Original subtitles

Casa noastra de vacanta. Vara anului 1978.

Uitati-va aici! La camera.

Jos mainile!

- Alex, tine-te bine! - Tata, ajutor!

Traducerea si subtitrarea: Dappon

ADIO, LENIN!

Incet, cu grija, aproape cu delicatete,

colosul este plasat pe rampa de lansare,

pe aceasta rampa care reprezinta rezultatul muncii noastre colective.

Daca vreti, exemplul pentru a sublinia frumoasa deviza:

�Calitate inainte de toate!�

Uite-l!

...se demonstreaza din plin, aici.

Raportez: Sunt gata de zbor cu nava spatiala SOIUZ 31,

in calitate de membru al echipajului international.

In 26 august 1978, am obtinut un statut international.

Sigmund J�hn, cetatean al RDG, era primul german care zbura in spatiu.

Cu toate acestea, pentru familia noastra a fost inceputul necazurilor.

Este a treia plecare a sotului dumneavoastra intr-o tara capitalista.

A plecat in locul sefului sau, profesorul Klinger.

Cunoasteti legaturile pe care le poate avea sotul dumneavoastra in Vest?

Nu.

Doamna Kerner, cum ati descrie starea casniciei dumneavoastra?

Sotul dumneavoastra v-a spus vreodata ca vrea sa fuga din tara?

Doamna Kerner, v-a vorbit despre asta?

Ingaduiti-mi sa prezint Comitetului Central al Partidului Comunist...

Carati-va! Lasati-ma in pace!

In timp ce Sigmund J�hn reprezenta cu curaj RDG-ul in spatiul cosmic,

cel ce m-a zamislit s-a lasat ademenit intr-o tara capitalista

de o dusmanca de clasa. Nu s-a mai intors niciodata.

Mama a devenit atat de trista, incat a incetat sa mai vorbeasca.

Pur si simplu, nu mai vorbea. Nici cu noi, nici cu altii.

Te rog, mama, intoarce-te! Ne plictisim la doamna Sch�fer.

Mama, te iubesc.

Mos Ene s-a adaptat perfect conditiilor din spatiu.

Dar cea mai mare surpriza e ca s-a imprietenit foarte repede

cu Masa.

Aici, la bord, am avut parte chiar si de o casatorie cosmica.

Peste cateva minute, Mos Ene si Masa vor reveni pe Pamant.

Sper ca imaginile sa fie reluate pentru a-i putea vedea cat mai bine.

Mama s-a intors dupa 8 saptamani. Parca se metamorfozase.

- Surpriza! - Dragii mei!

Dragul meu Alex! Micul meu cosmonaut!

Parcul Pionierilor. Vara anului 1979

N-am mai vorbit niciodata despre tata.

Din acel moment, mama s-a maritat cu statul nostru socialist.

Patria noastra nu inseamna doar satele si orasele...

Cum aceasta relatie n-avea nimic sexual,

ii mai ramasese mult elan si energie

pentru noi, copiii, si indeletnicirile socialiste zilnice.

Ci si iarba de pe pajisti, granele de pe ogoare,

Pasarile vazduhului si animalele pamantului...

Mama devenise promotoarea progresului societatii.

O activista pasionata pentru nevoile simple ale populatiei

si impotriva micilor nedreptati ale vietii.

Introducere.

Subiect: �Rochie de gravida in culori tipatoare.�

Punct.

Iar acum, un rezumat al ceremoniei de omagiere.

Urmeaza acum!

Muncitori si functionari, oameni de stiinta si colectivisti,

artisti si pensionari, au sosit astazi la Berlin

ca sa se intalneasca cu membrii Consiliului de Stat.

Mama, asta esti tu!

...si recunoasterea meritelor lor deosebite in edificarea

si dezvoltarea societatii noastre socialiste.

Cu o zi inainte de sarbatorirea zilei nationale,

Comitetul Central rasplateste femeile si barbatii cu merite deosebite.

Dupa o pregatire lunga si istovitoare, sosise momentul.

Eu, Alex Kerner, eram al doilea german care iesea in spatiu.

Mai adanc si mai departe decat oricine inaintea mea.

Racheta este lansata!

Ma imaginam explorand misterele cosmosului spre binele umanitatii,

privind in jos spre planeta noastra si facandu-i mandru semn cu mana mamei.

Racheta este lansata!

10 ani mai tarziu - 7 octombrie 1989.

Proba de microfon. Unu, doi...

RDG aniversa 40 de ani.

Aveam liber de la atelierul de reparatii TV �Adolf Hennecke�

si ma simteam de parca ma aflam pe culmile virilitatii mele.

Stang, doi, trei!

Se simtea un aer de schimbare, cand, prin fata casei noastre,

o impresionanta unitate militara defila pentru ultima data.

Alex!

Ce vrei?

Alex, e o tipa jos. S-o trimit la plimbare?

Ce tipa?

Habar n-am, dar mi-a lasat o impresie buna.

Iar ai dormit imbracat?

Unde-i musafirul?

Pe musafir o cheama Paula,

si v-ati dat intalnire asa cum ne-am inteles. Tine-o!

- Nu! - Ba da, fratioare.

- Nu poate s-o tina fostul tau prieten? - Azi e de garda.

Ramasesem aici: �De la o anumita varsta, o femeie...�

�nu poate si nu trebuie sa poarte pantaloni scurti.� Punct.

�Nici macar in RDG nu exista doar printese pe gheata�

sau tovarase zvelte.� Punct.

E foarte bine asa.

- Nu mergeti jos? A inceput, deja. - Surd sa fii si sa n-auzi!

Atunci, grabiti-va! Poate e ultima manifestatie.

- Unde e Paula? - Da, unde e? Iar doarme?

- Poate o vad pe maica-ta la televizor. - La palat?

Trebuie sa va uitati cu lupa dupa ea.

Nu stiu daca ma duc. Sunt toti stabii de partid acolo.

Nu cunosc pe nimeni.

Cu toate ca... mi-ar placea sa-l vad pe Gorbaciov de aproape.

Au venit sa sarbatoreasca toate fosilele astea nenorocite.

Atunci nu te uita!

Mama, tu chiar nu vezi ce se petrece acolo?

Si tu? Tu ce vrei? Sa te cari din tara?

Nu se schimba nimic daca se cara toti.

Sa continuam!

�Nu se poate ca femeile mai corpolente,�

�muncitoare sau taranci, sa fie pedepsite de rigorile modei�

�dupa 40 de ani de la instaurarea republicii.�

�Cu salutari socialiste,�

�Hanna Sch�fer.�

In seara zilei de 7 octombrie 1989,

mai multe sute de persoane s-au adunat pentru o promenada nocturna

cu scopul de a revendica dreptul la libera circulatie peste hotare.

Libertate presei! Libertate presei!

Tuseste! Tuseste tare!

Te simti mai bine?

- Ti-e mai bine? - Multumesc!

Sunt tot mai multi �verzi�.

Bine, bine...

Formati un cordon!

Fara violenta! Fara violenta!

Ajungeti mai usor daca luati metroul!

Cum te cheama?

La...

Incetati!

La o parte!

- E mama cazuta acolo, jos! - Stai potolit!

E mama!

Da-mi drumul, tampitule! E mama...

- Alexander Kerner? - Da?

Mama dumitale.

Ce-i cu mama?

Ce-a patit?

Mama a avut un infarct.

