Original subtitles

TRUPA LUI MOŞ CRĂCIUN

Drum bun tuturor!

Crăciun fericit! Hanuka fericit!

Pa! Numai bine!

- Ce? - Bună!

- Allie? - Bună!

Ce se întâmplă?

Ce faci aici?

M-am gândit să vin să te salut

şi să văd dacă ai nevoie de ajutor la centrul comunitar.

Nu... Ce s-a întâmplat cu slujba de la şcoală?

Reduceri de buget.

Cursurile de artă sunt primele vizate.

Au zis că poate reangajează după Anul Nou,

dar am nevoie de o slujbă în perioada sărbătorilor.

Aş vrea să te pot ajuta, dar am mulți voluntari.

În plus, toți bătrânii au plecat în Bahamas,

aşa că nu mai e nimeni de care să avem grijă.

Tony, mă ajuți cu ornamentele pentru brad?

Connie, credeam că ai plecat în Bahamas. Ce s-a întâmplat?

Şi să te las singur de Crăciun? Ce vorbeşti?

Şi eu, care credeam că o să am o săptămână liberă.

Poți să ții centrul deschis pentru o singură persoană?

Tony, televizorul din sala mare iar face figuri.

- Mă ocup imediat, Bill. - Bine.

- Două persoane. - Da.

Bine. Eşti angajată. Poți să începi de azi?

Ştii să repari televizoare?

- Ce s-a întâmplat? Pari supărată. - Normal că sunt.

Ar trebui să fie un înger, dar arată ca un porumbel explodat.

Cam aşa e.

- Eu sunt Connie, îmi pare bine. - Eu sunt Allie.

- Eşti iubita lui Tony? - Nu. Suntem prieteni.

Am fost colegi de liceu.

- Deci nimic altceva? - Nu.

Allie, stai jos şi relaxează-te! Vorbeşte cu mine!

N-ai vrut să pleci în croazieră, Connie?

Şi să-l las singur pe Bill?

Mi-a spus că are rău de mare, deci croaziera e exclusă.

M-am gândit să rămân aici şi să-l ajut, dragul de el!

Tu şi Bill sunteți împreună?

- Allie, e o întrebare personală. - Bine.

- E un film bun? - Nu. Nimic interesant.

Bill, n-ai vrea să fii acasă,

unde să-ți pui picioarele sus şi să bei o bere?

N-am vrut s-o las singură pe Connie.

Nu are familie, iar când am aflat că nu pleacă în croazieră,

n-am vrut s-o las singură de Crăciun

şi i-am zis că am rău de mare.

- Rău de mare? - Da.

N-ai fost căpitan în marină?

Ba da. Am pilotat un crucişător în Oceanul Pacific.

Visam să mă fac arhitect când eram tinerel.

Dar tata şi bunicul erau în marină, aşa că le-am urmat exemplul.

Putem să ne ocupăm de asta.

La anul, ai putea să faci cursuri de arhitectură.

Nu, sunt prea bătrân ca să mă mai implic în aşa ceva.

Nu ştiu. Sunt diverse moduri de a te menține tânăr.

Poftim? Da, sigur.

- Să-mi spui dacă ai nevoie de ceva. - Sigur, Tony. Mulțumesc.

Continuăm activitățile planificate pentru săptămâna asta?

- Aşa se pare, Bill. - Da.

Rău de mare?

Să trecem la subiect.

Cum merge căutarea domnului Perfect?

- Căutare? Nu caut pe nimeni. - Nu mă păcăleşti, dragă.

O fată frumoasă ca tine nu-şi caută iubit?

Tocmai am ieşit dintr-o relație, aşa că fac o pauză.

În plus, e greu să găseşti omul potrivit.

Glumeşti? Cu toate aplicațiile şi platformele disponibile?

Sigur ți-aş găsi o partidă bună în două minute.

- Dă-mi telefonul! - Nu.

Vrei să-l cunoşti pe nepotul meu, Nathaniel?

E chipeş, are un zâmbet frumos şi e băiat bun.

Nu, mulțumesc, Connie.

Pot să-mi găsesc singură un iubit, dar nu sunt pregătită acum.

- Serios? - Da.

Bine, cred că dragostea poate să aştepte

până terminăm cu decoratul.

Dar nu uita, ține ochii deschişi!

Nu se ştie niciodată când apare dl Perfect.

- Lipsea capul îngerului. - E superb. Mulțumesc.

Cu plăcere.

Allie, aşteaptă!

Mersi că m-ai ajutat azi.

Cu plăcere. Bill şi Connie sunt foarte haioşi.

Dacă prin asta vrei să spui dificili, sunt de acord.

N-aş vrea să te pierd după o zi, dar poate te-ar interesa asta.

Ce e?

Pare un anunț de angajare. Era la avizierul comunitar.

"Trupa lui Moş Crăciun te ajută cu visurile de Crăciun."

"Ai nevoie de cineva să-ți facă cumpărăturile,"

"să-ți împodobească bradul şi să împacheteze cadouri?"

"Trupa lui Moş Crăciun oferă o varietate de servicii,"

"ca să vă înveselească pe durata sărbătorilor."

- Aş fi perfectă pentru asta. - Nu-i aşa?

În primul rând, iubesc Crăciunul.

Pot să confirm. Te-am auzit cântând colinde în iulie.

Pot să fac cumpărături.

Cumpărăturile de Crăciun sunt foarte distractive.

Ştiu să decorez.

Am decorat de multe ori, pot să mă autointitulez decorator.

Cred că e prea mult.

Îi sun să văd cât plătesc.

Super. Probabil, o să te pună să porți costum de spiriduş.

- Nu se poate, e prea mult. - Zici?

Poți să-mi spui unde e biroul de angajări?

Bună!

Bună! Ai adus sendvişul cu pastramă?

- Nu, am venit pentru slujbă. - Păcat!

- Deci nu angajați? - Nu. Vorbeam de pastramă.

Bine. Deci angajați?

Da, avem mereu nevoie de spiriduşi.

Spune-mi ce experiență ai pentru postul de spiriduş.

Până de curând, am predat arte la şcoala generală.

Făceam multe activități care necesită aptitudini artistice.

Mă ocup cu decorarea centrului comunitar de sărbători.

Sunt şase săli mari, fiecare cu bradul ei de Crăciun,

plus ornamente lucrate manual şi reni în mărime naturală,

făcuți din plasă de sârmă şi papier-mâché.

Ce naiba? Nu merge.

Poftim.

Foarte frumos, instincte bune, abilități de rezolvare probleme.

Da, am şi asta.

Îți dau o problemă.

E Ajunul Crăciunului şi primeşti un apel de la un tip

care a uitat să-i ia soției cadou de Crăciun.

Ce-l sfătuieşti să facă?

Tic-tac. E Ajunul Crăciunului.

- I-aş spune să curețe baia. - Poftim?

Să facă baia să sclipească precum un diamant.

Bine. Stai puțin să...

Bună, dragă! Eu sunt. Vreau să te întreb ceva.

Ce-ai zice dacă aş curăța baia singur?

Serios?

Chiar aşa?

Mulțumesc, iubire.

Da. Bine. Pa!

Soția tocmai mi-a spus drăgălăşenii

pe care nu le-am mai auzit de ani buni.

Îți dau o şansă cu dosarul Church (biserică).

Dosarul Church?

Da. E o sarcină importantă, una dintre cele mai mari.

Vorbeşte cu Holly, de la recepție. Te ajută ea cu tot.

