Original subtitles

Ai murit?

De ce nu răspunzi?

Ce vrei să spui, Rony? Eşti încă în pat?

Ce dracului!

Ştii cât e ora?

Ar trebui să fii la şcoala lui Emu.

Nu, tata nu poate să ajungă. Nu se simte bine.

Mi-aş fi dorit să nu am un frate inutil ca tine.

E luni. De ce? Contează pentru tine?

Rony, dacă o laşi pe fata mea să aştepte singură, plângând,

la şcoală, o să ai mari probleme.

Nu poţi s-o iei pe Emu fără buletin. De unde să ştie?

Ce prostii, Rony?

Cum te aştepţi să lase un străin să ia un elev?

Îndeajuns! Mă suni când ajung acolo.

De ce nu ai credit pe telefon?

Atunci, ceri credit de urgenţă.

Incredibil!

Ce dracului! Te aştepţi să-ţi trimit eu credit?

- Vă rog să rămâneţi pe loc. - Pace, domnule.

Ce faceţi?

Cum e examenul?

Hei, Chinmoy!

Nu pari prea încântat de întrebări.

Domnule, aţi spus că examenul n-o să fie aşa de greu.

Cum merge?

- E totul în regulă? - Da, domnule.

Te simţi rău?

E ceva în neregulă?

Nu, domnule.

Dacă e nevoie de ceva, spune-mi. O să fiu în biroul meu.

Ce legătură are cu profesoara? De ce e supărată?

Lasă-mă să vorbesc cu ea, mă ocup eu.

De ce? De ce nu vrea să vorbească cu mine?

Bine, spune-i că aştept apelul ei.

Doamnă, îi irosiţi timpul lui Mimi.

Nu e corect.

Dacă o mai deranjaţi pe colega noastră, o să vorbesc cu dr. Arefin.

Cum te cheamă?

Am întrebat cum te cheamă.

Pardon!

Mă numesc Annie.

Annie, dacă mai scoţi un cuvânt, te scot din examen.

Ridică rigla!

Mă asculţi sau ce?

Doamnă, vă rog!

Ridică rigla!

Doamnă, nu e a mea.

Ia-ţi lucrurile şi pleacă.

Doamnă, vă rog!

Doamnă!

Îmi pare rău, nu se va mai întâmpla.

Îmi pare foarte rău.

Da, mulţumesc.

Bună, mami!

Da, sunt la Universitate.

Îmi pare rău, mami, am avut treabă.

Te duci acasă cu unchiul Rony. O să vin curând.

În 2011, alpinista, asistenta socială şi scriitoarea Wasfia Nazreen a acceptat

provocarea de a urca pe şapte vârfuri continentale pentru a celebra

40 de ani de la independenţa Bangladesh-ului şi progresul feminin.

Mamă, de ce ai lăsat-o pe fata mea să doarmă la prânz?

Normal că nu. De ce mi-aş închide telefonul?

Acum trebuie să sun, să mă asigur că a mâncat?

Mamă, închid. Rămân fără credit.

Etajul 3

Annie,

ai cumva un ac de siguranţă?

Da, mamă.

Da, sunt bine.

Nu.

Mi-e doar frig.

Da, am pătura. Nu te îngrijora pentru mine.

Mamă, sunt la bibliotecă.

Pot să te sun înapoi mai târziu?

Etajul 3

A fost internată cu dureri la respiraţie şi cu tuse de câteva zile.

Am examinat pacienta şi are tensiunea arterială 100 cu 70 mmHg.

Pulsul este de 100 de bătăi pe minut şi rata respiratorie este de 22 pe minut.

Doamnă!

Doamnă!

Ai mai făcut un duş?

Mănâncă o supă.

Nu, îmi vine să vărs.

Se întoarce febra?

Nu.

Nu sta cu părul ud.

Mă duc la bibliotecă.

Mă suni dacă ai nevoie de ceva.

Nu trebuia să vii aici.

Mimi o să pună întrebări.

Nu i-ai spus?

Despre ce?

Despre ziua de ieri?

Ce e cu ziua de ieri?

Annie, ştiu prin ce treci, dar ce s-a întâmplat...

Nu s-a întâmplat nimic ieri.

Sunt foarte bine.

Hei!

Pot să intru?

Cum merge specializarea?

E în regulă.

E prima încercare?

Poţi să-mi spui ce s-a întâmplat ieri?

De ce ai exmatriculat-o pe Mimi?

Sunt sigură că deja ştii răspunsul.

De fapt, vreau să aud explicaţia ta.

Domnule, nu e nimic de explicat.

Mimi copia.

Să scrii notiţe pe o riglă nu înseamnă copiat, Rehana.

Toată lumea face asta.

Nu, nu toată lumea.

Toţi facem greşeli în viaţă.

Curând, studenţii ăştia vor avea de-a face cu vieţile oamenilor.

Vrei să absolve aşa?

Nu fi naivă.

Nu înţelegi?

Nu înţelegi cât de mult se îngrijorează din cauza finanţelor?

Puteai să-i tai 30 de minute din timp.

Dacă nu o exmatriculam, făcea la fel.

Şi încuraja alţi studenţi să facă asta.

Trebuia să-i oferi o a doua şansă.

Încă ne amintim de acel incident trist.

Dacă face o prostie...

Nu-mi vorbi despre a doua şansă.

Ce s-a întâmplat, Rehana?

De ce-mi vorbeşti aşa?

Ce s-a întâmplat?

Mamă, crezi că-mi place să vin acasă târziu?

Trebuie să mă pregătesc pentru examen.

Fiindcă e imposibil să învăţ acasă.

