Original subtitles

Ne-am întors ca să terminăm ce am început.

- Alăturați-vă cauzei. - Practic, au nevoie de un spital.

Lucrați pentru mine și vă voi elibera.

Operațiunea se va desfășura.

Atacul va avea loc pe 14 iunie, la Estero Hondo.

Nebuno!

Dacă-mi spui că ai căzut, mai bine taci.

I-am rugat să te invite la New York.

Trebuie să mergem pe acest drum oriunde ne-ar duce.

Povestea e inspirată din fapte reale.

Personajele și evenimentele sunt rodul ficțiunii.

Orice asemănare cu realitatea e doar o coincidență.

Stai pe loc!

Dacă te miști, te omor.

- Doar nu era să te lăsăm aici, frate! - Fugiți, salvați-vă!

Rezistă, tovarășe! Ridică-te!

Rezistă, tovarășe, haide!

Trupurile invadatorilor se adună în Maimón, Estero Hondo și Constanza.

- Crezi că i-am învins? - Da, dle președinte. O să-i nimicim.

- Bine. - Exterminați-i pe trădători!

În seara asta, punem câinii pe ei. Vânătoarea continuă, Generalisimule.

Câți dintre ai noștri au murit?

E prea devreme să știm cu exactitate, dar foarte puțini.

Negrule, vei informa poporul chiar azi. Republica Dominicană e a lui Trujillo.

Club de noapte

STRIGĂTUL FLUTURILOR

Bine că ați venit! Trebuie dus la spital. Unul dintre doctori e cu noi.

- Cine? Andrada? - Da.

Nu va supraviețui două ore pe drum.

A fost un măcel. Ne-au luat prin surprindere.

- Au un informator. - Mai contează?

- Sigur că da! - Nu mai contează nimic! Deja am pierdut.

Are nevoie de morfină pentru durere.

Ai încasat un glonț, tovarășe, dar totul o să fie bine.

Tot ce putem face e să-i alinăm suferința.

- Faceți-o. Trebuie! - Dați-i morfina.

Liniștește-te.

Ai fost mereu cel mai curajos dintre noi.

E important să știi asta.

Nu abandona lupta!

Ești și mai curajoasă.

Am primit știri...

nefaste.

Mulți dintre rebelii învinși erau dominicani aflați în exil,

niște trădători de patrie care s-au întors în țară

cu scopul de a semăna haos și violență...

Incredibil!

- ...să dea o lovitură de stat... - Ce ți-am zis?

...și să realizeze ceva de neatins prin mijloace democratice.

Au încercat să transforme frumoasa noastră țară

într-un alt cuib internațional al comunismului

Nu au acționat singuri, dragi telespectatori.

Cu regret, informez poporul

că acești trădători au fost finanțați de guvernul venezuelan

și de vecinii noștri...

- Treci acolo! - Gipsy.

- Ce-s toate astea? - Nu-ți plac? Nu-s drăguți?

Lucrasem deja la o coregrafie cu maestrul Alberti.

Am schimbat stilul, dar mișcările sunt aceleași.

- Ridicați mâinile. - Nu înțeleg...

Tocmai am respins un atac din exterior. N-ai auzit știrile, Gipsy?

Poporul sărbătorește! Câștigăm războiul împotriva comunismului.

Relaxează-te și odihnește-te puțin.

După discurs, vom umple casele dominicanilor cu bucurie.

Trage-ți sufletul.

Foarte bine! Bravo!

Dar apărarea țării noastre nu se încheie cu această victorie.

- La locurile voastre! - ...dau cuvântul Generalisimului.

Ce ai, femeie? Trebuie să fii la locul tău, haide!

- Gata, domnule! - Așa.

Repede! Haideți, mai cu viață! Așa!

Trei, doi, unu, acțiune!

Scuze!

Maestre Alberti.

- Ce s-a întâmplat? - Mulțumesc!

Trebuia să organizăm un număr muzical deosebit,

dar după ce l-am ascultat pe președintele nostru...

Mulți oameni au murit.

