Original subtitles

Pur şi simplu las-o baltă!

Nu merită.

Trebuie să fie pe undeva pe aici!

Nu este aici?

Nu mai insista!

Frate!

Nu mai căuta!

Nu a costat aşa de mult.

Bleah!

Îmi pare rău!

- Bine că te am pe tine! - Aşa este!

Dă-mi-l mie, altfel o să vomiţi!

Eu nu vomit niciodată.

Ştii ce? Înainte să te duci la culcare,

ia un Advil şi bea multă apă!

Noapte bună!

- Noapte bună! - Ne vedem mâine?

Să bei multă apă înainte să te culci!

Iisuse! Noapte bună, mamă!

E la muncă, nu răspunde, dar sigur o să sune mai târziu.

Până acum nu a reacţionat la nicio înştiinţare din partea noastră.

- Ar fi bine să sune înapoi. - Da, înţeleg.

Vreţi un pahar de apă sau o cafea?

Nu, mulţumesc!

Nu răspunde. O să mai încerc!

- Bună ziua! - Bună! Ea este fiica mea.

Bună ziua!

Mai locuieşte cineva în casă?

Nu-ţi face griji, o să explic mai târziu.

Ce înseamnă asta?

- Tata are probleme. - Ce fel de probleme?

Ceva la serviciu.

- Ai grijă cu tabloul! - Da.

Şi el ce a spus?

Îl sun acum.

Ne iau totul?

Nu este nevoie. Computerul este pe listă.

Aţi mai fost aici?

Da, evident.

- Dar toate datele mele sunt pe el. - Descărcaţi tot ce doriţi.

Ştim şi despre ăsta.

L-am cumpărat eu singură!

Va trebui să dovediţi asta.

Dar ăsta rămâne, da?

Nu putem evalua cu precizie valoarea sa artistică, doamnă Vranova.

Dacă faceţi apel, colegii mei vor face o evaluare.

Fiica mea l-a pictat când avea cinci ani.

Chiar şi aşa. Vă rog, domnilor!

De ce nu mi-ai spus că sunt aici?

Nu voiam să te împovărăm cu asta.

Tata a spus că e ceva temporar, că nu e nevoie să te implicăm.

Nu pare că e ceva temporar.

Poftim!

- Şi asta? - Nu merge.

- Şi a treia? - E a soţului meu.

Va trebui să o predea. Este pe listă.

Ce credeţi că ar trebui să facem în continuare?

Ar ajuta dacă soţul dumneavoastră ar lua legătura cu noi.

Şi dacă ar achita datoriile cât mai repede posibil.

Am înţeles.

Ştiaţi că locuinţa a fost scoasă la licitaţie?

Nu am ştiut.

Dacă pierdem casa?

Unde am locui?

Şi şcoala? Taxa trebuie plătită săptămâna viitoare.

Dacă nu mai avem bani pentru asta?

Tata nu o să permită să se întâmple aşa ceva.

Nu am avut niciodată probleme. El ştie ce face.

O să fie bine. Cu şcoala şi casa.

Lampa aia a costat 30 de mii.

Şi ei au luat tabloul tău şi o lampă de la Ikea.

E absurd.

Şi canapeaua a fost scumpă, nu?

Da.

Trebuie să plec.

Şi ce facem?

Îl aşteptăm pe tata. Nu avem ce să facem altceva.

Totul depinde de el.

Nu putem să stăm degeaba şi să aşteptăm. Să sun pe cineva?

- Să le spun să mai aştepte puţin? - Eu nu îi ştiu pe oamenii ăştia.

Să lăsăm asta în seama tatei. O să rezolve el.

Tu ai...

Ai nişte bani?

Pentru taxi.

Sunt în întârziere şi cardul meu e blocat.

- Nu ştiu, mă uit. - Mulţumesc!

- Bună, Kaja, ce faci? - Am dormit.

Trebuie să vii cu maşina mare.

- Jindriska, haide! - Te rog!

Ce s-a întâmplat? Maşina aia e prea mare.

Probleme acasă. Chiar am nevoie de tine.

Bine. O să te omor!

Mulţumesc, eşti grozavă!

- Bună! - Bună!

Nu a răspuns nimeni la uşă. Trebuie să fiţi doamna Vranova.

- Sau domnişoara? - Nu, nu locuiesc aici.

Am înţeles. Cred că avem ghinion.

O ştiţi pe doamna Vrana? Sau cum să o contactăm?

E un oraş mic, toţi se cunosc între ei.

- Scuze, mă grăbesc. Pa! - Ce păcat!

Pa!

- Bună! - Bună!

