Original subtitles

Ce? Te rog!

Mulțumesc.

Dar-ar dracii!

Alaska nenorocită.

La podea! Culcat!

Bine, gata. Da. Fir-ar!

- Haide, prințesă. - Cooperez, da?

Liber.

Te-am prins.

Salutare, Winston. Cum mai ești?

Ce?

Sunt Madolyn Harris, șerif federal.

Ești un om greu de găsit.

Vreau să facem o înțelegere. Hai să facem una.

Sunt tăieței cu pui.

Aruncați-l pe pat.

Nu pe cuvertură Nu pe ea. Înțeapă!

Înțeapă tare.

Winston, vrei o înțelegere?

Depune mărturie împotriva lui Moretti.

Bine.

Dar vreau imunitate completă și multă protecție.

- Bine. Stai să dau un telefon. - Bun.

Harris la telefon. Da. L-am prins.

Ascultă, vrea o înțelegere.

Recepționat. Ține-mă la curent.

- Ce-au spus? - Fă-te comod. Durează câteva zile.

Nu vreau să fiu tipul ăla...

dar trebuie să merg la baie.

Nu te uita așa la mine.

M-au speriat de moarte oamenii tăi.

La ce te așteptai?

- Puțină intimitate? - Poți fugi.

Înțeleg.

Dar dacă nu-mi dai jos cătușele, tu te vei ocupa de toată treaba.

Bob, Jeff.

- Da, doamnă. - Am ceva pentru voi.

Urcă.

- Ce naiba-i ăsta? - Un charter, Winston. Urcă.

Bine.

Doar c-ai spus c-am închiriat un avion privat,

eu mă gândeam la Gulfstream sau Learjet,

de nivelul lui Jay-Z.

Mă gândeam că vom servi șampanie. Nu dimenhidrinat.

N-am menționat acel tip de avion.

Am spus avion privat și exact asta-i ăsta.

- Nu. - Mâinile.

Nu-i un avion. E un zmeu cu centuri.

Sincer, prefer să zbor cu Spirit Airlines.

Winston, ce vrei să-ți spun?

Data viitoare, ascunde-te în Miami, poate ai noroc.

Faci pe Unabomber cu mine și mă târăști până-n Alaska,

opțiunile sunt destul de limitate.

Nici nu cred că poți ateriza alt tip de avion aici.

- E greu să stai ascuns în Miami. - Da, și ce bine ți-a făcut.

Mergeți voi. Vin imediat.

- Van Sant. - Sunt Madolyn.

- Începeam să-mi fac griji. - Nu-ți face. Plecăm imediat.

Cooperează?

- Dacă refuză, îl pot curenta? - Sigur.

Sunt aici. Te pot auzi.

Trei zile cu el în motel. N-a tăcut niciodată.

Te rog. Ți-a plăcut fiecare moment.

- Nu-mi spune că ți-e dor de birou. - Nu, serios, Caroline.

Mulțumesc că m-ai trimis iar pe teren. Știu că ai rețineri.

Nu-mi mulțumi încă. Judecătorul Martin s-a retras.

Îți dau trei încercări cine crezi că-i ia locul.

Stewardesă, e ceva de mâncat pe avion sau doar de ronțăit?

- Taci, Winston. - Da, bine. Doar ronțăieli.

- Mai ești? - Da. Cu cine l-a înlocuit?

- Cu judecătorul dat naibii. - Falco?

Da, știu. E foarte metodic, nu ne lasă să amânăm data procesului.

- Glumești. - Va fi bine.

O echipă te așteaptă în Anchorage.

Bine.

Vom fi acolo...

Vom fi în vreo 90 de minute.

- Unde a dispărut? - Bun.

Avocații lui Moretti vor să ne întârzie, dar am făcut calculele.

Putem ajunge în New York pe dimineață.

- Doar vino. - Bine.

Sună-mă din Anchorage. Ca la carte, da? Nu ne face de râs.

Trebuie să închid.

Vor fi distracții pe avion sau știi ceva scheme de magie?

Ofițer Harris? Daryl Booth.

Sper că-ți place zborul. E o zi frumoasă pentru zbor.

Recunosc, nu las pasagerii să urce înaintea mea.

E pentru siguranța ta.

Serios?

- Ce ai acolo, Glock sau... - Ne cam grăbim, dle Booth.

Da, doamnă.

Sigur nu vrei să stai cu el în spate?

Nu.

Da, e greu cu toată tensiunea sexuală.

- Doar că n-ar trebui supravegheat? - E încătușat, dle Booth.

- Nu merge nicăieri. Crede-mă. - Bine. Tu ești șefa. Doar că...

- N-am mai dus un fugar până acum. - Martor.

- Ce? - Taci, Winston.

- Sunt martorul guvernului, nu-s fugar. - Winston.

Doar zic, tehnic suntem de aceeași parte.

Să nu mai aud un cuvânt.

Bun, avem de-a face cu nori puțini și vând ușor.

Aș aprecia dacă n-ai vorbi cu prizonierul.

Da, doamnă.

Scuze, doar că... N-am mai mers nici cu-n șerif federal.

Am mers o dată cu șeriful Faulk. A fost tare de tot.

Bun. Centrul Anchorage, N208UU aici.

Gata de decolare din Crooked Creek, pista 34.

Recepționat. N208UU. Gata de decolare, pista 34.

- Gata? - Da.

Mereu e așa turbulent?

Nu-ți place muzica?

Te înțeleg. Dar aici, ai nevoie de ea să treci peste vânt și lupi.

Vezi? Ea înțelege.

Mereu e turbulent aici.

Ar trebui să treacă odată ce ajungem la peste 1000 de metri.

Dacă ți-e rău, nu-ți face griji.

Știi câți pasageri și-au lăsat mâncarea aici?

Aș putea deschide un bufet.

Mă auziți?

Dacă am nevoie la baie?

Fumezi?

- Nu, m-am lăsat. - Iau eu una.

Da, nu-i la fel, nu?

Ești bine cu gâtul?

Ai o zgârietură.

De la instalații. Riscul profesional.

Haide!

- De ce-i în lanțuri? - Haide!

A spus că-i martor. De ce-i legat?

E un risc de-a fugi.

- Parcă erați de aceeași parte. - E un mincinos.

Ce-a făcut?

