Original subtitles

Țara de Nicăieri a fost locul în care fiecare copil dorea să trăiască.

Un tărâm în care sirenele înotau în apele cristaline ale lagunei,

și unde copii,

puteau folosi arcuri și săgeți, să se joace de-a pirații pe corabia Jolly Roger.

O lume în care fiecare vis, fiecare dorință, a fost împlinită de zâne.

Nu era loc pentru rău.

Copiii erau fericiți și puteau rămâne prieteni pentru totdeauna.

Somnul nu a existat, regulile nu au existat și mai ales,

nu erau părinți care să le spună ce puteau și ce nu puteau face.

Această utopie, această lume,

nu putea fi realizată decât de cei mai speciali copii,

și Peter era cel care o conducea,

pentru că o fiinţă superioară i-a ordonat să se asigure

că cei mai buni copii au fost invitați să rămână acolo pentru totdeauna.

Acesta a fost darul lui Peter, de a face dorința copiilor să devină realitate,

cu promisiunea de a li se alătura

și de a rămâne să se joace cu ei pentru totdeauna în Țara de Nicăieri.

Exact.

Dar mai întâi avea o misiune de îndeplinit.

Ei bine...

cred că a venit momentul să mergi în Țara de Nicăieri, Curly.

Ce zici?

Traducerea: Denis Kent

DISPĂRUT

Hai mamă, că începe.

Haideți, nu ratați...

Haideți, oameni buni.

Vă așteptăm.

Hei, eu merg să fac un duș.

Când termin, vreau să fii spălat deja pe dinți.

M-ai auzit?

Hei, somnorosule.

Deschide ochii.

În sfârșit.

Nu-ți fie frică.

Eu m-am rătăcit aici jos, și e foarte frig.

Nu o mai găsesc pe mama.

Ți-ai pierdut mama?

Și sunt speriat pentru că e întuneric și nu vreau ca mama să se supere pe mine.

Cum ai ajuns acolo?

Într-o zi, mă plimbam,

și deodată am alunecat și-am căzut în întuneric.

Ce prostuț sunt!

Nu pot vorbi cu străinii. O chem pe mama.

Nu e nevoie. Nu suntem doi străini.

Ai văzut, azi ți-am dat un balon.

- Nu-ți amintești? La circ. - Ăla erai tu?

Bineînțeles că eram eu. Asta înseamnă că suntem prieteni.

- O chem pe mama. - Nu e nevoie. Asta o va supăra.

Și nu vrem asta, nu-i așa?

Ești mare pentru a avea nevoie de mama ta, sau mă înșel?

E târziu, ar trebui să ne culcăm.

Numele meu e Peter. Hai să dăm mâna.

Eu sunt James.

James?

Am o idee.

Ai putea... Acum că mă gândesc...

- Nu, las-o baltă. - Ce anume?

- Nu. Nu ești suficient de curajos. - Sunt foarte curajos.

- Spune. - Bine, vino aici.

Știu un loc unde merg toți copiii.

Te pot duce acolo, dacă vrei. E locul în care visele devin realitate.

Nimeni nu te trimite la culcare. Nu există mame.

Ai fi un copil grozav pentru orice, ştii? Te vei distra de minune în Țara de Nicăieri.

- Nu! - Nu poți!

Nu-l lua! El e prietenul meu!

- Pleacă! - Nu! Dă-mi-l înapoi!

Fugi! Repede, repede!

Nu!

Mama!

Ascultă-mă, fă cum îți spun. Ia telefonul. Vei fi bine.

Va fi totul bine, mă întorc repede.

Trebuie să te iau cu mine!

Ești o spărgătoare de petreceri.

Alo?

Alo?

Rămâi în linie, trimit imediat un echipaj la tine.

Ce copil minunat ești!

Acum vrei să vii cu mine în Țara de Nicăieri?

Peter Pan: Coșmarul din Țara de Nicăieri

Nu trebuia să împărțim treburile casnice.

De ce trebuie să fac eu toate? Tu trebuia să le împăturești, John.

- Mamă! - Ți-am cerut să faci un singur lucru.

- N-ai fost în stare. - Mamă, nu vezi că sunt ocupat acum?

- Ai avut destul timp. - Încetează, te rog!

Wendy, ar trebui să-l duci pe Michael la școală.

Soții Perkin îl duc pe John, dar nu mai au loc.

Bine, îl duc eu.