Scuze, erau nişte tipi ciudaţi în faţa casei.

Ce tipi?

Îl căutau pe tatăl tău?

Ce s-a întâmplat?

Nu sunt sigură. Dar e posibil să pierdem casa.

- Şi tot restul. - Poftim?

Ce a făcut?

Are datorii imense şi, cumva, nu a menţionat acest lucru.

E îngrozitor!

- O să mă ajuţi? - Avem 15 ani din nou?

Haide!

E greu!

Îmi pare foarte rău!

Dar o să recuperezi, nu?

Să-ţi fac o cafea?

Au luat aparatul de cafea. Nu avem decât cafea turcească.

Bleah!

- Şi mutăm toate astea? - Da, sunt obiecte de valoare.

Şi părinţii tăi ce cred?

Tata e dispărut şi mama vrea să aştepte.

Nu ar fi mai bine să aşteptăm?

Nu vreau să ni se mai ia nimic.

Şi le ducem pe toate la mătuşa ta?

Nu e departe. Nu răspunde la telefon, dar e în regulă, mă place.

Cu ce începem?

Canapeaua? Eşti nebună?

Este cel mai scump lucru pe care nu l-au luat.

Începem?

- Ai grijă! - Da.

- Nu merge! - Trebuie să ne rotim.

Stai, deschid eu uşa.

- Trebuie să schimb mâna. - Alunecă!

- Totul bine? - Da.

- Ai grijă! - Îmi pare rău!

La naiba!

La naiba!

La naiba!

Fir-ar să fie!

La naiba!

La naiba!

La naiba!

La naiba!

Fir-ar să fie!

La naiba!

Ţi-a scris Adam? Nu ştiam că s-a întors.

Cred că da.

Nu mai vorbiţi?

Hai să mergem la petrecerea lui în seara asta!

Nu am chef să ies.

De ce nu?

- O să fie bine, nu-ţi face griji! - Nu vreau să vorbesc despre asta.

Nu ai spus că nu mai bem?

Nu trebuie să bem.

Adam încă e îndrăgostit de tine.

- Nu se poate. - Ba da.

Dar tu eşti prea fraieră să-ţi dai seama.

Şi viaţa ta romantică este rezolvată.

Nu fi răutăcioasă!

Scuze! Totul în regulă?

Da.

Tu tot îmi dai ordine, dar cum rămâne cu David?

Nu am mai vorbit de când s-a mutat.

- Bine, scuze! - Nicio problemă!

Ascultă sfatul meu! Adam este singur. Şi tu la fel.

Şi amândoi veţi fi singuri până vă cuplaţi.

Nu te mai uita aşa!

- Încă eşti mahmură? - Cu siguranţă.

- Să conduc eu? - Şi tu eşti în aceeaşi stare.

O să treacă până terminăm cu asta.

Haide!

Am o problemă,

M-am trezit şi mi-am dat drumul.

Am o a doua problemă, am mâncat piersici şi mi-am dat drumul.

Am o treia problemă, m-am uitat la telefon şi mi-am dat drumul.

Am o a patra problemă...

- Zahăr? - Nu, mulţumesc!

- Lapte? Nu vrei nimic? - Nu.

Ce haos! Nu aşteptam musafiri. Cum e la şcoală?

Încep cursurile de master la toamnă.

Eu sunt cam agitată. Mă ocup de nevoile tuturor.

Serveşte! Nu mă aşteptam să vii.

Voiam să te rog ceva.

Pot să las nişte mobilă aici, pentru o perioadă scurtă de timp?

Nu e o casă prea mare, abia avem noi spaţiu.

Nu sunt multe obiecte şi e doar pentru câteva zile.

Vorbesc serios, abia avem noi loc.

- Dar băieţii s-au mutat. - Încă îşi ţin lucrurile aici.

Nu e un moment potrivit, vrem să renovăm casa.

- Şi în garaj? - Acolo ţinem maşinile.

Ar putea una dintre ele să stea parcată afară?

Domnişoară? Abia am curăţat piscina.

Îmi cer scuze!

Nu mai avem alte lucruri de valoare. Suntem o familie!

Nu e vina acestei părţi a familiei!

Tatăl tău are datorii şi la noi.

- Nu am ştiut. - Aproape un milion.

Acum un an, stătea acolo, voia să împrumute bani.

Nu ne-a dat înapoi nimic. "Peste o săptămână, două..."

Am amânat renovarea, pentru că nu avem bani.

Îmi cer scuze, pot să merg la baie?

Sigur. Prima uşă pe dreapta.

Mulţumesc!

Omul e o gaură neagră. Nu ştiu în ce s-a băgat.