Bine. Uită c-am întrebat.

Trebuie să înțelegi că am dus doar pescari bețivi

sau nebuni ce vor să experimenteze adevărata natură.

Doamne, sunt un pilot local.

N-am văzut niciodată o așa frumusețe de fată de oraș.

Zbori de mult?

Da, tata pilotează o aeronavă agricolă în Texas.

Am insecticidu-n sânge.

Mulțumesc. Sunt foarte crispată, manipulatoare.

Aș vrea să fiu într-o relație cu tine să pot controla...

Mie-mi convine.

Dacă eram verișori, eram căsătoriți deja.

Pilotez avioane charter de vreo 15 ani.

N-am plecat niciodată d-aici.

O iau razna. Scuze. Fosta mereu zice că vorbesc mult.

- Frumos, așa-i? - Da, așa-i.

Te vei obișnui.

Fir-ar.

- E totul în regulă? - Da, e bine.

Nu-ți face griji.

- Vechitura asta mai face nazuri. - Nu ai GPS?

Nu-i mare scofală. Se întâmplă săptămânal asta.

Nu-i ceva serios. Zbor pe ruta asta tot timpul.

Peste 75 de minute vei fi la sol,

iar tu și prietenul tău sau martor, veți fi în drum spre Seattle, promit.

- N-ar trebui să ne întoarcem? - Nu. Adică-i decizia ta.

Eu oricum sunt plătit. Vine vreme rea dinspre nord.

Dacă ne întoarcem, vom sta la sol câteva ore.

- 75 de minute. - Știu drumul. Te voi duce acolo.

- De cât timp ești cu federalii? - De aproape opt ani.

- Și-ți place? - Sunt momente.

Ce naiba a fost aia?

Suntem în regulă.

- Scuze. - E în regulă.

Ne-a atacat o pasăre. Nu-i mare lucru.

Decât dacă ești pasărea.

Da. Mă înalț puțin în caz că-s mai multe.

Nici prea sus că după leșinăm.

- Ești bine? - Avionul...

Avionul e bine.

O să stau diseară să șterg sângele,

dar putea fi mai rău. Putea lovi elicea.

Aș fi cules pene toată săptămâna.

Privește-o. Nu-i minunată?

Dansează pentru amuzamentul tău.

Te rog. E dârză.

Da, te înțeleg. Da, eu și vorbele mele de doi bani.

Nu spune nimănui.

Adevărul e că dansează prin toate turbulențele,

virajele, curbele. Nimic n-o oprește.

Trebuie să admiri o așa femeie.

Fir-ar.

Mă auzi?

Isuse.

Ce fac acum?

Ce-a fost asta?

- Trebuie să vorbim. - Ce?

Am scăpat ceva.

E pe podea lângă piciorul meu.

- Te descurci tu. - Nu!

- Și nici nu mă simt bine. - Nu-mi pasă, Winston. Abține-te.

Nu, chiar mă simt rău. Am un sentiment prost.

- Cred c-ar trebui să ne întoarcem. - Continuă să respiri, Winston.

Vei fi bine.

- Ce are? - Zice că-i este rău.

Fir-ar.

Poftim. Vomită în pungă.

Bine.

Ce ți-am spus? La fiecare zbor.

- În cât timp ajungem? - Într-o oră. Curând.

- Când vom vedea civilizație? - În zonele astea? De abia spre final.

De unde ai știut de Seattle?

- Ce? - Mai devreme.

Ai spus că vom fi pe drum spre Seattle cum aterizăm.

- De unde știai unde mergem? - Unde altundeva să mergi?

Nu ești din Alaska. Îmi dau seama.

Și nici în Anchorage nu stai. Fără supărare.

De fapt, dacă ar fi să ghicesc, ai sânge de yankeu adevărat.

Nu prea ai accent, dar îmi amintești de o fată cu care mă prosteam.

Pot comunica cu turnul de control? Trebuie să raportez.

- Deja? - Așa-i protocolul.

Da, sigur.

Turnul de control Anchorage, N208UU aici.

Răspunde.

Răspunde, turnul de control Anchorage.

Aici N208UU. Terminat.

- Turnul de control? - Nimic?

Cred că munții blochează semnalul.

Ar trebui să poți în câteva minute.

Fir-ar.

Cam înfricoșător.

Piloții locali îi spun supă de eschimoși.

Comunitatea de piloți d-aici e mică. Sigur știi pilotul de săptămâna trecută.

- Jani... Janikowski? - Janikowski? Sigur. Băiat fain.

Cândva în Nome, am pus mâna pe nitrogen și un pistol de sudură.

Cum am spus, tip de treabă.

Da. Așa pare.

Doar că-i femeie.

Te referi la sora lui.

Și crede-mă, am povești fascinante despre ea.

Nu prea crezi asta, nu?

Știam că vei distractivă.

Nu! Nu-l împușca! Avem nevoie de el!

Fir-ar!

Da.

Are cuțit!

Ușurel. Nu vreau să te omor. Un corp rece nu-i distractiv.

Ce mama...

Iubesc când se lasă greu.

Vrei să faci pe dura?

Da, ne vom distra.

Da.

Fir-ar!

Taci naibii!

Dl Moretti e dezamăgit de tine, Winston și te vrea mort.

N-am spus nimic. N-am scos un cuvânt.

- Jur. N-am spus nimic. - Știu. Winston, oprește-te.

Oprește-te. Știu. Știu că n-ai spus nimic.

- N-am spus nimic. - Da. Și nu vei spune niciodată.

- Te pot plăti. - Haide, frate.

- Ai puțin respect față de tine. - Serios. Un milionde dolari în crypto.

Nu poate fi detectat. Doar dă-mi drumul.

- Par tipul care se ocupă de crypto? - Bine. Numerar atunci.

Cum vrei. Ce contează?

- Vorbim de un milion de dolari. - Da? Ai ascuns atâția bani?

Sunt contabilul dlui Moretti, da, normal c-am șmanglit.

Un milion de dolari? Ai tupeu, nu glumă.

Ai idee câți bani am ascuns pentru omul ăla?

El sigur n-are.

Nici nu crezi câți oameni se hrănesc din el.

E un tip în Sankaty, Massachusetts, primește 25.000 de dolari lunar.

Tot ce trebuie să faci e să-mi dai drumul.