Mersi pentru gume.

Dosarul Church?

Asta nu e biserică.

E mai mare decât o catedrală.

- Îmi stai în drum. - Scuze.

Acum stai pe locul meu.

Îmi pare rău. E prima mea zi aici şi...

Bine...

Da?

Bună! Sunt Allie, din Trupa lui Moş Crăciun,

asistentul de sărbători...

Sunt Daniel Hyde, asistentul dlui Church (Biserică).

Intră!

Scuze, eram pe alee şi...

Era Kimmee, iubita dlui Church.

Domnul... Church e numele de familie!

Am crezut că merg la o biserică, dar apoi m-am întrebat

de ce s-ar împacheta cadourile la biserică.

Poate că sunt cadouri pe care vor să le ofere...

Îi asişti pe dl Gordon Church şi pe fiicele lui, Iris şi Rose.

- Ai adus un CV? - Da.

Ți s-a spus ce responsabilități ai față de gospodăria Church?

Mi s-a spus că trebuie să mă ocup de pregătirile de Crăciun,

cadouri, decorațiuni etc.

- Eşti căutată de poliție? - Nu.

- Ai vreo ipotecă pe casă? - Nu.

Amenzi de circulație neplătite sau plătite?

Nu.

Scuze, dar dl Karl, din Trupa lui Moş Crăciun,

a verificat deja toate astea.

O clipă, te rog. Da, domnule. E aici.

M-ați rugat să vă reamintesc de apelul din Tokio.

Aveți documentele pe birou.

Nu te plictiseşti aici. O clipă!

Ce fel de instructaj ai primit de la Trupa lui Moş Crăciun?

Am primit o listă cu ce să fac şi cu ce să nu fac,

informații generale.

Slujba e slujbă.

Casa Church nu se aseamănă cu alte slujbe.

Există reguli specifice pe care trebuie să le urmăm,

reguli stabilite din motive foarte specifice.

- Cum ar fi? - Poftim?

Care sunt motivele specifice pentru regulile specifice?

Nu e treaba ta.

Dacă aş şti de ce, m-ar ajuta să le respect.

Fermecător!

Astea sunt decorațiunile, ghirlandă pentru poliță,

lumânări de sărbători şi tot aşa.

O cutie pentru toată casa?

- E o problemă? - Nu, deloc. Dar...

Sunt sigură că există un motiv. Continuă, te rog!

Astea sunt ornamentele pentru brad, sunt lucrate manual

şi foarte scumpe.

- Foarte impresionant. - Ai mare grijă cu ele!

Bradul e în camera de zi.

Da, domnule. Vin imediat.

Familiarizează-te cu articolele, apoi vino în camera de zi!

Mulțumesc, Sato-san.

Cum arată?

Le-am spus să fie îngustat. Nu, trebuie dus înapoi.

Cum e noua angajată din Trupa lui Moş Crăciun?

Pare capabilă pentru slujbă?

- Asta rămâne de văzut. - Cum aşa?

E cam vorbăreață, dar nu insuportabilă.

Pare împrăştiată,

dar poate că e adrenalina unei slujbe noi.

Dacă îşi face treaba...

Dacă îmi permiteți, cum a decurs apelul cu CEO-ul japonez?

Nu e încă de acord.

Simt că ne aşteaptă să facem ceva nou,

ceva care să-i dea pe spate, dar nu ştiu încă ce.

Beneficiile smoothie-urilor sunt pe măsura gustului oribil?

Eugen va avea avionul pregătit de plecare la ora 18:00.

Vă întâlniți cu proprietarul echipei de fotbal în loja lui.

- Şi fetele? - Iris studiază la flaut.

Foarte bine.

Iar Rose învață pentru ultimul test înainte de vacanța de sărbători.

Bine.

Aş vrea să se şi distreze cât e tânără.

Ce e amuzant?

Imaginea cu Rose distrându-se. Ar fi ceva neobişnuit.

E foarte studioasă tot timpul, fără supărare.

Ştiu asta, Daniel. E vina mea.

Le-am neglijat.

O să aveți mai mult timp după sărbători.

Da, sigur. Mulțumesc, Daniel.

Bună!

Bună! Eu sunt Iris, am opt ani.

Eu sunt Allie. Îmi pare bine.

- Lucrezi aici? - Aşa se pare.

- Eşti grădinăreasă? - Nu.

Maseuză?

Bucătăreasă?

Tehnician de recondiționare a operelor de artă?

Am venit să ajut cu Crăciunul.

- Trupa lui Moş Crăciun? - Exact.

Putem să punem mai multe ornamente decât anul trecut?

N-am fost aici anul trecut,

dar, da, putem să fim creative cu ornamentele.

Dar trebuie să vorbesc cu tatăl tău, să mă asigur că e de acord.

Poți să vorbeşti cu el acum.

- Bună, dle Church! Eu sunt Allie. - Gordon Church.

- Dosarul, domnule. - Da, da.

Tot ce ai nevoie e în dosarul de Crăciun.

Perfect. Când pot să încep?

- Ce-ai zice să începi acum? - Sigur.

Spune-i lui Daniel ce ai nevoie.

Între timp, trebuie să găsim ceva cu care să-i impresionăm pe japonezi.

Avem nevoie de ceva îndrăzneț pentru prezentare.

- Puteți s-o scrieți invers? - Poftim?

Japonezii citesc de la dreapta la stânga.

De-asta cărțile lor par pe dos pentru noi,

pentru că noi citim de la stânga la dreapta.

- Dacă nu te superi... - Nu, stai puțin!

- Continuă! - Era un gând.

Predau arte la şcoala gimnazială

şi le arăt cum se face în alte culturi.

Poate că japonezii ar aprecia

dacă prezentarea e adaptată la cultura lor.

- E o idee grozavă... - Allie.

E o idee grozavă, Allie. Mulțumesc.

- Pa, iubire! - Pleci undeva, tata?

Da. La un meci în Florida.

De ce nu stai aici să-l vezi la televizor?

Pentru că nu merg pentru meci, scumpete.

- Dar ai zis... - Ştiu, e derutant.

- Mă întorc dimineață. - Bine.

- Bine? - Bine.

- Te descurci? - Sigur.

- Bună, Kimmee! - Gordon!

O ajutam pe Allie să se instaleze.

E din Trupa lui Moş Crăciun, cei care vin să te ajute...

- Ne-am cunoscut afară. Allie? - Da, eu sunt Allie.

Allie, pe viitor, poți să parchezi în spate, la intrarea servitorilor.

- E în regulă? - Da, scuze pentru mai devreme.

Plecăm în Florida sau vrei s-o mai ajuți pe Allie cu ceva?

Să mergem!

Bună!

Tu trebuie să fii Rose.

Nu ştiu dacă trebuie să fiu. Tu cine eşti?

Eu sunt Allie, din Trupa lui Moş Crăciun.

O să vă ajut cu împachetatul cadourilor, cu decoratul...

Ştiai că există rechini care pot trăi cinci secole?

Nu, nu ştiam asta.

Ştiai că inima unui crevete e situată în cap?

Nici asta nu ştiam.

Ştii la ce animale se face referire

în colindul "Cele 12 zile de Crăciun"?

Să mă gândesc.

Păsări! Găini franțuzeşti, turturele, gâşte, lebede şi potârnichi.

Aşa. Nu m-am gândit niciodată că e un cântec despre păsări.

Unii spun că cele cinci inele de aur descriu fazanul,

dar nu sunt sigură că e aşa.