Din pacate, resuscitarea s-a facut prea tarziu.

Mama dumneavoastra e in coma.

- Cand putem vorbi cu ea? - Alex, mama e in coma!

Domnule Kerner...

Inca nu stim daca mama dumneavoastra isi va mai reveni vreodata.

Ma auzi, mama?

Trebuie sa te trezesti!

Dar mama dormea un somn adanc, fara sfarsit.

Se invartea ca un satelit in jurul evenimentelor

de pe mica noastra planeta, ba chiar din mica noastra republica.

Cel de-al IX-lea Congres a aprobat cererea lui Eric Honecker

de a se retrage, pe caz de boala, din toate functiile detinute

si multumeste pentru intreaga sa activitate politica.

Felicitari!

Somnul a ascuns mamei retragerea stimatului tovaras Erich Honecker,

secretar general al CC al PCG

si presedinte al Consiliului de Stat al Republicii Democrate Germane.

Berlin. In aceasta seara a cazut Zidul Berlinului.

Unire, dreptate si libertate...

Mama a ratat concertul de muzica clasica de la Primaria din Sch�neberg.

Si inceputul unei gigantice si unice colectii de moloz.

Deschideti poarta! Deschideti poarta!

Jos Stasi! Jos Stasi!

Mama continua sa doarma. Profund si ferm.

A ratat prima mea iesire in Vest

si felul in care unii tovarasi zelosi

ne aparau pe noi, muncitorii si taranii.

Evident, a ratat primele mele descoperiri culturale intr-o noua tara.

Ma scuzati... Ma scuzati...

Somnul adanc al mamei nu i-a ingaduit sa participe la primele alegeri libere.

Helmut! Helmut! Helmut!

N-a stiut cand Ariane a renuntat la studiile sale de stiinte economice...

Pofta buna si va multumim ca ati ales Burger King.

...si a avut prima sa experienta practica despre circulatia banilor.

Somnul a scutit-o de mutarea la noi a noului iubit al Arianei:

Rainer, dusman de clasa si �friptangiu-sef�.

Mobila din dormitor merge in beci.

A ratat occidentalizarea apartamentului nostru de 79 de metri patrati�

Vechiturile cu bulina rosie merg la tomberon, da?

...si entuziasmul lui Rainer pentru obiceiurile si traditiile orientale.

Marele meu extaz hormonal pe care l-am trait la vederea

unor picioare frumoase, n-a trezit-o din somnul ei.

Rahat!

- Ce faceti aici? - Perfuzia a...

Visele ei negre n-au fost tulburate nici in prima zi de lucru

a infirmierei Lara, un inger fugit din Uniunea Sovietica.

- Tot tu! - Buna!

- Mi-a fost teama pentru tine. - M-au bagat la zdup.

Mama a ratat triumful capitalismului...

La stanga!

...si coordonarea vizitelor mele la spital.

Stii ce am remarcat?

Cand e in toane bune, isi lasa parul despletit.

Iar cand e in toane rele, si-l strange.

Si cand vine doctorul in vizita, isi roade unghiile.

Nu-i asa ca are un zambet minunat?

In somnul ei, n-a vazut cum eroii muncii socialiste au ajuns someri.

Atelierul de reparat televizoare �Adolf Hennecke� a dat faliment.

Eu am ramas ultimul si am stins lumina.

A urmat reluarea lucrului.

Ca membru al echipei Est-Vest,

am contribuit foarte devreme la reunificare.

Antenele satelit au inflorit in peisajul nostru.

Denis Domaschke?

Domaschke. Denis Domaschke.

- Alexander Kerner? - Aici.

Vino, nu te jena!

Salut.

Sa va intelegeti bine, baieti!

- Salut. - Buna.

Knut Vogel?

Alo, mama!

Doctorul Wagner ne-a spus ca putem sa vorbim cu tine.

Si fiindca nu pot veni personal, m-am gandit ca merge si asa.

Acum e ora 5. Majoritatea medicilor au plecat,

si, in sfarsit, poti sta linistita.

Infirmiera Lara, care te spala, are sa plece si ea.

Daca ai vedea-o, cu siguranta ca te-ai trezi.

Ariane iti transmite si ea salutari.

Crede ca ideea cu banda inregistrata e o prostie, dar stii cum e ea.

Acum e in dormitor si are grija de Paula

careia ii dau dintii si urla toata ziua.

Mama a ratat progresul meu incredibil in relatia cu Lara.

Dupa 4 garzi de zi si 35 de noapte, a venit prima intalnire romantica.

Aici se aude tare!

Profa noastra de rusa era din Minsk si cantarea o tona.

Asta e tot ce stii despre rusoaice?

Vantul schimbarii batea printre ruinele republicii noastre.

A venit vara, iar Berlinul era cel mai frumos loc de pe Pamant.

Aveam impresia ca ne aflam in centrul Pamantului,

unde, in sfarsit, se misca ceva. Iar noi ne miscam odata cu acel ceva.

Pacat ca ea nu intelege nimic din ce se intampla.

Da, dar poate ca e mai bine asa.

In cateva luni, toate idealurile ei s-au spulberat uite-asa!

Dar tatal tau?

El e medic.

A fugit in Vest. N-am mai auzit nimic despre el.

Viitorul era in mainile noastre: nesigur si promitator.

Buna ziua. Suntem de la X TV si dorim sa...

- Buna, doriti o antena de satelit? - Fara bani?

N-aveti bani?

Buna ziua!

Va place fotbalul?

Atunci avem ceva pentru dumneavoastra.

Buna ziua. Suntem de la X TV si...

Suntem de la X TV! Va intereseaza o antena satelit?

Aici este Vietnam 1, aici Vietnam 2, iar la urma, postul vietnamez de sport.

Foarte bine!

Pentru campionatului mondial!

- Pentru viitor! - Pentru noi!

Tovarase!

In clipa de fata, asta merge cel mai bine.

Si mai tarziu...

am sa fac filme adevarate.

Sub aceeasi sigla, bineinteles.

Ia stai sa-ti arat ceva!

La asta lucrez acum. Priveste!

Nu te uita inca!

Inca nu, asteapta...

Si� acum!

Recunosti?

Acum!

Scena celebra din �Odiseea spatiala 2001�, cea cu oasele.

Tortul reprezinta naveta spatiala.

Acum te-ai prins?

- Da? - Genial.

Genial.

Hai, toata lumea sa rada!

De la inceputul lui iunie 1990, granitele RDG erau ca si inexistente.

Mama continua sa doarma.

Dar eu mi-am amintit lozinca vechilor tovarasi:

�Doar actionand energic, vom reusi!� Si am actionat.

Mama?

Mama!

Ma auzi?

Trezirea mamei dumneavoastra e o minune.

- Dar nu va mai fi cea de dinainte. - Ce vreti sa spuneti?

Sunt cazuri cand parintii nu-si mai recunosc nici macar copiii: amnezie.

Pierderea memoriei.

Scuzati-ma...

Confuzie mentala.

Un amestec de memorie pe termen lung si scurt...

Iritari ale gustului si ale mirosului, perceptii eronate. Nu stim

nici cat de tare a fost afectat creierul. Multe variante de care nu suntem siguri.

Regret ca trebuie sa v-o spun, dar mama dumneavoastra e inca in pericol.

Ma tem ca nu va pot da mari sperante ca va supravietui urmatoarelor saptamani.

Atunci...