În ce a investit banii? O să-i mai recupereze?

I-a cheltuit pe vacanţe,

în timp ce acoperişul nostru se dărâma.

Nu poate fi adevărat.

O să vă dea banii înapoi, o să vorbesc eu cu el.

Nu am la cine să apelez.

Nu-ţi face griji, o să fie bine.

- Nu e aia intrarea? - Nu ştiu, nu prea vin aici.

E o sonerie aici.

Da?

E cineva?

- Bună ziua, mă auziţi? - Da, vă rog!

Îl caut pe tatăl meu. Domnul Vrana. Este aici?

Nu a mai fost aici de mult timp. Nu mai are biroul aici.

Poftim?

- Nu mai are biroul aici. - Cum adică?

Nu ştiu. Nu a mai venit aici din luna ianuarie.

Înţeleg! Ştiţi unde s-a mutat?

Chiar nu ştiu.

Mulţumesc, la revedere!

Mai lipseşte să afli că ai fost adoptată!

Poţi să mai stai cu mine?

Da.

Eşti bine?

Ştiai că David are o nouă iubită?

Serios?

A pus poze cu o tipă sexy cu tatuaje.

Îmi pare rău, Kaja!

Măcar nu trebuie să plătesc chirie.

Ar trebui să ne găsim un apartament şi să locuim împreună.

Serios.

Nu-mi permit, am doar o slujbă cu jumătate de normă.

E posibil nici să nu mai am casă.

Nici măcar nu pot plăti taxa pentru facultate.

La naiba cu toate! Nu trebuia să fie mai simplu?

O să mutăm toate lucrurile la mine acasă.

Părinţii mei sunt plecaţi până săptămâna viitoare.

Când se întorc, îi pun în faţa faptului împlinit.

Mulţumesc!

Eşti norocoasă că mă ai!

- Bună ziua, domnişoară Vrana. - Bună ziua!

Mi s-a părut mie că vă cunosc!

- Cred că vă înşelaţi. - Nu!

Suntem prieteni cu domnul Vrana. Cu tatăl dumneavoastră.

Şi ce?

- Noi trebuie să plecăm. - Da.

Nu putem să oprim.

Doar stăm de vorbă, nu?

Vă grăbiţi?

Asta nu e treaba voastră.

Tatăl dumneavoastră nu răspunde la telefon şi nu dăm de el.

Nu vă pot ajuta. Nu ştiu unde este.

- Sunaţi-l! - Nu răspunde!

Asta nu e prea grozav.

Îi datorează bani clientului nostru şi se pare că ne evită.

Asta n-are nimic de-a face cu mine! Vă rog să plecaţi!

Da.

Bine, o să chem poliţia!

Îţi baţi joc de mine?

Cum îndrăzneşti? Lasă-mă în pace! Nu mă atinge!

Calmează-te! Hai să ţinem legătura!

Îmi pare rău, sunt foarte neîndemânatic!

Îmi cer scuze!

O zi bună!

Ce nenorociţi! Eşti bine? Te-a opărit?

Ce naiba a fost asta?

La naiba!

Fir-ar să fie!

O să dureze o veşnicie!

Jindra!

Jindra! Kaja!

- Bună! - Nu m-aţi auzit?

- Scuze! Bună! - Bună!

- Sau mă ignoraţi? - Da, sigur!

- Ce faci aici? - Am ieşit cu mama la cafea.

Şi voi? Ce faceţi aici?

Mutăm nişte lucruri la Kaja.

- Nu aţi luat o firmă de mutări? - M-a prins!

- Veniţi în seara asta? - Da, sigur.

- Şi tu? - Da.

- O să văd dacă ajung. - O să vină.

Nu vor fi mulţi oameni, dar a trecut ceva vreme!

Aşa este.

- Şi cine mai vine? - Tată?

- Vin băieţii... - Poftim?

Vine şi Linda, posibil să vină şi Ema.

Kaja, scuze, mă întorc imediat.

Unde te duci?

Ştiai că Ema şi Prokop sunt împreună?

Nu se poate!

- Bună! - Te-am tot sunat.

Unde ai fost?

- Urcă, îţi povestesc. - Ce vrei să spui?

Urcă în spate, pe locul din faţă sunt multe chestii.

Unde mergem?

Trebuie să fac nişte chestii cu tine, nu durează mult.

Sunt cu Kaja.

O să înţeleagă. Kaja!

- Bună! - Bună!

O aduc înapoi în scurt timp.

Ai văzut?

Nu-mi venea să cred!

În primul an se urau!

- Aşa este. - Nu se potrivesc deloc!