- Atât? - Da.

Care a fost planul tău?

Ne duceai într-o zonă sălbatică și ne lăsai lupilor?

Nu. Urșilor mai degrabă.

E perioada lor.

Însă doar după ce ne făceam de cap. Te-ai prins?

Da. Dar fii atent.

Cine va ști? Nu?

Voi dispărea pe vecie.

Tu spui că ți-ai făcut treaba, plus primești un milion de dolari.

Amândoi câștigăm.

Și ea?

Ce-i cu ea?

Uită-te la ea.

Dacă pleci, va muri.

Și va muri din cauza ta. Ai tupeul ăsta, să scapi de ea?

Pur și simplu?

N-ai nevoie de ei, nu?

Nu mai ai. Tot arăți a fătălău.

Știi care-i diferența dintre noi, Crenguță?

Nu știu. Un milion de dolari?

Fir-ar!

Puțină decență te rog, da? Încerc să fiu drăguț.

- Nu încerca să mă întrerupi. - Te aud.

O fac de distracție și pe gratis.

Răsucirea sfârcului. Îți place?

- Ne vom distra. - Bine.

Trebuie să te trezești.

Dacă mă auzi, trebuie să te trezești.

- Ce mama... - Ești bine?

- Winston. - N-am aer.

- Nu-i aer aici. - Ba da.

Dă-mi drumul.

- Nu pot, Winston. - Dar nu-i aer...

- aici. - Ba da.

E mult mai rău să fii violat de un chelios!

- Nimeni nu te violează. - Pariu?

Ai văzut unde a zburat cuțitul?

Dumnezeule!

Doamne! Așa mor? Ăsta-i sfârșitul meu?

Vom muri cu toții! Doamne, te rog.

Te rog, voi fi cuminte. Voi fi preot și toate prostiile.

Dă-l de pe tine. Haide, poți face asta!

Ridică-te!

Întoarce-te. Trage de manetă!

Vai de...

Fir-ar.

Bun.

Winston.

Ești bine?

Winston!

Nu! Nu-s bine.

Am făcut pe mine.

- Ce-ar trebui să facem? - Lasă-mă să mă gândesc.

- Ce cauți? - Cuțitul.

Trebuie să tai colierele.

- Ce? - Trusa de prim ajutor.

- Fir-ar. - Haide. Pot ajuta. Dezleagă-mă.

- Nici vorbă. - Serios?

Ce crezi că voi face? Voi ataca pilotul?

Bine.

- Ușor. - Știi ceva?

Ai probleme cu încrederea.

- Gata, le-am tăiat. - Mulțumesc.

N-a fost greu, nu?

Trebuie să-l ducem în spate până nu se trezește.

La naiba cu el. Împușcă-l!

Voia să ne ducă în sălbăticie și să ne omoare naibii!

Nimeni nu omoară pe nimeni. Plus, avem nevoie de el.

- Pentru ce? - Știi să pilotezi avionul?

Fii sigură că nu ne spune cum s-o facem.

Haide.

Nenorocitul.

Ai nevoie de ajutor?

Fir-ar!

Mulțumesc.

- Acum cătușele. - Te poți mișca cu ele.

- Fir-ar. - Haide.

- Fără mișcări bruște. - Eu? Nu din vina mea suntem aici.

Doar trage-l.

Haide. Da.

Stai.

Haide.

Ce faci? Îi oferi o pedichiură?

Fir-ar.

Haide, mai repede.

Doamne, știam că-i ceva cu el de când s-a urcat în avion

cu atitudinea lui de țăran și accentul său de Larry electricianul.

Winston, jur, dacă nu taci...

- Ce? - Nimic.

Prostii. Arată-mi.

- Trebuie să-l mutăm. - Arată-mi prima dată.

Bine.

Cineva și-a făcut temele.

Au poze cu tine.

Au poze cu mine.

Stai puțin.

Asta-i casa mamei mele.

- Winston. - Doamne. Posibil să...

O pot răni. O pot omorî. Trebuie s-o avertizăm.

- Sun-o și avertizeaz-o. - Winston. Concentrează-te!

Nu putem face nimic fără ajutor.

Nu primim ajutor până nu-l mutăm în spate, da?

- Bine. - Bun.

Bun. Ridică-l în fund.

Da.

- Pe bune? - Pentru el.

Leagă-i mâinile de mâner.

Nenorocitul.

Vezi cât îți place să fii legat.

E o luptă corectă.

Bun.

- Fir-ar. - Ascultă.

Dumnezeule, ne-am ars!

- Calmează-te. - Dumnezeule!

Să mă calmez? Asta-mi spui tu mie?

Mama n-a rănit pe nimeni niciodată. O să moară și e doar vina mea.

Pricepi? Pricepi cum mă simt?

Ascultă-mă! O scoatem noi la capăt. Mama ta-i în viață.

- Nu știi asta. - Ba da. Știu.

Moretti nu te are la mână dacă mama ta-i moartă, nu?

- Da, așa cred. - Atunci e în viață.

Și nu poți schimba trecutul.

Tot ce putem face, e să alegem cum răspundem în prezent.

O să anunț prin radio că avem nevoie de ajutor.

Pentru noi. Pentru mama ta.

Apoi te ducem în New York să poți mărturisi împotriva lui Moretti.

Dar...

Unde naiba suntem?

Măcar lasă-mă să stau în față cu tine.

Haide, pot ajuta.

Vrei să ajuți? Cum ai știut de Daryl?

Încercam să rămânem în viață.

- Haide. - Mulțumesc.

Dacă mai faci pe tine, te trimit înapoi.

Nu mai fac. Sunt gol.

Recepționează cineva?

Mă aude cineva?

SOS.

Vor trimite pe cineva după noi, nu?

- Când nu vom ajunge. - Vom ajunge.

Nu, da, vom ajunge. Cel mai probabil.

Dar dacă n-o facem, ne știu ruta, nu?

Ruta? Nici vorbă nu ne îndreptam înspre Anchorage.

Încep să mă îndoiesc de sinceritatea sa.

Sigur există un mod de-a ne localiza, nu?

Un semnal de alarmă sau cutia neagră, nu?

Winston, radioul, GPS-ul, nu voia să fim găsiți.

Mă aude cineva?

- Ne vom prăbuși. - SOS.