Am înțeles.

- Trebuie să fii sigură. - E vital.

Poate colindul e despre păsări care cântă ca un clopoțel.

Păsările nu scot clinchete de clopoțel.

Mi-a părut bine.

Doamne!

- Îți place? - Da, e uluitoare.

Iris, vrei să mă ajuți să împodobim bradul?

Putem s-o chemăm şi pe Rose.

N-avem voie să atingem ornamentele.

Foarte rău.

Împodobirea bradului e un moment foarte frumos de Crăciun.

Aici nu e.

Aveți alte ornamente care nu sunt aşa de scumpe?

Astea sunt incredibile,

dar aveți unele mai personale, poate ceva făcut la şcoală?

Nu se face aşa ceva la şcolile la care învățăm noi.

Cadourile au fost comandate, ajung în câteva zile.

Deci toate cadourile sunt comandate de pe internet?

Da, normal.

Se poate să fac cumpărături personalizate?

Mă descurc grozav în mall.

Poate, dar noi aşa aranjăm cadourile de Crăciun.

Majoritatea vin direct împachetate,

dar tu eşti responsabilă de cele care nu sunt împachetate.

Vreau colțuri perfect pliate, nimic strident.

Funde tradiționale, culori clasice.

Apropo, am văzut cele mai frumoase cochilii din celofan.

Le tragi peste cadou şi le legi funde deasupra...

- Nu. - Dar...

- Nu. Ai înțeles? - Da, am înțeles.

Fetele sunt adorabile.

Tatăl pare bun, dar casa e goală, lipsită de viață.

La cum ai descris vila,

ar fi nevoie de o sută de oameni ca s-o umpli.

Tatăl, dl Church, are o relație cu cineva.

Cred că vrea să-mi scoată ochii.

- Sunt sigur că ți s-a părut. - Nu, mă priveşte aşa.

Doamne... Sunt sigur că nu e nimic.

Vreau să le ajut pe fete să se destindă

şi să găsească bucuria sărbătorilor.

- Au nevoie de puțină îndrumare. - Nu ştiu, Allie. Nu te implica.

Mai bine aştepți să treacă săptămânile astea,

pui ceva bani deoparte şi te pregăteşti pentru anul care vine.

Poate aduc ceva creativitate la slujba asta,

să schimb lucrurile în familia Church.

Ai privirea lui Lucille Ball. Asta e, da! Nu-mi place.

La ce te gândeşti?

Pot să folosesc ornamentele rămase de la centru?

Sigur. Avem destule cât pentru câțiva ani.

La ce te-ai gândit?

Am auzit de lista de cadouri.

Am auzit de lista cu cei buni şi cu cei năzdrăvani.

Sigur.

Iar acum, doamnelor şi domnilor,

vă prezentăm lista cu activități drăguțe de Crăciun.

Nu pari impresionat.

Asta, pentru că ai uitat să adaugi "ta-da" la final.

Ta-da!

- E o idee foarte bună. - Nu-i aşa?

Cred că o să meargă.

Iris, Rose?

Ce e, Allie?

Aveți treabă?

Învăț pentru testul de biologie.

Învață de o lună. O să ia nota zece plus, plus, plus, plus.

- Nu există nota asta. - Ba da.

- Ba nu. - Gata, fetelor. E Crăciunul!

Am pregătit lista esențială cu activități.

Ta-da!

Nu? Bine.

Vreți să mă ajutați să decorez casa?

Nu e treaba ta asta?

Ba da, dar e mai distractiv s-o facem împreună.

N-am decorat niciodată.

Asta e frumusețea activităților de Crăciun.

N-ai nevoie de experiență, doar să depui puțin efort.

Veniți să încercați!

Hai!

- Aici? - Da.

Nu, nu, nu!

- Daniel! - Da, Kimmee. Nu te-am văzut.

Ce sunt toate astea?

Lipsesc puțin, şi casa e năpădită de toane şi de veselie.

Nu asta înseamnă Crăciunul. Nu, nu, nu!

Crăciunul înseamnă lux şi eleganță,

pricepere, gusturi rafinate şi şic.

- O să văd ce pot să fac. - Da, fă asta!

Du-te!

Nu!

Rose, am citit un articol interesant.

Ştiai că melcii pot să doarmă trei ani?

Da, iar limacşii au patru nasuri.

Asta mi-a amintit

că uneori ne blocăm în rutină şi facem mereu aceleaşi lucruri,

când există metode distractive să spargem rutina.

Cum aşa?

Poate poți să iei o pauză de la învățat

şi să ne ajuți pe mine şi pe Iris să facem ornamente pentru brad.

E următoarea activitate pe lista esențială.

- Nu e ceva real, nu? - Nu.

- Dar sună distractiv. - Da?

- Da. - Super!

- E un pistol cu lipici? - Da.

Şi sârme pluşate, sclipici, foarfeci, hârtie creativă.

De ce?

Ar fi distractiv pentru fete să-şi facă singure ornamentele,

să intre în spiritul sărbătorilor.

Dar nu pe masa asta. E o antichitate.

- O să avem grijă, nu-i aşa, Allie? - Da, putem să punem ziare pe ea.

E foarte drăguț.

Poftim. E mult mai bine aşa.

Puteți să lucrați la lumina zilei.

- E cam frig aici, Daniel. - Da, bine că porți mănuşi.

Sper să fie ultima activitate de decorat din perioada asta.

Cam aşa ceva.

Ce faceți de Crăciun de obicei?

Îi luați un cadou tatălui vostru? Aş putea să vă ajut cu asta.

Nu-mi vine în minte nimic ce nu are deja.

Toate cadourile de Crăciun au fost deja alese.

- Sunt în dosarul de la Daniel. - Da. Am văzut.

Vreți să-i luați ceva mai personal, cum ar fi o felicitare

sau o poezie, un album foto, ceva care să vină din suflet?

Nu prea facem lucruri de genul ăsta.

Tata călătoreşte foarte mult

şi ne-am obişnuit să alegem cadourile din cataloage.

Nu vreți să fiți surprinse?

Şi să primim ceva ce n-am cerut?

Da! Poate primiți ceva ce nu ştiați că aveți nevoie.

Cum ar fi?

- O bicicletă. - Avem.

- Un cățel? - Sunt alergică.

Asta a fost o surpriză.

- Allie, arăți ca un brad de Crăciun. - Perfect!

- Bună dimineața, Allie! - Bună!

Scuze pentru asta. De obicei, n-am sclipici pe față.

Ți-a scăpat unul.

- Vrei o cafea? - Nu, mersi.

Ornamentele sunt frumoase.

Nu cred că am avut vreodată atât de mult Crăciun în casă.

- Sper că e în regulă. - Sigur.

Am auzit că le-ai convins pe fete să te ajute.

N-a fost nevoie de prea multă convingere.

S-au bucurat să participe.

- Serios? Chiar şi Rose? - Da.

Copiii nu-şi prea dau seama

cât de distractive pot fi câteva simple activități.

Sunt atât de concentrați pe dispozitive şi pe computere,

încât uită că există o lume mare care trebuie explorată.

Da, mă tem că şi eu intru în aceeaşi categorie.

Oricâte telefoane dau, sunt mereu cu cinci apeluri în urmă.

Ce aveți în program azi?

Eu şi Iris o să facem ornamente pentru brad.

Serios? Nu ți-a arătat Daniel ce ornamente avem?

Ba da, şi sunt superbe.