Nu e nevoie să fiu însoțit. Am bicicletă.

- Da, pe care ai primit-o azi dimineață. - Mama...

Poți exersa mai întâi în jurul blocului înainte să te duci cu bicicleta la școală.

Au sosit, acum trebuie să plec.

Mamă, poți să-mi împrumuți 5 lire?

Ți-i înapoi când tata îmi va da bani de buzunar.

Spui asta în fiecare săptămână, dar nu-i văd niciodată.

Oricum, ți-am cerut să faci ceva. Deci, nu primești nimic.

Doamne, am cerut doar 5 lire!

- Azi dimineață am vorbit cu tatăl vostru. - Nu-mi vine să cred.

Sper că John nu se așteaptă să-l văd în acest weekend.

Pentru că, cel mai probabil, are deja alte angajamente.

Mi-a spus că-mi va aduce drona pe care mi-am dorit-o.

Haide, Michael, știi că asta nu se va întâmpla niciodată.

Ți-am mai spus, ești prea mic.

Plus că astea costă o grămadă de bani. Tatăl tău nu va plăti niciodată atât.

Michael, ești gata, nu-i așa? Nu vreau să întârzii din nou.

O zi bună.

Oricum, Wendy, mai devreme a ajuns asta de la UCL.

Acum îmi deschizi plicurile?

Eram convinsă că abia aștepți să te duci acolo.

N-am spus asta niciodată. Asta ai crezut tu.

E din cauza acelui băiat?

Wendy, trebuie să revii cu picioarele pe pământ

sau vei ajunge să faci o muncă de căcat toată viața ta.

Poate că asta îmi doresc, deci...

LA MULȚI ANI!

Băga-mi-aș! La naiba!

Nu, și tu ești exact ca taică-tu.

Michael...

Nu...

Stai, trebuie să-ți spun ceva.

- Mulți ani trăiască... - Nu, te rog!

Mulți ani trăiască...

- Cine să trăiască... - Încetează!

- Te urăsc. - Michael să trăiască...

- Nu te mai suport. - Eu, în schimb, te iubesc.

O bicicletă nouă! E de la mama?

Are dreptate.

Nu poți merge pe noua bicicletă până la școală, nu-i așa?

- Dar vreau să merg cu bicicleta. - Nu vei ajunge la timp.

Haide, te duc eu.

Vino cu mine, pe aici, haide.

Între timp putem face karaoke.

Grăbește-te, sau nu vei ajunge la timp.

Îmi pare rău... Sincer.

Am uitat.

Te scot la o înghețată după școală, bine? Ce zici?

Vrei să mergi la Brownies?

Brownies?

Nu reacționezi?

Haide, e locul tău preferat.

Nu mă ține pe ace, altfel mă consider învinsă pentru că voi merge singură.

- Ești o fraieră. - Ce-ai spus?

Am meritat-o.

Dar fă-o pentru mine. Te rog!

- Mai vrei să mergi la Londra? - Încerc să-mi dau seama.

- Chiar ești obsedată de tipul ăla. - Michael...

Uite, într-o zi vei întâlni pe cineva de care îți place,

și vei înțelege, că pentru a o ține lângă tine, trebuie să faci... anumite lucruri.

Dar...

Michael, ascultă-mă...

Cu toții trebuie să creștem la un moment dat,

și atunci trebuie să mergem mai departe apoi, în sfârșit, să devenim adulți.

N-ai de ce să te superi, înțelegi?

Voi fi mereu surioara ta enervantă mai mică.

Era să uit.

Ți-am spus că o vom face.

Haide, se cântă.

Gata?

De ce mi-ai luat-o roz? Vor crede toți că sunt pentru fete.

Cui îi pasă de alții?

- Vino aici. - Nu te pup.

- Bine. Unde pun casca? - Acolo, unde sunt și celelalte.

Deci, mergem la o înghețată după școală?

- Bună, Joey. - Ce mai faci?

- Sunteți în întârziere. - Știu.

- Mulți ani trăiască... - Da, da.

PRAF DE ZÂNĂ

Mai avem nevoie de unul.

BĂIEȚI PIERDUȚI

MERGEM ÎN ȚARA DE NICĂIERI

De data asta e supărată.

A întrebat deja unde ești.

- Wendy, ai văzut cât e ceasul? - Da, scuzați-mă...

Nu ți-am cerut povestea vieții tale. Dacă mai întârzii o dată, îți tai din salar.