Nu, nu pot pleca acum. Rony o ia pe Emu.

- Pace, doamnă. - Ce mai faci, Rehana?

- Ce mai face fiica ta? - E bine.

Pace!

Da, mamă.

O să aduc medicamentele tatei.

Mami, nu poţi sta aici.

Am treabă.

Poţi să lucrezi, o să citesc în linişte.

Dar n-o să fiu la birou.

Am pacienţi de văzut.

Atunci, o să stau lângă tine.

Nu, nu poţi să faci asta.

O să fac linişte. Promit că nu scot un sunet.

Te rog, mami, du-te acasă cu unchiul Rony!

O să-ţi aduc un KitKat.

Nu vreau un KitKat.

Atunci, ce vrei?

Nimic.

Ai făcut o greşeală teribilă.

O să vrea să vină aici în fiecare zi.

A plâns mult pe drum.

Vreau la mama !

Ce puteam să fac?

E din ce în ce mai încăpăţânată.

De ce nu mă mir?

Du-te acasă.

Rămâne cu mine.

Ai primit mesajul meu?

Ce mesaj?

Ce face Tanya?

Are febră.

De când?

De câteva zile.

A fost la doctor? Este o epidemie de febra Dengue.

O să meargă.

Când o să vorbeşti cu mama despre ea?

Rony, nu pot să-ţi mai dau bani.

Nu trebuie.

Ai făcut destule.

Mamă, profesoara mea vrea să ştie despre costumele pentru spectacolul cultural.

Ce ai vrea să porţi?

Sunt puţin confuză. Ce părere ai?

Nu ştiu nimic despre costumele de comedianţi, mami.

Haide! Nu ăsta e scopul !

Comedianţii nu trebuie să poarte pălării înalte, ca magicienii.

Îmi pare rău.

Nu are de ce.

Mersi.

Cum te simţi acum?

Mai bine.

O aduci des aici?

Da, câteodată.

Cum te cheamă?

Cum te cheamă?

- Mă cheamă Ayesha. - Mă cheamă Ayesha.

Eşti o fată rea!

Eşti o fată rea!

Ai des dificultăţi în a respira?

Da, câteodată.

Scuze, e soţul meu.

Alo!

Unde eşti?

Da, sunt la universitate.

În biroul colegei tale.

Poftim? Mă plictiseam groaznic acasă, Arefin.

Tu eşti.

Ce faci?

Trebuie să vorbim.

Despre ce?

E urgent.

OK.

În zece minute?

Sunt puţin ocupat acum.

Am spus că e urgent.

Nu poate aştepta măcar zece minute?

Bine. Spune!

- Aştept în biroul tău. - Nu, nu!

Du-te înapoi în biroul tău şi aşteaptă-mă acolo.

Vorbim când termin.

De ce te porţi ciudat?

Eu? Tu eşti.

Nu, tu!

Rehana!

Pentru ultima dată,

sunt ocupat.

Du-te în biroul tău şi aşteaptă, o să vin în zece minute.

Ce te ţine ocupat?

Nu crezi că întreci măsura, Rehana?

Ar trebui să-mi cer scuze?

Atunci, de ce nu mă laşi să intru?

Care e problema urgentă?

Dacă doamna directoare nu mă crede?

De ce nu?

Dacă nu mă crede?

În cazul ăsta, o să cer declaraţia unui martor.

Nu ştiu cum să vorbesc despre asta.

Doar spune-i adevărul.

Tot adevărul.

E uşor de spus pentru tine.

Nu ţi s-a întâmplat ţie.

A fost o greşeală. Nu trebuia să vin.

Annie!

Ce vrei să spui prin "lasă-l"?

Tu te auzi?

Dacă nu e pedepsit, o să facă din nou.

Lasă-l.

Nu-mi pasă.

Annie, îţi înţeleg îngrijorarea...

Nu înţelegi nimic.

Cum ai putea?

Dacă raportez, toată lumea o să afle.

Şi vor da vina pe mine.

Sunt fată. De ce m-aş duce singură în biroul lui?

Înseamnă că am avut intenţii rele.

În plus, nu ştii ce păţesc fetele care vorbesc?

Bine, atunci, nu trebuie.

Vorbesc eu cu directoarea.

Doamnă!

Vă rog, înţelegeţi situaţia mea!

Trebuie să-mi termin absolvirea.

Doamnă, promiteţi-mi!

Promiteţi-mi că nu veţi spune nimănui.

Niciodată.

Doamnă, vă rog!

Jur pe Dumnezeu!

Dacă spuneţi cuiva despre mine,

o să sar de pe acoperişul facultăţii.

Profesorii lui Emu vor să vorbească cu tine.

- Despre ce? - Nu ştiu, nu a vrut să-mi spună.

Dar cred că e important.

OK. O s-o sun.

Vrea să vă întâlniţi.

Un litru de ulei de soia, un kilogram de zahăr, 12 ouă şi pâine.

Ş...

Şi, dacă găseşti, ia amarant roşu.

Ai reţinut sau îţi scriu lista?

Nu e suficient.

Ba da, am calculat.

Am spus că nu este. Eu fac cumpărăturile, nu tu.

Bancnote rupte stupide.

Dă-i mamei.

Nu, voiam să-ţi păstrez banii.

I-ai mulţumit mătuşii Ayesha?

Mulţumesc.

Cu plăcere.

Utilizare prelungită a medicamentelor AINS.

Alte cauze: fumatul, alcoolul.

- Şi... - Principala cauză?

Cred că ştii deja răspunsul.

E o bacterie.

Helicobacter pylori.

Bun.

Alte întrebări?