Liniște. Nu ne prăbușim. Mă aude cineva?

Sunt într-un avion și am nevoie de ajutor.

- Ajutor. - Repetă?

Da. Mă auzi? Eu te aud.

- Da, te aud. Repetă. - Ajutor. Am nevoie de ajutor.

- Asta-i frecvența aviației. - Da, știu. Sunt într-un avion.

Nu pari a fi pilot.

Nu sunt. Pilotul meu...

- Mai ești? - E...

E incapabil. E inconștient.

Îi pilotez avionul și nu știu ce fac.

Bine, m-am prins.

Frank te-a pus să faci asta, nu? Glumești?

Ce? Nu, nu glumesc. Ajută-mă te rog.

Fir-ar. Îmi pare rău.

Prima și prima dată. L-ai pus pe pilot automat?

Ce naiba vrea să zică?

Da, l-am pus.

Îți va menține viteza și nivelul.

Nu pune mâinile pe manșă. Ce altitudine ai? Poți vedea?

Ar trebui să fie un ceas mare.

M-ai auzit?

1000 de metri.

Ești cam jos, dar nu-ți face griji.

Locația?

Undeva între Bethel și Anchorage. Nu știu. Tot ce văd sunt munți.

Cred că ne-am îndepărtat de traseu.

Nu cred că-s prea departe dacă...

Poți vedea puncte de reper?

- Te întrerupi. Poți repeta? - Am spus...

Fir-ar, răspunde!

- Mă aude cineva? - O să anunțe, nu?

Stai, ce-ai spus?

Trebuie să anunțe situația, nu?

Trebuie să anunțe.

Ce?

Madolyn. Unde ți-e capul?

- Aici? - E un telefon prin satelit.

Nu folosește relee.

Haide. Răspunde.

- Madolyn? - Caroline.

Doamne! Slavă Domnului.

Ascultă-mă.

- Nu poți fi în Achorage. - Așa-i. Încă suntem în aer.

- Am fost compromiși. - Te aud cu greu, Mads.

Stai puțin.

Chet, lasă brioșa, te rog și treci aici. Restul tăceți naibii.

Am fost compromiși. Pilotul n-a fost cine s-a dat.

- E omul lui Moretti. - Crezi?

Stai, ce?

L-am prins cu minciuna și-a vrut să-mi dea cuțit.

- Ești rănită? - Sunt bine.

E inconștient și legat.

- Și martorul? - Winston e bine.

Da, mai bine ca niciodată. Mersi.

Mads, întrebare. Cine pilotează avionul?

- Eu. - Tu?

Eu pilotez avionul și habar n-am ce fac aici.

- Bun. Rămâi calmă. - Sunt calmă.

Să înțeleg că tu pilotezi avionul, doar să fiu sigură c-am înțeles.

- Cum mai exact? - E pe pilot automat.

Mergem în linie dreaptă. Cred c-a sabotat navigația.

Sims, vezi dacă o găsești pe radar.

- Da, dnă. - Am nevoie de cineva

- să mă ajute să pilotez. - Da, vom găsi

un pilot ce te va ajuta să treci peste situație.

Smith, adu-mi un pilot.

Bine, voi aștepta telefonul.

- Mama! - Da.

Trebuie să trimiți ofițeri acasă la mama lui Winston, da?

Posibil să fie în pericol.

Bine. Nu-ți face griji. Se rezolvă.

- Te sun eu. - Bine.

- Și? - Ne găsește pilot.

Vă trebuie pilot?

Fir-ar să fie! Nu-i de glumă cu pistolul cu curent.

Ne plac piloții crocanți.

- Spune-mi cum să pilotez avionul. - Nu.

Cred că mi-am mușcat limba.

Cu toate că visam că-mi sugi sfârcul, Crenguță.

Tu ai fost? Sau doar imaginația?

Cine ți-a spus că-l mutăm astăzi pe Winston?

Îți spun eu cum facem.

De ce nu vii aici în spate cu mine și-ți spun tot ce știu.

Ne putem juca de-a șoarecele și pisica.

Ușurel.

Ai grijă cu arma.

- E greu să ratez. - Împușcă-l.

- Da. - Fă-o.

Cu siguranță glonțul va trece prin mine și va lovi peretele din spate.

Unde-i rezervorul cu combustibil.

Ai putea face o gaură.

Sau ar putea ricoșa chiar în voi.

Da.

Nu știi multe despre avioane.

Dar sigur știi un lucru, două despre cum funcționează gloanțele.

Gravă situația, nu?

Îți propun ceva.

Îmi spui cum să pilotez avionul și te las să faci închisoare liniștit.

Pas. Opțiunea b?

Dau sfară-n țară că l-ai turnat pe Moretti.

Și poți merge-n închisoare având grijă mereu

pentru tot restul vieții tale.

Mă confunzi cu cineva care dă doi bani pe treaba asta.

Fiecare zi petrecută-n închisoare am privit peste umăr.

Înțelegi, Crenguță?

- Vei înțelege. - Da, înțeleg.

- Chiar vrei să mori aici? - Trebuie să aterizezi avionul.

Măcar spune-mi numele tău.

Știi care-i ultimul lucru ce-ți trece prin cap la impact?

Fundul.

- Nu-i pasă. - Poate al lui.

Nu-i pasă dacă moare sau nu.

- Îmi pasă, Crenguță. - Nu-i pasă deloc.

Harris aici.

- Îmi pasă de tine. - Salutare,

- șerif Harris. - Vom muri.

Numele meu este Hassan.

Nu-i pasă dacă moare sau nu.

Sunt pilot și sunt în turnul de control din Anchorage.

- Vom muri cu toții! - Poți să taci?

Pot tăcea, da, dar va fi greu să te ajut.

Nu. Nu mă refeream la tine.

Hassan. Sau dacă vrei, Hassan. Și totu-i în regulă.

- Pare că lucrurile-s tensionate acolo. - Da, se poate spune și așa.

Nu-ți face griji. Suntem împreună-n asta.

Și vom rezolva totul ca la carte. Îmi poți spune viteza și altitudinea?

Da, 1000 de metri. Viteza e...

Ar trebui să fie în stânga. Cu cerc verde, galben și roșu.

Gata. Viteza e de 120.

120 la 1000 de metri. Recepționat.

Și ce faci după asta?