Dar m-am gândit să dăm bradului o notă personală.

- Şi tu? - Eu?

Sigur au trecut ceva ani de când ai decorat un globuleț.

Nu cred că pot. Care e programul meu azi?

Aştepți un telefon pentru echipa de arbitraj.

Aşa e.

Poate să aştepte până după sărbători, nu-i aşa?

- Hai să facem ornamente! - Bine.

E bine, Iris.

Sclipiciul nu se lipeşte.

- Cred că ai pus prea mult lipici. - O să şterg o parte.

- Am nevoie de ajutor. - O să fie interesant.

Mulțumesc. Să încercăm iar de la zero.

Iar?!

Cred că iar am greşit. Am nevoie de ajutor. Mersi.

Şi eu m-am lipit de el.

Cred că suntem lipiți aici.

Ce imagine drăguță!

Bună, Kimmee! Nu ştiam că vii azi.

Evident. M-am gândit să te invit la prânz.

E o idee grozavă.

Stai să mă spăl pe mâini şi putem să mergem.

Ne vedem mai târziu, bine? Mă scuzați.

Ornamente lucrate manual?

Da. M-am gândit că e distractiv pentru fete.

Ți-au spus că eu am ales ornamentele pe care le avem?

Nu, dar sunt foarte frumoase.

Mulțumesc mult, Allie.

Nu pot să-ți spun cât înseamnă acest compliment pentru mine.

Chiar nu pot, sincer.

Rose, ce-ți place cel mai mult la Crăciun?

Cântecele de la radio? Să vezi filmul preferat?

Îmi place când ziua de Crăciun pică într-o luni.

De ce?

Pentru că zilele de luni sunt grele,

pentru că merg la şcoală şi aflu dacă tot ce am făcut

a fost suficient de bine.

Rose, pui foarte multă presiune pe tine.

Tot ce poți să faci,

tot ce putem toți să facem e să ne străduim.

Nu poți să te stresezi dacă nu iei zece la fiecare test.

Dar mă stresez.

- Ce ai în buzunar, Rose? - Ornamentul meu.

- E uluitor. - E ochiul unei libelule.

Fiecare ochi e format din 30 000 de fațete,

rezultând astfel o vedere la 360 de grade.

E un ornament superb şi merită un loc în brad.

Vino!

O punem şi pe asta? Cea făcută de tatăl vostru?

- Da! Agaț-o! - Da.

Asta e.

- Daniel, mă gândeam... - Scuze, Allie. N-am timp.

Mă gândeam dacă pot să le iau pe fete într-o excursie.

- Să le iei pe fete? - Da, în după-amiaza asta.

Bine. Doamne, unde am pus itinerarul?

Iris! Rose!

Allie, nu trebuie să vii mereu să stai cu noi.

Nu se întâmplă cine ştie ce aici.

Nu avem nevoie de mulți oameni pentru următoarea activitate,

să vizităm persoane dragi.

Am înțeles. Cu cine ai venit?

Eu sunt Iris, am opt ani.

Eu sunt Tony, am 32 de ani. De patru ori vârsta ta.

- Şi tu, drăguță domnişoară? - Mă cheamă Rose.

Îmi pare bine, Rose.

Rose, eşti foarte talentată la făcut decorațiuni

şi m-am gândit că poți ajuta.

Iar tu, Iris, cred că ştii bine să pictezi.

N-am voie să desenez acasă. Dar poți să păstrezi secretul?

Promit.

Uneori, când ar trebui să studiez la flaut,

desenez şi pictez, apoi ascund desenele sub pat.

Azi poți să pictezi la vedere, în fața tuturor.

- E bine? - Da.

Vino, cred că o să-ți placă.

După ce terminăm cercurile, le agățăm prin toată camera.

O să arate foarte drăguț, ca luminițele de Crăciun.

Micuțele vin la pachet cu un tată singur?

Iris, poți să-mi aduci un pahar cu apă din bucătărie?

- Sigur. - Mulțumesc.

- E un copil bun. - Connie!

E o slujbă, nu o şansă să-mi găsesc pe cineva.

Allie, totul e o şansă să-ți găseşti pe cineva.

Nu. Are...

Cred că e iubita lui.

Serios? Să înțeleg că nu-ți place?

Nu pare genul lui şi nu relaționează cu fetele lui.

Parcă ar crede că stau în calea ei.

- În fine, nu e treaba mea. - Nu, nu e treaba ta.

Păi, nu e, nu-i aşa?

Fetele sunt minunate.

Ar trebui să aducem copii aici mai des. Îi înveselesc pe bătrâni.

Se distrează grozav.

Nu cred că ies foarte des. Viața lor e cam strictă.

Fii atentă!

De săptămâni întregi încerc să-l fac pe Bill să se deschidă.

După zece minute cu fetița asta,

povesteşte ca şi cum ar fi vechi tovarăşi din marină.

Băutura e pregătită. Masa numărul doi.

- Ce e asta? O vacă de Crăciun? - E un ren.

Ştiai că ochii renilor se fac albaştri iarna?

Da, ştiam.

Ştiai că vacile dorm în picioare, dar visează că stau întinse?

Asta e bună. Eşti o figură.

Femeia aia se uită fix la tine.

- Care femeie? - De acolo.

Da, probabil se uită la ceasul de pe perete.

Nu cred. Are ceas la mână.

Aşa e.

- V-ați distrat, fetelor? - Eu, da.

Şi eu.

Stați puțin! Mai avem o activitate pentru seara asta.

Ce?

Următoarea activitate pe listă, luminițele de sărbători!

Veniți aici!

- E real? - Parcă am vedea un basm.

Când eram copil,

mă plimbam prin cartierele decorate cu luminițe de Crăciun.

Era magic.

Familia ta avea luminițe de Crăciun?

Da, aveam.

Scoteam o cutie plină din pod şi toată familia participa.

Stai puțin...

- Par aşa de fericiți! - Da, asta face Crăciunul.

- Noi de ce nu facem asta? - Ce? Să mâncăm? Mâncăm.

Nu. Să jucăm jocuri. Nici filme nu mai vedem împreună.

Ştii cât de ocupat e tata.

Ar trebui să facem mai multe împreună, ca familie.

Da, ar fi frumos.

Trebuie să mergem acasă la cină. Hai!

Unde Dumnezeu ați fost?

Iris?

E obosită. Şi eu sunt.

Ce le-ai făcut?

Nimic. Le-am dus la centrul comunitar, cum am zis.

Nu mi-ai zis că mergeți la...

Da, poate că mi-ai zis.

Acum ne-am plimbat prin cartier, să vedem luminițele de Crăciun.

M-am gândit că o să le placă.

Luminițele n-ar supăra-o pe Iris.

A văzut o familie într-o casă.

A făcut-o să se gândească la viața ei.

Vino cu mine!

Iris e foarte sensibilă.

În ciuda eforturilor dlui Church,

programul nu-i permite să creeze astfel de momente de familie,

aşa cum a văzut în casa aceea.

Dar copiii au nevoie de astfel de momente.

Fetele au astfel de momente.

Dl Church îşi iubeşte fetele,

dar are de condus o organizație internațională.

Dar fetele nu vor rămâne întotdeauna mici.

Fiecare zi fără o relație apropiată cu tatăl lor e o şansă pierdută.

Daniel, pot să urc să vorbesc cu ea?

Te rog.

Dle Church, eram... Noi...

Nu-i nimic, Daniel. Allie are dreptate.