- Cheam-o pe Anika Rahman Annie. - Da, doamnă.

Câteodată studenţii se emoţionează şi sunt confuzi.

Am observat că în ultima perioadă mi te adresezi informal.

Dar nu îmi amintesc să-mi fi cerut voie.

Dar cum o să joc?

Cum adică? Ca toată lumea.

Dar fotbalul e un joc pentru băieţi.

Cine ţi-a spus asta?

Domnişoara Tina a spus.

Nu există jocuri de fete sau de băieţi.

Un joc e un joc.

Poţi să joci fotbal.

Dacă domnişoara Tina se supără?

Spune-i că mama ta a zis

că poţi să te joci ce vrei.

Nu a mai mâncat nimic de ieri.

Nu a vorbit cu nimeni...

Ar trebui să-i sun părinţii?

Nu, nu acum.

Te-am visat noaptea trecută.

A fost ciudat.

Trebuie să vorbim.

Nu aici.

Te porţi de parcă nu s-a întâmplat nimic.

Despre ce vorbeşti?

Nu ştii despre ce vorbesc?

Deja ai uitat?

Ştiu ce i-ai făcut lui Annie.

Eram în campus în seara aia.

Rehana!

Nu ştiu ce ţi-a spus Annie.

- Nu e ceea ce crezi. - Annie nu mi-a spus nimic.

Am văzut cu ochii mei.

Ce ai văzut?

Destul.

Nu ai văzut nimic.

Doar inventezi lucruri.

Inventez lucruri?

Crezi că sunt proastă?

În birou. Te sun în cinci minute.

Da, puţin ocupat.

Notez teste.

Da.

OK. Ne vedem la 17:00.

Scuze, nu am timp pentru asta.

Dacă i-aş spune Ayeshei ce ai făcut?

Rehana, nu mă asculţi.

Nu, tu nu asculţi.

Doar fiindcă Annie nu va spune nimănui nu înseamnă că scapi.

Nu e nimic.

Nu am făcut nimic.

Nu ai făcut nimic?

Nu ai făcut nimic greşit cu Annie?

Deci n-o să recunoşti?

Trebuie să ai grijă.

Nu acuza pe nimeni fără să ştii realitatea.

Niciodată.

Da, deja i-am spus că o să plătesc chiria săptămâna viitoare.

Nu, n-o să spună nimic. Mereu plătesc la timp.

Mamă, te rog, nu te speria!

Am avut o înţelegere specială cu proprietarul.

Nu poate să mărească chiria până în 2016.

Ştii că mi-a întârziat salariul. Cum să plătesc acum şcolarizarea?

De ce eşti supărată pe mine?

Nu am spus nimic. Era profesoara lui Emu.

Era foarte supărată. Trebuia să vă întâlniţi.

Le spune tuturor că nu-ţi pasă deloc de fiica ta.

Abia aştept să câştig premiul "Mama perfectă" de la ea.

Lasă prostiile şi spune-mi ce s-a întâmplat.

Ce? Spune-mi!

Emu l-a muşcat pe unul dintre colegii ei de mână.

Când s-a întâmplat?

Nu ştiu, nu mi-a spus.

Doamnă, suntem gata pentru dumneavoastră.

O secundă...

Poţi să-ţi iei concediu?

De ce aş face asta?

Când a fost ultima dată când ai dus-o pe fata ta într-o vacanţă?

Care şcoală e mai distractivă?

E la fel.

Câţi prieteni ai?

Doar doi.

- De ce? - Restul sunt egoişti.

Unde ai învăţat cuvântul ăsta?

Unchiul Rony mi-a spus să nu fiu prietenă cu o persoană egoistă.

Ai învăţat multe cuvinte.

Nu poţi nici măcar să spui pe litere, nu?

Ai ajuns deja?

Cobor.

Poţi să aştepţi aici zece minute?

- Singură? - Da.

Poţi să-mi dai telefonul?

Da.

Atunci, da.

Sigur?

Nu pleci, nu?

Promiţi?

OK. Aşteaptă aici zece minute.

Vin imediat.

De ce îmi spui toate astea?

M-am gândit că ar trebui să ştii. Dacă aş fi în locul tău...

Nu toate femeile gândesc ca tine.

Cum o cheamă?

Emu!

Emu!

Emu!

Emu!

Emu!

Ţi-am spus să nu pleci.

Nu ţi-am spus?

Ţi-am spus!

Trage-te de urechi şi fă zece genuflexiuni.

De ce nu mă asculţi?

Haide!

Nu ştiam ce mă urmăreşte, dar fugeam de viaţa mea.

La un moment dat, m-am oprit să mă odihnesc.

Dintr-odată, se mişca ceva în stomacul meu.

A fost aşa de ciudat...

Înspăimântător. Am început să tremur.

Am încercat să vomit, ca să scap de chestia aia din stomac.

Am vomitat de câteva ori.

Dar nu a ieşit nimic. Doar nişte lichid.

Apoi mi-am pus degetele în gură şi am vomitat din nou.

Nu-ţi poţi imagina ce a ieşit.

O mamba-neagră încă vie.

Trebuie să vorbeşti cu soţul tău, Ayesha.

Nu pot.

Care e scopul?

Spune-i să recunoască şi să-şi dea demisia.

Şi apoi?

Adică?

Cum pot să mai trăiesc cu el acum?

Când toată lumea o să afle ce a făcut.

Cum o să pot trăi cu el?

Deja ştii ce a făcut.

Cum poţi trăi acum cu el?

Fiindcă el nu ştie...

... că eu am aflat.

Bineînţeles, e decizia ta.

Tu ştii ce e mai bine pentru tine.