Putem... s-o luam acasa?

Iese din discutie. Aici e pe maini bune.

Si pentru dumneavoastra e mai simplu.

Nu va supravietui inca unui infarct.

Va trebui s-o feriti de orice emotie,

chiar si de pericolul aparitiei unei emotii.

Si ma refer la orice fel de emotie, domnule Kerner!

Orice fel de emotie.

Este o amenintare cu moartea.

Dar asta?

Poate fi motiv pentru o emotie?

Mama nu stie nimic despre caderea Zidului.

O sa afle imediat.

Nepotica ta�

Mama.

- Ce s-a intamplat? - Ai suferit un colaps.

Acum opt luni.

Opt... luni?

Nu-mi amintesc... nimic.

E normal. Dar o sa-ti amintesti. Trebuie doar sa ai rabdare.

Si ce... s-a intamplat?

- Era... - Era luna octombrie.

Cred ca voiai sa mergi la cumparaturi.

Iar in fata magazinului era coada mare.

Era prea cald si ai lesinat.

In octombrie?

A fost un octombrie foarte calduros.

Da.

Si apoi?

Ai fost in coma, mama.

Vreau sa ma intorc acasa.

Iti promit.

Vrem sa-ti serbam ziua de nastere. Ca in fiecare an.

- Alex, e o nesabuinta. - N-o lasam singura, i-am promis.

Mama e grav bolnava.

Pentru ea e mai bine aici. Au aparatura.

- Fii realist macar o data! - Nu, tu sa fii realista!

Ce-o sa se intample cand n-o sa mai fie singura in salon?

Sau daca o sa-l ia pe careva gura pe dinainte?

O sa inteleaga tot ce se intampla afara. N-o sa poata suporta.

Bun! Toate porcariile astea trebuie sa dispara.

- Mai sunt perdelele mamei in beci? - Nu vorbesti serios.

S-au decolorat.

- Bravo! - Va trebui sa le revopsim.

- Poti sa-mi spui si mie ce faci? - Tu ce crezi ca fac?

- Si ce-ar trebui sa cred? - Ce-ar trebui sa creada?

Ca trebuie sa faci loc. Sau vreti s-o instalam pe mama in beci?

Scuza-ma, dar am platit chiria pe 5 luni!

- Esti foarte generos, Rainer! - Pentru tot apartamentul!

47,80 marci germane! In Vest nu-ti ajung nici pentru factura la telefon!

Iar in Est, iti trebuie 10 ani ca sa ti se instaleze telefon!

Mama trebuie sa gaseasca camera asa cum a lasat-o.

N-a spus doctorul ca trebuie sa stea in pat?

Bun! N-o sa ocupe decat camera asta.

- Cand s-o face bine, mai vedem. - Tu nu pricepi ce-a zis doctorul.

Asa ziceai si acum trei luni, cand voiai sa deconectezi aparatele.

Alta era situatia, nu se compara cu ce e acum!

Si ce-ai vrea sa-i spui, Ariane?

Ca ai renuntat la studii si ca acum vinzi hamburgeri?

�Pofta buna si va multumim ca ati ales Burger King.�

- Etajul 8? - Da.

- Lift are? - S-a stricat.

- Rahat! - Poti s-o mai spui o data.

Viata mea s-a schimbat radical.

Iar ziua sosirii mamei acasa

se apropia rapid, necrutatoare ca un tanc rusesc.

- De ce scotocesti in sifonierul meu? - Nu-s din sifonier.

Sunt dintr-o veche colectie de haine.

Uite cum arati! Ar trebui sa te schimbi putin.

Priveste! Mizeriile astea le purtam inainte.

Semnati aici!

Fizioterapeutul va veni de trei ori pe saptamana. Mai aveti intrebari?

Acum sunteti responsabili pentru mama dumneavoastra.

Stiti care este opinia mea.

Apropo, unde e medicul de dinainte?

- Dr. Wagner a plecat la D�sseldorf. - Inteleg.

Si dumneavoastra? Cand o sa dati bir cu fugitii?

Si-mi tineti mie lectii despre responsabilitate!

Intindeti-va putin pe pat, va rog!

- De ce? - Va rog, intindeti-va pe pat!

Asa va arata un nou atac de cord: o izbitura violenta si surda in piept.

- Cu grija! Sa nu se trezeasca! - Am inteles, sefule!

Eu si Ariane o vom ingriji cu randul. Mai e si fizioterapeutul.

O sa fie mereu cineva cu ea. O sa ne descurcam.

Majoritatea cetatenilor din RDG

si-au schimbat banii economisiti in marci vest-germane.

Au mai ramas doar doua saptamani. Grabiti-va! Cum a spus si Gorbaciov:

Nu va suparati...

�Cine pierde trenul asta, va trage toata viata ponoasele.�

Nu va suparati, vreti sa dati radioul mai incet?

- Mama trebuie sa se odihneasca. - Bine, sefule.

- Nu vrei sa ne faci cunostinta? - Sigur ca da. Ea este Lara.

Buna, Lara.

Ma lasati sa trec, va rog?

Buna, Christiane!

Alex, ce este?

Hei, Alex!

Nu s-a schimbat nimic aici.

Ce sa se schimbe?

Daca te plictisesti, poti sa asculti niste casete.

Mi-e teama ca radioul s-a stricat.

- Dar am sa-l repar. - Alex?

Ma bucur ca nu esti singur.

Cand tatal vostru...

Cand a plecat pe nepusa masa...

nu credeam ca am sa fac fata.

Nu ti-am spus niciodata asta.

Am vrut sa-mi pun capat zilelor.

Dar veneai zilnic sa ma vizitezi.

Si-mi vorbeai despre scoala, despre Sigmund J�hn.

Intelegeai ce-ti spuneam?

Iarta-ma ca-ti dau atatea batai de cap.

Nici macar la toaleta nu pot sa merg singura.

Mama...

Nu conteaza.

Important e sa te faci bine.

O sa ma straduiesc.

Acum trebuie sa te odihnesti.

Ma duc la magazin, dar Ariane e inca aici.

Alex...

Am pofta de niste castraveciori murati Spreewald. Imi aduci cativa?

Nicio problema, mama.

Exact cum mi-am inchipuit.

La sfarsitul lui iunie 1990, magazinele patriei socialiste erau goale.

Banii adevarati intrau in tara de dincolo de Zid.

In timp ce mai toti cetatenii faceau cozi lungi la bancile Republicii

cu rabdarea lor obisnuita,

noi cautam cu frenezie carnetul de economii al mamei.

Ravnita de toti, marca vest-germana a invadat mica noastra comunitate.

Aleluia, aleluia...

Aleluia, marca vest-germana!

Ce zi, ce zi minunata...

Cursul de schimb era de 2 la 1. Germania a castigat cu 1:0!

Sut imparabil! Germania conduce cu 1:0 prin golul lui Lothar Matth�us!

- Aveti Mocca Fix? - Nu mai avem de mult.

- Paine prajita Filinchen? - Nu se mai vinde.

- Castraveciori Spreewald? - Pe ce lume traiesti, baiete?

Acum avem produse vest-germane si tu vii sa-ntrebi de Mocca Fix si Filinchen?

Peste noapte, pravaliile noastre mohorate

se transformasera intr-un paradis plin de culoare.

Iar eu, in calitate de client, am ajuns rege.

Sunt din Olanda.

Buna ziua, domnule Ganske.

