Original subtitles

- Chiar nu am nevoie să port unul. - Ce?

Da, testul meu e negativ și dețin un control incredibil.

Scuză-mă.

- Scuză-mă. Sus, sus. - Ce e?

- S-a întâmplat ceva? - Nu. Nu, a fost grozav.

M-am simțit foarte bine.

Am greșit cu ceva?

Nu, nimic. N-ai greșit cu nimic.

Nimic.

O să port unul. Mi-ar face plăcere.

Dar trebuie să-ți spun că nu va mai fi la fel de bine.

Nu va fi la fel.

Simt că te cunosc. Simt că pot fi sincer cu tine.

Da.

Ar trebui să ignori sentimentele astea.

- Pot să te sun? - Nu.

Chiar mă refuzi sau nu?

Ar trebui să consideri asta un refuz categoric.

Mamă, fă-mi o favoare. Să nu-mi mai faci lipeala.

CEASURI DE AUR DE 24 KARATE, DOI DOLARI

PARTENERUL IDEAL

NU ȘTIU CE S-A ÎNTÂMPLAT.

La un moment dat, am dat-o în bară.

În liceu, facultate sau pe la 20 de ani.

M-am gândit că e floare la ureche.

Îmi plac bărbații. Bărbații mă plac.

Dar, în ultimul an, am fost dată peste cap.

S-ar putea să nu înțelegi, Darce.

Ești măritată de când ai terminat facultatea.

M-am născut măritată.

Dar acum îmi dau seama că-mi place să fiu singură.

Îmi place să mă întrețin singură.

Și cred sincer că asta e personalitatea mea.

Așa că o să mă scot din joc.

Să-i curm suferința mamei mele, și mie.

- De ce te uiți așa la mine? - Scuze. Stai să înțeleg.

- Dacă Sam te-ar invita în oraș... - Darcy!

- ai spune doar: „Nu, nu, Sam.” - Ce faci? Lucrează aici.

- Vrei să te audă? - Sam!

- Taci! - Sam!

- Lovește-mă! Îmi place, Sam. - Taci!

- Doamne! Ești incredibilă. - Hai dă!

Bine, copii.

Prin tradiție, muștarul Gulden e pe locul doi în America.

Oamenii de la Gulden vor o creștere a consumului de mostre.

Sunt convinși că, dacă îi conving pe oameni

să le încerce produsul, vor continua să-l folosească.

Alte trei agenții, pe lângă a noastră,

au fost invitate să participe la evaluare.

Prezentarea e vineri

și nu plecăm de aici până nu avem o idee concept.

AGENȚIA PUBLICITARĂ MERCER

- Noapte bună! - Și ție.

Cindy Crawford n-a absolvit a doua din clasă?

A absolvit Cindy Crawford?

Cred că da. A doua din clasă. La biochimie, cred.

Poftim?

Te rog. Prietenul și colegul meu are o revelație.

Bine. O să...

O să-ți dau prima pagină.

- Bine. O poză mare cu Cindy Crawford. - Deja e bine.

Titlul este: „Dacă nu i-ai da o șansă numărului doi,

gândește-te ce ai pierde.”

Apare o poză cu Cindy,

iar sub ea, o bucată de lemn care spune:

„Cindy Crawford a absolvit a doua Universitatea Podunk

cu masterat în biochimie.”

Apoi, pe pagina cealaltă, o poză cu muștarul Gulden.

Iar sub ea, cu litere mari,

„Muștar Gulden. Numărul doi și nu e rău.”

A fost impresionant. Trebuie să-ți spun.

Abia îmi puteam ține picioarele lipite.

- Erai atât de... - Darce?

- Vreau asta. - Cu toții vrem asta.

Nu, eu vreau asta. Știi ce zic?

Vreau un panou în Times Square.

Vreau o reclamă la Oscaruri și un articol

de zece pagini în Vanity Fair.

Asta vreau.

Și eu.

Doamne, ce superficiale suntem!

Sunt putred de bogat

Ei bine, ziua ta va veni în curând.

O să-ți dea contul tău,

birou cu fereastră și niște mobilă nouă.

Mobila mea. Îmi place mobila veche.

Să-ți spun de ce am venit de fapt.

Știu de ce ai venit.

M-am uitat pe raportul de cheltuieli și vreau să-ți spun,

dacă întreabă de la contabilitate,

că am luat cina cu tine pe nouă,

pe 11, o grozăvie pe 23 și un prânz ușor ieri, bine?

Cred că m-aș simți mult mai bine dacă

am lua cina măcar o dată.

Nu pot lua cina cu tine, Kate. Știi asta.

- Știu? - Da. Sigur că știi.

- Știu și de ce? - Da, știi de ce. Amândoi știm.

Ești prea drăguță.

- Cred că te înșeli, Sam. - Nu mă înșel.

Pot fi o fată rea, Sam.

Nu îndeajuns pentru mine, Kate.

- Serios? - Serios.

Da.

Da.

Bine.

În regulă. Bine. Să trecem la treabă.

Procesul de deservire a acestui cont de milioane de dolari.

Directorul nostru, Darcy O'Neil.

Da.

Fata mea.

Echipa de creație va fi condusă

de prietena mea Sela.

A cerut ajutorul lui Dominic, Nancy și Jim.

Kate! Kate!

Uite ce. Nu vreau să fiu nepoliticoasă.

Vreau să-mi fotocopiez CV-ul înainte să treacă furia asta sănătoasă.

Kate! Uite ce e, Kate.

Eu te-am adus la agenția asta și mă bucur că am făcut-o.

Știu că tu ai conceput campania. Lasă-mă să vorbesc cu Mercer.

O să aranjez o întâlnire și o să vorbim amândoi cu el.

Kate, o să vorbesc cu el. Vorbesc eu.

Ai nunta weekendul ăsta, nu?

- Da. - Bine, atunci.

Fă-mi o favoare și lasă-mă să încerc să îndrept lucrurile.

Weekend plăcut!

Ne vedem luni dimineață devreme, bine?

Sigur.

Ai văzut-o pe aia de la masa lui Libby? Se mărită cu un podolog.

Dumnezeu nu e prost. I-a dat picioare cu un motiv.

Nu. Poate că asta e problema mea. Poate că sunt prea sănătoasă.

Vorbesc serios. Pun pariu că există

un obstetrician care mă așteaptă să intru în biroul lui.

Asta ar explica infecțiile vaginale, nu crezi?

Nu face pe deșteapta și ai grijă cum vorbești.

Avem clienți.

Știi pe cine am cunoscut la supermarket?

- Pe cine? - Pe Mark McIntyre.

- Ce s-a întâmplat cu el? - E gay, mamă.

Și?

De ce te strâmbi? Crezi că nu știu că par nevrotică?

Știu, mă aud.

Aș vrea un nepot.

- Așa că împușcă-mă. - Bine, mamă.

Te vei bucura să afli că vreau să-mi îngheț niște ouă.

Minunat. Le pot spune tuturor că voi avea o înghețată.

Haide! A fost bine.

A fost drăguț. A fost inteligent.

Ai idee ce facem cu rolele astea?

Vreau să nu-ți mai văd părul.

Vreau să-ți deschizi ochii și urechile la nunta asta.

O nuntă e un loc minunat pentru a cunoaște oameni noi.

La naiba!

La naiba!

Prin puterea cu care am fost învestit de statul New York,

vă declar pe tine, Sajit, și pe tine, Susan, soț și soție.

Poți săruta mireasa, te rog.

Bună.

- Bună. - Bună! Ce faci?

- Bună! - Bună!

- Bună! - Bună, tuturor!

Bună!

Vă mulțumesc că ați venit și că luați parte la

această nuntă specială.

Eu și Sajit am vrut ca ziua de azi să fie unică.

Încă ceva.

În centrul fiecărei mese,

veți găsi un aparat Polaroid și cutii cu film.

Sunt acolo pentru că vrem să fiți fotografii noștri de nuntă.

Puteți păstra pozele pe care le vreți sau ni le poți da nouă sau altor oaspeți.

Asta e ideea.

Prietena singură a lui Susan, Kate?