Dar am fost acolo, Annie.

Ştiu ce s-a întâmplat în biroul ăla.

Am fost martoră.

Bine, poţi să nu spui nimănui.

Nu pot. Nu mai pot.

Mi-aţi promis, doamnă.

Da, dar acum trebuie să-i raportez directoarei.

- Dar, doamnă... - Am spus că voi raporta.

Dar nu ca martoră.

A fost vina mea.

Mimi nu a vrut să înşele.

Nu face niciodată asta.

Dar e atât de emoţionată înainte de fiecare examen...

Mă simt groaznic pentru ea.

Spune aceleaşi lucruri înainte de fiecare examen.

O să uit răspunsurile, o să uit totul.

De aceea i-am spus de data asta

să-şi scrie nişte notiţe esenţiale pe riglă.

Nu vine dintr-o familie bogată.

Tatăl ei a făcut multe sacrificii ca s-o înscrie la facultate.

Mereu se teme că îl va dezamăgi pe tatăl ei.

Deja a repetat examenele în primul semestru.

Şi acum a dat-o în bară din cauza mea.

Nu am îndrăznit să mă întorc după examen,

fiindcă nu ştiam ce să-i spun.

Apoi, am crezut că, dacă îl rog pe dr. Arefin, poate o ajută pe Mimi.

Aşa că l-am sunat.

Mi-a spus să mă duc în biroul lui după ora 16:00.

Şi m-am dus.

Mi-a promis

că o să încerce s-o ajute pe Mimi.

Şi apoi a început să-mi pună întrebări personale, de exemplu,

dacă am un iubit sau îmi place cineva.

Nu ştiu de ce, dar am simţit că pot avea încredere în el.

I-am povestit multe lucruri personale.

Să fiu sinceră, a fost foarte liniştitor pentru mine.

Şi apoi

mi-a atins mâna.

Apoi a stat lângă mine

şi am simţit ce urmează să se întâmple,

dar mi-a îngheţat tot corpul.

Nu puteam să mă mişc.

Şi apoi

am realizat

că mâinile lui

se mişcau sub bluza mea.

Doamnă!

Pleacă din facultate într-o lună.

Hai să uităm asta!

Annie, îţi spun...

Omul ăsta nu e conştient.

Nici măcar nu a recunoscut.

O să facă la fel într-o altă facultate, cu o altă fată.

Annie, nu trebuie să faci nimic.

Doar îi spui directoarei că m-ai văzut ieşind din biroul lui plângând.

Şi că nasturii rochiei mele erau rupţi.

Dacă o să verifice camerele de supraveghere?

Nu funcţionează.

De unde ştii?

Doamnă!

V-am ascuns ceva.

Mi-a scris mesaje frecvent în ultimele zile.

Te ameninţa?

Nu.

Vrea...

... să ne întâlnim singuri.

Ai răspuns?

Bun.

Blochează-i numărul.

Doamnă!

Nu v-a făcut nimic.

De ce faceţi asta?

Mami, după aceea putem lua îngheţată?

Fanta?

Da, doamnă.

Doamnă, doamna directoare vă primeşte acum.

E vreo problemă dacă fiica mea aşteaptă aici?

Nu. Nu, deloc.

Stai cuminte.

Să nu scoţi un sunet. Bine?

Rehana, nu ştiu ce să zic.

Îmi pare foarte rău.

Ce mai face fiica ta?

E bine.

În ce clasă este?

Clasa întâi.

E la o şcoală cu predare în engleză sau în bengaleză?

Ambii mei nepoţi sunt în şcoli cu predare în limba engleză.

Doamne, cheltuielile sunt uriaşe!

Nu ştiu cum îşi permite ginerele meu.

Dar şcoala fiicei tale? E scumpă?

E în regulă.

Cum sunt standardele de predare?

Sunt bine.

Eşti fericită?

De ce ai trimis-o la o şcoală bengaleză?

A fost o alegere personală sau una financiară?

Nu mi-au plăcut niciodată şcolile englezeşti.

Scuze!

Da!

Nu, nu astăzi.

O să-l sun.

Locuieşti cu părinţii tăi, nu-i aşa?

Da.

Doar o secundă... Hai să-ţi arăt ceva!

Nepoţii mei.

- Ai vreun frate? - Da.

- Mai mic sau mai mare? - Mai mic.

Cu ce se ocupă?

E şomer.

Şi tatăl tău?

E pensionar.

Oh!

Deci nu e nimeni care să te susţină financiar.

Doamnă, m-am gândit la toate înainte să vin.

Bine.

O să vorbesc cu preşedintele

şi o să te anunţ.

Rehana!

Rehana!

Care e problema ta?

Ce naiba i-ai spus directoarei?

De ce minţi?

Ce ţi-am făcut?

Nu mi-ai făcut nimic mie, ci altcuiva.

Ce vrei?

Ce vrei cu adevărat, Rehana?

Rehana, ce s-a întâmplat în acea zi a fost o mare neînţelegere.

Te rog să încerci să înţelegi.

Nu-mi face asta.

Te rog, nu face asta!

Rehana, nu-ţi dai seama.

Nu realizezi ce faci.

Studenţii mei vor afla.

Ayesha o să afle.

Te rog, Rehana!

Te rog să-ţi retragi plângerea.

Te rog!

Îţi pierzi timpul.

Ai întrebat-o vreodată pe Annie de ce a venit la mine în birou?

Nu am chemat-o eu. Ea m-a chemat.

Mi-a cerut o favoare. O favoare imorală.

Ce vrei să zici?

De ce crezi că e doar vina mea?

Cât de bine o cunoşti pe Annie?