Uite in ce hal ne-au adus!

Sa cautam prin gunoaie...

Domnule Ganske, mai aveti castraveciori Spreewald?

- Ce? - Castraveciori Spreewald.

Imi pare rau, tinere. Si eu sunt somer.

Sunt bune si borcanele goale.

Astazi as vrea sa i-l prezint pe Rainer mamei.

Mai tarziu. Sa n-o luam prea brusc.

Poate ca ai dreptate.

Da.

Din pacate, castraveciorii Spreewald se gasesc tot mai greu.

Nu-i nimic. Sunt buni si astia.

Asculta, nu trebuie sa aveti grija de mine toata ziua.

- Incep sa ma simt prost. - Mama...

Nu, serios!

Poate ca...

reusesti sa pui televizorul langa pat. Apoi ma descurc singura.

- Privitul la televizor e prea obositor. - Cum asa?

- De ce nu pot sa ma uit la televizor? - O sa-l intrebam pe doctor.

Mama, trebuie sa vorbim ceva cu tine.

Stii...

- Vrem sa te intrebam daca putem... - ...folosi carnetul tau de economii.

Ce s-a intamplat?

- Aveti nevoie de bani? - Nu. Nu.

Doar ca tu nu mai poti sa mergi singura la banca.

Si ar fi mai simplu daca�

ai semna asta.

Da, si�

poate ca acum ar fi mai bine.

Dar ce atata graba?

Imi ascundeti ceva?

S-a intamplat ceva? Aveti datorii?

Te rugam sa ai incredere, mama. E important!

Inainte sa va las voua toti banii, am dreptul sa stiu la ce va trebuie.

Bine, atunci.

Voiam sa-ti facem o surpriza, dar...

Am primit o instiintare.

De la Zwickau. Ne vine randul la Trabant.

Deja? Dupa nici trei ani?

Si pentru asta avem nevoie de banii pe care i-ai economisit.

De unde stiti... ca am depus banii la banca?

I-am ascuns.

Unde?

Unde?

Am uitat.

- Am uitat complet, s-a terminat. - Mama, stai si gandeste-te...

Tata intarzie cam mult in seara asta, nu credeti?

Mama...

Nu-i nimic.

Ai sa te faci bine curand.

O sa-ti serbam ziua de nastere. Ca in fiecare an.

Cu toti vecinii din bloc. O sarbatorim ca de obicei.

Aceasta e Televiziunea germana 1. Urmeaza stirile.

Tovarasul Ganske se uita la televiziunea vest-germana?

Tovarasul Ganske s-a indragostit. Intr-un concediu, in Ungaria.

De o pensionara din... M�nchen.

De atunci, iubirea de partid cam sufera.

Da.

Ai terminat?

- Iarta-ma, iar am intarziat. - Acolo e. Are si balcon.

De cand unii cetateni nu s-au mai intors din vacanta petrecuta in Ungaria,

piata imobiliara din capitala s-a domolit considerabil.

Pretutindeni erau apartamente parasite. Nu ne ramanea decat sa intram.

Omul s-a mutat in Vest, anul trecut. Un coleg mi-a dat pontul.

- Incredibil, functioneaza! - Incredibil, fasole �Tempo�!

Mazare �Globus�! Nu poate fi adevarat...

�Mocca Fix Gold�! Exact ce cautam!

Pot s-o iau eu?

Trebuie sa plec.

Mai dormi...

Buna dimineata, mama.

Buna dimineata, Alex.

- Te grabesti? - Trebuie sa plec la lucru.

- Alex! Sa nu uiti de televizor! - O sa vorbim mai tarziu despre asta.

Iar de ziua mea, invita-l pe Klapprath cu cativa elevi!

Dupa ce am avut belele cu nenorocitii de castraveciori, acum vrea televizor.

- Ce ma fac? - Da, Houston, avem o problema.

- Da, si? Credeam ca ai o idee. - Nu, ma refeream la imagine.

- Gata? - Nu.

- N-a prea tinut smecheria. - E semifinala! Ma duc la Pollnick.

Bine, du-te!

Scuzati-ma... Sunt castraveciori Spreewald?

Nu, sunt olandezi.

- Arata-i ceva vechi. - Cum adica?

O emisiune mai veche, inregistrata, de la televiziunea est-germana.

Stiri de anul trecut? O sa observe.

Nu cred. Dadeau mereu aceleasi porcarii.

Dar unde sa gasesc casete? Nici videocasetofon nu am.

Urata treaba.

Cat e scorul?

Franz Beckenbauer, Rudi V�ller... N-ati vrea sa vedeti...

Germania joaca finala!

Pe cand ceasornicul din Alexanderplatz arata ca ziua mamei se apropia,

o sfera mica, rotunda simboliza unirea sociala a natiunii divizate

si dezvoltarea lucrurilor care apartin fiecareia dintre parti.

Eu ma dadeam de ceasul mortii sa readuc la viata in fiecare zi,

in toate detalie, in dormitorul mamei, imaginea RDG-ului.

- Aveti cuvinte incrucisate nerezolvate? - Neatinse ca o fecioara.

Super! Le iau pe toate.

Si pe alea.

Au concediat-o si pe fiica-mea. Uite-asa: �Multumesc si la revedere.�

Si am muncit 40 de ani. Mai lasa-ma! Au scos si baletul de la televizor.

N-ai alta treaba decat sa te uiti la televizor?

Ca sa revenim la mama...

problema e ca ea nu stie de caderea Zidului.

O invidiez.

Iar saptamana viitoare e ziua ei. S-ar bucura de oaspeti.

Sigur ati inteles? Nu vreau sa faceti greseli.

- Si cele 20 de marci ale noastre? - Intai munca.

Primii oaspeti au fost invitati. Ceilalti urmau sa fie convinsi.

Multi de la Institutul Politehnic �Werner Seelenbinder�

se retrasesera in viata privata. Inclusiv doctorul Klapprath,

candva, director de scoala si profesor emerit.

Eram toti oameni valorosi.

Nu-i asa, Alex?

Am admirat-o pe mama dumitale. A fost un pedagog exceptional.

Si un om deosebit.

De aceea a fost marginalizata.

Unii tovarasi din colectiv o considerau prea...

idealista.

Mai ales de cand tatal dumitale...

Idealismul ei era onorabil, insa...

in rutina zilnica a scolii,

crea uneori probleme.

Si pur si simplu i-ati facut vant.

- Inca ii sunteti dator. - Da.

- Esti dispecer. Tii minte? - Dispecer? In Est?

Sigur ca in Est. Organizezi cursuri pentru restaurantul Mitropa.

Noteaza! Ai absolvit EOS Iuri Gagarin.

Si ai fost comandant de detasament de pionieri.

- Comandant de ce? - Comandant de detasament de pionieri.

Ajunge, n-o sa-i pun fetei porcariile astea de plastic. E prea de tot!

- Ai inteles? - Da, comandant de detasament.

Uite! Ai aici 30 de inregistrari cu �Actualitati�,

zece emisiuni �Canalul negru�,

6 emisiuni �Cazanul baltat� si 4 emisiuni �O zi in Vest�. Totul e copiat.

Sponsorizate de biblioteca in imagini a tarii si de foarte fermecatorul Denis.

Sper sa tina figura.

- De ce umbli in patru labe? - E cablul de antena de la televizor.

Avem campionatul mondial de fotbal. O mana cereasca!