Copiii au nevoie de astfel de momente.

Am pus pe altcineva să facă ceva ce ar fi trebuit să fac eu.

Intră!

Iris, îmi pare rău dacă am făcut ceva ce te-a întristat.

N-ai făcut.

- Dar eşti... - Era o prostie.

Ba nu, Iris.

Ți-ai exprimat sentimentele, şi asta nu e prostie.

Bine.

Acum simt că e scandal în burtica mea.

Ce înseamnă asta?

Când sunt tristă, simt că mi se strânge stomacul.

Iris, vrei să-mi arăți desenele pe care le-ai făcut?

Nu. Sunt stupide.

Sunt incredibile.

Iris, să nu te opreşti niciodată din desenat.

Ai un talent înnăscut.

Plângi? Te întristează desenele mele?

Nu. Mă fac foarte fericită.

Eşti artistă, Iris.

Nu pune mâna pe el!

Iris, ornamentul ăsta costă o avere.

- Îl admiram, e foarte drăguț. - Admiră, dar nu atinge.

Stai puțin! Unde sunt ornamentele făcute de noi?

Nu se potriveau cu estetica bradului, Iris.

Doar nu vrei să strici integritatea organică a decorului.

Unde sunt?

Unde au dispărut?

Da, nu-mi amintesc.

Le-ai aruncat.

Nu, dar... Iris!

Totul s-a schimbat

când a apărut femeia aia în viața noastră, Gordon.

Ți-a umplut casa cu ornamente ieftine

şi nu respectă munca mea la acest brad minunat.

Şi, cel mai rău, a câştigat complet afecțiunea fetelor.

Kimmee, Trupa lui Moş Crăciun a fost ideea ta.

N-ai vrut să te ocupi de decorarea casei sau de cumpărături.

Ai spus asta clar.

Planificam vacanța noastră în insule.

Iar fetele o plac pentru că face un efort.

Eu le-am făcut unghiile o dată.

Bine.

Kimmee, am două fete, şi nimic nu va schimba asta.

Să fim sinceri.

N-a fost prioritatea ta să-ți petreci timpul cu ele.

Dar a ta e, Gordon?

- Nu. Până acum n-a fost. - Exact.

De-asta m-am gândit să le trimitem pe fete la internat.

Poftim?

Nu mă înțelege greşit, ştiu că tranziția o să fie grea,

dar aş putea să te ajut cu asta mutându-mă aici.

Deci vrei să plece fetele mele şi să te muți tu aici?

Da. Toată lumea câştigă, nu?

De fapt, nu.

Stai puțin! Ce?

Gordon, aşteaptă!

- Le-a aruncat. - E oribil.

De ce nu pleacă?

Avem nevoie de un miracol de Crăciun pentru asta.

Bună, fetelor!

Vreau să vă spun că relația mea cu Kimmee s-a terminat.

N-o să se schimbe nimic. Eu sunt tot aici.

Familia noastră va rămâne împreună, iar Crăciunul va continua la fel.

Să-mi spuneți dacă aveți întrebări.

Mâine mergem să alegem un brad nou, pe care o să-l împodobim noi.

- Serios? - Da.

Să-i spuneți şi lui Allie.

- Noapte bună! - Noapte bună, tati!

Da!

Kimmee a plecat!

- E cel mai tare Crăciun! - Ştiu!

- Ar trebui să luăm un brad mare. - Avem unul mare.

Atunci, luăm unul şi mai mare.

Dacă e prea înalt,

o să lucrăm luni întregi la ornamente ca să-l umplem.

Avem nevoie de mult sclipici.

Am încălca regulile dacă am cumpăra câteva ornamente?

- Da! - Bine.

Eu şi Rose mergem acolo să ne uităm la brazi.

- Dar sunt mulți brazi aici. - Dar ceilalți îmi plac mai mult.

Aşa e, da.

Eu şi Iris mergem în celălalt capăt al lotului.

- Tocmai acolo... - Dacă vreți să ştiți.

Notat.

- Cred că fetele au idei mărețe. - Aşa se pare.

Când eram copil, tata scutura brazii.

Dacă le cădeau acele însemna că sunt bătrâni şi se vor usca.

E ceva ştiințific.

Îl scuturăm bine. Aşa!

Vrei să fii un consumator isteț.

Domnule, vă rog să nu mai scuturați bradul.

- Scuze. Voiam să văd... - Da, ştiu.

E un mit despre acele care cad. Brazii vin tratați acum.

Serios? Mulțumesc mult.

Poți să te întorci la treabă.

- Înveți ceva nou în fiecare zi. - Da.

O să ne dea afară de-aici.

Zâmbesc. E semn bun.

Sigur nu sunt rânjete? Nu-mi dau seama de la distanța asta.

- Cine rânjeşte la un lot cu brazi? - Ai dreptate. Probabil, zâmbesc.

Allie, vreau să-ți mulțumesc că-ți petreci timpul cu fetele.

Ştiu că nu scrie asta în fişa postului.

Nu, îmi place să stau cu ele. Sunt foarte interesante şi drăguțe.

Fac din slujba asta o adevărată plăcere.

Nu ştiu dacă ai aflat,

dar eu şi Kimmee nu mai suntem împreună.

Da, am auzit. Îmi pare rău.

Nu, e bine. Trebuia să se întâmple de mult.

Nu ne înțelegeam prea bine de luni bune.

Cred că era geloasă pe relația ta cu fetele.

Sper că n-am provocat probleme.

Nu. M-a ajutat să văd o problemă care exista de la început.

Scuză-mă.

Veşti bune?

Am semnat contractul cu japonezii.

Le-a plăcut prezentarea adaptată după sugestia ta.

Mulțumesc, Allie.

Îmi pare rău, m-am lăsat purtat de val.

Nu-i nimic. Mă bucur că am putut ajuta.

E interesant.

Uneori, lucrul de care ai nevoie e chiar în fața ta, dar nu-l vezi.

Iar când îl vezi, nu poți să crezi că n-ai realizat asta până atunci.

Am găsit un brad!

Are dimensiunile perfecte!

Şi l-am scuturat, aşa cum ne-ai învățat.

Sper că nu v-a văzut nimeni, s-ar putea să cheme poliția.

Arătați-ne bradul!

Următoarea activitate pe listă, împodobirea bradului.

N-am ştiut că poți să decorezi bradul cu mâncare.

Luați acul cu ață şi îl înfigeți în fiecare floricică.

Nu pot să bag ața în ac.

Cred că e imposibil.

Îmi amintesc un truc pe care l-am învățat de la mama.

Iei acul şi îl freci de fir, aşa.

Bravo, tati!

Mi-a fost de ajutor când eram la facultate.

- Foarte frumos lucrat. - Mulțumesc.

Să vedem cine înşiră cele mai multe floricele într-un minut.

Pe locuri, fiți gata, start!

E periculos.

- Eu am una. - Şi eu.

Nu aşa de repede! Nici nu mă gândesc!

- Uită-te la tine! - De ce sunt aşa de mocăit?

Gata! Stop!

Doamne...

Ai câştigat, Allie.

Toți am câştigat, Iris, şi ne-am şi distrat.

- Cine face onorurile? - Tu.

Mulțumesc.

- E foarte frumos. Nu-i aşa, tati? - Da, e frumos.

O adăugire potrivită pentru ritualul Yule.

Acum avem nevoie de cadouri pe care să le punem sub brad.

Au fost comandate, ar trebui să le primim săptămâna asta.