Poftim?

Scuze. Sunt Nick.

O caut pe Kate, prietena singură a lui Susan.

Mi-au spus că ei cred că a venit aici.

Da. Eu sunt.

Te pot ajuta?

Nu ți se pare ciudat că are o singură prietenă?

Fac un clip video pentru Susan

și Sajit.

Prietenii le urează toate cele bune,

fericire eternă, camioane de fericire, etc.

- Cu asta te ocupi? - Înregistrezi nunți? Da.

Și petreceri de Bar Mitzvah.

Dar, în acest caz, e cam ciudat, pentru că sunt cel mai bun prieten al lui Sajit,

deci sunt un fel de oaspete de serviciu.

Știi tu, fac muncă dublă.

Bine. S-a făcut.

Uau. Ce rapid. Bine.

Bună, Susan. Bună, Sajit.

Felicitări.

Distracție plăcută! Sună-mă când te întorci.

Și dacă vezi un cadou foarte mare, foarte scump, fără card, e al meu,

cadoul meu pentru voi.

Asta e tot.

Distracție plăcută! Ne vedem când te întorci.

Pa!

Bine. Poți să tai acum?

Taie!

Taie.

- Taie. - Ce?

- Îmi pare rău. Ai mai făcut asta, nu? - Da.

Trebuie să mă întorc înăuntru.

Urmează țopăiala și trebuie să filmez.

- Bine. - E în contract.

- Bine. - Kate?

- Da. - Eu sunt Nick.

Îmi pare bine, Nick.

- Tu țopăi? - Nu.

Bine. Ne vedem mai târziu.

ELANI

Ești excitat, nu-i așa?

Da, te aud.

Da.

Da.

Da.

Bine.

Toate femeile singure,

veniți aici și încercați să prindeți buchetul.

- Te duci acolo? - Am fost măritată o dată.

- Nu, mersi. - Bine.

Du-te acolo. Haide. Da, da. O să fie distractiv. Du-te.

Bine. Dă-mi naibii chestia aia.

O, nu.

E drăguț.

Uite care-i treaba. Mercer?

Da, te place, dar îți vede cariera

dintr-un punct de vedere.

L-am lăsat să scape de asta.

- Bine. - Bine. Relaxează-te.

Ai încredere în mine.

Am emoții.

- Bună. - Bună.

- Bună. - Bună.

Bună, dle Mercer. Mulțumesc pentru timpul acordat.

Nicio problemă.

Trebuie să luăm prânzul cu niște clienți peste 20 de minute.

O să trec direct la subiect, Katherine.

- Kate! - Kate.

Cred că faci o treabă grozavă pentru noi, Kate.

Îmi pare rău dacă rolul tău la agenție nu e așa cum sperai,

- dar cred că, în timp... - Și dacă nu vreau să aștept?

Bună! Eu sunt.

Cred că sunt bun în ceea ce fac. Evident, clienții sunt de acord.

Altfel, nu am obține toate aceste contracte.

- Să-ți spun o povestioară, bine? - Știu.

Când am început în publicitate. Vorbim de începutul anilor '70.

Barba lungă, părul lung și toate cele.

Ca și tine, simțeam că talentul și munca mea

nu erau apreciate.

În sfârșit, am cele zece minute cu șeful și îmi spune:

„Alan, în afaceri ne îmbrăcăm pentru slujba pe care o vrem,

- ...nu pentru cea pe care o avem.” - Da.

„Chiar vrei să fii omul de serviciu?”

- Tu ce vrei să fii, Kate? - Da.

Nu înțeleg.

Uită-te la Darcy.

Aveți aceeași vârstă, dar Darcy are o casă pe care,

după părerea mea, nu și-o permite.

Asta mă bucură nespus,

fiindcă mâine vine la serviciu.

Și tipul ăsta. Am girat pentru Mercedesul lui.

Mă bucur. Nu pleacă nicăieri.

- Sunt Sela. - Da.

Am totul: soțul, casa și mașina

pe care nu ne-o permitem.

Ceea ce ne aduce la tine.

Spre deosebire de cei care lucrează pentru mine,

ești singura persoană pe care o cunosc care trăiește ca la facultate.

Ești liber ca pasărea cerului,

ceea ce-ți convine.

Dar nu te voi încuraja să dezvolți o relație cu unul

din cei mai mari clienți ai mei,

când știu că nu te oprește nimic

să te angajezi la concurență și poate

să-mi iei și clientul cel mai important.

Vrea cineva ceva de băut?

Rahat! Lumea e un rahat!

Rahat! Rahat!

Rahat!

Doamne! Doamnă, îmi pare rău. Îmi pare rău. Eu...

Doamne!

Rahat! Doamne!

Bine. Bine.

Mercer mi-a zis să-ți urez bun venit în echipă.

- Ce echipă? - Echipa Gulden.

Dar n-am soț, n-am ipotecă

sau o mașină fabricată de un nazist.

Stai puțin!

Adică nu ești logodită cu tipul ăsta?

Ce tot spui? Darcy, ce ai făcut?

- Ce ai făcut? - Eu? Nu mare lucru.

Ți-am obținut încă 150 pe săptămână și un nou post.

Ai mințit? Darcy, am câștigat promovarea aia. Am meritat-o.

Ți-ai greșit meseria.

Suntem în publicitate, Kate. N-am mințit. Am vândut.

Doamne, trebuie să mă așez.

I-am spus că ești prea mândră ca să spui tu.

Toți au spus că vor să-l cunoască.

Grozav! Doamne!

E prima mea durere în piept. Oficială.

Relaxează-te. De fapt, nu prea vor.

Apropo, dacă întreabă cineva, locuiește în Boston

și vine în fiecare vineri cu autobuzul.

Darcy.

Trebuie să vină. Îți cauți casă.

Casă? Nici nu m-am măritat cu el.

Vei fi în martie. Voiai o nuntă de primăvară.

Mai ai nouă luni până va trebui

să te desparți de el.

Cine știe? Aș putea să-ți organizez și o petrecere mică.

Ai putea primi niște cadouri frumoase.

Doamne, nu pot să cred că mi-ai făcut asta. Mie, prietena ta.

Scuză-mă că ți-am schimbat viața. Nu ți-am făcut-o ție, ci pentru tine.

Doar pentru că știam că n-o să-ți faci curaj

s-o faci pentru tine.

Curaj? Să ce? Să minți?

Dar munca mea? Dar talentul meu?

- Dar... - Dar integritatea ta?

Codul de etică al cercetașelor? Ce?

Kate, ești directoare de creație la Mercer Advertising.

Am spus o minciunică ca să obții slujba. Și ce?

Asta nu schimbă faptul că o meriți.

Apropo, mâine-seară e o recepție pentru oamenii de la Gulden

și Mercer m-a rugat să te rog să vii.

M-a întrebat dacă ai rochii frumoase

pe care nu le-a văzut la serviciu.

- Ce înseamnă asta? - Înseamnă să-ți cumperi o rochie nouă.

Poftim?

Hei. Felicitări.

- Felicitări! - Mulțumesc.

- Da, mulțumesc. - Iisuse Hristoase, Kate!

Îmi frângi inima. N-am avut nicio șansă.

- Haide! Ești însurat. - Aș fi părăsit-o pentru tine.

- Știi asta. - Da.

Cu ce se ocupă? Cu ce se ocupă?

- Videoclipuri. - Cum adică, videoclipuri muzicale?

Da, sigur. Uneori e muzică în ele.

- Serios? - Serios?

- Da. - Uau! Mă bucur pentru tine.

- Și eu. - Mulțumesc.

- Foarte frumos din partea voastră. - Grozav.

Bine, ne vedem mai târziu. Am întârziat puțin.

Clipuri. La naiba.

- Le dau doi ani. - Optsprezece luni, cel mult.

Hei.

- O să am un copil? - Bine.

Dar s-a întâmplat ceva între magazin și locul ăsta.

Aveam mai multă rochie.

Crede-mă, partea care a rămas arată minunat.

- Serios? Bine. - Noroc!

- Mersi. - Distrează-te!