A ajuns plicul. Cel cu anul de concediu.

- Dacă ați fi văzut-o pe mama! - Nu e decizia ei, nu?

Ești liberă să faci ce vrei.

Dacă vrei să mergi la Londra cu Ronnie, atunci pleacă.

Nu-i așa?

Ce-i cu fața aia?

S-a făcut pierdut.

Nu-l înțeleg...

Ne-am făcut planuri împreună, apoi nu-mi mai răspunde la telefon.

- De cât timp te evită? - Cam... de o zi.

Dar e ceva timp de când e cam rece. Nu știu ce se întâmplă.

Poate că brusc s-a răzgândit, din anumite motive.

Nu poți să-ți anulezi concediul și să mergi la universitate?

Mia, nu, nu pot.

E deja oficial.

Oricum, în seara asta, merg cu fetele la un glamping, dacă vreți să veniți...

Și Jamie va fi prezent.

Telefonul.

Telefonul.

Scuzați-mă.

Hei, am închis.

Ce copil frumos!

Vrei să vii cu mine în Țara de Nicăieri?

Bună, eu sunt Peter.

Repet, am închis.

M-ai auzit?

Ce crezi că faci? Trebuie să plătești pentru aia.

POPONAR

- E ziua ta? - Da.

Câți ani fără să săruți o fată?

Carl, du-te dracu. Asta e banca noastră.

Și apropo, spune-i mamei tale să te controleze în cap.

E plin de păduchi și ești dezgustător.

- Ăsta îți aparține. - Du-te dracu!

Ce patetic e!

Dacă o va face din nou, o să-l facem să plătească.

Am un cadou pentru tine.

PRIETENI

- Vrei să mergem la cinema în weekend? - Da.

- Salut! - La naiba, Ronny!

- Îmi spui unde ai fost până acum? - Scuze, ai dreptate.

- De ce nu mi-ai răspuns? - Am fost ocupat.

- Ocupat? Credeam că mă ignori. - Ba nu.

- Uite, nu te-am ignorat, dar... - Eu cred că da.

M-am gândit puțin mai bine, la ideea de a ne muta.

Și... cred că voi rămâne aici.

Uite, îmi pare rău, dar ai pus presiune pe mine.

- Am pus presiune pe tine? - Am fost copleșit de entuziasmul tău...

- Ronny! - Hei, uite cine e aici!

Îmi pare rău, bine?

Trebuie să vii cu mine.

Ridică-te!

Ajutor!

Dă-mi drumul!

UNDE EȘTI? EU SUNT AICI!

TREBUIE SĂ MERGEM ACASĂ. MAMA E ÎNGRIJORATĂ.

Poate c-a fost pedepsit.

Ți-am spus deja. Nu apare in registru.

- La ce oră trebuia să vii să-l iei? - Am ajuns la timp, dar...

Îl întreb pe profesor dacă a fost implicat în activități extrașcolare?

Da, mulțumesc.

NICI UN SEMNAL

Cine ești?

Eu sunt Peter.

Peter Pan.

Nu-ți fie frică. Sunt bun ca o bucată de pâine.

Mama mea... m-a tratat întotdeauna în mod îngrozitor.

Și când făcea ceva care nu-mi plăcea, eu închideam ochii.

Poți să închizi ochii, Michael?

Închide-i!

Așa, bravo!

Și apoi visam să fiu într-un loc magic.

Un loc în care am găsit mulți copii de vârsta noastră,

cu care m-am putut juca toată ziua și toată noaptea,

în sfârșit, fără teamă.

Deci, atunci când ești speriat,

trebuie să te gândești la acel loc, pentru că el chiar există.

Există, Michael.

Este cadoul cel mai grozav de ziua mea pe care l-aș putea cere unui copil.

- Deci nu avea probleme acasă. - Nu, era cuminte.

Nu, dar țineți cont că este un copil foarte timid și vulnerabil.

N-ar fugi niciodată, nu așa. Nu e genul care plece în plimbări.

- Poate a ieșit cu prietenii, mamă. - Care prieteni, John? Iisuse Hristoase!

Ăsta e un video de la școală.

Dumnezeule!

- Uite-l. - Eu nu l-am văzut.

Nu ai fost la școală! Cum de nu l-ai văzut?

Dacă nu te-ai dus să-l iei, Wendy, e în regulă.