Se vor despărţi în câteva săptămâni.

O să te sun înapoi. Nu pot să vorbesc acum.

Nişte tipi care te căutau pe tine m-au hărţuit.

Ţi-au făcut ceva?

Nu.

Bine.

Fac asta pentru că nu pot face altceva.

Dacă te mai supără, sună la poliţie.

Nu-ţi face griji, o să mă ocup eu de ei.

Ştii că vor să ne ia casa?

Sigur că da.

Mă ocup de asta. Am vorbit cu mama.

Mătuşa mi-a spus că le datorezi şi lor bani.

Grozav, mătuşa Zuzana!

Nu crede nimic din ce zice ea!

E o persoană care te caută numai dacă are nevoie de ceva.

Când am avut eu nevoie de ajutor, şi-a ieşit din fire.

O să pierdem casa?

Mă ocup de asta. Nu o să pierdem nimic.

Nu ne pot lua nimic.

- Nu mai ai niciun birou. - Sigur că nu.

Nu mai merita cheltuiala. Acum biroul meu e mobil.

Unde mergeaţi tu şi Kaja?

Voiam să salvăm ce a mai rămas în casă.

Poftim?

Voiam să ducem acasă la Kaja nişte lucruri.

Ce lucruri?

Canapeaua, nişte bijuterii. Nişte chestii pe care nu le-au luat.

Doamne! Ce prostie!

Nu am ştiut ce să fac, aşa că...

Dacă o să am nevoie de ajutorul tău, o să te anunţ.

O canapea? Nişte inele? Astea sunt mărunţişuri.

- Au luat aproape totul. - Şi?

Am crezut că ajut.

- Unde mergem? - Ei, bine...

Ar trebui să ne intre nişte bani buni zilele astea.

Dar e târziu.

Lucrez la un proiect frumos. Case grozave, imobiliare profitabile.

Când o să le vindem, o să câştigăm foarte bine.

Ne-am dat seama că trebuie să mai facem investiţii.

A trebuit să împrumut bani. Asta e ceva normal.

Eu şi mama ta nu mai putem lua un împrumut,

acum că executorii au intrat pe fir.

Am nevoie de cineva care să nu aibă probleme.

O persoană de încredere.

Aşa că m-am gândit să iau un credit în numele tău.

O să primesc banii înapoi în maximum o săptămână.

Maximum o săptămână.

Cine o să-mi dea mie bani? Cum o să-i dau înapoi?

Nu o să-i dai înapoi. Mă asculţi?

O să primesc banii într-o săptămână. O să achit eu creditul.

Nu ar fi bine să dăm banii executorilor?

Ca să nu pierdem casa. Sau să-i plătim pe tipii ăia?

- Scuze, ştiu că... - E în regulă.

Dacă ar merge aşa cum spui tu...

Nu poţi să cheltui banii dându-i unor bătăuşi.

Mai întâi, trebuie să încasezi o sumă mare, apoi plăteşti datoriile.

Încet. Nu trebuie să ne grăbim.

Asta e important.

Avem nevoie de bani să terminăm proiectul,

ca să terminăm construcţiile,

apoi vindem locuinţele,

şi, imediat ce le vindem, scăpăm şi de datorii.

Şi o să fim bine.

O să-ţi cumpărăm un apartament. O să studiezi în Marea Britanie.

O maşină pentru tine, una pentru mama, una pentru mine.

O să investim în imobiliare.

Aşa se fac investiţiile pentru pensie.

Trebuie să-ţi plăteşti datoriile încet, puţin câte puţin.

Aşa face toată lumea.

Şi dacă planul nu merge, şi banii nu vin aşa repede?

Totul este sub control.

Nu ne aşteptam să fie totul aşa de scump,

dar o să merite.

Şi o să reuşim datorită ţie.

- Bună! - Bună!

Minunat!

A trecut ceva timp! Uite!

S-a făcut mare acum!

- V-aţi cunoscut acum 15 ani. - Este posibil.

Nu-mi amintesc!

- Pot să-ţi ofer ceva? - Nu prea am timp.

Bine.

- Ai verificat? - Sincer...

Nu pot lucra aşa.

Nu poţi să mă suni şi să-mi ceri ceva imposibil.

Ştiu că m-ai ajutat, şi aş vrea să-ţi întorc serviciul,

dar nu aşa.

Timpurile sunt complicate.

Durează mult timp şi procedura este diferită.

Procesul de aprobare pentru suma asta este mult mai lung.

Pur şi simplu este imposibil.

Înţeleg că este din scurt.

Foarte din scurt.

Dar mereu ne-am descurcat în aceste condiţii.