- Așa voi face. - Arăți minunat.

- Mulțumesc. Și tu. - Socializează-te.

- Bine. - Umblă.

- Muștar în spatele tău. - Vorbește.

- Bine. - Pa.

Jim Davenport, Katherine Mosley.

- Dră Mosley. - Bună ziua.

Te-am văzut traversând încăperea în rochia aceea minunată.

Am întrebat pe Alan și Sela cine ești.

Mi-au spus că tu ai scris fraza asta minunată

folosită în noua noastră campanie.

Lucrăm în echipă, iar Sela e șefa echipei.

- Eu doar... - Spune-i-o pe a ta.

Jim mai are o idee pentru o campanie,

- ...ceva ce putem folosi mai târziu. - Grozav.

Imaginează-ți un castron mare cu muștar,

muștar Gulden, și un model frumos.

Ea e în spatele castronului cu muștar

și nu știu dacă trebuie să fie goală sau nu.

Poate că n-ar trebui să fie goală, dar,

după felul în care apare bolul în poză

și după părțile din model pe care le-ai vedea,

ar părea că e goală.

Te ocupi tu de partea tehnică.

În fine, ai modelul ăsta și un castron cu muștar,

iar pe partea de sus a pozei scrie cu litere mari:

„Împrăștie asta.”

„Împrăștie asta.” Adică.

Ce părere ai?

Îmi place, fiindcă are multe înțelesuri.

Da, adică, nu-l vezi deja?

În camere de cămin, pe afișe, pe abțibilduri.

Da, sigur că pot.

Când aud așa ceva,

am o reacție fizică.

Cât de des poți spune asta în ziua de azi?

- Nu foarte des. - Nu.

Scuză-mă, te rog. Mi-a făcut plăcere.

Măi să fie!

E grozavă.

Ce e diferit?

Rochia e diferită, crede-mă.

Nu e doar rochia. E altceva.

Nu știu...

Succes?

Sau e o parte din tine pe care n-am mai văzut-o.

N-o să avem probleme dacă plecăm de la petrecere?

N-o să observe nimeni. Glumești?

Oricum uriașii sunt mangă.

Costumele vor pleca în curând să prindă trenul de 09:31 spre Syosset.

Îmi place de tine.

Bine.

Vai! Eu nu sunt așa. De obicei nu fac asta.

Nu știu dacă e de la vin,

de la bere sau de la...

Mine?

Poate.

Povestește-mi

despre tipul ăsta.

Tipul. Tipul din poză.

Știu totul despre el.

Ești o fată rea.

Alo, mamă? Eu sunt.

Sunt Kate.

Nu, voiam să te mai sun o dată.

Uite!

- În șoaptă? - Nu vorbesc în șoaptă.

Bravo! Bine.

- Aici. - Da.

Frumoasă priveliște.

Bună.

- Am picat prost? - Nu.

Mă lăsați un minut, vă rog?

Mulțumesc.

M-am trezit azi-dimineață,

iar tu nu mai erai și mi-am dat seama că poate am făcut

ceva foarte nasol.

Cum adică?

Știam că ai o relație cu altă persoană.

Cu Nick.

- Da. - Eu ar trebui să fiu prietenul tău aici.

Mă simt responsabil.

Sam, nu te învinovăți din cauza asta.

Sunt fată mare.

- Știu. - Da. Știi?

Și ce-o să facem?

- Cu ce? - Cu Nick.

Da.

Nu știu. Nu știu. Ce crezi că ar trebui să facem?

Mulți ți-ar spune să fii sincer, să mărturisești tot.

Am multă experiență cu asta.

Mi se pare crud.

La ce bun?

Doar vei răni sentimentele cuiva.

Nu poți da timpul înapoi.

Și nu se va mai întâmpla niciodată.

Serios?

Adică, da. Nu. Da, știu. Nu.

- Bine. - Cu cât știe mai puțin, cu atât mai bine.

Da. Cred că aș fi de acord.

- Bine. - Da.

- Grozav. - Grozav.

- Bine. - Grozav.

Grozav.

Ai fost vreodată la un turneu de tenis? Pentru că am două bilete în weekend.

Doar ca între prieteni, dacă vrei

E foarte drăguț, Sam, și mi-ar plăcea, ca prieten,

dar chestia e că Nick vine în oraș weekendul ăsta.

Da, da. Bine. Da.

- Hei. - Da.

- Nick e un tip norocos. - Crezi?

Da.

Doamne!

- Vai! Mamă! Iisuse Hristoase! - N-am trecut prin 13 ore de travaliu,

ca să nu mai zic de opt ani și jumătate

- ...cu taică-tu - De ce faci asta?

ca să-mi pot petrece zilele făcându-mi griji...

- Pot să pun lucrurile jos? - ...că fiica mea

- ...e în vreun șanț... - Șanț!

- ...sau mai rău! - Mamă, te auzi?

Nu există șanțuri în New York!

Nu ridica vocea la mine, domnișoară!

Vrei să te audă toți vecinii?

Vecinii mei, mamă. Ăsta e apartamentul meu.

Ce cauți aici?

- Vreau să te întreb ceva. - Nu, răspunde tu.

- Am față de prost? - Prost, ce?

- Ce-i asta, mamă? - „Bună, mamă. Sunt Kate.

M-am gândit să te sun de dimineață.”

Verifică-ți robotul.

Imediat ce am închis, te-am sunat înapoi.

Nu erai aici.

Am încercat de șapte ori. De șapte ori, domnișoară!

Și ce? Nu mă mai lași la televizor o săptămână?

Apoi am sunat la birou, dar se pare că dra Șmecher

- ...e prea ocupată să-și sune mama! - Bine, dar știi ce, mamă?

- Acum sunt aici și sunt bine. - Eu nu sunt!

Și vreau să știu unde ai fost de dimineață!

- Am dreptul să știu! - Nu, nu ai dreptul!

Nu ai dreptul, mamă! Am 28 de ani!

Nu mai zi! Am 54 de ani.

- O să mor în curând! - Doamne!

- Unde te duci? - Să mă sinucid!

Nu înainte să-mi spui unde ai fost azi-dimineață.

Nu.

Bine, mamă. Am fost cu un bărbat.

Am fost cu un bărbat foarte frumos,

care, până aseară, nici nu m-a observat.

Brusc, a vrut să fie cu mine,

iar eu am vrut să fiu cu el,

așa că ne-am culcat împreună.

Am făcut sex, mami, știi? Unul foarte murdar.

Și îmi pare rău. Îmi pare rău, mami.

Dar acolo am fost.

Kate.

Ajunge cu asta.

Spune-mi adevărul.

Doamne!

Și ce mă termină

e că i-a plăcut minciuna mai mult decât adevărul.

Chiar și când a trebuit să o amețesc puțin, știi?

„Cu ce se ocupă? Are propria afacere.”

„Pot să-l văd în weekend?”

„Nu. Mergem să cumpărăm verighete în Boston.”

- Să cumpărăm verighete. - Da.

- Începi să te pricepi. - Știu.

E mai ușor când îți dai seama că asta vor toți să faci.

Bună. Îmi puteți da numărul de telefon de la Midtown Flowers, vă rog?

- Ce faci? - Mulțumesc.

Bine.

„Apăsați unu pentru a face legătura.”

Da, bună. Trebuie să-i trimit un buchet mare

lui Katherine Mosley, de la Agenția de publicitate Mercer.

555-96...

KATE, ÎMI PARE RĂU PENTRU WEEKENDUL ĂSTA. POȚI SĂ-MI AUZI INIMA?

Ia-ți mâinile de pe tijele mele!

- Aștept de mult să folosesc replica asta. - Cu ce ocazie?

Haide, Sam. Ești mai deștept de atât.

Știi că sunt doar două motive pentru care un bărbat trimite flori unei femei.

Îmi place când pot învăța ceva nou.

Ori te-au dezamăgit, ori sunt pe cale s-o facă.

Nick?

- Sper că nu e nimic grav. - Nu.

Trebuie să lucreze în weekend.

Ambiție. Urăsc asta la un bărbat.

- Mersi că m-ai condus, Sam. - Nicio problemă.