Wendy?

Nu, am fost acolo, dar... m-am distras.

Ce-ai spus?

N-am înțeles.

Te-ai distras. Cum adică?

- Îmi pare rău. - Explică-mi.

Nu mai pot.

Bun, calmează-te.

Alo?

Alo?

Cine-i la telefon? Michael?

Alo?

Cu cine vorbesc?

Ce naiba e?

Nu vă faceți griji pentru Michael.

Nu e nevoie. Îl duc în Țara de Nicăieri.

Cine ești?

E imposibil.

Chiar se întâmplă asta?

Ești un psihopat nenorocit!

Hei, băiete.

Eu nu pot dormi.

Ești treaz?

Știu că nu dormi.

Ai chef să jucăm ceva?

- Jocurile sunt distractive, nu-i așa? - Da.

Hai să vedem.

Ce zici de un joc bun, Marco Polo?

Cunoști jocul, nu-i așa?

Eu mă ascund, și tu trebuie să mă găsești.

Ești pregătit?

Închide ochii...

Și numără până la 10.

Unu...

Doi...

Trei...

Patru...

Cinci...

Șase...

Șapte...

Opt...

Nouă...

Zece.

Marco...

Polo.

Marco...

Polo.

Marco...

Polo!

E un prietenul de-al tău.

E prietenul meu, Joey.

Joey.

Poate că vrei să-l aduc aici și pe Joey?

Nu, nu vreau să vină aici.

Nu? Ascultă, Michael...

Ești un băiețel cu adevărat special.

Prevăd lucruri grozave pentru tine, știi?

Într-un loc în care poți rămâne copil pentru tot restul existenței tale.

Te așteaptă o viață incredibilă.

Și-l pot face pe Joey să vină cu tine.

Exact.

Trebuie să știi că mama mea punea mereu această melodie,

mie și colegilor mei de clasă.

- Ce s-a întâmplat cu mama ta? - Nu trebuie să-ți faci griji pentru ea.

N-o voi mai lăsa să se atingă de prietenii mei.

E adevărat ce se spune despre el?

Da.

Ne-a sunat și pe noi.

E absurd, îl credeau mort, și acum s-a întors.

Peter Pan.

Tuturor ne era frică de el, dar încet, încet, am uitat de asta.

Trebuie să închid acum.

Te sun mai târziu, bine?

L-am căutat peste tot.

Nu știu pe unde să-l mai caut.

Eu am sunat câteva persoane.

Ascultă, mamă, de ce nu te culci?

Trebuie să te odihnești.

Dacă i se va întâmpla ceva...

N-aș putea să mi-o iert niciodată.

Ascultă, Wendy, nu e vina ta. Vorbesc serios.

Ba da, e vina mea.

Vreau să vă ajut să-l găsiți.

Dar nu-i spune mamei. Anunț la școală că ești bolnav.

Deci, încotro?

Am găsit adresa unei familii din Ashdown care a trecut prin același lucru.

Vreau să cunosc povestea lor și să înțeleg ce sunt ei.

Îmi pare rău pentru ceea ce vi s-a întâmplat.

În trecut, lăsam ușile casei deschise

pentru că nu aveam de ce să ne temem.

Era un loc sigur.

Înțeleg.

Poliția nu i-a găsit niciodată cadavrul după moartea îngrozitoare a acelei mame.

Ce s-a întâmplat?

Dacă pot întreba asta.

Când Timmy a dispărut...

ce vă amintiți?

Eram în toamnă.

Într-o seară, Timmy ne-a întrebat dacă poate merge acasă la un prieten,

care locuia în apropiere și i-am spus că da.

Se făcuse târziu, apoi din ce în ce mai târziu, și el nu se întorcea acasă.

Așa că am sunat acasă la prietenul lui,

și ne-au spus că la ei nu a venit deloc.

Am început imediat să mă întreb

unde ar fi fost în tot acel timp,

în care am crezut că e la ei,

căci ne spusese că se duce acolo.

Apoi...

Apoi v-a sunat el.

Îl duc în Țara de Nicăieri.

Ne spunea mereu că se simte un copil și mama ei a crezut-o.

Timmy al meu a fost întotdeauna un copil bun.

Chiar și după toți acești ani nu mă pot gândi să-i pun lucrurile deoparte.

Încă cred că într-o zi voi auzi o bătaie la ușă,

și o să-l revăd pe micuțul meu, Timmy.