Un împrumut rapid. Îmi daţi banii acum, vi-i dau repede înapoi.

Da. Dar nimeni nu poate lua un credit de 3 milioane atât de repede.

Aş avea probleme dacă aş proceda diferit.

Înţeleg, dar există o cale, nu?

Desigur. Dar suma va fi mult mai mică.

Ai aici o estimare. Aruncă o privire!

Dacă îl vrei azi, ai timp până la ora 15:00.

Mult noroc atunci. Îmi pare rău!

- Nu pot face nimic. - E în regulă.

- Dosarul dumneavoastră! - Îl puteţi păstra.

Ei, bine...

E în regulă.

Trei milioane. Tată?

PROPRIETATE CONFISCATĂ

Ar fi minunat. Mulţumesc!

Nimic?

Nu.

Frumoasă casă!

Ai avut şi tu una la fel!

Verificaţi datele personale!

Aici aveţi documentele şi cardul.

O să verific încă o dată condiţiile pentru creditul de consum.

Mulţumesc foarte mult!

Haide!

E drăguţ că ai ascuns canapeaua, dar e complet inutil.

Doar aşa îţi poţi ajuta familia.

Aşa cum am făcut şi eu.

Şi cum o să fac în continuare.

Cât datorezi?

Este greu de zis. Eu am datorii la unii, alţii au datorii la mine.

- Îmi cer scuze că aţi aşteptat. - Nu este nicio problemă!

Propunerea a fost analizată.

Răspunsul s-ar putea să vă dezamăgească.

Domnişoara Vranova nu poate primi un împrumut atât de mare.

Care este plafonul maxim?

Pentru moment, 350 de mii de coroane.

Dar am discutat despre 700 de mii, nu?

Da, dar are o slujbă cu jumătate de normă, câştigă 13 mii de coroane.

Nu poate lua decât un credit de 350 de mii de coroane.

Poate ar trebui să discutaţi cu alţi colegii cu mai multă experienţă.

- Mă tem că... - Vă rog!

Mama ştie?

Poftim?

Mama ştie?

Am primit confirmarea.

Bine, nu mai contează, luăm creditul de 350 de mii.

Minunat. O să vă explic sistemul de rate.

Nu va fi necesar, daţi-ne documentele

şi suma respectivă.

- Domnişoara ar trebui să ştie... - Domnişoara se descurcă.

Daţi-ne banii numerar, mulţumesc!

Bine. Putem fixa o întâlnire săptămâna viitoare?

Avem nevoie de bani rapid. Face-ţi aranjamentele necesare, vă rog!

Aici putem retrage 100 de mii.

Puteţi retrage o suma similară de la bancomatul de afară.

Şi mâine puteţi face o altă retragere.

Nu o să mă laşi să mă descurc singură cu chestia asta, nu?

Sigur că nu.

Mă duci înapoi acum?

De ce te grăbeşti?

Mă aşteaptă Kaja.

Poate să aştepte. Asta e mai important.

Dar am terminat.

Nu am terminat.

Nu am obţinut ce avem nevoie. Mai facem o oprire.

Ultima. Îţi promit!

Bună, Kaja, îmi pare rău, poţi să mă mai aştepţi puţin?

Sau ştii ce?

Du-te acasă, te sun eu. Pa!

Vrei şi tu?

- Nu. - Nu îţi e foame?

Nu, deloc.

Stai! Poţi să te duci să plăteşti pentru aspirator, te rog?

Doar apasă butonul, e chiar acolo!

Are sens când maşina e confiscată?

Nu este complet inutil?

Jindriska, trebuie să renunţi la atitudinea asta de om învins.

Trebuie să vezi partea bună a lucrurilor!

Altfel o să renunţi la viaţă complet!

Nu renunţ la nimic.

Nu vreau să ajung un om al străzii.

Nu o să ajungi pe străzi.

Încetează!

Nu mi-ai răspuns.

Poftim?

Ce datorii ai?

Nu este important. Am un plan.

Am nevoie doar ca tu să înduri nişte dificultăţi.

Şi alţi oameni cărora le datorezi bani îndură şi ei dificultăţi?

Asta nu are nicio legătură.

El este!

- Bună! - Bună!

- Mulţumesc! - Bună!

- Cred că glumeşti! - Uite!

Timpul zboară, nu-i aşa?

Data trecută când te-am văzut, erai o fetiţă.

Nu-ţi aminteşti de mine, nu?

Şi fetele mele au crescut. Timpul chiar zboară.

O femeie în toată firea.

Şi micuţa asta o să crească în curând.

E supărată. Întreab-o şi pe soţia mea!