Chiar crezi că a fost prima oară când a venit la mine în birou?

I-ai verificat istoricul apelurilor?

Şi mesajele?

I-ai văzut comentariile la postările mele de pe Facebook?

N-o să meargă cu mine.

Întreci toate limitele, Rehana.

O să te întâlneşti cu directoarea azi

şi o să-i spui că ai făcut o greşeală.

Şi că vrei să-ţi retragi plângerea.

Te rog politicos.

Te rog să pleci din biroul meu!

Rehana,

azi,

chiar acum,

o să te întâlneşti cu directoarea

şi o să-ţi retragi plângerea. Altfel...

Altfel, ce?

Ce o să faci?

O să mă violezi?

Ştii ceva?

Nu li se întâmplă tuturor.

Doar femeile ca tine sunt violate.

Da, la telefon.

Îmi pare rău că nu m-am putut întâlni cu tine.

E perioada examenelor la facultate.

Sunt foarte stresată.

Nu, nu.

Spune, te rog.

Da, fratele meu mi-a spus despre incident.

De ce vrea tata să mă vadă?

Despre ce?

Spune-mi, de ce ţi-ai muşcat colegul?

Russell mereu mă ciupeşte şi doare foarte tare.

Ce vrei să spui? De ce te ciupeşte?

Nu ştiu.

I-ai făcut ceva? Ai ţipat la el?

Nu.

Nici măcar nu vorbesc cu el.

Toată lumea ştie că este cel mai obraznic băiat din clasă.

De ce nu mi-ai spus despre asta?

Ţi-am spus, mamă.

Nu-ţi aduci aminte prima dată când m-a ciupit? Ţi-am arătat semnele.

Nu, nu mi-ai arătat.

Sigur ţi-am arătat, mamă.

O să mă pedepseşti?

Vino la mama!

Fiica mea e cea mai curajoasă fată din toată lumea.

Ai pierdut.

Să începem din nou!

Bine. E rândul meu.

Nu. Începe tu.

- Nu, tu. - Nu! Începe tu.

Nu copiii sunt problema, mereu e vina părinţilor.

Şcoala te-a invitat de multe ori să participi la întâlnirile părinţilor.

Dar nu ţi-a păsat destul ca să participi, nu-i aşa?

Nu e evident că nu-ţi pasă de fiica ta?

Ai venit aici ca să-mi dai lecţii despre cum să-mi cresc copilul?

Nu poţi vorbi ca un om normal?

Să fiu sincer, sunt foarte îngrijorat

de viitorul fiicei tale.

Dacă e atât de violentă la vârsta asta,

ce o să se întâmple când o să crească?

Poate că ar trebui să-ţi faci griji cu privire la viitorul fiului tău.

Dacă e atât de abuziv la vârsta asta,

pot spune cu certitudine ce fel de om va deveni.

Dacă aş fi în locul tău, aş începe să caut o altă şcoală.

Dă-mi voie să-ţi dau câteva sfaturi gratuite.

Femeile nu ar trebui să aibă orgolii mari.

Rehana, eu sunt doar o directoare de colegiu medical privat.

Nu sunt preşedintele, nici măcar nu sunt membru al consiliului.

Înţelegi ce vreau să spun?

Să facem un pas înapoi şi să analizăm întreaga situaţie.

Chiar dacă aş accepta în mod oficial plângerea ta, ce o să se întâmple?

O să se formeze o comisie de anchetă.

O să-ţi pună numai întrebări ciudate.

O să-ţi ia declaraţii în fiecare zi.

Ancheta va continua.

Şi sunt sigură că dr. Arefin o să nege totul.

Nici măcar nu ai vreo dovadă în afară de un martor.

Şi ea nici măcar nu a văzut incidentul propriu-zis.

Eşti sigură că te va crede cineva în baza unui martor?

În plus, eu nu...

Deci crezi că ar trebui să stau şi să tac?

Nu.

Rehana,

îmi pasă de tine.

Crede-mă,

înţeleg asta.

Treci printr-o perioadă foarte dificilă.

Dar putem găsi o altă soluţie.

Ce zici

dacă luna viitoare o să primeşti o mărire de salariu?

Doamnă, nu m-am aşteptat la asta de la dumneavoastră.

Dacă se află, asta va ruina reputaţia facultăţii.

Şi, în momentul în care se va afla,

alte femei o să iasă şi ele în faţă.

Îţi este frică să nu-ţi pierzi locul de muncă.

Ar trebui să-ţi fie frică şi ţie, Rehana.

Doamnă, dacă nu luaţi imediat o măsură,

o să spun fiecărui student ce mi-aţi făcut voi.

Ce încerc să fac pentru tine...

Nimeni nu ar fi făcut asta.

Plângerea ta va fi ruptă în bucăţi.

Ce ar trebui să însemne acest rânjet?

Bine, deci vrei adevărul.

Lasă-mă să-ţi spun adevărul.

De ce ar trebui să te cred?

De unde să ştiu

că nu mă minţi?

De fapt, nu am avut niciodată ambiţii.

Am făcut tot ce a vrut familia mea de la mine.

Tu ce ai vrut să devii?

N-o să mă crezi.

Încearcă-mă.

Am vrut să mă fac jucătoare de tenis de masă.

Serios?

Obişnuiai să joci?

Am jucat până la liceu.

Încerc să mi te imaginez

în tricou şi în pantaloni scurţi.

De ce te-ai lăsat?

Annie, îmi ascunzi ceva?

Ai mai fost la cabinetul drului Arefin?

Cine ţi-a zis asta?

Nu contează!

Doar spune-mi dacă e adevărat.