Sper să-ți găsești fratele, Wendy.

Chiar îmi doresc.

Ia uite, e într-o stare perfectă.

Nu, ce naiba se întâmplă?

Băieți, rămâneți așezați. Merg să văd dacă are nevoie de ajutor.

Dle, vreți să vă ajut să mutați mașina din mijlocul străzii?

Mulțumesc.

După cum știi, rablele astea vechi, te lasă mereu în stradă.

Nu te poți baza pe ele.

Bine, bine.

Cine vine cu mine în Țara de Nicăieri?

Îți mulțumesc.

Eu sunt Trilly.

Tușiți mereu. Nu vă simțiți bine, așa-i?

Este aproape de Țara de Nicăieri și asta pentru el e un semn.

De aceea trebuie să acţioneze rapid

şi să ia copiii cu el înainte de a fi prea târziu.

De cât timp ești aici?

Eu am fost prima aleasă.

- Te-a ținut închisă aici, nu-i așa? - Ce zici, nu sunt închisă aici.

Deci poți pleca oricând vrei.

Nu mă va lăsa să plec.

Nu-i așa?

Locul în care Peter duce copii,

este cel mai special și spectaculos loc,

pe care și-a imaginat vreodată lumea.

Atunci de ce te-a adus aici?

Pentru că sunt diferită. Mereu am fost, știi?

Pentru că sunt o zână.

Vezi tu, într-o zi voi fi o ființă superioară.

Ceva magic, și voi putea să fiu și să fac orice vreau.

Trebuie doar să am încredere în îndrumarea lui,

și asta e valabil și pentru tine.

Mă voi întoarce curând.

Familia mea...

va fi îngrijorată dacă nu mă întorc.

Nu vreau să merg nicăieri.

Eu eram fericit.

Ce se întâmplă?

E pentru Michael?

- El... - Haide, vorbește!

- Ai văzut știrile? - Nu.

- Ce se întâmplă? - El e...

Așează-te.

Hai să stăm jos.

Povestește-mi totul.

El...

Prietenii lui Michael...

a fost găsit autobuzul de la școală,

dar toți copiii erau în pădure.

- Sunt aici cu tine. - E mort.

Nu este adevărat, uită-te la mine. John, John.

Liniștește-te, sunt aici cu tine.

Mama...

Mama.

Ce faci acolo?

Nu mai e.

Nu.

Nu-i adevărat.

Nu spune asta.

Cred că ar trebui să pleci la tatăl tău.

Ce ghinion!

Desigur.

Sigur.

Bine.

Cum dorești.

În sfârșit...

De acord.

Da, ți-l trimit în seara asta.

Ce cauți aici?

Unde...

Unde merg cu adevărat?

Știi unde merg, ți-am spus deja.

Deci, nu mă crezi? Crezi că sunt un mincinos?

Pe tine, mereu te-am crezut.

- Serios? - Da.

- Ai dreptate. - Da.

Să nu îndrăznești niciodată să-mi mai pui la îndoială cuvintele!

- Ai înțeles? - Am înțeles, iartă-mă.

Îmi pare rău!

Te rog, iartă-mă.

Te implor, n-o face. Rămâi aici, nu pleca.

Ce ți-am spus despre căcatul ăsta de zgomot?

Ai făcut bine, nu puteai rămâne acolo.

Mulțumesc. Dar nu, nu-i adevărat.

Trebuie să-i fiu alături.

Am doar nevoie de un loc...

în care...

Pot să iau astea?

Mulțumesc.

Bun, eu merg la culcare.

Joey, hai să mergem la culcare.

Noapte bună, Wendy. Mă voi ruga pentru Michael în seara asta.

Noapte bună.

Ascultă, Wendy, știi...

- Dacă te putem ajuta cu ceva... - Mulțumesc.

În dulap sunt niște pături. Știi unde să cauți?

Da, dar am decis să-i las lui Wendy camera mea.

Dorm eu pe canapea.

Bine, acum plec. Noapte bună.

- Ești sigură? - Bineînțeles.

Mulțumesc.

Prima sa victimă a fost Timmy Carter, răpit când Peter avea doar 17 ani.

Ne aflăm în orașul Norwood, unde 16 copii

au fost scoși din autobuzul școlar, uciși cu brutalitate.

Cu o zi înainte, un alt copil din zonă a dispărut.