- Ştiu, dar m-am gândit la altceva. - Serios? La ce?

Următoarea activitate pe listă, la cumpărat cadouri.

Îmi pare rău, dar n-ai voie să participi.

- Ce? - Doar fetele, tati.

Bine. Atunci, o să stau singur aici şi o să mănânc popcorn.

- Tata se prosteşte. - Ştiu. Îmi place mult.

Bine.

Misiunea voastră e să găsiți cadouri pentru tatăl vostru.

Trebuie să găsiți ceva care să-l surprindă.

- Putem să facem asta? - Da.

Bine, s-o facem!

Ce e, Iris?

Doi dolari pentru patru fotografii.

O ramă frumoasă costă 30 $ plus TVA.

Super!

Un zâmbet larg?

Hai, Rose! Nu poți mai mult?

Zâmbetul e o reacție zigomatică ce antrenează mai mulți muşchi.

S-ar vedea dacă m-aş preface că zâmbesc.

Şi dacă ți-aş spune că ai picat la algebră şi la biologie?

Asta e aproape imposibil.

Mai avem o fotografie, Allie. Vino lângă noi!

Nu, e cadoul vostru.

Aş vrea o fotografie cu noi trei. Te rog!

Bine.

- Doamne! Uită-te la asta! - Doamne...

Uită-te la tine! O să-i placă surpriza.

A început să ningă!

- Hai să facem un om de zăpadă! - Şi o femeie de zăpadă!

Facem un bulgăraş şi îl rostogolim prin zăpadă.

Trebuie să pun genunchiul jos.

Se face mare.

Căldura produsă prin rostogolire leagă cristalele de gheață.

E super.

Aş vrea să mă vadă tata.

Te văd, Iris.

Doar nu credeați că vă las să faceți un om de zăpadă fără mine.

- Poftim, rostogoleşte-l pe ăsta! - Mulțumesc mult.

Faceți o treabă grozavă.

- Putem să-l asamblăm? - Capul e la mine.

- Iris, adu-mi bulgărele tău! - Corpul e la mine.

- Bine. Rostogoleşte-l aici! - E foarte frig.

- Asta e. - Perfect.

- Gata? - Doamne!

Trebuie să-l fixăm bine, altfel, o să cadă.

Trebuie să punem zăpadă între bulgări.

Lipiți bine!

La trei îi dăm drumul şi vedem dacă stă în picioare.

Sunteți pregătite? Unu, doi, trei!

Trebuie să mai lucrăm la el.

Da, trebuie să mai lucrăm la partea asta.

- Trebuie să umplem bine aici. - Mai punem puțin aici.

- E o familie de zăpadă! - Nu chiar.

- Cine e? - E Allie.

- Îmi dai voie? - Da.

Vrei şi ăsta? Poftim!

Ajutați-mă să-l fac să arate bine!

Îl îndreptăm puțin.

Aşa.

Seamănă cu Allie? Măcar puțin?

- Acum e o familie de zăpadă. - Stați aşa!

Avem nevoie de îngeri de zăpadă care să protejeze familia de zăpadă.

- Are o criză? - Nu, tolomaco. Vezi?

Îngeri de zăpadă!

Şi tu, Gordon?

Nu, haina e din caşmir. Am luat-o de la Londra şi costă...

Nu!

Cui îi pasă cât costă?

Îngeri de zăpadă!

Ştiți ce merge cu ciocolata caldă?

Nu, dar sigur e următoarea activitate de pe lista mare.

Aşa e. Să facem fursecuri de Crăciun.

- Aveți scorțişoară şi ornamente? - Nu cred.

Nu-i nimic.

Am tot ce trebuie la mine acasă. Mă întorc repede.

Super!

Tată, a fost foarte simpatic când ai făcut îngerul de zăpadă.

Dar era foarte frig.

- Am fundul înghețat încă. - Şi eu.

- Avem o problemă. - Nu.

Mi-a murit bateria de la maşină.

- Deci nu mai facem fursecuri? - Din păcate, nu.

- Tată, tu ai maşină. - Da, dar nu cred...

Du-o pe Allie la ea acasă să ia ingredientele,

ca să putem să coacem mâine-dimineață.

Nu, fetelor. Nu e cazul.

O să chem pe cineva să-mi pornească maşina.

- Durează doar două ore. - Bine.

Tată, un gest galant ar fi să te oferi s-o duci pe Allie.

- Rose... - Insistăm.

De fapt, Daniel voia să ne uităm împreună la film.

Da?

Da, sigur. Ceva cu Moş Crăciun.

De ce nu mergeți la un restaurant împreună?

- Fetelor... - Nu ne deranjează.

Oricum trebuie să mergeți să luați ingredientele.

Am auzit că nu e bine să iei ingrediente pentru fursecuri

pe stomacul gol.

Pe bune? Nu cred că am mai auzit asta.

Cred că am citit asta într-o revistă medicală.

Suntem în inferioritate numerică.

Allie, pot să te conduc la apartamentul tău,

unde putem găsi multe ingrediente delicioase?

Şi cina?

O să văd ce pot să încropesc.

Da!

Nu ştiam că fetele mele pot fi aşa de viclene.

Copiii au abilități care i-ar face de ruşine pe escrocii de bâlci.

- Pentru ele! - Pentru fete!

Îmi pare rău. Nu ştiu cât de vechi e vinul.

Nu-i nimic. Mulțumesc.

- Poftim! - Mulțumesc.

De fapt, acum am şansa să-ți mulțumesc din nou

că m-ai lăsat să lucrez cu fetele.

Ştiu că nu era inclus pe lista sarcinilor, dar sunt grozave.

- Mi-a plăcut să stau cu ele. - Şi lor le place să stea cu tine.

Allie, soția mea n-a fost în viața fetelor prea mult.

- S-a stins cu mult timp în urmă. - Îmi pare tare rău.

Dar săptămâna asta, am văzut la fete o sclipire

pe care n-am mai văzut-o de foarte mult timp.

Se bucură de Crăciun.

E şi asta, dar în mare parte e meritul tău.

Gordon, nu te supăra,

dar te-ai gândit să petreci mai mult timp cu fetele

după ce trece Crăciunul?

Bineînțeles. Mă gândesc la asta tot timpul.

Cred că şi ele.

- Da? Ți-au zis ceva? - Nu în cuvinte, dar se vede.

Cu programul meu, e imposibil.

Ai puterea să zici "da" sau "nu" la întâlniri şi la delegații.

Da. Când eram copil, familia mea era săracă.

De Crăciun, îmi doream mult o bicicletă Spyder.

Avea şaua foarte lungă şi ghidon înalt.

Toți copiii din cartier aveau bicicleta asta, eu nu.

Mi-am spus că, atunci când o să cresc,

o să pot să-mi cumpăr o bicicletă ca asta.

M-am hotărât să-mi fac propria afacere

şi am muncit foarte mult, până am ajuns director executiv.

- Ți-ai luat bicicleta? - Nu.

Când am avut succes, eram prea mare şi nu-mi mai păsa.

Dar ideea e că fetelor n-o să le lipsească nimic

şi vor şti că mi-a păsat şi că le-am ajutat să fie independente.

- Şi iubite. - Da, şi iubite.

Cred că ingredientele sunt pe raftul de sus.

Ar trebui să le luăm. Lasă-mă pe mine să le iau.

Nu e nevoie, ajung.

- Bună reacție! - Da.

Cred că bateria de la maşină a fost înlocuită deja.