Poftim?

Personal, n-am mâncat deloc.

- Vrei să iei cina cu mine? - Da, dacă insiști.

Prima dată să ne concentrăm pe aterizare.

Dar tu faci cinste. Așa pare corect, dacă tu m-ai invitat.

Desigur. Așa facem.

O promisiune verbală și sper să te ții de ea.

Ziua pare mai bună. Cel puțin pentru mine.

Când ești pregătită, vei vira manșa în stânga.

- Finuț și ușor. - Bine.

- Virăm. - Super.

Știu că mori de nerăbdare să ne vedem, dar ochii pe altitudine.

Asigură-te că ții avionul drept. Vrei să fac eu rezervarea?

Tu pari ocupată. Mă ocup eu de asta.

Acum trage de manșă puțin.

Bun.

- Suntem bine. - Nu mă-ndoiesc.

Ar trebui să fie un indicator, chiar deasupra manșei, ca un compas.

Îl văd.

Când ajungi sud-est, îndreaptă avionul.

- Cum te descurci? - Bine.

Îl îndrept.

- Gata. - Minunat.

Fă-mi o favoare și pune-l iar pe pilot automat.

- Bine. - Magnific.

Și ești gata de zbor. Ochii-n patru pe linia de coastă.

Când o vezi, vom vira stânga și vom merge înspre Anchorage.

Vezi? Mai că ești acasă.

- Mulțumesc. - Nu-i nevoie.

Crede-mă, băuturile de mai târziu vor fi mai mult decât suficiente.

- Zici tu? - Da.

Îmi place să beau.

Am notat.

Am să închid să-ți salvez bateria, dar sună-mă când vezi coasta, da?

Sau dacă ți-e dor de vocea mea. Voi număra minutele.

Sună-mă când ai nevoie de mine. Voi fi aici. Așteptându-te.

Ce-ai așteptat?

De ce nu ne-ai omorât și apoi să ne arunci?

Și să zbor singur?

Nu în fiecare zi ai o audiență.

Nu mă ignora.

Cunosc oamenii, Crenguță. Și tu?

Da, îți place să te uiți.

Dacă te ajută cu ceva,

și ea se va uita.

Va fi un festin.

Winnie.

De ce nu vii aici? De ce n-o luăm de la capăt?

Cine vrei să fii? Soțul sau soția?

Ce drăguț ești, precum mama ta.

Mama ta-i drăguță și simpatică.

O minunăție.

La fel ca a mea.

M-a iubit, dar nu-i mai tăcea gura.

Vino aici, Winnie. Vreau să-ți arăt ceva.

O să-ți placă.

Poate nu la început.

Dar mereu ajung să le-o placă.

Da.

Fir-ar!

Winnie.

După ce te omor, iau pozele și i le arăt mamei tale.

Doamne, cum de-mi știe nemernicul adresa mamei mele?

Crezi că Moretti are pe cineva în agenție?

Am spus adresa doar procurorului

când vorbeam despre protecția martorului. Atât!

Serios. Am fost atent. Nimeni nu știe adresa aia.

Caroline.

Ne coordonăm cu armata pentru a-ți asigura ajutor.

N-ar trebui să dureze mult.

Mi s-a spus că ești cam jos pentru a fi depistată,

mai ales cu toți munții,

așa că încerc să-ți trimit avioane de luptă

pentru a-ți asigura protecție extra.

Ne îndreptăm înspre coastă, pune-i să verifice acolo prima dată.

Bine... Mai e ceva.

Poliția din Anchorage a găsit ce-a mai rămas din Daryl Booth.

N-are ochi, dinți, degete.

Cineva și-a făcut de cap cu el.

Cineva a ciripit. Cine știa de misiunea asta?

Am anunțat forțele de ordine locale,

am anunțat FAA, TSA și...

Știau că mutăm pe cineva, dar nu știau pe cine, nu?

Cine știa mai exact de Winston?

Procurorul, directorul, evident,

- procurorul adjunct. - Și tu.

Da, desigur, dar nu avem de unde ști cine a mai avut acces la informație.

Vezi?

Ce naiba-i aia?

Te sun eu înapoi.

Nu vom reuși. Trage de manșă.

- Dumnezeule. - Nu, ești bine.

Ai destul loc.

Trage!

- Haide. - Trage.

- Trage! - Asta fac!

- Îți spun, e bine. - Haide, fir-ar să fie!

- Fir-ar. Pilotul automat! - Haide.

Haide.

Dumnezeule!

Dumnezeule.

Mulțumesc.

Fir-ar!

N-a fost amuzant?

Ce fricos!

Nu știu despre tine,

dar l-am făcut pe Jackson Pollock în pantaloni.

Winnie. Ai făcut pe tine?

Pe bune.

Parcă-i muzeu aici în spate.

Madolyn.

Mă bucur că nu l-ai omorât pe Winston cât a fost în custodie.

Aș urî să treci iar prin asta.

- Despre ce vorbește? - Ignoră-l.

Ce retardat mintal te-a pus iar la conducere?

Serios, ce tot vorbește?

Crenguță, nu de mine ar trebui să-ți faci griji.

Nu știe ce vorbește.

Crenguță, și-a omorât ultimul prizonier.

Nu!

- Ce? - Fir-ar.

Trebuia să fie secret?

Scumpo, care-i problema? Gata cu preludiu?

De unde știi asta?

- De unde știi? - E adevărat, nu?

Răspunde-mi!

E bine să te descarci, nu?

Te înțeleg. Și eu am fost ca tine.

- Habar n-ai ce vorbești. - Normal că am.

Poți să-ți spui că suntem diferiți. Dar suntem la fel, noi doi.

Du-te naibii.

Ajungem și acolo. Haide, nu pleca.

N-am folosit cuvântul de siguranță.

Știi, e „ars de viu.”

Încă-i vezi fața? Când închizi ochii, o vezi?

Sigur îi auzi țipetele, nu?

Țipetele de durere.

Da.

Ador aceste momente.

Nu te opri. Haide, mă exciți.

Sper ca Moretti să vină după tine.

Bine. Când ești gata.

Acum doi ani, am prins o femeie, Maria.

Era fugară de săptămâni bune,

iar procurorul a convins-o să fie împotriva iubitului ei,

care era un șef de cartel.