Nici nu se poate perioada mai buna sa impanzim Estul cu antene de satelit.

- Bun? Te-ai prins? - Ajungem la faza a treia.

- Ce-i asta? - Habar n-am. Interferente.

Se mai intampla.

Buna seara, doamnelor si domnilor. Bun venit la �Actualitati�!

Grave provocari la frontiera. Proteste la biroul cancelarului RFG.

Chipuri de putere in RDG. Presa straina recunoaste realizarile...

Afara lucrurile se precipita, iar eu stau aici, fara sa fac nimic.

Nu vrei sa pui un anunt la afisierul blocului?

Cine are probleme, sa vina la mine! Pot sa scriu petitii si din pat.

Nu stiu...

N-ar trebui sa te extenuezi.

Buna dimineata, Alex. Gata?

- Vrei sa gusti? Vrei sa gusti - Rahat!

Rahat! Da, rahat!

Rahat!

Dracia dracului, rahat!

Mi se face rau.

In timp ce oamenii credeau ca vom castiga campionatul mondial,

in dormitorul mamei rasunau zgomotele trecutului.

Patria noastra nu inseamna doar satele si orasele...

Patria noastra inseamna padurile dese,

Patria inseamna iarba de pe pajisti, Granele de pe ogoare,

Pasarile vazduhului si animalele pamantului,

Si pestii din rauri sunt patria noastra.

Iar noi o iubim...

A fost minunat. Multumesc. Va multumesc, copii.

L-ati invatat de la mine, nu-i asa?

Da...

Draga Christiane!

Ne-am adunat... astazi... aici, pentru ca este ziua ta.

Si... as vrea sa-ti urez...

in numele conducerii de partid, toate cele bune...

si...

cosuletul.

Pentru tine.

Dragut din partea voastra. Multumesc frumos.

Klapprath...

Rosenthaler Kadarka... Mocca Fix Gold...

Mazare Globus.

Colegii si... tovarasii...

de la POS �Werner Seelenbinder�...

ar vrea sa-ti multumeasca din suflet pentru toti anii,

Christiane, pe care tu... dumneavoastra...

o... colega buna si...

o draga tovarasa...

ati...

In fine, iti urez toate cele bune de ziua ta,

si sa ramai aceeasi persoana care ai fost, Christiane.

Stimata tovarasa Kerner...

Numai bine...

si... sanatate multa...

si toate sa fie ca inainte!

Lara... Vino aici!

Ea este Lara.

Studenta straina din Uniunea Sovietica.

Tatal ei este profesor la o scoala de surdo-muti.

Nu te marita prea repede cu el!

Mama...

Chiar si aici, in apartament, lucrurile merg mai bine.

Alex al meu ar putea fi presedinte de bloc, candva.

Iar Rainer...

El este noul prieten al Arianei.

El... el este...

- Dispecer. - Exact, sunt dispecer.

Pe vremuri si eu eram ca ei... Felicitari din suflet, pionieri!

Faceam parte din� pionierii germani liberi...

Multumesc, Rainer.

Eram comandant...

de...

- Comandant de detasament, atunci... - Multumesc!

- Tot inainte, tot inainte! - Multumesc, Rainer!

Da, mama.

A mai trecut un an. Ce s-a schimbat?

Nu prea multe.

Paulei i-au dat dintisorii si are un nou tatic...

Iar eu... da.

Din pacate, nu putem merge la �Caf� Moscova�, sa bem in cinstea ta,

dar suntem aici cu totii. Si asta e cel mai important.

Nu ti-am facut intotdeauna viata usoara, dar ai fost mereu alaturi de noi.

Oricum, pentru mine nu exista o familie mai buna ca a noastra.

Si pentru asta vreau sa-ti multumesc.

Mama, esti cea mai buna mama din lume.

- Alex? - Si te iubim cu totii.

- Alex? - Ce e?

Ce-i aia?

- Este... - Da, ce-o vrea sa insemne?

- Nu inteleg ce fac iarasi tovarasii! - O fata morgana.

- Vine din Vest. - E un miraj.

- Trebuie sa fi fost aprobata, cumva. - Mama, te rog, linisteste-te!

Pentru orice exista o explicatie. Clar...

Baieti, va rog sa mai cantati ceva!

Lara!

Numai o clipa, eu... Lara?

�Construim, construim!�

Ce ti-a venit asa, deodata?

Construim, construim. Pentru un viitor mai bun...

Inaltam patria noastra...

Mi-e mila de mama voastra. Dar ma sperie ce faceti voi.

Si ce-a fost tampenia aia cu tata profesor la surdo-muti?

- A fost un simplu bucatar, stii bine. - Dar ei i-a facut placere.

Ce-ai fi vrut sa-i spun? Ca a murit? In starea ei?

Vrei sa spui ca nu mai conteaza ca ai mintit!

Multi ani traiasca! Multi ani traiasca...

Lara!

Cine sa traiasca? Cine sa traiasca?

La multi ani!

- Sanatate! - Sanatate!

Putin mai in spate.

Inca putin.

- Usurel ca se filmeaza! - Pot sa vad autorizatia?

- N-ati fost informat? - Eu? De cine?

- Cum il cheama? - Ceva cu �M�.

Ma duc sa intreb. Pana atunci, nu filmati nimic!

- Ai prins si sigla? - Da

- M-ai incadrat bine? - Da.

- Asteptam apusul. - Nu sari peste cal, se intoarce tipul!

Asteapta putin! E mai bine cand apune soarele.

Privind norii in ziua aceea, mi-am dat seama ca adevarul

era o notiune vaga

pe care o puteam adapta la mediul familiar al mamei.

Nu-mi ramanea decat sa studiez limbajul de la �Actualitati�

si sa mizez pe ambitiile de regizor ale lui Denis.

Astazi, G�nther Mittag,

secretar al Comitetului Central cu probleme economice,

a vizitat concernul Coca Cola din Berlinul de Vest,

pentru a stabili detaliile unui acord comercial intre Coca-Cola

si Combinatul de Bauturi Racoritoare din Leipzig.

Agentii de securitate din Berlinul de Vest

au ingreunat activitatea televiziunii RDG.

Desigur, cenzura presei capitaliste a considerat dureroasa si jenanta

infrangerea suferita de concernul Coca-Cola

in fata Combinatul de Bauturi Racoritoare din Leipzig.

- ...sa lucreze nestingheriti. - Bine, am sa chem politia!

Un raport stiintific international a confirmat, in sfarsit,

ca aroma originala a bauturii Coca-cola a fost dezvoltata in anii 50

in laboratoarele din RDG. Dam legatura in studio.

Coca-cola e o bautura socialista?

Credeam ca e de dinainte de razboi.

Iti dai seama, mama? Occidentul ne-a furat in toti anii astia.

Pana la sfarsitul lui august, 593 de persoane

au murit din cauza drogurilor. Cu 60% mai mult decat anul trecut.

Acum imi amintesc!

- Ce? - Unde am ascuns banii.

In sufragerie. In scrinul cel mic, cu sertare,

in sertarul din stanga, sub hartia cerata.

Vechiturile cu bulina rosie merg la tomberon, da?

Cum de-am uitat?

- Hei, aici sunt! - Salut!

Si?

- A inghitit-o? - Desigur.

- Serios? Chiar a inghitit-o? - Daca-ti spun.

- In halul asta ne-au adus! - Buna seara, domnule Ganske.