Care e întrebarea reală?

Mamă, fiica mea nu e o păpuşă. Poate mânca uneori la cantină.

Doamnă, puteţi intra acum.

Vorbim mai târziu. Pa!

E nedrept ca Mimi să dea examenul din nou.

E nedrept, pentru că

tu ai dat-o afară fără dovezi.

Doamnă, au fost cel puţin 50 de martori în sala de examen.

Cum poţi fi atât de sigură că rigla îi aparţinea lui Mimi?

Ar fi putut fi a altcuiva.

Eşti sigură că studenţii vor depune mărturie pentru tine?

Dacă nu o vor face,

vei avea mari probleme, Rehana.

Annie!

De ce nu ai spus nimic?

Ce fel de interviu de angajare?

Pentru că am crezut că pot s-o iau pe Emu la 11:00.

Dar a intervenit ceva.

Nu poţi să rezolvi cumva?

Bine, uită de asta.

O să vorbesc cu mama.

Ce se întâmplă, doamnă?

Ce caută el aici?

Rehana,

el conduce biroul de relaţii cu studenţii.

Nu vreau ca el să fie aici.

Asta nu depinde de tine.

Ai terminat?

Sunt sigură că toată lumea ştie de ce suntem azi aici.

Aşa că o să trec direct la subiect.

Am vorbit cu dr. Rehana despre plângerea lui Mimi

şi a negat acuzaţiile lui Mimi.

Potrivit ei, voi toţi sunteţi martorii ei.

Pe de altă parte, Mimi spune că voi sunteţi martorii ei

şi că dr. Rehana a dat-o afară din sala de examen fără dovezi.

Trebuie să înţelegeţi că declaraţia voastră o să reprezinte un verdict.

Acum, care dintre voi crede că Mimi nu ar fi trebuit să fie exmatriculată?

Vă rog să ridicaţi mâna!

Domnule, nu trebuie să vă îngrijoraţi, o să mă ocup eu de ei.

Da, e cu mine.

Sigur, o să vă ţin la curent.

Ce mai face tata?

Doarme?

Poate s-o ia pe Emu de la şcoală?

Mamă, dacă aş fi putut, nu aş fi întrebat de tata.

Rehana!

Bine, uită de asta.

Nu, nu, nu-i spune, s-ar putea să i se facă iar rău.

Mamă, vorbim mai târziu.

Studenţii au încuiat poarta.

N-o să te lase să pleci decât dacă demisionezi.

Stai acolo, Rehana.

Lasă-mă pe mine să vorbesc.

Îi cunosc.

Dă-te la o parte!

Va fi mai rău.

Lasă-mă pe mine să mă ocup.

Ţi-am spus să te dai la o parte.

Cine are cheile? Deschideţi poarta!

Doar dacă demisionezi.

Cum îţi permiţi să ne loveşti colega?

Ascultaţi, vă rog, chiar trebuie să plec.

Mai întâi demisionează.

- Apoi poţi pleca pentru totdeauna. - Şi să nu te mai întorci.

Vă rog, lăsaţi-mă să plec!

Fiica mea mă aşteaptă.

Nu deschidem poarta până nu demisionezi.

Vă rog, lăsaţi-mă să plec!

Femeia asta a înnebunit. Nu înţelege bengaleza.

Vă cer să deschideţi poarta.

Iar noi îţi cerem să demisionezi.

Pentru ultima oară, vă cer să...

Deschideţi poarta!

Sunt pe drum, mami. Sunt aproape de şcoala ta.

Continuă să citeşti cărţile alea distractive.

O să ajung în scurt timp, mami.

Bine, o să-ţi cumpăr cărţi noi.

Să nu-ţi fie frică, mami.

Mama e cu tine.

Nu, nu. N-o să te încuie nimeni înăuntru.

De ce ar închide poarta şcolii?

Aproape am ajuns, mami.

În mai puţin de zece minute.

Bine, mami, ne vedem curând.

Rehana, nu vreau să demisionezi.

Nu vreau o situaţie

care să te forţeze să demisionezi.

O să vorbesc personal cu studenţii şi o să repar totul.

Dar...

... trebuie să-mi promiţi ceva.

O să uiţi de plângere. N-o să mai...

N-o să mai vorbim niciodată despre asta.

Bine?

Soacra Fariei e în acelaşi spital în care a fost Sazzad.

Se gândesc de mult timp la un transplant de rinichi.

Banii nu sunt o problemă pentru ei.

Doar soţul Fariei s-a dovedit a fi perechea perfectă.

Şi apoi a început necazul.

- Ce probleme? - Dă-mi mie. Lasă-mă să le descojesc eu.

Problema e că...

Soţul Fariei era hotărât să-i doneze un rinichi mamei sale.

Dar Faria nu l-a lăsat.

Nu că nu i-ar plăcea soacra sa.

A avut mereu grijă de ea.

Dar trebuie să se gândească şi la fiicele ei.

Nu vrea să-şi asume niciun risc.

Dacă se întâmplă ceva în timpul operaţiei?

Şi ştii ce a făcut?

L-a convins pe soţul ei să mintă.

Le-au spus tuturor că ţesutul lui nu se potriveşte.

Nu au arătat nimănui rezultatele analizelor.

Biata femeie a murit trei săptămâni mai târziu.

Prin ce trebuie să treacă... Poate să urmeze un divorţ.

Da, mormântul mamei mele e acolo.

Scuze, nu-ţi pot oferi o reducere.

- Satul vecin? - Da.

De fiecare dată când mă uit la ceasul de la mâna ta, mă simt atât de tristă...

Sazzad iubea acest ceas foarte mult.