Așa că ne-am ascuns într-un motel până să poată depune mărturie.

Eram în cameră de trei zile

Și voia să facă duș, nesupravegheată.

Un moment de intimitate.

Era împotriva protocolului, dar am lăsat-o.

I-am legat picioarele de cadă și am ieșit afară.

Un sicario a aruncat un cocktail molotov pe geam.

M-am întors și...

căldura, fumul și flăcăile...

Am fugit.

Dar Maria, legată și...

ea...

Și te-au pus la birou.

N-au mai avut încredere în mine.

Până acum, cu mine.

Mads, cum reziști?

Caroline, scurgerea nu-i de la procuror sau de la FBI.

E de la noi, Carolin. E de la șerifii federali.

Bine. Cum ai ajuns la concluzia asta?

Pilotul îmi știe istoricul. Munca mea personală.

Stai puțin, Mads. Toată lumea afară.

- Am nevoie de cameră. - Da, doamnă.

Poate-l implicăm și pe director.

Da, sigur. Cum aterizezi.

- De ce nu acum? - Situația-i instabilă acum.

Trebuie să te ducem la sol în siguranță

și să fii preluată de echipa mea.

- Echipa ta? - Da. Sunt de încredere, i-am verificat.

I-ai verificat?

- Ce crede Coleridge? - De ce? E misiunea mea.

- N-ai încredere în director? - N-am spus asta.

Dacă scurgerea e din birou așa cum sugerezi,

trebuie să avem grijă.

- Nu știm în cine s-avem încredere. - Ai dreptate.

Lasă-mă să mă ocup de asta, da? Tu concentrează-te pe aterizare.

Mads, bine?

Da, trebuie să închid. Mă sună Hassan.

Cum merge treaba?

Nu prea bine.

Dacă vrei să vorbim, anunță-mă. Poți veni să-mi faci iar o vizită.

Biroul șerifului federal.

Sunt ofițer Harris. Fă-mi legătura cu directorul.

Scuze. Din păcate nu putem da de el.

Spune-i că-l caută ofițerul Madolyn Harris și că-i o urgență.

Va ști care-i situația.

Directorul Coleridge nu-i la birou, dnă.

Dacă doriți, vă fac legătura cu un ofițer superior

sau vă transfer la alt departament.

Nu. Ascultă-mă. Janine, trebuie să vorbesc cu el.

- Îmi pare rău, dar e... - Vor muri oameni dacă nu dau de el.

Fir-ar.

- Să văd ce pot face. - Mulțumesc.

Winston. Ai vorbit recent cu mama ta?

- Ignoră-l. - E o drăguță.

Sper că și-a pus dantura înapoi.

Janine.

Da, doamnă. Am reușit să dau de directorul Coleridge.

Am să vă fac legătura cu casa sa de pe plajă.

- Da, te rog. Mulțumesc. - Un moment.

- Coleridge aici. - Dle, sunt Harris.

Am fost informat. Unde-i Van Sant?

- Dle, avem o scurgere de informații. - Ce?

Moretti are o cârtiță în biroul nostru.

Pot demonstra asta. Și cred că-i ofițerul Van Sant, dle.

Și-a pus obrazul pentru tine, Harris.

Știu, dle. Sunt conștientă.

Datorită trecutului meu, se așteaptă să eșuez și această misiune.

- Van Sant. E în New York, nu? - Așa este.

- Bine. Voi da câteva telefoane. - Are o echipă ce ne așteaptă.

- Trebuie reținută și... - Înțeleg.

Crede-mă. O voi bloca.

De acum, sună-mă direct la casa mea din Sankaty.

- Dna ofițer? - Așa voi face. Mulțumesc, dle.

- Coasta. O vezi? O văd. - Dumnezeule.

Haide.

Hassan, vedem coasta.

- Minunat. - Coasta. Am văzut coasta.

- Îmi faci ziua mai bună. - De asta-s aici.

Vei vira stânga ușor și vei merge pe coastă înspre est.

Bine.

Virez.

Magnific. Sincer acum. Așa-i că peisajul e minunat?

Cum stai cu combustibilul?

Mai am 95 de litri. Și da, e minunat.

- Hassan? - Da, scuze.

Ai spus 95 de litri la ambele rezervoare?

- E o problemă? - Nu, doar o informație.

Crede-mă. Sunt vești bune. Imediat vei fi la sol.

Pune iar pilotul automat și rămâi pe traiectorie.

Ține-mă la curent.

Categoric. Sunt aici dacă dorești ceva.

Ce?

- Fir-ar. - Ce?

Fir-ar!

- Plata de care-i spuneai lui Daryl. - Ai auzit? A fost la cacealma.

Jur, nu te-aș putea da în gât.

- Nu-s capabil. - Nu, Winston.

Ai spus că-i dădeai cuiva 25 de miare pe lună.

Unde ziceai că-i trimiteai?

În Sankaty.

Ești sigur? Credeam că nu poate fi detectați.

Conturile da, dar...

Acum câțiva ani, eram în Florida când a lovit uraganul Michael,

iar plățile au întârziat câteva zile.

N-a fost mare lucru, doar că un idiot lacom

mi-a cerut un transfer

de la o adresă din Sankaty, Massachusetts.

- De ce? - Sfinte Sisoe.

Haide.

- Mads, ce e? - E Coleridge. El e scurgerea.

Ce?

Pleacă din birou acum.

- Ia-o ușor. - N-ai timp.

Spune-mi despre Coleridge.

Winston s-a ocupat de plățile lui.

Fir-ar.

Ascultă-mă. L-am sunat.

- Bine, și? - Îmi pare rău. Trebuia să te cred.

- Bine. Ce i-ai spus? - Că-i o scurgere. Și c-am crezut...

- Doar spune-o. - Am crezut că ești tu.

Credeai că-s eu. Fir-ar.

Scuze. Trebuie să pleci d-acolo. Vine după tine.

Bine. Concentrează-te pe aterizare, da?

- Mă ocup eu de asta. - Bine.

Și Madolyn, te iubesc.

- Dar mersi mult, curvo. - Bine.

Fir-ar!

Ce-i aia? Vezi?

- Ce e? - Da, o văd.

- Hassan. - Ascult. Cu ce te pot ajuta?

Vedem ceva. Parcă-i...

E un vas.