Ea s-a dus la masaj azi, şi eu stau cu copilul,

dar sunt foarte obosit.

Vrei un fum?

Te duci la plimbare?

Aşa e foarte bine.

Ce e cu tine? Dacă ai sunat, nu e bine, nu?

Am avut şi zile mai bune.

Dar pot să rezolv cu ajutorul tău.

Nu ar trebui să-ţi dau mai mult.

Nu am avut niciodată probleme, aşa că o să încerc.

Mulţumesc!

Ai grijă!

Da?

Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar nişte oameni s-au enervat.

Gândeşte-te la capabilităţile tale!

Nu-ţi face griji, ştiu ce fac.

Deci, 500 de mii azi şi două milioane săptămâna viitoare.

Nu pot mai repede de atât.

Ştiu că e un împrumut pentru tatăl tău, dar tu eşti garanţia pentru el.

Dacă lui i se întâmplă ceva, tu trebuie să plăteşti.

Nu-ţi face griji, totul va fi bine.

Ţi-i dau înapoi în două-trei săptămâni.

Să fim optimişti!

Muncim pentru viitorul copiilor noştri.

Elvirka!

Apreciez că mă pot baza pe tine.

Eşti puternică! La fel ca mine.

Nu vreau să fiu ca tine.

Tot ce am făcut a fost pentru tine.

Mulţumesc foarte mult!

Minunat! Pentru ce anume îmi mulţumeşti?

Poate îmi mulţumeşti pentru vacanţele la mare.

Poate îmi mulţumeşti pentru toate sporturile pe care le practici.

Mulţumeşte-mi pentru studiile făcute în Marea Britanie!

Mulţumeşte-mi pentru camera ta mare, în casa aia mare!

Nu eşti recunoscătoare pentru nimic.

Eu nu am cerut nimic din toate astea!

Ascultă-mă!

Bună, Milan!

Da.

Sunt pe drum!

Nu!

- Opreşte maşina! - Poftim?

- Opreşte maşina! - Aici?

Nu, nu vorbesc cu tine.

Mulţumesc foarte mult!

Mamă, nu vin acasă în seara asta.

O să văd.

Da.

Tu crezi că tata ştie ce face?

Nu ştiu ce să cred.

Bine.

Bine. Vorbim mai târziu!

Şi eu te iubesc. Pa!

680, 82, 84,

6,8...

690 de mii.

Nici nu par aşa de mulţi.

- Ce faci cu ei? - Nu ştiu.

Nu am avut timp să mă gândesc la nimic.

Nici nu ştiu ce s-a întâmplat dimineaţă, şi acum am peste 500 de mii.

Nu am niciun motiv să nu am încredere în tata.

Nu ai niciun motiv?

A împrumutat 700 de mii în numele fiicei sale,

fără nicio explicaţie.

A fost un ticălos şi s-a purtat urât cu tine.

Nu pot să-l las.

- E terminat şi noi la fel. - Şi te-a băgat şi pe tine în asta.

Vor să vă ia casa,

cine ştie de la câţi oameni a luat bani.

La ce foloseşte împrumutul ăsta?

Ce ştii tu?

Poate e suficient ca să păstrăm casa.

- Toată lumea l-a lăsat baltă! - Da, sunt mai isteţi ca tine.

Îmi pare rău!

Dă-i banii şi o să plăteşti datorii până mori.

Fără studii în străinătate, fără călătorii.

O să plăteşti o datorie care nu este a ta.

A promis că e vorba de numai câteva săptămâni.

Şi de ce ai fugit? Dacă ai atâta încredere în el.

La naiba!

Nu o să-i dai, nu-i aşa?

- La naiba! - Nu răspunde!

- Ştie că sunt aici. - Prostii, nu ştie!

- Ba da. - Ba nu, nu ştie.

Rămâi calmă!

Nu-ţi face griji!

Bună ziua! Ce mai faceţi?

Bună, Kaja! Jindra este aici?

Nu, nu este aici.

Ştii unde aş putea să o găsesc?

Nu ştiu. Eu dormeam.

Credeam că e cu dumneavoastră.

Da, dar ne-am despărţit. Deci nu e aici?

- Nu ţi-a scris, nu te-a contactat? - Nu, nimic.

Dar am lucrurile dumneavoastră.

Îmi cer scuze, a fost o idee nebunească.

Poţi să le ţii o vreme aici? O să se ocupe ea.

Sigur. Vă pot ajuta eu cu ele.

Nu. Sunt puţin...

Sunt puţin ocupat. O să le ia ea.

- Bine. - Mulţumesc.