Îmi place foarte mult asta la tine.

Nu te-ai oprit din a purta cercelul din nas ca celelalte văduve.

Apropo, încercăm să găsim o soţie pentru Rony.

Ar trebui să-l întrebi dacă are prietenă.

L-am întrebat, dar nu spune nimic.

E doar timid.

De când e Rony timid?

Rony, spune-ne.

Ce fel de fete preferi? Ar trebui să fie măcar absolventă?

Rony trebuie să aibă o femeie pricepută la toate.

Femeie pricepută la toate?

Ce înseamnă asta?

În afară de gătit şi de făcut copii, trebuie să aibă o profesie.

Crezi că gătitul şi făcutul copiilor nu sunt suficiente?

Vrei pentru Rony o soţie educată, care doar să stea acasă?

Vreau să spun că e alegerea ei, dacă vrea să aibă o slujbă sau nu.

Toţi bărbaţii să iasă afară şi să cucerească, dar femeile să stea în casă?

Poftim! Acest pseudofeminism mă deranjează foarte mult.

Ce vrei să spui prin pseudofeminism?

A găti şi a creşte copii e mai puţin important decât a avea un loc de muncă?

Să-l lăsăm pe Rony să stea acasă şi să crească copii cât timp soţia munceşte?

Crezi că a avea un loc de muncă poate echilibra o relaţie?

Niciodată.

Îmi pregăteşti micul dejun în fiecare dimineaţă,

înainte de a merge la clinică.

De asemenea, găteşti seara când te întorci.

Şi eu ce fac? Vin acasă şi mănânc.

Dar nu ai spus niciodată nimic.

De ce nu?

Chiar şi aşa, te-ai trezi dimineaţa, să pregăteşti micul-dejun pentru toţi?

De ce nu ai spus nimic în toţi aceşti ani?

Pentru că în subconştient crezi că acest lucru e normal.

Asta ai văzut toată viaţa ta.

Ai văzut-o pe mama ta făcând-o, chiar dacă avea o slujbă.

Vezi toate mamele făcând acelaşi lucru.

Deci după căsătorie

ai început să faci şi tu la fel.

Dacă înţelegi atât de multe, de ce nu m-ai ajutat niciodată?

De ce nu te trezeşti mai devreme, să faci micul-dejun, dle pseudoliberal?

Ştii de ce nu spune nimeni nimic?

Pentru că, atunci când soţia vorbeşte, creează probleme în familie.

Tăcerea face totul şi mai rău.

Zilele trecute, un coleg mi-a spus ceva foarte interesant.

Atâta timp cât bărbaţii nu vor naşte copii, nu se va schimba nimic.

- Era... - Scuzaţi-mă.

Doamnă, orele de vizită aproape s-au terminat.

Vă rog, trebuie să plecaţi. Trebuie să se odihnească.

Era un nebun acolo unde am crescut eu.

A fost profesor la Universitatea din Chittagong.

Nu sunt sigur dacă e adevărat.

Oricum,

obişnuia să stea la răscruce de drum şi să mormăie ceva ciudat la nesfârşit.

N-o să-i uit niciodată cuvintele.

Ce spunea?

Spunea

că va veni o vreme când toţi vom fi împărţiţi între noi şi ei.

Atunci o să începem să ne tăiem gâtul unul altuia.

Până când toată lumea va fi distrusă complet.

Cine suntem noi şi ei?

Dumnezeule!

Pierzi întruna.

Mamă, mătuşa tăcută e aici.

Cum te simţi acum?

Mai bine.

Pleci azi?

- Cum ţi-a ieşit tomografia? - Nu te da cu un asemenea parfum, Annie.

E ceva foarte personal,

nu să atragi atenţia.

Am adus nişte cartofi prăjiţi şi peşte hilsha pentru tine.

Mulţumesc.

Dar am fost informată că fiecare membru al facultăţii primeşte 30% reducere.

Ai nevoie de recomandare de la un membru al consiliului sau de la directoare.

Doamnă, puteţi s-o sunaţi pe doamna directoare.

Dacă doamna directoare o spune, o să aplic reducerea pe factură.

Ai numărul ei?

Ţi-l pot spune eu, dacă vrei.

Nu, nu vreau.

Care e problema ta? E un simplu apel.

Rehana!

Pot să vorbesc ceva cu tine?

Sunt ocupată.

Durează cinci minute, Rehana.

Unchiule Rony, vii la spectacolul meu, nu-i aşa?

Când e spectacolul tău?

Pe 3.

La ce oră?

Mamă, când începe spectacolul?

La 11:00.

Atunci, va trebui să mă trezeşti la 10:00. Poţi face asta?

O să-i spun mamei să te sune şi să te trezească.

Asta-i fata mea.

Închide uşa, te rog!

Ţi-e frică de mine, Rehana?

Rehana, am venit aici ca să-ţi cer scuze.

Ce s-a întâmplat în ziua aia a fost vina mea.

I-am spus lui Mimi să facă o plângere împotriva ta.

Ca să am grijă de notele ei în schimb.

Ştiu.

Annie mi-a spus totul.

Îmi pare rău, Rehana.

Îmi pare foarte rău.

Nu mi-am imaginat că o să se ajungă atât de departe.

Nu aş fi făcut niciodată asta, Rehana.

Mi-ai forţat mâna.

Dacă nu depuneai o plângere, nu s-ar fi întâmplat nimic.

Ai terminat?

Ce i-ai spus Ayeshei?

Tu ce i-ai spus?

M-a părăsit ieri.

Nu-mi răspunde la telefon.

Nu ştiu unde e sau cum se simte.

Eşti fericită?