Ar trebui să ne întoarcem acasă.

Pun ingredientele într-o pungă.

- Ne vedem jos. - Bine.

Mulțumesc.

Pun cumpărăturile în bucătărie, iar mâine facem fursecuri.

Sună bine.

- Noapte bună! - Noapte bună!

Dacă nu mai aveți nevoie de mine, plec acasă.

E în regulă, Daniel.

Aveți o întâlnire mâine-dimineață. Trimit maşina?

Nu. O să conduc eu.

- Ați avut o cină productivă? - Da. Am luat ce aveam nevoie.

- Am înțeles. - Ce înseamnă asta?

Vă cunosc de multă vreme

şi nu vreau să fiu impertinent, dar pare că v-a atras atenția.

Aşa e.

Mă bucur să vă văd fericit.

Salutare, marinare! Îi oferi doamnei o cafea?

- Cum îți place? - Fierbinte.

O cafea fierbinte, imediat.

Mersi.

Ştiai că, în Taiwan, macacii iau cele mai bune boabe de cafea,

le mestecă, apoi le scuipă?

Vorbeşti serios?

Iar oamenii le adună şi le prăjesc, pentru cea mai bună aromă.

E fascinant.

Mai spune-mi!

Ce fel de maimuțe sunt?

Pentru fursecuri reuşite,

contează mult sincronizarea şi prepararea.

Greşeli frecvente.

Să faci aluatul, dar să uiți să ungi tava cu unt.

Să pui glazura când fursecurile sunt prea calde.

- Amestecați asta! - Cu asta?

Nu. Cu mâinile. E important să facem un aluat bun.

Allie, se simte ca o mâzgă.

E bine. Continuăm să frământăm până devine un terci.

Terci?

Apoi putem să le acoperim cu zahăr şi cu scorțişoară.

Rose, le faci prea mari.

De unde ştii că nu fac o plăcintă din fursecuri?

- Asta faci? - Nu.

Rose, eşti foarte isteață.

E o piramidă din fursecuri.

Dacă ipoteza mea e bună,

greutatea fundației va susține cel puțin şase niveluri.

Ce tare!

E foarte mare.

Cred că e suficient.

Să băgăm piramida la cuptor.

Rose, e creația ta, aşa că poți s-o faci tu.

Pune-ți mănuşile, cuptorul e încins.

Ai grijă! Nu uita de partea de sus!

Am grijă.

În 15 minute o să avem o piramidă de fursecuri.

Care a fost Crăciunul tău preferat când erai mică, Allie?

Doamne...

Mi-a plăcut mereu perioada asta a anului.

Cred că cel mai mult mi-a plăcut când eram puțin mai mică decât voi.

M-am trezit devreme, m-am furişat la parter

şi l-am găsit pe tata dormind pe podea şi sforăind ca un tractor.

Montase toată noaptea o căsuță de păpuşi pe care mi-o doream.

Era foarte stângaci.

Nu putea să schimbe un bec fără să se lovească.

Dar n-a contat.

Cumva, a construit căsuța, şi era foarte frumoasă,

până la cel mai mic detaliu.

Ce e asta?

Foc!

Foc!

Iată vinovatul!

Cineva a uitat mănuşa în cuptor.

Sunt sigură că nu eu.

Fetelor!

Sunteți tefere. Veniți încoace!

Tată, mă striveşti.

Gordon...

E mai mult fum decât altceva.

Dar, dacă focul s-ar fi întețit,

ar fi ajuns la țeava de gaz şi am fi avut probleme grave.

- Nu ştiu cum s-a întâmplat. - Cum ai putut, Allie?

Te-ai gândit vreo clipă

cât de periculos ar fi un incendiu pentru fetele mele?

Cum ai putut să fii aşa de neglijentă?

- Puteai să dai foc casei! - Dar...

Îmi pare rău, dar e inacceptabil.

- Ai terminat treaba aici. - Ce?

Nu, tată!

Sunt tot ce am, Allie.

Nu-i nimic. Veniți aici!

Bună! Cine crezi că s-ar putea să aibă întâlnire?

Nu te entuziasma prea tare, să nu leşini.

Scuze, Connie, n-am o stare bună.

- Ai primit veşti proaste? - Se poate spune şi aşa.

Îmi pare rău. Vorbesc despre mine, iar tu suferi.

Vrei să vorbim?

Aici erați.

Voiam să văd dacă vreți să vedem un film.

- Nu, mersi. - Am treabă.

Serios? Cred că rulează comedia aia drăguță de Crăciun,

cu omul de zăpadă care prinde viață.

Trebuie să-mi termin desenul.

Vreți să înşirăm popcorn pentru brad?

Sunt obosită. Mă culc devreme.

Şi eu sunt obosită şi vreau să mă culc devreme.

Bine.

- Perioada asta a anului e grea. - Cred şi eu.

Vrei să ieşim în oraş ca două fete singure?

Dansez cha-cha foarte bine.

N-am chef să dansez. Nu-mi vine nici să merg.

- Chiar eşti supărată. - Mă simt jalnic.

Pentru că ții la cineva şi crezi că el nu ține la tine?

Nu. Ține... Cred.

Şi de ce mai eşti aici, în loc să fii acolo?

E complicat.

Oamenii îşi pun în minte ceva

şi se agață de lucrul ăla cu două mâini,

chiar dacă ştiu că e posibil să nu se adeverească,

pentru că asta le dă o speranță.

Ar trebui să renunț la visurile mele?

Nu, nu, nu. Deloc. Nu renunța la visurile tale!

Speranțele, visurile şi dorințele

sunt ingrediente de care ai nevoie ca să crezi în ceva.

Dar dacă oamenii nu cred la fel de mult ca tine?

În perioada asta a anului, se întâmplă miracole.

Vrei să rămâi la colinde? Tony se îmbracă în Moş Crăciun.

Abia aştept să-l văd.

Mulțumesc, dar trebuie să mă întorc la slujbă,

ca să iau ultimul cec.

Fii tare, Allie! O să se rezolve.

Mi-e dor de Allie.

Nu e corect că nu putem s-o mai vedem.

Adulții fac câte reguli vor ei, iar noi trebuie să le respectăm.

Când o să mă fac mare,

n-o să le spun niciodată copiilor că nu pot vedea o persoană iubită.

Toți cred că, atunci când creşti, îți aminteşti cum era să fii copil,

dar asta nu se întâmplă niciodată.

Doar pentru că Allie a greşit o dată,

nu trebuie să fim noi pedepsite.

Cred că eu am lăsat mănuşa în cuptor.

- Serios? - Da.

M-am gândit întruna la asta şi sigur era mănuşa mea.

Ar trebui să-i spun tatei.

Hai să mergem să-i spunem!

- Tată? - Ce e, fetelor?

Vrem să-ți spunem ceva.

Allie!

Allie, faptul că ai venit aici n-o să schimbe...

Ştiu, ştiu. Am venit pentru cec.

Am înțeles. Aşteaptă aici, ți-l aduc eu.

Daniel, ce mai fac fetele?

Amândouă sunt triste din cauza întâmplării.

Şi Gordon?

De obicei, nu vorbesc despre angajatorul meu,

dar dl Church nu e încântat de cum au decurs lucrurile.

Ştiu. Îmi pare foarte rău pentru foc.

Înțeleg perfect reacția lui.

Vrei să-i spui

că n-aş face niciodată ceva care să le pună în pericol pe fete

şi că-mi pare rău că s-a întâmplat asta când erau în grija mea?