O zi frumoasă!

Dă-mi un semn dacă te sună!

- Da, sigur! - Mulţumesc!

- La revedere! - Pa!

Nişte străini au venit în casa ta

şi au făcut poze şi nimeni nu ţi-a spus şi ţie.

- Şi toate lucrurile sunt licitate. - Da.

E incredibil!

Uită-te la vilele astea! Şi astea sunt scoase la licitaţie.

- Pe acelaşi site? - Da.

Asta e drăguţă.

Ştiu că tatăl tău te presează.

Gândeşte-te mai bine!

Nu putem să stăm aici, să dormim, şi să nu trecem prin situaţia asta?

Te rog!

Ce zici de ăştia?

De ce nu?

Ia şi asta!

Vrei şi tu?

Deschide gura!

Şi banii?

Ce-i cu ei?

Ce facem cu ei?

Ai o geantă?

Care să meargă cu ţinuta asta?

- Vrei să-i luăm cu noi? - Ai o idee mai bună?

Am atât de multe idei!

- Ce ai făcut? - Nimic! Gata! E superb!

- Sclipici? - Nu.

Bună!

- Bună! - Ciao!

- Bună! - Salut!

Totul e în regulă.

- Bună! Aţi venit! - Bună!

Grozav! Avem bere şi de toate.

Bună!

Ai venit direct de la aeroport?

- Mă bucur să te văd! - Ia loc!

Salut!

În sfârşit împreună!

Salut!

Ce putem face?

Bună!

- Un toast! - Noroc tuturor!

Pentru Adam, noroc!

Mulţumiri tuturor!

Mulţumesc, băieţi!

- Îi este cuiva foame? - Da.

Aici?

Aici?

- Aici? - Da.

Bine.

- Cu peisajul. - Flora este foarte importantă.

Întotdeauna. Nicio grijă!

Să facem un selfie!

- Zâmbeşte! - Se vede toată lumea în poză?

Mai mult!

- Îl iau eu! - Da.

Să ne întoarcem la băutură!

Noroc!

- Cu Prokop! - Da? De când?

Nu ştiu!

L-am întrebat dacă sunt împreună. Şi el a zis da, dar parcă era secret!

Eu am spus-o la întâmplare. Nu aveam confirmare.

Şi eu tot de la Kaja ştiu.

Ce decoraţii frumoase, bravo!

Şi în California este frumos. Aici, oamenii rămân blocaţi.

Şi tu?

E posibil să merg la studii la Londra, în toamnă.

La Londra? E grozav!

O să vedem! Mi-ar plăcea să călătoresc cât sunt acolo.

Cu siguranţă!

- A mea... - A ta e mai bună.

- Mulţumesc! - Cu plăcere!

Te bucuri că te-ai întors?

- Da. - Rămâi aici?

M-am întors la "Mama Hotel", dar...

Nu mă ţine nimic aici, doar familia şi prietenii.

- Ai nişte şerveţele? - Nu am.

La naiba!

Melc!

- Acolo. - Bine.

Borsetă idioată, nici nu pot să mă aplec.

Arunc-o pe foc!

Asta ar fi incredibil!

Hai să luăm banii şi să plecăm undeva departe!

Putem să-i folosim să-mi plătesc şcoala.

Eşti plictisitoare!

Ce e cu Adam?

O să se întâmple ceva?

De ce nu?

Hei!

- E berea mea? - Da.

- Jindra, tu unde te muţi? - Poftim?

- Te muţi? - Da, nu am apucat să vorbim.

Nu, e ceva temporar...

Părinţii mei

vor să renoveze casa, aşa că am duce câte ceva la Kaja.

Mult succes!

Şi noi renovăm.

Trebuia să fie totul gata în mai şi au terminat acum o săptămână.

- Şi dezordinea... - Săraca de tine! Te compătimesc.

- Nu mai fac asta niciodată. - Chiar aşa?

Te-ai descurcat? Ai avut nevoie de terapie?

Tocmai v-am împărtăşit vouă!

Dacă aş avea apartamentul meu, nu mi-ar păsa de dezordine.

Şi unde o să stai?

O să stau cu Kaja momentan. Părinţii mei pleacă în vacanţă.

L-am văzut pe tatăl tău azi.

S-a bătut cu nişte tipi şi apoi a plecat.

Cine mi-a luat salteaua de yoga?

- Serios! - Tu ai folosit-o o dată!

Jindriska!

Ce faci?

Gata, Jindriska!

Vrei să mergi acasă sau la mine?

Gata! Nu mai plânge!

- Ce este? - Urăsc asta! Urăsc chitara.

