum să-ţi spun asta... - Încearcă !

Orice ar fi, poţi să-mi spui.

Am mai văzut asemenea fete.

Duc bărbaţii cu vorba şi îi lasă baltă.

Nu vreau să sufere.

Ştiu că vrei să-l protejezi, dar unele lecţii trebuie să le învăţăm singuri.

Va suferi o săptămână, iar Sophia va fi uitată.

- Sper. - Sigur asta e tot ?

Da, nu mai e nimic.

- Ieşi ! - Regele mi s-a părut cam aspru.

N-am nevoie de compasiune. Mai ales de la tine.

Dar avea dreptate.

Ţi-am poruncit să pleci !

Ştiu că te crezi îndrăgostit de Sophia...

Cine eşti, să-mi spui ce gândesc ?

Sunt prietenul tău.

Nu, Merlin, eşti servitorul meu.

Nu ştii ce faci.

Te-a vrăjit. Eşti fermecat.

Ţi-am spus că oamenii vor încerca să ne despartă.

Ştiu, dar nu voi permite asta.

N-o asculta ! Te controlează.

Putem fugi împreună.

- Să plecăm departe ! - Te-am văzut.

L-am urmărit. Vor să te sacrifice.

Îţi laşi sluga să vorbească aşa cu oaspeţii tăi ?

Ştiu ce plănuieşti să faci.

Te-am urmărit la lac şi am auzit tot.

Trebuie să mă crezi.

Nu-l asculta !

Hai ! Plecăm diseară.

Te va omorî.

Sophia vrea să te sacrifice, pentru a obţine nemurirea.

Dacă te duci cu ea, vei muri.

Nu are logică. Suntem îndrăgostiţi.

Sunt creaturi magice ! Uită-te la scrisul de pe toiag.

Uită-te la ochii lui !

Uită-te la el ! Mă crezi acum ?

- Arthur, vezi ? - Văd totul.

Arthur a plecat cu ea. L-a luat !

Mai uşor !

Ştiu că nu mă crezi, dar sigur se va întâmpla.

- Visul meu se va adeveri. - Te cred.

Trebuie să-i spun lui Uther.

- Nu poţi. - Trebuie să fac ceva.

- Altfel Arthur va muri. - Nu-i spune de visul tău.

Dacă el crede că ai puteri de proroc,

te va acuza de vrăjitorie.

N-am de ales ! Nu m-aş suporta, dacă l-aş lăsa să moră.

Stai ! Ne ştim de multă vreme. Ai încredere în mine ?

Ştii bine că da.

Ai încredere şi acum.

Stai aici şi nu scoate o vorbă.

- Dar... - Mă ocup eu !

- Unde te duci ? - După cineva care poate ajuta.

Merlin ! Ce ai păţit ?

Aulfric. Unde e Arthur ?

Trebuie să mă duc după el. Ce e ţiuitul ăsta ?

- Abia te poţi ţine pe picioare. - Trebuie să plec.

Nu poţi. Nu în starea asta.

Doar datorită puterilor tale ai supravieţuit.

- Are nevoie de mine. - S-a oprit ţiuitul ?

- Da. - Mincinosule.

Trebuie să mă duc, altfel moare.

Sidhe sunt un popor ticălos. Ai grijă !

- Nicio problemă, ştiu ce fac. - Merlin !

- Pe aici. - Te-am testat.

Du-te, te aşteaptă.

Nu înţeleg. Vii şi tu.

Doar unul poate trece. N-am făcut-o pentru mine.

Voiam să ne întoarcem amândoi.

Ai un destin diferit de al meu.

Eu trebuie să duc o viaţă de muritor.

- Nu vreau să te părăsesc. - Trebuie !

Când începe ceremonia, trebuie să mergi până la capăt.

Un suflet e aşteptat.

Dacă nu-l primesc pe al lui, îl vor lua pe al tău.

Adio !

Nu te voi uita niciodată !

Tată ! Nu !

Arthur !

Arthur ?

- Arthur ! - Ce s-a întâmplat ?

Unde sunt ?

Îţi aminteşti ceva ?

Capul meu !

Era o fată...

Sophia...

I-am cerut lui tata ceva legat de ea.

Ce-a fost în mintea mea ?

Asta ne-am întrebat şi noi.

Mai ales că aseară ai fugit cu ea.

- Ce am făcut ? - Merlin te-a adus înapoi.

- Nu-mi amintesc nimic. - A fost o lovitură dură !

Ce lovitură ?

Când te-am ajuns din urmă,

nu te puteam convinge să revii,

erai foarte hotărât.

Aşa că te-am obligat.

Ai reuşit să mă laşi lat ?

Da, cu o bucată de lemn.

A făcut-o ca să te aducă aici în siguranţă.

Nimeni nu trebuie să afle !

Nimic !

S-a înţeles ?

Cum n-ai venit de dimineaţă în patrulă,

m-am temut că ai fugit cu Sophia.

Aş vrea să fi fost aşa.

Pentru că nu aş sta în faţa voastră simţindu-mă ca un idiot... Iar.

Devine un obicei zilnic pentru tine.

A fost o greşeală. N-aş spune că a fost vina cuiva.

Nu tocmai...

Aţi putea spune că a fost a mea.

Îmi spune şi mie cineva ce s-a întâmplat ?

- Păi... - Cineva cu creier !

După plecarea Sophiei,

am vrut s-o uit, aşa că m-am dus să vânez.

Ucigând fiinţe scapi de suferinţă ?

Nu, dar e distractiv.

Merlin trebuia să-ţi spună

că mă întorc mai târziu.

Ai probleme mintale ?

- Probabil. - Studiez asta, sire.

Sper să găseşti un leac.

În caz contrar, ne vom trezi cu o criză de alimente.

Criză de alimente...

Morgana.

Am avut nopţi mai grele.

Ţi-am pregătit alt somnifer.

Visele s-au oprit ?

Arthur mi-a spus ce s-a întâmplat.

Cred că l-ai lovit rău de tot în cap.

Da, îmi pare foarte rău.

Poftim !

Zilnic, înainte să te culci.

Mulţumesc, Gaius.

Nu trebuie să afle adevărul.

De ce ? Premoniţia ei l-a salvat pe Arthur.

Şi putea să o piardă pe a ei.

Dacă afla Uther, lucrurile se schimbau.

Trebuie să rămână secret.

E ca mine ?

Poate folosi magia ?

Nimeni nu e ca tine.

Dar are harul ?

De dragul ei, sper că nu.

AVENTURA CONTINUĂ...

N-ar trebui să-l aperi pe băiat.

E druid. Cei ca el mă vor mort.

Iar tu l-ai ajutat.

Dacă băiatul trăieşte, nu-ţi poţi îndeplini destinul.

Ajunge !

- Avem nevoie de ajutor. - Să-mi risc şi eu gâtul acum ?

Adică băieţelul ăsta îl va ucide pe Arthur ?

Subtitrare: Retail

Subtitrare: zildan