Ne-au tradat si ne-au vandut!

- N-a deranjat-o claritatea imaginii? - Nu.

- Pentru asta am muncit 40 de ani! - Am putea pune pe picioare un studio!

Cu un Bluebox am avea alte posibilitati.

Ce... ce cauti aici?

- Si? Ce sa facem cu ei? - Sa-i schimbati, normal.

Regret, dar termenul limita a expirat acum doua zile.

- Dar e un caz special. - Abia azi i-am gasit.

E-n regula pentru noi si daca i-ati schimba la rata 1 la 4 sau 1 la 5.

Mi-e teama ca termenul nu se poate prelungi.

Si oricum, nu schimbam numerar.

- Nu se poate! - Trebuie sa se poata!

Sunt sigur ca m-ati auzit. Timpul a trecut!

O sa treaca timpul pentru tine, idiotule!

Sunt 30 000 de marci aici! A fost moneda noastra timp de 40 de ani!

Si acum, tu, un imputit din Vest, vii si-mi spui ca nu mai valoreaza nimic?

Va rog sa parasiti imediat cladirea.

Jos labele!

Si voi, la ce va holbati? Au fost si banii vostri!

Jos labele! Nenorocitilor!

Ai innebunit, sau ce?

Parca eram comandantul unui submarin din flota Marii Nordului

care avea o gaura in scutul de protectie.

Ori de cate ori incercam sa astup gaura, aparea una noua.

Ariane refuza sa lupte alaturi de mine,

iar dusmanul de clasa inalta stindardul coca-cola

in timp ce un vant proaspat dinspre Vest sufla in jurul meu banii estici ai mamei.

- De ce razi? - Tipa!

- De ce? - Sa faci un curent de aer.

Deschide-ti supapele! Tipa!

In vara lui 1990, echipa Germaniei a rasturnat toate pronosticurile

si a castigat campionatul mondial de fotbal.

Iar mama se simtea din ce in ce mai bine.

�Pulovarul are pe eticheta marimea 48, dar, masurate, latimea lui este de 54,�

�iar lungimea de 38�. Punct.

�Nu inteleg cum angajatele de la Milena�

�au ajuns la asemenea masuratori.� Punct.

�In Capitala, nimeni nu are asemenea dimensiuni.� Punct.

Christiane, asta-i buna.

�Daca noi suntem de vina... atunci vina noastra este�

�ca nu avem masuri conforme cu planul vostru de productie,� virgula,

�si dorim sa ne cerem scuze�. Punct.

�In acest caz ne vom stradui,� virgula,

�ca pe viitor sa fim mai scunde si mai patrate�. Punct.

�Cu salutari socialiste.�

�Hanna Sch�fer.�

Buna ziua, doamna Sch�fer.

Alex... E o placere sa lucrezi cu mama ta. Parca traieste in trecut.

Cu cateva retusuri pe ici, colo, pot s-o trimit chiar azi la cei de la OTTO .

Patria noastra inseamna padurile dese...

Am niste musafiri minunati. Frank si Christian din fosta mea clasa.

- Buna. - Buna.

Bun! Acum, doamna Kerner trebuie sa se odihneasca.

- La revedere. - Alex, de ce?

Iar acum, valea!

- Si cele 20 de marci? - Care 20 de marci?

Sascha a spus ca vom primi 20 de marci pentru asta!

- Buna ziua, domnule Mehlert. - Buna, Alex!

- Aveti probleme cu prajitorul? - Intrati, mama are sa se bucure!

Iar voi, carati-va de aici!

Si spuneti-le colegilor ca nu mai vreau picior de pionier aici, da?

Clar, sefule.

Ai innebunit?

Nu trebuia sa-i lasi pe copii in casa!

De ce? S-a bucurat, nu-i asa?

Asta e problema voastra, a esticilor!

Nu va convine nimic si va plangeti de orice!

Esti exact ca maica-ta, cu ideile ei RDG-iste.

Mama nu bate campii! Incearca sa schimbe, incetul cu incetul,

raporturile sociale printr-o critica constructiva.

- Dar pe tine nu te intereseaza asta! - Nu.

N-ai observat? Am intrat in clubul veteranilor socialisti.

Buna seara.

De ce nu faci si tu cerere de inscriere?

Exact! Am sa fac cerere de inscriere!

Mai bine taci! Si-a cumparat Trabant.

- Serios? - Un combi.

Nu se mai poate asa! Paula o sa ajunga sa fie traumatizata.

Asta-i buna! Noua ne-au afectat sanatatea cei 20 de ani traiti in RDG?

In ceea ce te priveste pe tine, am dubii.

Rahat!

Bravo! O carpa...

Ce s-a intamplat?

Iar iti curge sange din nas.

Stiu ca acum e cam stresant. Si eu as prefera, daca n-ar trebui...

L-am vazut pe tata.

Mai devreme.

- Unde? - La serviciu.

L-am recunoscut imediat, dupa voce.

Ce-a spus?

Trei cheeseburgeri si doua portii de cartofi cu maioneza, va rog.

Trei cheeseburgeri si doua portii de cartofi cu maioneza!

Si... cum arata?

Conducea un Volvo combi si purta ochelari cu rame de aur.

Tu ce i-ai spus?

�Pofta buna si va multumim ca ati ales Burger King.�

Pofta buna si va multumim ca ati ales Burger King.

Tata locuia undeva in acest oras. Mi-l imaginam:

tip un umflat care se indopa toata ziua cu cheeseburgeri si cartofi prajiti.

El traia in lumea lui, iar eu traiam in lumea mea.

N-avea nimic de impartit cu mine, si nici eu cu el.

Stai nemiscat, altfel nu iese bine!

Mai dureaza mult?

In cel mult in doua ore trebuie sa fiu acasa.

Mereu ai ceva de facut in doua ore. Devine enervant.

Asta-i buna!

Am o mama bolnava, o slujba stresanta si o prietena cicalitoare.

Eu am examen peste doua zile.

Tu esti obisnuita. Un pic de ghips si gata.

Apoi pot sa ma opresc din invatat, da?

Eram bine intentionat! Am incredere in tine!

Lara, te rog, inceteaza cu prostiile!

- Spune-i chestia asta mamei tale! - Poftim?

Spune-i chestia asta mamei tale!

Nu e vina mea, e vina ei!

- Lara! - Ce e?

Rahat... Lara!

In tarisoara noastra, viata a devenit tot mai alerta.

Parca eram niste atomi minusculi intr-un accelerator urias de particule.

Dar departe de ritmul frenetic al noilor vremuri,

exista o oaza de liniste,

de calm si de relaxare unde, in sfarsit, puteam sa ma odihnesc.

Zau, Paula.

Alex al nostru nu venea inainte atat de obosit de la serviciu.

Alex, Paula a invatat sa mearga!

Uite! Uite!

Uite!

Vezi?

Si eu pot.

Paula! Vezi?

Micuta mea Paula! Vino la bunica! Haide, haide!

Acum o sa-i aratam lui Alex cum stim noi sa mergem, da?

Asa...

Acum sa vedem cat de departe ajunge bunica.

- Buna ziua. - Buna ziua.

Tinere, pot sa ma asez putin aici, va rog?

Sigur ca da!

- Nu sunteti de aici, nu-i asa? - Nu, sunt din Wuppertal.

Din Germania de Vest?

Mama?

- Mama, ce cauti aici? - Mama!