Doamne, chiar m-am distrat. Serios. Mi-ai...

- ...mi-ai luat gândul de la Nick. - Haide.

Știm amândoi că Nick nu există.

- Sigur că există Nick. - Nu aici. Nu acum.

- Ce faci? - Asta se numește ofensivă.

Bine. Haide.

Știm că nimeni nu se va împerechea cu nimeni aici.

Ai dreptate. Da.

- Scuze. - Bine?

Pot să intru să beau un pahar cu apă?

- Nu. - Pot să intru să fac pipi?

Ai zis că vrei un pahar cu apă.

Ce pot să spun?

Gândul că beau apă mă face să fac pipi.

Haide.

Sam, am mai avut discuția asta. Sunt logodită și urmează să mă căsătoresc.

Am făcut greșeala asta o dată. Nu pot s-o fac din nou. Nu pot.

Știi, adică, Doamne. Știi că te plac.

Nu pot nega asta.

Dar inima mea îi aparține lui Nick.

Bine?

- Bine. - Bine.

Mulțumesc.

Bine.

Noapte bună.

Scări, sunt scări.

E aici. Aici. Dormitor.

Chiriile sunt controlate?

Doamne, nu poți rămâne, Sam. Nick o să sune în curând.

Pot să tac.

Pot să fiu foarte tăcut.

Ușa. Cred că ai lăsat ușa deschisă.

Nicio problemă.

Nu știu, Sam. Simt că nu e bine.

Simt că nu e bine deloc.

Bine.

Pentru că ăsta e ce simți

chiar înainte să fie incredibil.

În mod normal, ar fi momentul în care aș pleca.

Majoritatea femeilor cu care am o relație sunt fie măritate, fie au un iubit.

Pentru mine a mers mereu destul de bine.

Chestia cu asta e că mereu simți cum se uită peste tine,

încercând să arunce o privire în ceas

sau să asculte o voce pe robotul telefonic.

Dar tu...

Nu știu.

Chiar dacă ești logodită, când ești cu mine,

chiar simt că ești cu mine.

Știi ce e înfricoșător?

Chiar îmi place.

Dormi?

Fabulos. Reputația mea rămâne intactă.

Să vedem dacă v-am înțeles povestea.

E duminică seara, filmezi o nuntă în afara orașului, când,

deodată, se declanșează alarma de incendiu.

Toată lumea evacuează, dar, când pleci, auzi ceva ce pare a fi plânset de copil.

Găsești o fetiță de șase ani lângă automate.

Îți dai seama că vei fi înghițit de flăcări.

Așa că iei un scaun. Spargi geamul cu el.

Fără pompieri și plase dedesubt,

o iei pe fetiță și sari cu spatele pe fereastră.

De ce cu spatele?

Speram ca trupul meu să-i atenueze căderea.

La ce te gândeai atunci?

Sincer, mă gândeam să mă întorc înăuntru.

Se apropia țopăitul iepurașului.

E în contract. Trebuie să filmez asta.

- Trebuie să... - Ce? Ce e?

Dacă o prelată mi-ar opri căderea de la etajul trei.

- Și fetița? - E bine.

- N-are nicio zgârietură. - Nu e tipul tău?

Nu e Nick?

Imediat ce deschid ușile bisericii.

Cred că știm de ce nu a sunat.

Nick, îți mulțumim că ni te-ai alăturat.

PRINDE-O DIN ZBOR

Kate, ți-am văzut iubitul la televizor azi-dimineață.

Ca să vezi!

Mama ta a sunat deja de patru ori.

Sunt convinsă.

Privește partea bună.

Măcar nu e în New York Times.

Da, sigur. Ce naiba facem?

Ești bine? E bine?

- Da. - Sigur că e bine. E la televizor.

Știi, tocmai vorbeam cu Davenport de la Gulden's

și când i-am spus că tipul ăsta e iubitul tău, ei bine,

am vrea să vă invităm la cină, doar noi șase.

Tușești, Darcy? Noi opt.

Dl Mercer, el locuiește în Massachusetts.

Nu mă refer la seara asta. Weekendul ăsta sau la începutul săptămânii viitoare.

Ar însemna enorm pentru Davenport.

Mulțumim că ați sunat la Times of Your Life Video.

Sunt Nick. Nu pot răspunde acum,

dar dacă-i spui robotului cine ești și cum să dau de tine,

promit să te sun înapoi.

Bună! Sunt Kate Mosley. Ne-am cunoscut la nunta lui Susan și Sajit.

Sunt fata care a prins...

căreia i s-a dat buchetul, mai știi?

În fine, am numărul tău de la Susan și mă întrebam dacă

aș putea să te invit la o cafea.

Oriunde vrei. Vin eu la tine.

Aș aprecia dacă m-ai suna oricum.

Pa!

- Bună, ce faci? - Bravo!

A fost minunat.

- Bravo! - Mulțumesc mult.

- Bună! - Bună.

Uau. Chiar te iubesc cei de aici, nu?

Da. Chestia mea publică.

- Mulțumesc. - Mersi, Lois.

Am făcut un lucru îngrozitor.

Mi se pare greu de crezut.

Ei bine...

O prietenă de-a mea a găsit o poză

cu noi de la nuntă

și i-a făcut pe mulți să creadă

că suntem împreună.

Ce?

Logodiți, de fapt.

Da, și eu n-am făcut prea mult ca să-i fac să creadă altfel.

Ce părere ai până acum?

Până acum?

Sunt flatat, cred.

Ne-a mers bine o vreme,

apoi ai devenit celebru.

Doamne! O, Doamne!

Uau! E atât de jenant și umilitor.

- Ce ai venit să mă întrebi? - Bine.

E o propunere.

Îți dau 1.000 de dolari dacă vii la New York

și iei cina cu mine și cu niște colegi de muncă.

Îți cumpăr bilet de avion, un costum, dacă ai nevoie.

Nu vreau să te simți aiurea.

Gândește-te că e un fel de vacanță plătită.

Poți sta la mine.

Nu poți lucra cu ghipsul ăla, nu?

Iată care e planul.

După două treimi din cină, te vei certa cu mine.

Și ne-am certa, nu?

Și toți ne-ar privi cum ne despărțim.

Nu m-ai mai vedea niciodată. Și, știi, asta e.

Uau. Pare ceva desprins

din The Patty Duke Show , nu?

Vrei să mă plătești ca să iau cina cu tine?

Da.

Eu...

Nu știu. Nu vreau banii tăi.

Da. Bine.

Asta înseamnă nu?

Vezi tu,

eu mă gândeam să vin la New York

și să iau numărul tău de la Susan.

- Da. - Și să te întreb

dacă vrei să iei cina cu mine.

Deci, da.

Tu decizi în ce seară e mai bine pentru tine, pentru că sunt destul de flexibil.

Dacă vrei să aduci un prieten

sau un coleg, n-ai decât.

Mă bucur că ne-am reîntâlnit așa.

Gândește-te la ce ți-am spus și te sun mâine.

Bine?

Apropo, am un costum.

Sigur că ai.

Bine.

Ne vedem.

Tony, ne vedem diseară.

- Mamă, ce frumoasă e culoarea ta! - Lasă asta.

Nu înțeleg.

Poate veni la New York doar ca să-ți cunoască colegii,

dar nu găsește nici măcar o oră să-și viziteze viitoarea soacră.

Mamă, e ocupat, bine? E foarte ocupat.

Va trebui să fie altă călătorie, altă dată.

Mă minți?

Te fac de râs.

- Vai, mamă! - Asta e?

Mamă, nu!

De fapt, știi ce?

Mi-e teamă că va veni aici, se va uita la tine și își va spune:

„De ce naiba mă însor cu versiunea tânără

când cea adevărată e încă disponibilă?”

Nu cred niciun cuvânt, dar apreciez efortul.

Dar n-o va face. Cheia care lipsește e că singurul muștar

pe care-l folosește e cel al lui Gulden.

Da, așa e.

Trebuie să închid,

dar poți să mă suni când îl găsești?

Mulțumesc mult.

- Bună! - Bună!