- Un vas de pescuit. - Un vas mare.

- O epavă. - O epavă.

Am avut emoții. Ne ajută mult asta.

Poți vedea ce nume are?

- Poți vedea numele de pe ea? - Du-mă mai aproape.

Suntem prea sus.

Dacă vrei să cobori, apasă manșa maxim cinci grade.

Neapărat să fii peste 300 de metri.

Bine.

Puțin mai aproape.

- Vezi vreun nume? - Da, scrie...

Dansatoare Grasă?

- Dansatoarea Grasă? - Dansatoarea...

Dansatoarea Grasă?

N-are niciun sens. Mi-a luat ochelarii. Nu văd.

Dansatoarea Grasă? Ciudat nume pentru un vas.

- Zâna Dansatoarea. - Asta am zis și eu, da.

- Are mai multă logică. - Zâna Dansatoarea.

Zâna Dansatoarea. Am înțeles.

Așteaptă, vom vorbi cu paza de coastă.

Bun.

- Și eu sunt un dansator bun. - Nu mă-ndoiesc.

Gata deja.

Epava a fost identificată. Știm exact unde sunteți.

- Da? - Da.

Ne văd.

Mai e un hop.

Slavă Domnului.

Câte peripeții.

La un moment dat trebuie să aterizăm.

Floare la ureche.

Dacă virezi stângă la 120 de grade,

ar trebui să fii în Anchorage în vreo 30 de minute.

- Recepționat. - Venim.

- Virez spre 120. - Venim.

Minunat. Rămâi pe traseu.

Sun iar în vreo zece minute și vorbim despre aterizare.

Și ultimele retușuri pentru ringul de dans.

De abia aștept. Mulțumesc.

Vom scăpa din situația asta!

Nu!

Crenguță! Fii atent. Asta-i partea cea bună.

Ai mai văzut o față de culoarea asta?

Nu. E pentru mai târziu.

Știi ceva? Stai să-l scot.

E mai bine? Da, cred c-am prins o coastă.

Poate și splina. Dar nu-ți face griji. N-ai nevoie de ea.

Vrei să-mi știi numele? Haide. Îți dau trei încercări.

Nu. Ăla nu-i un nume. Haide. Ghicește din nou.

Nu. Ăla nu-i un nume. Mai ai o încercare.

Fir-ar!

Fir-ar! Nenorocita naibii!

Nimănui nu-i pasă de numele tău.

Bun. Să văd.

- Haide. Lasă-mă să văd. - Bine.

Să văd, haide.

Bine.

- E în regulă. - Nu-i.

- Vei fi bine. - Nu-i bine.

Pune presiune, da? Stai să pun un bandaj.

Scuze. Încă unul. Așa.

- Bine. - Bun.

- Avem morfină. Vrei? - Nu. Mă tem de ace.

Da. Fir-ar. Fă-o.

Mor. Așa-i?

- Nu mori. - Nu mă minți. Mor.

- Nu mori. - Nu mă minți. Te rog.

Ascultă-mă. Nu mori. Te scot eu din situația asta.

Doar respiră.

Vezi că vine.

Da.

Bun.

O simt puțin.

Bun. Super.

Bine.

Ține apăsat.

Apropo, mulțumesc.

Ce-am făcut?

M-ar fi omorât.

Ți-am zis să-l împuști când ai avut ocazia.

Ține apăsat.

Da.

- Cum reziști? - Ascultă, Winston a fost înjunghiat.

Poftim?

Pilotul, Booth, sau cum l-ar chema,

- s-a eliberat și l-a înjunghiat. - Dumnezeule.

Și l-am împușcat cu facla de semnalizare.

Am înțeles.

Da. Am înțeles. Așteaptă.

Bun.

- Mai ești? - Da, sunt aici.

N-am putut da de ofițer Van Sant. Care-i situația martorului?

- Sumbră. - Înțeleg.

Vom avea nevoie de atenție medicală.

Am înțeles. Paramadicii sunt în așteptare.

- Cât mai avem? - Maxim 20 de minute.

Nu se poate mai repede?

- Hassan. - Da.

- Tehnic, se poate. - Super.

Dar vei consuma combustibilul mai repede.

Nu avem de ales.

- Trebuie să înțelegi... - Dacă Winston...

Nu depunde mărturie, Coleridge scapă și Moretti scapă.

- Înțelege, aterizarea va fi mai grea. - Nu-l pierd, m-ai înțeles?

Bine. Deschide mânerul marcat cu „combustibil maxim”

și apasă manșa până-n capăt.

- Ajung la 160. - Stai cu ochii pe combustibil.

Te sunt în câteva minute să vorbim de aterizare.

Bine.

Ești bine, Winston? Rezistă.

- Asta fac. - Încă puțin.

Winston, ce mai faci?

Te referi în general?

Acum ai probleme.

Doar rezistă.

Îmi pare rău.

E vina mea.

E doar vina mea.

- Vorbește morfina. - Nu.

Puteam face orice.

La școală, eram unul dintre ăia ce puteau face orice.

Puteam merge la facultate.

Puteam să mă angajez.

Dar voiam calea ușoară.

Știam ce face Moretti.

Dar ziceam că nu-i treaba mea.

Eu sunt un amărât de contabil

ce lucrează pe calculator într-un subsol.

Dar știam ce se petrece.

Și-mi pare foarte rău.

Hârtia cu numele noastre. Cea cu adresele?

Aia-i adresa mamei.

Nu-ți face griji.

Poți merge la adresa aia s-o verifici?

- Eu? - Da, du-te s-o vezi, te rog.

Spune-i c-am făcut ceva,

ceva bun.

Doar spune-i c-am făcut ceva bun.

Nu știu, inventezi tu ceva.

Ar însemna mult pentru ea.

Te rog.

Da, bine, îi voi spune.

Bun.

Am făcut lucrul corect.

- Șerifii federali. - Janine, sunt Madolyn.

Fă-mi legătura cu Caroline Van Sant.

- Janine? - Da, un moment.

Harris, Coleridge aici.

Coleridge.

Preiau eu de aici, Janine. Mulțumesc.

Din păcate aveai dreptate despre ofițerul Van Sant, Madolyn.

A fost un accident rutier, a fost lovită când pleca de la birou.

Madolyn...

A murit.

- Îmi pare rău, Madolyn. - Fir-ar!