Familia băiatului, al cărui nume va rămâne anonim,

a primit un telefon deranjant de la un bărbat.

BATERIE DESCĂRCATĂ

Trebuie să mai fie unul.

Ce cauți în casa mea? Nu!

Îți dăm ce vrei, dar nu ne face rău!

Ce vrei de la noi?

Te rog, pleacă de aici!

Te rog! Nu!

Nu ne ucide!

Ce vrei să faci?

- Wendy, dezleagă-mă. - Acum.

Nu avem mult timp. Grăbește-te!

- Grăbește-te! - Da, încerc.

Nu!

Dă-mi drumul! Nu!

Nu!

Acum ai un prietenaș.

N-are de ce să-ți fie frică.

Vreți să vă spun o poveste?

- Ne vei face rău, nu-i așa? - Nu, stați liniștiți, el vă va ajuta.

Dar trebuie să faceți ce vă spune.

În seara asta, unul dintre voi doi,

va putea să meargă în Țara de Nicăieri.

Haideți, nu trebuie să vă fie frică.

În acel loc, există tot ce ați visat vreodată.

Odată ce acceptați invitația mea,

veți avea acces la o lume a viselor.

Așadar, cine vrea să fie primul?

Ala...

bala...

portocala...

Deci tu ești norocosul.

Trebuie să spui "da".

- N-o să-mi faci nimic rău? - Nu.

- Sigur că nu. - Bine.

Nu!

N-o face!

Nu!

Nu!

Minți, mi-ai spus doar minciuni.

- Te rog, calmează-te. - Lăsați-mă să plec!

Vreau să plec acasă! Lăsați-mă să plec acasă!

Nu te opune, Michael.

Da.

Unde crezi că pleci?

Anul nașterii.

Tu cine ești?

Te rog.

Te implor.

Îl vreau pe fratele meu înapoi.

Michael.

E acolo înăuntru?

Stai liniștită, n-o să-ți creez probleme.

Te rog.

Vreau să-l duc acasă.

Te implor.

Te rog!

Lasă-mă să plec!

- Te rog. - Grăbește-te.

Lasă-mă să plec, dă-mi drumul!

Michael!

- Wendy! - Michael!

Michael...

Credeam că ești mort.

Stai liniștit, sunt aici cu tine.

Te scot de aici. Bine?

E totul bine?

Știi că o fac pentru binele lor, așa-i?

Nu mă pot opri.

Trebuie să trimit copiii în Țara de Nicăieri și să-i protejez de această lume.

Spune-mi ce se întâmplă în camera aceea.

Știi, fiecare persoană din viața mea, la un moment dat m-a abandonat.

Toți, înafară de tine.

Exact.

Pentru că tu ești specială.

Ești diferită de celelalte fete pe care le-am cunoscut.

Ești ceva ce lumea asta nu merită.

Nu, tu nu m-ai părăsi niciodată.

Deci, de ce nu te așezi,

și să mai iei puțin din praful tău de zână?

Bravo.

Te-am întrebat ceva.

Cred că știi deja răspunsul.

De ce acum?

Ce-i cu acest discurs?

Ce naiba e asta?

Cine dracu a intrat în casa mea?

Ce se întâmplă?

- Nu răni acei copii. - Ce-ai spus?

Să nu-i rănesc?

Ce vrei să spui?

Eu îi salvez.

Și cine dracu te crezi să pui la îndoială asta?

După tot ce-am făcut pentru tine.

După toată atenția pe care ți-am acordat-o când nimeni altcineva nu te dorea.

Și societatea te-a respins.

Cine a intrat în casă?

Haide, cum naiba se deschide? Trebuie să existe un mod.

Michael, ascultă-mă. Trebuie să ai încredere în mine.

Vine, trebuie să te ascunzi!

Bine.

Unde e Joey?

Am auzit că cineva a intrat.

Unde e?

Spune-mi.

Știi ce se întâmplă cu copiii care spun minciuni, Michael?

Nu merg în Țara de Nicăieri.

Și știi ce se mai întâmplă cu ei?

Își petrec restul vieții...

în singurătate...

și în suferință.

Și vrei să știi cum ajung în acel loc, Michael?

Vezi tu, îmi întind mâinile...

și le pun pe gâturile lor mici,

și ca un șarpe încep să strâng cât pot de tare...

până când sângele lor devine rece.

Fugi!

Michael, fugi!

Nu!