Vino...

Ce-i cu tine? Nu trebuia sa te dai jos din pat.

Rahat...

De fapt, ce se intampla aici?

Comitetul Central al Partidului Comunist German...

- Sunetul e reglat. - Bine...

- Sunt gata. - Pornesc camera...

3, 2, 1...

Berlin.

De la capat.

Berlin.

In cadrul unei reuniuni istorice speciale a Comitetului Central al Partidului,

secretarul general al Comitetului Central

si reprezentant al Consiliului de Stat al RDG,

tovarasul Erich Honecker, printr-un gest umanitar generos,

a aprobat accesul in tara cetatenilor din RFG

care au cerut exil la ambasadele RDG de la Praga si Budapesta.

Tovarasul Honecker vede prin aceasta

o schimbare a relatiilor Est-Vest si promite fiecarui imigrant

o prima de intampinare in valoare de 200 de marci.

Somajul, viitorul nesigur si sumbru

si victoria in alegeri a republicanilor neonazisti,

au facut ca, in ultimele saptamani, multi cetateni vest-germani nemultumiti

sa intoarca spatele capitalismului si sa inceapa o noua viata

in tara oamenilor muncii de la orase si sate.

Aici au parcat noii cetateni est-germani veniti din RFG.

Transfugii vest-germani au fost cazati in zonele din centrul Berlinului

si ale padurii Friedrichshain.

Datorita acestei situatii istorice, Comitetul Central a lansat

campania �Solidaritate cu Vestul�,

pentru a asigura noilor cetateni un spatiu decent de locuit.

Cumva, trebuia sa admit ca jocul meu incepea sa se lege.

Acest RDG pe care-l creasem pentru mama,

poate ca mi-ar fi placut sa existe.

Cetatenii care doresc sa gazduiasca un refugiat vest-german,

sunt rugati sa contacteze autoritatile.

Cati or fi venit deja?

Nu stiu. Zece, douazeci de mii?

Ca sa vezi! Oamenii vor sa vina la noi in tara.

Unde au sa locuiasca atatia?

Au sa gaseasca ei, unde. Ai auzit, se ocupa statul de asta.

Nu, copii. E responsabilitatea noastra.

Trebuie sa dam o mana de ajutor.

La ce te gandesti? Vreau sa spun, la noi n-avem loc.

- In casa de vacanta. - In casa de vacanta?

Am putea s-o amenajam.

Oricum, voiam sa trec pe acolo.

Felicitari! Ai facut o treaba pe cinste.

Acum vrea sa mearga la casa de vacanta.

Va trebui sa redecorezi tot orasul. De ce nu te apuci de pe acum?

Dar sa-ti spun un lucru! Pe mine sa nu mai contezi!

Eu si Ariane vom lua un apartament mai mare.

Peste patru saptamani am plecat de aici!

Poftim?

Sunt insarcinata.

Iar? Nu poti fi mai atenta?

Nu crezi ca Paula e de ajuns?

Si mama...? Nu poti sa ma lasi singur!

Ia-ti niste refugiati!

Esti cinica. Vrei sa moara, da?

Si astfel, unitatea micii noastre familii a fost restabilita.

Acesta este copilul.

Iar asta este inima.

Uimitor!

Un copil german era pe drum.

De asemenea, a fost semnat tratatul bilateral.

La Moscova s-a calculat ca 2 + 4 = 1

si s-a baut sampanie de Crimeea pentru toti germanii infratiti.

La Berlin, am facut prima calatorie prin Germania unita.

Nu mai sunt copil mic. Scoateti-mi asta!

Nu te uita!

- Unde mergem? - Surpriza e surpriza!

Trabantul miroase ca nou. Ce culoare are?

Am asteptat trei ani, ce mai conteaza o jumatate de ceas?

Ai dreptate.

Mama?

Ce frumos e! Albastrul cerului.

Da! Acum, intoarce-te!

Dumnezeule! Gradina...

Mai tii minte cand Alex s-a inchis in baie?

Am tot batut, dar n-a raspuns.

Iesisem printr-o gaura si m-am catarat intr-un copac, de unde am privit tot.

Iar eu am ras pana am facut pe mine.

Ce s-a intamplat in cele opt luni cat am dormit?

- A adormit? - Da.

Ati devenit adulti, asta-i clar.

Semeni tot mai mult cu tatal tau.

- Mama... - V-am mintit tot timpul acesta.

E altfel decat credeti voi.

- Ce vrei sa spui? - Tatal vostru...

Tatal vostru n-a ramas in Vest din cauza altei femei.

Am mintit.

Si am mintit si cand am spus...

ca nu mai stiu nimic despre el.

Mi-a trimis scrisori. Si voua.

Toate sunt in bufetul din bucatarie.

I-au facut viata un cosmar. Doar pentru ca nu era membru de partid.

A fost ingrozitor.

N-a lasat sa se vada asta.

Dar eu stiam.

Eu... am stiut si n-am putut sa-l ajut.

Apoi...

a fost congresul acela din Berlinul de Vest.

Am avut la dispozitie doua zile de gandire.

Tatal vostru dorea sa ramana in Vest, iar eu...

Eu urmam sa plec la el, cu voi.

Ei bine...

n-am putut s-o fac.

Mi-a fost...

Mi-a fost frica.

Voi nu stiti cum e sa faci...

la nesfarsit cereri de iesire din tara cu doi copii.

Nu puteai pleca imediat. Trebuia sa astepti.

Uneori ani de zile.

Iar pe voi... Pe voi puteau sa va ia de langa mine. Intelegeti?

Da...

N-am plecat.

A fost cea mai mare greseala din viata mea.

Acum stiu asta.

V-am mintit. Va rog sa ma iertati!

Dragul meu Robert...

De cate ori nu m-am gandit la tine!

Cat de mult mi-as dori sa te mai vad o data!

In aceeasi seara, starea sanatatii mamei s-a agravat brusc.

Asa cum ma temeam, mama dumneavoastra a facut un nou infarct.

Pentru moment, e relativ stabila.

Dar ma tem...

ma tem de mai rau.

Imi pare rau.

- Medicii se pot insela. - Alex, nu te minti!

Tine! Am gasit asta. Locuieste in Wannsee.

Stiu, e ultima ei dorinta, dar...

eu nu pot sa merg pana acolo.

Mama n-o sa moara.

Pa!

Acum puteti sa luati pe cineva.

Sa luam? Pe cine?

Pe cineva din Vest.

Trebuie sa dormi.

Daca vrei, poti sa te culci in camera infirmierelor.

Era acolo... Idolul copilariei mele.

Ca o naluca invocata din copilaria mea: Sigmund J�hn.

Nu impartea autografe, nu le vorbea pionierilor despre tainele universului,

despre libertatea pe care ti-o da imponderabilitatea

sau despre infinitul spatiului.

Conducea un taximetru Lada, mic si urat mirositor.

Unde vreti sa va duc?

- In Wannsee. - Stiu la ce va ganditi.

Multi se gandesc asta. Dar nu sunt eu acela.

Am zburat prin noapte ca prin nemarginitul spatiu cosmic.

La ani-lumina de sistemul nostru solar, am strabatut galaxii ciudate

cu forme de viata necunoscute, si am aterizat in Wannsee.

Puteti sa asteptati un minut?

Nu dureaza mult.

- Buna seara. - Buna. Intra!

Domnul Kerner e aici?