Celălalt șofer a fugit. Cred că era omul lui Moretti.

Mă duc chiar acolo acum.

- Serios? - Da.

Cred c-o așteptau, nu știu.

Orice pot face, dacă pot ajuta cu ceva, spune-mi.

Știu că erați foarte apropiate.

- Nu-i de mirare că ești director. - Poftim?

Ai avut totul pregătit, nu? Te-ai gândit la toate.

- Poftim? - Știu c-ai fost tu.

- Nu știu unde bați cu asta, Madolyn. - 25 de miare lunar?

Verifică-ți istoricul. Ai devenit neglijent.

Vrei să ne comparăm istoricul, ofițer Harris?

- Nimeni nu te va crede. - Jurații o vor face.

- Ai grijă, Harris. - Să am grijă?

- Ai mare grijă, Harris. - Grijă?

- Crezi că am ceva de pierdut? - Fir-ar să fie! O iei naibii pe arătură!

Du-te naibii! Să am griă.

- Ascultă-mă. - Tu să ai grijă!

Fir-ar să fie, vorbește cu mine. Calmează-te, Harris.

Mă sună pilotul. Du-te naibii. Ne vedem în New York.

Hassan.

- Ghici pe cine avem pe radar? - Slavă Domnului.

- Mai 17 km și ai ajuns. - Bun.

Fă-mi o favoare.

Închide, pune-ți căștile și dă frecvența radio pe 121.5.

Bine.

Mă auzi?

Drăguț, încrezător, turnul de control are un pilot brav.

Drăguț?

Aterizează avionul și vezi singură.

- Bine, să-l aterizăm. - Bun.

Winston.

- Încă puțin. - Bun.

Tu!

Proasto! De ce nu m-ai omorât?

- De ce nu m-ai omorât? - Fiindcă nu-s ca tine.

Da?

Am să te tai în bucăți mici.

Vor avea nevoie de toți legiștii să te poată identifica.

Și o să-mi placă.

Poate-s drogat, dar...

Ăla-i alt avion?

Hassan.

Un avion ne urmărește. Pare militar.

Recepționat. E de-al nostru.

Vă țin companie restul drumului.

E protecție.

E bine.

Protecție?

Ce? Crezi că-i aici să te ajute?

Și ce ar trebui să facă?

E aici să protejeze pe restul de tine.

În caz că ieși de pe traseu și te îndrepți spre o școală.

- E aici să te doboare. - Ești plin de prostii.

Pe cine ai sacrifica?

Pe noi trei?

Sau o grămadă de copii ce se joacă în curtea școlii?

Crenguță.

Nu ești contabil? Fă un mic calcul, ratatule.

- E plin de minciuni. Nu? - Nu se va întâmpla.

O să aterizăm avionul.

Stați calmi. Aterizez eu avionul.

Și-o să-mi facă plăcere.

- O văd. Hassan, văd pista. - Recepționat. Și eu te văd.

Traiectoria-i bună.

460 de metri. Viteza de 90 de noduri.

- Hassan? - Da, sunt aici.

S-a pus un vânt chiar acum. Recomand antrenarea aterizării.

Winston.

Rata de succes crește dacă practici prima dată.

N-o să reușească. De abia-i simt pulsul.

- Totuși... - Aterizăm acum.

Încercă să te aduc acasă, dar tu ești pilotul principal.

E decizia ta.

N-avem timp. Nu-l pierd.

Aterizez avionul.

O să-mi placă asta.

Bine. Poți ateriza.

Îndreaptă-te spre marginea pistei și decelerează la 25%.

Viteza la 25%.

O să-mi facă plăcere.

Ofițer, altitudinea.

Altitudinea e la 305 metri.

- Flapsurile la maxim. - Flapsurile.

Nu văd flapsurile.

Hassan, unde-s flapsurile?

Acolo. Un mâner gri în dreaptă accelerației.

Gata. Flapsurile la maxim.

Încă puțin, Winston.

Dă-te de pe mine!

Ofițer, deraiezi de la traseu.

Nu merg la închisoare. M-ai auzit?

Ofițer, recepționei? Deraiezi de la traseu.

Redresează-te.

Ce naiba se petrece acolo? Alea-s gloanțe?

Ofițer!

Ofițer Harris, mai ești acolo?

- Da, sunt aici. - Slavă Domnului.

Te descurci de minune.

- Am revenit. - Fir-ar.

A murit motorul. Hassan, motorul.

Da, c-ai rămas fără combustibil.

E bine. Nu ești așa inflamabilă.

Ce ușurare.

Plus, n-ai nevoie de motor să aterizezi.

Probabil e mai ușor fără.

Fir-ar.

Ține avionul drept. Încă puțin.

Bine.

Ofițer, toate bune?

Da. Am ajuns la 182 de metri.

Vântul te deviază.

Apasă pedala din dreapta până te vei îndrepta.

- Cea din stânga? - Nu, cealaltă.

Dumnezeule.

Mai bine! Ține-l așa.

- Bun. - 152 de metri.

- Trage ușor de manșă. - Bine.

30 de metri. Te descurci. Baftă.

- Stai, gata? - Ne vedem la sol.

Avem întâlnire. Te iau la 18:05.

6 metri. 3 metri. Aterizare!

Fir-ar!

Winston.

Winston!

Bun.

Super. Am aterizat?

Da.

Bravo.

- Doamnă, sunteți bine? Sunteți rănită? - Nu. Nu-s rănită.

Ia-l repede. A fost înjunghiat de două ori.

A pierdut mult sânge.

Aveam un alt pasager. Unde a dispărut?

Îmi pare rău. A fost aruncat afară din avion.

N-a supraviețuit.

Slavă Domnului.

Ușor cu el.

- Ușor. Gata? - A pierdut mult sânge.

- Doamne. - Gata.

Du-te naibii.

- Da, sunt bine. - Ești bine?

Mulțumesc. Sunt bine.

Ce naiba? Dumnezeule.

Ce zi de rahat.

Bun.

Milko? Ce naiba se petrece? Am spus fără gloanțe.

Te trimit înapoi în Bulgaria, nenorocitul naibii!

Răspunde!

Milko, s-a rezolvat?

Nu, director Coleridge, nu s-a terminat.

- Harris? - Dar tu ești gata.