Sunt sigur că ştie toate astea, dar o să-i spun.

Mulțumesc că mi-ați spus, fetelor.

Ar trebui să vorbeşti cu ea.

Uneori, trebuie să vezi imaginea de ansamblu,

nu doar lucrurile pe care le vrei.

- Dar ne făcea pe toți fericiți. - Da.

Bună seara!

- Unde te duci, Daniel? - Să iau o gură de aer.

- Dar e ger afară. - Şi nu ai haina pe tine.

Mă ştiți, sunt ca un urs-polar.

- Te duci afară? - Da.

Da, ies.

- Allie? Allie! - Fetelor!

Bună!

Ştiam că o să te întorci.

Nu m-am întors, am venit să iau ultimul cec.

Dar ne e dor de tine.

Îmi pare tare rău. Am venit doar să-mi iau cecul.

Nu voiam să vă deranjez.

Nu ne deranjezi, Allie. Vrem să te întorci.

Îmi pare rău, scumpa mea. Nu pot să mă întorc.

Ştiu că e complicat, dar trebuie să plec acum.

- Nu e adevărat. - Ba da, Rose. Şi eu...

- Nu! - Ce s-a întâmplat?

Prietenul meu, Bill, e la spital.

E bătrânul cu care am vorbit. E şi prietenul meu!

Fetelor, nu putem să dăm buzna la spital, la un necunoscut.

Are 80 de ani!

A pilotat un crucişător în război,

apoi a fost şofer de autobuz 30 de ani.

Bine. Hai să ne îmbrăcăm!

Mă scuzați. Am venit la Bill McCall.

- Allie, mersi că ai venit. - Cum se simte?

L-am găsit zăcând pe jos. N-am putut să-l trezesc.

Doctorii cred că e de la inimă.

Allie!

Au insistat.

- O să se facă bine? - Nu ştim încă, scumpa mea.

E în regulă.

Sunt o idioată.

I-am tot făcut ochi dulci, dar trebuia să-i spun ce simt.

Uneori, cel mai greu lucru e să spui cuiva ce simți.

Iar acum ar putea fi prea târziu.

Nu spune asta, Bill e un bărbat puternic.

N-o să lase nimic să-l doboare.

Gordon, ar trebui să le duci acasă pe fete. E Ajunul Crăciunului.

Am încercat, dar n-am reuşit.

Nu plec nicăieri până nu ştiu că e bine.

Rose, s-ar putea să dureze zile întregi.

Sunt tânără. Am timp.

- Allie, despre ziua de ieri... - Mă scuzați, am înțeles.

Nu trebuie să spui nimic.

Ba da. Am exagerat şi mă simt foarte prost.

Dar ai dreptate, sunt fiicele tale, înseamnă totul pentru tine.

Şi tu însemni ceva pentru mine.

Ştiu că nu e momentul sau locul potrivit,

dar însemni mai mult decât cineva care-mi decorează casa

sau împachetează cadouri.

Allie, ai adus lumină în viața noastră.

Nu ştiu ce să spun.

Mi-ai arătat lucruri care erau chiar sub nasul meu,

lucruri la care n-am fost atent până acum.

Cum ar fi asta?

Iris, nu ştiam că poți să desenezi aşa.

Credeam că n-o să mă mai laşi să desenez dacă îți spun.

Nu. E uluitor.

Ce s-a întâmplat?

Am mințit, nu ştiu să cânt la flaut.

Nu-i nimic.

Nu-i nimic.

Bună!

Bună dimineața!

- E teafăr? - Sunteți rude?

Da, suntem rude.

- Uite-o pe micuța enciclopedie! - Eşti teafăr!

Da, am încurcat medicamentele.

Trebuie să-mi pun ochelarii când iau medicamentele.

Bill, am fost foarte îngrijorată pentru tine.

Să nu-mi mai faci aşa ceva!

Fetele au insistat să rămânem peste noapte.

E cel mai frumos cadou de Crăciun pe care l-am primit,

în afară de tine.

Bill, asistenta a zis că te externează azi.

Aş vrea să vă invit pe tine şi pe toată lumea la noi acasă,

la masa de Crăciun, mâine-seară.

Trebuie să mă gândesc puțin. Da!

Mulțumesc.

Mai spune-mi o dată!

Muştele bâzâie în cheia fa. Unii rechini strălucesc în întuneric.

Liliecii virează la stânga când ies dintr-o peşteră.

Fluturii gustă cu picioarele.

- E uluitoare, nu-i aşa? - Da, clar.

Eşti conectată la wi-fi?

Ar putea să fie un Google.

Trebuie să-mi fac abonament la bibliotecă.

Crăciun fericit!

- Mersi pentru costum. - Cu plăcere.

Am adus cadouri pentru toți.

Ăsta e pentru tine.

- Şi ăsta e pentru tine. - Mulțumesc.

Veniți aici!

Am auzit că toți cei prezenți în camera asta au fost cuminți,

aşa că toată lumea primeşte cadou.

Bill, cred că e crucişătorul pe care l-ai pilotat.

Doamne!

E USS Madagin, crucişătorul meu.

Ia te uită!

- Mulțumesc. - Cu mare plăcere.

Connie, din ce mi-a spus Allie,

îți place viața şi îți place să încerci lucruri noi,

aşadar, acest cadou e pentru tine.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Cursuri de cha-cha pentru doi!

O să fie distractiv.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Tony, am înțeles că centrul comunitar are mereu nevoie de donații.

Compania mea va sponsoriza programul de arte anul viitor.

Materiale, excursii la muzeu, tot ce trebuie.

Gordon, eşti foarte generos. Mulțumesc.

- Nu-mi vine să cred. Mersi. - Cu plăcere.

Daniel, eşti cel mai de încredere om.

M-ai ajutat de nenumărate ori şi nu ți-am mulțumit suficient.

Trei săptămâni într-o destinație de lux cu totul plătit în...

- Tahiti? - În Tahiti voiai să mergi?

Da, Tahiti!

Liniştea relaxantă, mângâierea brizei...

- Mulțumesc, domnule. - Cu plăcere.

Fetelor, o să lipsesc o perioadă de la serviciu,

iar în următoarele luni o să ne cunoaştem mult mai bine.

O să facem prăjituri, o să vedem filme,

o să construim oameni de zăpadă.

Dar, cel mai important, o să ne petrecem timpul împreună,

pentru că nu vreau să creşteți fără să ştiți cât vă iubesc.

Veniți aici!

- Crăciun fericit! - Crăciun fericit!

Mă bucur că eşti aici.

Trebuia să-ți dau asta.

O bicicletă Spyder.

Îmi pare rău că nu e la fel de mare ca cea reală.

Nu ştiu ce să spun.

Ritualul social acceptat e să spui "mulțumesc".

Aşa e, Rose. Mulțumesc.

Şi eu ți-am luat ceva.

E undeva, pe fundul sacului...

E superb.

Acum e superb.

Cred că mai avem o ultimă activitate pe lista mare.

Care? Credeam că le-am făcut pe toate.

- Sărut sub vâsc! - Doamne...

Asta înseamnă

că Trupa lui Moş Crăciun o să vină şi la anul?

Poate simplificăm lucrurile şi rămâi tot anul.

- Crăciun fericit! - Crăciun fericit!

Crăciun fericit!

Subrip by www.subs.ro

Ați urmărit filmul artistic TRUPA LUI MOŞ CRĂCIUN