Ştiu, dar am făcut focul, aşa că se impune...

Doar puţin.

- Cântă! - Ce să cânt?

Orice.

Care este melodia pe care ai cântat-o la şcoală ultima oară?

Ceva... mi-am dat drumul?

- Îmi pare rău! - Ce este?

Îmi cer scuze!

De ce?

Îmi pare rău! E numele melodiei.

Sunt idioată!

Mi-am amintit de cântecul ăla azi.

Îl cântăm?

Am o problemă, m-am trezit şi mi-am dat drumul.

Am o a doua problemă, am mâncat piersici şi mi-am dat drumul.

Am o a treia problemă, am verificat telefonul şi mi-am dat drumul.

Am o a patra problemă, mi-ai trimis o poză cu tine şi mi-am dat drumul.

Îmi pare rău!

Îmi pare rău!

Am o a cincea problemă, te văd şi îmi dau drumul.

Am o a şasea problemă, îţi laşi părul pe spate şi îmi dau drumul.

Am o a şaptea problemă, îţi scoţi bluza şi îmi dau drumul.

Am o a opta problemă, eu termin înaintea ta.

Aş vrea să dureze mai mult, eu termin înainte să încep.

Tu ai spus că ar trebui să mă gândesc la alte fete.

Unele mai în vârstă, unele mai plinuţe.

Îmi pare rău!

Îmi pare rău!

Am o a noua problemă, îmi dau drumul şi când nu mă uit.

Am o a zecea problemă, tu mă muşti şi eu îmi dau drumul.

Am o a unsprezecea problemă, îmi tot cer scuze.

Am a douăsprezecea problemă, sunt surprins că ea vrea s-o facă.

Mi-ar plăcea să dureze mai mult, eu termin înainte să încep.

Tu ai spus că ar trebui să mă gândesc la alte fete.

Unele mai în vârstă, unele mai plinuţe.

Îmi pare rău!

Îmi pare rău!

- Se stinge focul! - Foloseşte chitara!

- Ce facem? - Un tur al casei! Haide!

Unde este lanterna?

Aici!

Mulţumesc!

- Un păianjen gigantic! - Bleah!

Ai grijă, e o gaură!

Pe stânga, o bibliotecă de stejar masiv.

Aşa.

Aici ar putea fi o saună. Sau un dulap.

- Un dulap. - E foarte util.

- O cameră de zi. - Cu vedere la mare?

Cu vedere la alte case.

Uite! O canapea imensă de piele.

Un televizor care iese din pardoseală şi e mai mare decât mine.

Bucătărie cu blat de marmură, două frigidere şi congelator.

Un lift.

- Un lift pentru servitori? - Pentru toată lumea.

Baia, colac de toaletă cu încălzire şi bideu.

Şi un birou. Sau camera copilului. Sau sală de sport.

- O sală de sport? - O sală de sport!

Toate pardoselile sunt încălzite.

În garaj încap trei maşini. Ai propriul teren de tenis.

- Da. - Şi asta e tot.

Bine. O să mă gândesc şi o să vă sun.

- Mulţumesc pentru vizită. - Plăcerea a fost a mea!

Am o întrebare, dar promite-mi că nu o să râzi!

Întreabă-mă orice! Nu o să râd.

Probabil.

Bine. Promit! Nu o să râd!

Îţi aminteşti vara în care ai plecat?

Da.

Eram împreună sau nu?

Cred că da, cam aşa.

Cam aşa. Deci nu eram împreună.

Cred că lipsea ceva.

Eu credeam că am fost împreună. Ai stricat nişte amintiri frumoase.

Îmi pare rău!

Îmi pare rău, nu pot să beau şi să merg în acelaşi timp.

Poftim!

Vrea cineva să bea ceva?

- Da. - Poftim!

Aşteaptă puţin, o să ajungă şi la tine!

- Lasă-ne şi nouă ceva! - Scuze, o să fie cam scârbos.

- Băutură cu salivă. - Da.

- Dezgustător! - Cine vrea?

Eu vreau.

Încetează, e dezgustător!

Eşti bine?

Nici nu ştiu.

Simt că e o problemă serioasă,

tatăl meu nu va rezolva nimic, totul o să fie şi mai rău.

Nu vreau să-mi distrug toată viaţa.

Vrei să mergem la mine? Vrei să vin cu tine acolo?

Nu. Nu cred. Mă descurc.

Eşti sigură? Ştii că nu eşti singură, da?

Da, ştiu!

Orice!

Dar gata cu mutatul mobilei!

- Noapte bună! - Noapte bună!

Ne vedem?

- Te anunţ eu. - Bine.