Eşti fericită acum?

Dacă a mai rămas ceva bun în tine,

ar trebui să-i ceri scuze soţiei tale.

Nu vorbi de parcă nu ai fi făcut nimic rău.

Toată lumea are o parte întunecată şi toată lumea greşeşte.

Singura diferenţă dintre noi doi este că tu o ştii pe a mea,

dar eu nu o ştiu pe a ta.

Asta a fost mărturisirea ta?

Etajul 3

Dar nu e vina fiicei mele, doamnă.

Acel băiat a început totul.

El ar trebui să fie cel care îşi cere scuze.

Emu doar se apăra.

Băiatul acela o ciupeşte mereu în clasă.

Dacă nu l-a văzut nimeni nu înseamnă că nu s-a întâmplat.

Ce s-ar fi întâmplat dacă i-ar fi spus învăţătoarei? Nu.

Nu, doamnă.

Mai întâi ar trebui să-mi explicaţi de ce ar trebui să-şi ceară scuze fiica mea.

De ce? Ce puteţi să faceţi dacă nu-şi cere scuze?

Gata?

Da! Haide!

Bună tuturor!

Numele meu e Afia Jahin Emu.

Astăzi am venit aici ca să vă fac să râdeţi.

Mama mă întreabă despre şcoală în fiecare zi.

Ce ai făcut azi la şcoală?

Ce ai scris la şcoală?

Ce ai învăţat la şcoală?

Ce te-ai jucat la şcoală?

Femeia asta are mii de întrebări în cap.

Într-o zi, mama m-a întrebat cum a fost la şcoală.

I-am zis: "Mamă, eu şi prietenul meu Simran am jucat un joc cu ghicitori."

Întâi am ghicit eu, apoi a ghicit Simran.

M-a întrebat: "Ce naiba e aia ? Nu ai avut test la matematică ?"

Mama e atât de prostuţă...

Nu şi-a dat seama că testul la matematică a fost jocul nostru cu ghicitori.

Genial!

Mai vrei?

Foarte bine.

Vrei să-i spui ceva mamei tale?

Nu vrei să-ţi faci un discurs?

Glumele tale au fost foarte bune.

Nu e ceva original.

Le-am luat de pe site-uri cu glume.

Serios?

Mulţumesc.

Ce-i cu tine?

Mori sau ce?

Orice ai face, nu-ţi lăsa fata orfană, te rog.

Emu, pregăteşte-te, dragă.

O s-o aduc pe Emu mâine, la 10:00. O să te luăm...

Directoarea de la şcoala lui Emu m-a sunat.

Dacă Emu nu-i cere scuze acelui băiat în faţa tuturor,

n-o s-o lase să participe la spectacol, asta e politica şcolii.

Scapă de ideile tale ciudate.

Mâine o s-o aduc pe Emu aici

şi o să ne uităm împreună la spectacolul ei.

Să mergem, scumpo!

Mamă, suntem aici.

Mamă!

Cum arăt?

Frumoasă.

Ghiceşte cine mi-a cumpărat şapca!

Ştiu, mami.

Sunt foarte emoţionată acum.

Faci asta pentru ea sau pentru tine?

Mamă, să mergem! Întârziem.

De ce stai jos?

Ia geanta!

Ridică-te, te rog!

Unde e unchiul Rony?

S-a întors acasă.

Unchiul Rony n-o să vină la spectacolul meu?

Le-am spus tuturor că unchiul Rony o să vină la spectacolul meu.

Nici eu n-o să vin.

Nici tu?

De ce?

Cum ar trebui să mă duc singură?

Nu trebuie să mergi singură.

Atunci, cine o să mă ducă la şcoală?

Mami, nu poţi participa la spectacol.

De ce nu?

Pentru că aşa spun eu.

Dar am repetat atât de mult, mamă...

Ştiu

şi sunt foarte mândră de tine.

Atunci, de ce?

Mamă, să mergem împreună, doar tu şi cu mine.

Mamă, să mergem!

Întârziem.

Să mergem, mamă!

Emu, ţi-am spus că n-o să mergi.

Să mergem, mamă!

O să întârziem.

Să mergem, mamă! Se face târziu.

Emu, dă-mi drumul!

Mamă, să mergem înainte să fie prea târziu.

Emu, dă-mi drumul!

Să mergem, mamă!

Mamă, să mergem!

Se întârzie.

Mamă, te rog!

Se întârzie.

Emu, am spus să-mi dai drumul!

Stai pe scaun.

Să mergem să mâncăm îngheţată!

Emu!

Emu!

Emu!

Emu, opreşte-te!

Emu, ţi-am spus să nu mai alergi!

Emu!

Emu!

Dă-mi drumul!

Mă duc la spectacol!

Dă-mi drumul!

Dă-mi drumul!

Dă-mi drumul!

Mă duc la spectacol!

Dă-mi drumul!

Dă-mi drumul!

Dă-mi drumul!

Mă duc la spectacol!

Dă-mi drumul!

Mă duc la spectacol!

Dă-mi drumul!

Mă duc la spectacol!

Dă-mi drumul!

Dă-mi drumul!

Lasă-mă!

Vino înăuntru!

Ţi-am spus să intri.

Mişcă-ţi degetele, mami!

Ţi-am spus să-ţi mişti degetele!

O să număr până la trei.

O să vii până atunci.

Unu.

Doi.

Trei.

Mamă, deschide uşa!

Mamă, te rog, deschide uşa!

Mamă, te rog!

Deschide uşa, mamă!

Mamă, te rog!

Mamă, deschide uşa!

Mamă, te rog, deschide uşa!

Mamă!