Bună. Ai ajuns.

Trebuia să fii la mine peste două ore.

Am luat un autobuz mai devreme.

- Da? - Da.

Mă bucur să te văd...

Scuze, nu știam că am început.

Apucă-mă de fund, pupă-mă pe gât și trage-mă în birou, bine?

Da. Da, domnule.

Iisuse!

Ce s-a ales de lumea asta?

Le-am spus oamenilor că ne-am cunoscut la facultate,

dar eram doar prieteni și că ne-am revăzut

la o reuniune, cinci ani mai târziu.

Atunci s-a aprins de fapt focul.

Îmi place asta. Ne întâlnim. Ne întâlnim din nou.

Asta îl face mai credibil.

- N-am de unde să știu. - Ai fost la facultate, nu?

Da. De mai multe ori.

Dacă întreabă cineva, spune că ai fost la Boston University,

pentru eu că acolo am fost și știu toți.

Poate ar trebui să spunem afaceri. Sunt licențiat în afaceri.

Le-am spus tuturor că ai propria afacere,

știi, videografia.

dar am cam amețit-o cu nunta.

Să-i lăsăm să creadă că sunt videoclipuri.

E mai elegant și toate cele.

Nu te deranjează, nu?

- De fapt, mă deranjează, pentru că... - Și aveam părul foarte lung.

În facultate aveam părul foarte lung.

Și eram cu vreo 10 kg mai grea.

Dar asta e bine. Va fi bine. Știi de ce?

Pentru că se poate spune că greutatea

te-a făcut să te răzgândești. O să fie bine.

Asta e baia. Îți aduc prosoape și-ți spun care-i al tău.

Asta e canapeaua.

Aici o să dormi.

O să-ți aduc niște perne confortabile și niște pături.

O să fie plăcut.

Scuze. O clipă.

Alo?

Poți aștepta o clipă?

Nick, mă întorc imediat.

Nu pot să cred că spui asta.

Bine. O s-o fac. Bine?

Dar nu pot să stau mult, bine?

Bine. Pa.

E totul în regulă?

Da, a intervenit ceva la muncă.

Mă întâlnesc cu un coleg să bem ceva, dar nu durează mult.

Bună! Ea e mama ta?

Nu știu la ce te uiți.

Ce zici de poza asta cu o femeie frumoasă

care arată exact ca tine, dar mai în vârstă? E mama ta?

Da. E mama.

E drăguță.

Mulțumesc.

Nu stau mult, Nick. Cel mult o oră.

Nici nu m-aș duce.

Știu că e prima ta noapte într-un oraș străin.

- Părea foarte panicat. - El?

Am ceva pentru tine.

Dacă te-ai putea uita la asta cât sunt plecată, ar fi grozav.

Da. Ce e?

De fapt, e un fel de ghid de studiu.

Despre viața noastră împreună.

Hobby-urile mele, foștii iubiți,

ce mi s-a întâmplat în cei cinci ani de despărțire, reuniunea noastră,

- ...ce am spus despre tine. - Uau! Ai muncit mult

- ...la chestia asta. - Da.

E viața mea. Oarecum.

- Și mai e și asta. - Hei, e...

- Da, asta e cearta... - Asta e...

- Da. - ...de mâine seară.

Așa că am scris-o ca pe o piesă de teatru.

- Da, bine. - Deci.

„Îmi pare rău, Kate, dar nu mai pot accepta...”

- Ăsta sunt eu, nu? - Da.

„Îmi pare rău, Kate, nu mai pot accepta timpul și energia

puse în munca ta. Îmi trebuie și mie ceva.

Nu se poate ca fiecare minut din zi să fie despre Mercer Advertising.”

- Da. Corect. - Bine.

Nu trebuie să fie cuvânt cu cuvânt.

Adică, te poți exprima în cuvintele tale.

- O, da. Cred că așa voi face. - Grozav.

Doar atât timp cât înțelegi ideea de bază

- Da. - ...că te-ai săturat.

Sunt mereu la muncă, cu mintea numai la muncă.

M-am gândit că ar fi frumos dacă

despărțirea noastră mi-ar reafirma angajamentul față de firmă.

Da. Sună inteligent.

Mă găsești într-un loc numit Man Ray.

E în cartea de telefon, dacă ai nevoie de mine, dar ar trebui să lipsesc doar o oră.

Mersi, Nick, că ai venit aici și faci asta.

Mi-e foarte rușine.

Vorbesc de două ore deja.

- Haide, Sam. Nu-ți fie rușine. - De obicei nu reacționez așa.

Îți sărutai logodnicul.

E un lucru cât se poate de normal.

Nu știu de ce m-a afectat așa de tare.

E în regulă, Sam, chiar e în regulă.

Dar știi ce? Da, i-am spus o oră...

- Cum a făcut-o? - Ce? Ce să facă?

Cum te-a cerut? S-a pus într-un genunchi?

Ce a spus?

Doamne! Îmi pare rău.

- De ce? Pentru ce? - Pentru seara trecută.

Și pentru seara dinainte.

- Kate! - Da?

Dacă te-aș fi cunoscut mai întâi,

ar fi contat?

Sam!

Uite, trebuie să-ți spun ceva. Bine?

Are legătură cu mine și cu Nick.

- M-a menționat cineva? - Doamne! Bună!

- Bună! - Nick!

E un sărut de la facultate. De la Universitatea din Boston.

Nick, acesta e Sam Mayfair. Lucrăm împreună la Mercer.

Iar el e Nick al meu.

Nick al tău. Și tu ești Nick.

El e Nick al tău.

Cred că am băut cam mult. Sunt Sam al ei.

E o onoare să te cunosc, Nick.

Ai fost subiectul

multor discuții și speculații.

Îmi pare rău că am monopolizat seara logodnicei tale,

dar mi-am dat seama că e...

La naiba! E genul de fată pe care ai vrea s-o monopolizezi.

E totul în regulă acolo?

- Îmi pare rău. - Ce? Tipul ăla e iubitul tău?

El? Nu. E doar un prieten.

Doarme peste noapte uneori, dar e doar un prieten.

Roger,

Mike,

Ivan.

Sunt mulți iubiți aici.

Da. Și?

- Vrei să zici ceva? - Nu.

Nu eu.

Doar că viața ta e captivantă. Atâta tot.

Am uitat să te întreb ceva.

Cum de în carte nu e nimic despre tatăl tău?

Nu e nimic de discutat.

S-a despărțit de mama când aveam șapte ani.

Nu l-am mai văzut zece ani,

apoi a murit.

- Îmi pare rău. - Să nu-ți pară. Adică,

abia mi-l amintesc pe tip.

Avea o pijama în carouri.

Și-mi amintesc o seară, după serviciu.

M-a dus la magazin, doar noi doi, și mi-a cumpărat

primul meu ceas.

Era un ceas ca al Cenușăresei,

știi?

Și

țin minte că m-am gândit că e ceva special.

Dacă știam că o să plece,

aș fi avut mai multă grijă

de el.

E ciudat ce-ți amintești.

- Ziua mea de naștere? - 3 aprilie 1968.

- Poți să omiți anul. - Bine.

- Prima slujbă? - Erai copywriter junior,

dar ai fost promovată la copywriter în doar cinci luni.

- Ambiție profesională? - Dominație mondială totală.

- Vrei să luăm micul dejun? - Nu. Nu e timp.

- Pot să te întreb ceva? - Da.

Nu vrei să afli mai multe despre mine?

- Ce vrei să spui? - Păi,

eu sunt la curent cu tine.

Nu crezi că ar trebui să afli ceva și despre mine?

Da, Nick, dar uiți că nu e vorba de tine.

Adică, nu despre tine, cel adevărat, ci despre tine, cel pe care l-am inventat.

- Știi ce trebuie să învăț? - Ce?

Cum îți place cafeaua?

Cu puțin îndulcitor. De ce?

Sunt chestii pe care ar trebui să le știu imediat la cină.

Când oamenii sunt împreună, știu lucrurile astea.

Așa e. Nu, ai dreptate.

- Ce băutură preferi? - Da.