- Te rog! - Nu te pot lăsa să pleci.

Timmy, eu te cunosc.

Te rog!

Timmy!

Timmy!

Eu știu ce ți s-a întâmplat.

Mamei tale îi este dor de tine.

Și familiei mele...

îi este dor de Michael.

Știi foarte bine că ce se întâmplă aici...

nu este corect.

Știi, am vrut doar să merg la mine acasă.

Ascunde-te!

Jigodie!

Fugi!

Du-te!

Ea unde e?

Deci, acum ești de partea lor.

Joey...

999, poliția sau salvarea?

Tu...

m-ai mințit.

Te-am mințit?

Singurii care au făcut-o acolo.

Ani de zile...

m-am rugat, și m-am tot rugat...

să mă întorc acasă, dar mi-ai spus...

că nu mă mai doreau.

Trilly...

Ei nu te văd așa cum ești.

Ești făcută pentru ceva măreț.

Ți-am spus că într-o zi vei veni cu mine în Țara de Nicăieri.

Și tu așa mă răsplătești, întorcându-mi spatele?

Încetează!

E momentul să te oprești.

Joey, ești bine?

Haide, vino cu mine.

Nu închide, căutăm locația de unde suni.

Să știi că nu meriți să mergi în Țara de Nicăieri.

Ești doar un copil pierdut.

Stai lângă mine.

Oricum, nu mai cred că Țara de Nicăieri există.

Nu-i nimic. Nici eu n-am crezut în zâne.

Nu!

Nu!

Cum dracu îndrăznești să mă trădezi?

Încearcă să mă mai trădezi o dată.

Fii sigur că nu se mai întâmpla asta.

Bun, cred că suntem aproape. Vino cu mine.

Perfect. Așteaptă puțin aici.

Aproape că am reușit.

Ești ca și ieșit, nu-ți face griji.

Băga-mi-aș!

Gata.

Ascultă-mă...

Când ieși de aici, fugi cât de repede poți fără să te uiți înapoi, ai înțeles?

- Cu orice preț. - Da, bine.

Și trebuie să găsim pe cineva să ne ajute.

- E important. - O s-o fac.

Bine, acum te scot afară. Haide, vino.

Gata, acum du-te. Fugi, fugi!

Te-am găsit.

Unde crezi că pleci?

Ajutor!

Stai liniștită.

Nu-ți fac nimic rău.

Ajută-mă!

Ajută-mă!

Ajutor!

Trebuie să plec.

Nu! Nu pleca!

Îmi pare rău. O să găsesc pe cineva.

Ajută-mă!

Vino aici!

Cred că ai nevoie de un bandaj.

Nu renunța.

Ridică-te!

De ce m-ai prins? Crezi că nu știu?

Știu!

Proasto!

Fetele nu merg în Țara de Nicăieri!

Marco!

Marco...

Polo!

- Michael! - Wendy!

Wendy!

Nu vreau să mă opresc din joc.

Nu! Dă-mi drumul!

A venit momentul să mergi în Țara de Nicăieri...

Michael.

Te rog... nu mă răni.

Nu mă răni. Sunt un copil.

Sunt doar un copil.

Sunt doar un copil!

Michael...

Gata, ajunge.

Ați distrus...

orice speranță...

În Țara de Nicăieri, te poți duce singur.

Haide, pune-ți o dorință.

- La mulți ani! - Mulțumesc.

Acum trecem la cadouri. Ți-ai pus o dorință?

- Bineînțeles. - Da, dar...

Ăsta e pentru tine, scumpule.

Să facem valuri pentru deschidere.

O dronă!

- Asta ți-ai dorit. - Exact asta.

- Are și cameră de filmat. - Am văzut.

Putem merge pe plajă și s-o încercăm acolo.

- Îți place ideea? - Abia aștept.

- E mai bine ca la ultima aniversare. - Da, mult mai bine.

Bun. E timpul pentru un alt cadou.

- Da? - Deci, faceți loc.

Îl deschide singur.

Ăsta nici măcar nu e împachetat.

Scuzați-mă, a fost în grabă.

- Sigur că da. - Ghicești ce e înăuntru?

Răspund eu, voi continuați.

Deci...

Alo?

- Nu toți au un cuțit. - E o mică atenție, îți place?

Da.

Ai văzut, mamă?

Ce e? M-a dus cu gândul la tine. Deci, îți place?

Traducerea: Denis Kent