- Bufetul este afara. - Pe acolo.

Buna!

Buna seara.

Hei! Buna seara!

Hei!

Mos Ene, draga Mos Ene, Inca n-a sosit momentul

Sa trimitem daruri

Inainte sa mearga copiii la culcare!

Tu mai ai timp, cu siguranta.

Buna.

- Buna. - Buna.

- Pot sa ma uit si eu cu voi? - Daca ne spui cum te cheama.

Alexander.

Uite, astazi, Mos Ene este astronaut.

De unde vin eu, i se spune cosmonaut.

- De unde vii? - Din alta tara.

- Buna, ursuletilor! - Buna, tati.

Buna...

- Ce mai faceti? - Bine.

Si dumneata esti fan Mos Ene?

Da.

- Scuza-ma, ne cunoastem? - Da, ne cunoastem.

Da...

Nu-mi amintesc. Ajuta-ma, te rog.

Il cheama Alexander.

Alex?

Robert! Robert!

- Te asteptam cu totii, aici. - Robert, iesi afara!

Robert, stim ca in asemenea ocazii iti place sa te ascunzi in dormitor.

- Tati, trebuie sa tii un discurs. - Robert, vino! Robert!

Ma intorc.

Il vad! Te-ai lasat asteptat.

Sus pe scena!

Va multumesc tuturor ca ati venit.

Va multumesc si...

O seara placuta! Multumesc.

Imi pare rau ca in seara asta e petrecere.

Daca stiam ca vii, eu...

Ciudat, mereu ma gandeam ca ai piscina.

Avem un lac in apropiere.

Dumnezeule, nici nu te-am recunoscut.

Acum am un frate si o sora, nu-i asa?

Timp de trei ani, in fiecare zi am asteptat o veste de la voi.

In fiecare zi.

Era lucrul pe care mi-l doream cu ce mai mare ardoare.

De ce-ai venit?

Mama e pe moarte.

A facut un infarct.

Vrea sa te mai vada o data.

Cum a fost acolo, sus?

Acolo, sus?

A... acolo, sus.

A fost minunat, acolo, sus.

Dar foarte departe de casa.

Zidul a disparut. Nu mai exista frontiere!

Nu-i asa de rau. Acum, exista o singura tara!

- Nu inteleg nimic. E neverosimil. - Trebuie doar sa-ti joci rolul.

Si de ce m-am intors in RGD?

Nu stiu. Gaseste ceva!

Nu, e absurd. Nu pot sa fac asta.

Trebuie doar sa depasesti momentul asta, pe urma e simplu.

- Mami. - Da.

Vreau sa ma ridic.

Cum arat?

Acum poti sa intri.

- Si nu uita, nicio vorba! - Da, da...

- Despre ce vorbeati? - Conteaza?

De cand sta inauntru?

De mai bine de o ora.

Sper sa nu-l ia gura pe dinainte.

Vara se sfarsise.

Ma hotarasem sa pun capat acestei inselaciuni.

Dar mai trebuia sa aniversez, pentru ultima oara, patria noastra socialista.

Insa, contrar realitatii, printr-o despartire demna.

- Da? - Camera e pornita. Incepem la 3.

Stimati concetateni ai Republicii Democrate Germane!

Daca ati fi avut sansa de a vedea din cosmos

miracolul de pe planeta albastra...

Cum mama nu mai putea astepta, am mutat, pur si simplu, ziua RDG-ului

din 7 octombrie, in 2 octombrie 1990: in ajunul reunificarii.

Si?

Tine! Cel mai bun film al meu, puiule!

Pacat ca nu-l vede decat maica-ta.

Multumesc, Denis. Fara tine, n-as fi reusit...

Lasa, e-n regula! Hai, acum!

Cara-te pana nu devii sentimental!

Si sa-mi spui cum a iesit!

Cu prilejul zilei nationale a RDG,

tovarasul Erich Honecker si-a dat demisia din toate functiile.

Poftim?

Ii asiguram pe toti prietenii nostri din blocul socialist...

In discursul sau cu prilejul zilei nationale a RDG,

tinut la Palatul Republicii,

Erich Honecker si-a motivat hotararea

afirmand ca schimbarile care au avut loc in ultimele luni in RDG

au incununat munca sa de o viata.

Erich Honecker l-a felicitat pe noul secretar general al Comitetului Central

si reprezentant al Consiliului de Stat al RDG, Sigmund J�hn.

Cine, J�hn?

Sigmund J�hn a fost primul cosmonaut german care a zburat in spatiu, in 1978.

Noul sef al statului s-a adresat in aceasta seara poporului RDG.

Stimati concetateni ai Republicii Democrate Germane!

Daca ati fi avut sansa de a vedea din cosmos miracolul de pe planeta albastra,

ati fi aflat ca lucrurile stau altfel.

De acolo de sus, din inaltul cerului,

vietile oamenilor se vad mici si neinsemnate.

Te intrebi ce a infaptuit omenirea.

Ce obiective ne-am propus, ce am realizat.

Astazi este ziua noastra nationala.

Din cosmos, pare o tara mica.

Totusi, in ultimul an, mii de oameni au venit la noi.

Oameni pe care i-am considerat dusmani

si care astazi vor sa traiasca alaturi de noi.

Stiu ca tara noastra nu e perfecta.

Dar idealurile noastre au inspirat multi oameni din intreaga lume.

Poate ca uneori ne-am abatut de la drumul drept,

dar ne-am redresat.

Socialismul nu inseamna sa traiesti in spatele unui zid.

Socialismul inseamna sa te alaturi celorlalti si sa convietuiesti cu ei.

Nu doar sa visezi la o lume mai buna, ci sa faci din lume un loc mai bun.

De aceea, am hotarat sa deschid granitele RDG.

La scurt timp dupa caderea Zidului, mii de cetateni vest-germani

au avut ocazia sa viziteze pentru prima data RDG-ul.

Multi au vrut sa ramana.

Ei cauta o alternativa la lupta dura pentru supravietuire din capitalism.

Nu-i asa ca e minunat?

Nu toti isi doresc o cariera rapida sau o piata de consum agresiva.

Nu toti au o mentalitate capitalista.

Ce zi, ce zi minunata e astazi!

Oamenii isi doresc o viata noua.

Ei isi dau seama ca automobilele, radiocasetofoanele, televizoarele,

nu reprezinta totul.

Sunt pregatiti sa-si creeze o viata noua cu elan, energie si speranta.

Minunat!

Mama a supravietuit RDG-ului doar trei zile.

Mi-am spus ca cel mai bine era sa nu afle niciodata adevarul.

A murit fericita.

Dorinta ei a fost sa-i imprastiem cenusa in cele patru zari.

In Germania era interzis. Si in Vest si in Est.

Dar noua nu ne-a pasat.

Plutea in vazduh, si poate ca ne privea de acolo, de sus.

Ne vedea ca pe niste puncte minuscule pe planeta noastra mica.

La fel ca Sigmund J�hn, candva.

Tara aceasta, pe care mama a parasit-o,

era tara in care ea crezuse

si in care am tinut-o in viata pana in ultima secunda.

O tara care, in realitate, n-a existat niciodata asa.

O tara care, in memoria mea, ma va lega intotdeauna de mama.

Traducerea si subtitrarea: Dappon

Subtitrare descarcata de pe www.RegieLive.ro Portalul Studentesc Nr. 1 in Romania