Nu vreau să întreb de față cu toți.

- Un Dirty Martini. - Bine.

- Dar tu? - Ce-i cu mine?

Cred că ar trebui să știu măcar

cum îți place cafeaua.

Nu înțeleg. Nu știi?

Nu m-ai inventat?

- Bine. - Neagră, cu un cub de zahăr.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Ia zi, primele întâlniri.

Expoziția Monet, Muzeul de Artă Modernă, septembrie 1995.

Așa, și animale?

A avut o pisică pe nume Jerry până la 15 ani.

Pe atunci n-o cunoșteam, dar

tot ameninț că-i iau alta.

Ultimul risc. Imperfecțiuni personale.

Are o cicatrice drăguță de apendice și, desigur,

semnul ei din naștere Nu trebuia să-l spun.

- Îmi pare rău. - Da.

Apoi ochiul de sticlă, șoldul artificial și piciorul de lemn.

- Bună seara. - Bună.

- Vrei să iei loc? - Sigur. Te rog.

Adică, stând aici,

ceea ce văd când mă uit la voi doi,

ceea ce mă emoționează e dragostea voastră necondiționată.

- Așa e. - Mulțumesc.

Înseamnă mult pentru noi, mai ales venind de la tine.

Adică, știi, ești căsătorit și chiar știi.

- Da. - Cu excepția ta, Darcy.

- Sunteți căsătoriți doar de cinci ani. - Adică de cinci ani.

Dar familiile Mercer și Davenport...

Eu și Elizabeth suntem căsătoriți

de patru ani.

De patru ani.

E a doua căsătorie pentru amândoi.

Dar arăt mai bine decât fosta lui soție.

E a doua pentru mine,

dar te însori a doua oară.

Jackie.

A treia oară.

Atunci chiar știți despre ce vorbiți.

- Da. - Știm.

Da.

Nick, povestește-mi despre videoclipuri.

Ce vrei să știi?

Cum ai ajuns să lucrezi în domeniul ăsta?

Mă uit la ele tot timpul. Mult fum, multe fete pe jumătate goale.

E un mod decent de a-mi câștiga existența.

Serios?

Nu fac genul ăla de clipuri.

Nu înțeleg. Toate par la fel.

Cu ce te ocupi?

Înregistrez nunți.

Asta e altceva.

Cum ai ajuns să faci asta?

Voiam să lucrez cât mai puține zile

pe săptămână,

și nunți în mijlocul săptămânii nu prea sunt.

Poți să-ți câștigi existența așa?

Să filmezi nunți în weekend?

- Te satisface? - Nu.

Dar odată ce am început să filmez nunți,

veneau la mine pentru alte lucruri.

„Nevastă-mea dă o petrecere pentru bebeluș. Poți să filmezi asta?”

Sau: „O botez pe fiica mea. Poți să treci pe la mine?”

Sau: „Copilul meu are rolul principal în piesa școlii.

Trebuie să vii.” Lucram șase,

șapte zile pe săptămână și îmi plăcea.

Nu pot explica.

Ceva despre cum e primit un copil

pe lume de noua lui familie, sau despre un copil

care e pentru prima oară la bătaie într-un meci de juniori.

Nu știu.

Nu știu. E o onoare.

E o onoare că acești oameni m-au rugat să fiu acolo,

și sunt plătit pentru asta.

Aș vrea să propun un ultim toast, pentru noul nostru prieten, Nick.

Mi-ar plăcea să-l am în echipa mea de salvare.

- Noroc! - Noroc!

- Noroc! - Mulțumesc.

Ce zici, dragă?

Poți să urmezi exemplul.

Mi-am dat seama că nu ți-am spus

cât de frumoasă ești în seara asta.

Nick, haide. Nu irosi chestia aia.

Nu e nimeni aici. Nu te pot auzi.

Îmi pare rău.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

- Vrei să dansezi? - Da.

- Să dansăm? - Da.

Cum crezi că merge?

Bine, cred.

Dar dacă unul dintre noi nu începe cearta curând,

toată lumea o va rata.

Da.

Mă gândeam.

Ce-ar fi dacă nu m-aș certa cu tine în seara asta?

Ce-ar fi să terminăm de mâncat cu oamenii ăștia?

Și ce?

Nu știu. Știi, eu...

Aș putea veni în weekenduri.

Aș putea să te cunosc mai bine.

Ai putea să te desparți de mine mai încolo.

Îmi pare rău că-ți complic viața, Kate.

- Dar te găsesc foarte atrăgătoare. - Bine, oprește-te.

Nu. Oprește-te. Ascultă, nu spune asta, haide.

- Vezi, de asta voiam să te plătesc. - Bine. Nu, ai dreptate. Îmi pare rău.

Îmi pare rău. Nu pot să cred că-mi cer scuze că te plac.

E din cauza celuilalt tip? Care nu e iubitul tău?

Nu-l amesteca în asta, bine?

- Am avut o înțelegere, atât. - Atunci de ce nu e iubitul tău, Kate?

Dacă-l placi atât de mult și el te place,

- ...de ce nu e iubitul tău? - Pentru că, teoretic,

nu sunt disponibilă, pentru că teoretic tu ești iubitul meu, da?

Stai să văd dacă am înțeles.

Te culci cu un tip cu care, teoretic, nu poți ieși,

dar nici nu te gândești să ieși cu mine, cu care,

teoretic, te vei căsători și vei avea copii.

Nu vreau să ies cu tine.

Nu vreau să mă mărit cu tine.

Nu vreau să am copii cu tine. Vreau doar să ne despărțim.

Te rog, de asta suntem aici. Bine?

Așa că, te rog, putem să ne ținem de plan?

Te rog.

- Ne vedem miercuri, bine? - Miercuri. Noapte bună.

- Îmi pare rău, copii, dar noi plecăm. - Nu puteți pleca încă.

Știu, simt că plutește ceva important în aer,

dar mă trezesc devreme.

Avem o întâlnire cu un consilier marital.

Nick, mi-a făcut plăcere să te cunosc.

Ești exact așa cum a spus Kate că vei fi.

Noapte bună.

- Noapte bună. - Noapte bună.

Noapte bună.

O iubesc.

Jackie, mi-a recomandat o profă de Pilates grozavă.

Foarte ambițioasă. Sincer.

A fost o seară minunată.

Mulțumesc.

Mersi. Grozav.

Da, a fost. Chiar a fost.

Ce? Sigur.

Una pentru drum?

- Putem... - Vai de mine!

Draga mea!

Ești, scuză-mă.

E foarte ciudat.

Haide!

Doamne!

- E totul în regulă acolo? - Da!

Da.

M-am lovit la tibie.

Mereu face așa.

Are un tic ciudat.

- Are spasme. - N-am observat.

Scumpule, apropo, nu te obosi să vii weekendul viitor.

Trebuie să stau sâmbăta și duminica să văd

cum cumpără noile tipuri de presă pentru următoarele teste la Gulden.

Hei!

Dacă trebuie să muncești, asta e, nu?

De câte ori are cineva de vârsta noastră șansa pe care a avut-o Kate?

Uite un jucător de echipă.

Voi bărbații cu echipele voastre.

Știi ceva?

Despre aniversarea de 35 de ani a părinților tăi?

Nu cred că pot promite să vin.

Îmi pare rău, dar nu pot, adică,

nu știu cum o să fie la Gulden în acel moment.

Nu-ți face griji. Sigur mama și tata vor înțelege.

Îi poți vedea la 36 de ani.

Dragă, știi ce mai e pe cealaltă temă?

Am decis să nu fac copii până nu lucrez zece ani buni la agenție.

Cred că îi datorez asta dlui Mercer.

Aveam o bănuială.

De aceea, weekendul viitor, când vei lucra,

O să mă interesez de mama-surogat

despre care am vorbit.

Un bărbat trebuie să facă ce e de făcut.

Bine, scuză-mă o clipă, mă întorc imediat.

- Scuze. - Vino repede, iubire.

Nu-ți face griji. Mă întorc.

Bine.

Scuzați-mă, vă rog. Ați putea forma un număr de telefon pentru mine?

Sigur, domnișoară.

Dar, chiar și atunci, cu toate astea, știam.

Doamne, era cu 10 kg mai grea. E greu de imaginat.

- Da, nu-i așa? Uite-o! - Iată-mă.

- Ai stat la taclale cu tine? - Da, cu siguranță.

Cred că e în poșeta ta.

E al nostru.

Alo?

Da.

Așteptați, vă rog.

E pentru tine. Ea e.

Care ea? Ce?

Haide, Nick. E destul de umilitor.

- Vrei să iei telefonul? - O să încerc.

Alo? Alo?

Nu e nimeni, Kate.

Acum nu mai e nimeni. Nu.

- Draga mea? - Credeam că s-a terminat.

Credeam că ai scăpat de ea.

Nu-mi vine să cred că-mi faci asta.

Îmi pare rău.

Poate ar trebui să mergem la bar câteva clipe.

- Da. - Nu!

Putem merge la bar, te rog.

Putem merge la bar.

Iubito, hai să mergem la bar să vorbim despre asta.

Nu. Du-te tu la bar, Nick. Te duci la bar,

unde merg oamenii când vor să cunoască pe altcineva,

în afară de soții și logodnice, nu?

În plus, știi ce? Nu avem ce discuta,

fiindcă aveam o înțelegere, iar tu ai încălcat-o.

Și nu cred că te mai plac prea mult.

Faci ceea ce trebuie, draga mea. Pune piciorul în prag.

Mulțumesc.

Deci am o amantă.

- Adică recunoști? - Da.

Recunosc.

- Bine. - Da, recunosc.

Nu mi-e rușine, bine? Și știi de ce am o amantă?

Pentru că și ea are o amantă.

E gay?

- Ce vrei să spui? - Vrei să știi ce spun?

- Da! - Îți spun eu ce spun!

Nu mai pot fi lacheul tău și al slujbei tale.

Ești îndrăgostită de Mercer Advertising!

Numai asta faci!

- Asta gândești! - Fiule.

Doar de asta vorbești!

Vreau să cobori tonul și să stai jos.

Scuzați-mă!

Știe vreunul dintre voi cum e să fii mereu

al doilea în ochii femeii iubite?

Eu știu.

Acum știu cum se simte Gulden.

Katie, nu mai pot concura cu omul ăsta și compania lui

și vreau să ies!

Ce? Ce? Nu, Nick.

Nick, nu. Nu poți face asta.

Tinere, nu e momentul și nici locul potrivit.

Scuză-mă!

Nu vreau să mă însor cu tine, Kate.

Înțelegi? Nu vreau să mă căsătoresc cu tine!

S-a terminat, m-ai auzit. Nu mai vreau să mă însor cu tine!

Nu azi! Nu mâine!

Să-ți spun ceva.

Oi fi tu erou, dar nu ești gentleman.

Haide, Katie. Cina s-a terminat. Să plecăm.

Bine.

Știi, una e să înșeli după câțiva ani de căsnicie,

dar când ești încă burlac?

Să-ți fie rușine!

Nu te obosi să te uiți înapoi. A ieșit din viața ta. Haide.

Ce-ți face piciorul?

- O să supraviețuiesc. - Da?

Scuze. M-a cam luat valul.

Așa că acum

viața ta e perfectă, nu?

Păi,

de fapt, da.

E grozav. Serios, e grozav.

N-am cunoscut pe nimeni

care să știe ce vrea mai mult decât tine.

E un compliment?

Da, e un compliment. Categoric e un compliment.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Sam e un tip norocos.

Să-i transmiți asta din partea mea, da?

N-ar trebui să fii cu iubitul tău?

- Cum ai scăpat de el? - A fost groaznic.

Ne-am certat în fața tuturor.

Dar e în regulă. S-a terminat. I-am pus capăt.

Ce?

Sper că n-ai făcut-o pentru mine.

Nu.

Egocentristule, am făcut-o pentru mine.

De ce tu ești acolo, iar eu, aici?

Cred că ar trebui să respiri și să te gândești bine.

Relația ta cu Nick a fost foarte specială.

Serios? Așa crezi?

Știi ceva, Sam?

Mereu vei fi tipul ăla de la restaurant care,

când primește ce a comandat,

își dorește să fi primit ce a are tipul de alături.

Stai așa. Ce faci?

- Te rog, nu pleca supărată. - Nu, ar trebui să plec.

Despre ce vorbești?

Vino să-ți fac o cafea.

Nici nu știi cum îmi place cafeaua.

Spune-mi și o să știu.

Nu. Haide! Nu! Vrei să-mi dai drumul de aici?

- Haide! - Stai, asta se lipește.

Doamne, îmi pare rău. Ești bine?

Ce rapid!

Scuze.

Iisuse!

Ce s-a întâmplat, Kate? Te-a lovit?

Nu. Ca tot ce e nasol în viața mea,

- ...mi-am făcut-o singură. - Vino.

- Nu e mare lucru. - Hai odată!

Ai spus că nu e mare lucru? Arăți ca un raton.

- Trebuie doar să pun gheață, atât. - Bine, îți aduc gheață.

- Sunt fată mare. - Stai jos.

- Nu pleca nicăieri. - Bine.

- Ai carne crudă? - Nu.

Nu cred că Lean Cuisine ajunge.

Poftim.

Apropo, mama ta a sunat de vreo cinci ori.

- Am lăsat robotul să răspundă. - Mulțumesc.

E mazăre. Haide. E congelată.

- Bine. Nu, nu. - Bine?

- O, Doamne. - E pe jos, sub cămașă.

Alo? Bună, sunt bine. Trăiesc. Nu veni aici.

Rochia cu flori, sandalele din piele de șarpe și geanta cu mărgele.

Da. Nu. L-au adorat, mamă.

A fost o noapte minunată.

De fapt, s-a întâmplat ceva.

Mamă, te sun eu înapoi.

De ce ai făcut asta?

Nu știu ce să fac.

- Răspunde. - Nu știu ce să fac.

Nu, nu vreau s-o mint.

Atunci n-o minți.

Bună, mamă.

Da. Nu, s-a întâmplat ceva.

Nu știu ce s-a întâmplat.

Nu, știu, mamă. Știu ce s-a întâmplat.

M-am panicat.

Nu vreau să fii dezamăgită de mine.

Știu că tu crezi că nu te-aș putea dezamăgi niciodată,

dar, mamă, crede-mă, te-am dezamăgit.

Da, despre asta vorbeai, nu?

Păi, știi, îl iubeau în mare parte.

Unde e?

Acum?

La ce te referi când spui „unde e”?

- Te referi la starea fizică de acum? - Sunt aici, Rita.

Dar trebuie să promiți că nu vei fi șocată și nu-ți vei desconsidera fiica, bine?

Acum?

O pereche de boxeri, un tricou și un zâmbet.

Da?

Știi ce,

și eu mă uit la poza ta acum.

Da.

Da, îmi place mult.

De fapt, îmi place

din ce în ce mai mult cu fiecare minut petrecut cu ea.

Ți-o dau înapoi pe Kate, bine?

Și eu abia aștept să te cunosc, Rita.

Pa!

Mamă, o să închid acum, bine?

Doamne!

O diafragmă, un burete și un prezervativ. Pa.

Mulțumesc pentru asta.

Glumești.

Amanta lui a apărut chiar acolo, la cină?

Da. Am auzit că Kate a făcut o criză de nervi.

Apoi, dna Mercer ori l-a pocnit pe el, ori pe prietena lui.

Am auzit că el l-a pocnit pe dl Mercer.

Am auzit că s-a iscat o încăierare crâncenă.

- 'Neața! - 'Neața!

Vezi?

Seamănă cu Petey, din banda noastră.

- Alo? - Mai ești acolo?

Nu. Nu s-a întâmplat nimic.

Am avut un

presentiment

groaznic că o să pleci

și n-o să apuc să-mi iau rămas bun.

Știi că ai zis aseară

că vii în weekend...

Știi ce? Te sun eu înapoi.

Mai stai pe aici? Pot să te sun eu?

Nu pleca departe.

Cred că ai dat un spectacol pe cinste aseară.

Toți vorbesc despre asta.

Îmi place stilul de Audrey Hepburn. Frumos!

Toți vor presupune că încă plângi.

Da. Darce, trebuie să vorbesc ceva cu tine.

Eu și dl Mercer

vrem să discutăm ceva cu tine.

Ce? Ce-am făcut?

Mă bucur că ești mulțumit.

Știu, absolut.

Stai puțin. Mi-a venit trupa.

Da, te sun eu înapoi.

Doamnelor.

Toată lumea e bine?

Păi, e doar, știi tu.

Bine.

Tocmai am primit rezultatele

testului publicitar al lui Gulden din Rochester

și toată lumea e așa mulțumită că au decis

să lanseze campania pe plan național.

- Doamne! - Grozav.

Asta înseamnă că avem o șansă

să organizăm ceva pentru Super Bowl.

- Super Bowl! - Doamne!

Super Bowl!

- Doamne! - Super Bowl!

Și uite durerea în piept.

Davenport și oamenii lui vin poimâine să asculte concepte.

Da. Doamne. Îmi dai un șervețel, te rog?

De asemenea, și e cam complicat pentru mine,

dar nu lăsa asta să-ți strice norocul.

Davenport m-a rugat să o înlătur pe Sela

și să te fac lider de creație.

Uau. Ce ai pățit?

Nimic. Nu, nimic.

Nu e ceea ce crezi.

Sunt o împiedicată.

- Mă îmbrăcam pe întuneric... - Știu că e

de la sine înțeles.

Seara trecută a fost foarte supărătoare pentru noi toți.

Nimeni mai mult decât tine, cu siguranță,

dar toți cei de aici presupun

că partea asta a vieții tale s-a terminat,

că această persoană a ieșit din viața ta.

Cu atâția clienți,

vom lua multe cine,

vom merge la multe evenimente,

poate vom lua și câte un Clio,

dar nu vrem să-l mai vedem.

E ceva cu telefonul tău.

Nu, am așteptat toată ziua să mă suni și când n-ai făcut-o,

mi-am dat seama. Trebuie să fie ceva în neregulă cu el.

Ceva nu e în regulă.

Nick, îmi pare rău. Îmi pare rău.

Sunt un om îngrozitor.

A fost o nebunie azi.

Păi

- În sens bun? - În sens bun, în sens rău.

Am avut ocazia să fac o reclamă.

- Sună bine. - E bine. E foarte bun.

După cum vezi, e foarte bine.

O să lucrez ca o nebună,

o să am multe nopți târzii, termene-limită,

migrene și...

nu prea mai e timp pentru altceva.

Asta a fost schimbarea oficială de subiect?

E un moment foarte prost, Nick.

Foarte prost.

Vreau să-l iei tu.

Nu sunt la fel de experimentat ca tine, Kate,

dar sunt sigur că trebuia să-l lași pe noptieră.

Bine. Nu spune asta, bine?

Sunt pentru cheltuielile tale de călătorie

- ...cheltuielile tale. - Știu pentru ce sunt.

Ce vrei să fac, Nick?

Vrei să-mi dau demisia?

Totul doar pentru că ai avut o conversație plăcută

- ...cu mama la telefon? - Bine.

- Adio, Kate. - Sau mințim?

Le spunem că a fost o minciună? Că a fost o glumă?

E o idee.

Da. Bine.

Mulțumesc.

Îți las cheia sub preș.

Nick, mai știi planul? Trebuia doar să pleci.

Nu-i așa?

Bună, mamă.

- Tracy o să mă omoare, am întârziat. - Luăm un taxi împreună?

Mă întâlnesc cu prietenul meu la PJ. Clarke.

- Pot s-o iau și pe Sarah? - Da, cred că da.

Carlos!

- Kate! - Da?

- Succes, va fi grozav. - Mulțumesc.

- Bună! - Mersi.

- E același lucru. - Doi dolari, te rog.

Bine.

Bine.

Scuze.

NUMĂRUL DOI ȘI NU E RĂU!

Da. Îmi pare rău, nu pot,

nu cred că voi putea prezenta ideea în după-amiaza asta.

Serios? De ce nu?

E Nick.

Stai puțin. Nick, logodnicul tău, tipul care te-a înșelat?

Da.

Doar că n-a fost logodnicul meu și nu m-a înșelat niciodată.

- Sunt complet derutată. - Știu.

Era un tip cu care

m-am fotografiat la o nuntă.

Nici măcar nu l-am cunoscut.

Era doar un străin. Când a devenit faimos,

l-am găsit

și i-am oferit bani să vină să ia cina cu noi.

L-am rugat să se facă de râs,

n-a vrut,

dar a făcut-o pentru mine.

A făcut-o pentru mine, iar eu am făcut-o pentru tine. Îmi pare rău.

Cel mai mult îmi pare rău că

m-am convins că talentul meu n-a însemnat nimic

dacă nu venea într-un pachet pe placul tuturor.

Se poate spune că m-am îmbrăcat pentru slujba pe care o voiam.

Voi părăsi biroul în 20 de minute.

- Hei! - Da?

N-a existat nicio Nick?

- Nu. - L-ai inventat pur și simplu?

Da.

Unul dintre motive a fost să fie cu mine?

Ești o fată foarte rea.

Adică...

chiar ești deosebită.

Da, știu.

Sunt deosebită.

Dar, știi, Sam,

sunt o fată bună.

Cred că asta a fost mereu problema noastră.

Sunt o fată bună.

Ești sigură?

Dacă mă schimb vreodată, pe tine te sun primul.

Sper.

Bine.

Doar câteva lucruri.

Când mi-am depus CV-ul la Young

la Young & Rubicam,

le-am spus că am absolvit printre primii unu la sută.

Adevărul e că am avut noroc că am absolvit.

Ce-ar fi să-ți iei câteva zile libere, să mergi în nord,

în Massachusetts?

Auzi muzica aia?

Înseamnă că ceremonia e pe cale să înceapă,

și treuie să te așezi repede.

Haide. Iat-o, se întoarce la locul ei.

Mulțumesc pentru ceas.

Nick, îmi pare rău.

Acum lucrez.

Știu, dar am spus tuturor adevărul.

Asta e

grozav.

- Da. - E grozav.

La revedere, Kate.

Vă rog să luați loc.

Nick!

- Eu... - Dragii mei,

ne-am adunat aici, în fața Domnului, și în fața acestei adunări,

pentru a-i uni pe acest bărbat și pe această femeie în sfânta căsătorie.

De aceea, dacă cineva are...

- Kate, muncesc. - ...motiv...

Trebuie să lucrez.

Kate, pleacă.

- Nu. - Ba da.

- Nu. - Ba da.

- Sau să tacă pe veci. - Nu!

Daniel, ai ceva să-mi spui?

N-am văzut-o în viața mea pe femeia aia.

Nu cred.

Domnișoară! Tu, de colo!

- Vorbește cu tine. - Ai ceva de spus,

- ...ce trebuie să știm? - Nu. Îmi pare rău.

Nu. Mă abțin.

Mi-a scăpat o clipă, dar mă abțin.

L-am ținut. Promit.

Doamne!

Doamne!

Îmi ții asta, te rog?

Îndreaptă-l spre mine. Îi vezi pe mire și pe mireasă?

Îi cunoști, nu?

Pot, domnișoară? Se poate?

Vino încoace!

- Ascultă, Kate... - Știu, eram calculată și dură.

- Și manipulatoare, și condescendentă. - Bine.

Mi-e dor de tine.

Știu că nu merit,

dar mi-ar plăcea să mai am o șansă.

Nu-ți cer niciun inel.

Vreau doar o întâlnire.

Doar o întâlnire.

Adică, știu cum îți place cafeaua.

Bine.

Bine.

Îți place să țopăi?

După asta e o recepție

și apoi poate mergem la un film sau ceva.

Doamnelor și domnilor.

Mulțumesc. Dacă nu mai are nimeni nimic de spus,

vă declar soț și soție. Poți săruta mireasa.

Subtitrarea: Diana Nores