Mulți sunt compatrioții noștri.

Poate că aveau idei diferite sau...

chiar greșite, dar...

nu pot dansa pe mormântul nimănui.

A fost vărsat mult sânge.

Sunt sigură că mulți dintre voi mă vor înțelege.

Îmi pare rău!

- E comunistă și ea? - Ce a zis?

- Ai înnebunit? - Nu mă atinge!

E foarte grav!

- Maestre, muzica! - Oscar, tu urmezi!

Puneți muzică!

LIBRĂRIE

Stați!

- Unde mă duceți? - Urcă!

Ce se petrece? Nu vă permit să intrați așa în casa mea!

N-am venit pentru dumneavoastră.

- Haide! - Era sub pat.

Nu! Mate!

- Dați-mi drumul! - Puneți mâna pe ea!

- Fata mea! Nu! - Haide!

N-aveți suflet! Monștrilor!

Rafael...

Rafael, n-am putut să dansez. Sincer...

Cine dracului te crezi?

Cum ai avut tupeul să te adresezi țării în noaptea asta de glorie?

O dansatoare de rahat îndrăznește să se pună cu mine! Cu mine!

Vino-ncoace, târfo!

- Vino-ncoace! - Nu!

Nu!

Să vedem ce-ți mai iese pe gură după ce-ți rup picioarele!

Domnule, vă rog, n-o omorâți!

- N-o omorâți! - Târfă galițiană!

N-o mai loviți, domnule! E un om bun.

Târfo!

- Ajunge! Vă rog, domnule Binefăcător! - Gura!

N-o omorâți!

N-o omorâți!

Eu...

Am transformat locul ăsta într-o țară.

O țară, nenorocito!

Și nu-ți permit s-o faci praf.

Nu-ți permit s-o faci praf!

Curăță mizeria asta!

Da, domnule.

Domnișoară!

Amado!

Domnișoară...

Amado!

- Domnule Amado! - Dumnezeule!

Ajutați-mă s-o ridic, vă rog!

- Mâncați și întremați-vă. - Mulțumim, Minerva!

Liniștește-te, Manolo.

N-am stare, Minerva.

Le-au arestat pe surorile tale. Noi urmăm și ar fi mai bine să plecăm.

- Să plecăm? Dar nu știu că suntem aici. - Știu totul, Minerva.

Nu suport gândul că pot apărea aici oricând!

Tovarășe, nu vrem să vă facem probleme.

- Putem pleca, fără supărare. - Nu e asta.

- Trebuie să ne gândim ce să facem. - Da.

Bine.

- Ce e? Ce ai văzut? - Au venit.

- Ești sigură? - Da.

- Așa e. Trebuie să-i ascundem. - Haideți!

Intrați aici!

- Coborâți! - Aveți grijă!

Acoperă-i, Minerva.

Haide!

- Ce facem? - Stai liniștită. Totul va fi bine.

Bună seara!

Dacă nu vă deranjează, Manolo Tavares, aș vrea să mă invitați înăuntru.

Știți ceva?

E prima mea vizită în Monte Cristi.

Pare un loc liniștit.

Departe de larma orașului.

- Copiii voștri dorm? - Nu sunt aici.

Ador copiii!

Dar anumite subiecte de discuție...

sunt cam nepotrivite pentru ei.

Le spunem „discuții de oameni mari”.

Minerva, vă rog să vă odihniți.

Luați loc, simțiți-vă ca acasă.

- Eu sunt străinul care a dat buzna aici. - Ce doriți?

Luați-ne odată!

Să vă iau?

Unde?

De data asta, sunt doar mesagerul...

vin cu o propunere de la șeful meu.

O propunere?

Generalisimul...

vă apreciază în mod deosebit, domnișoară Mirabal.

De aceea vă oferă posibilitatea să plecați din țară în siguranță.

Dumneavoastră și copiii, desigur.

La urma urmei, e în interesul tuturor.

Cât timp de gândire avem?

Soțul dumneavoastră, Manolito...

Nu știam că e atât de glumeț.

Întotdeauna e foarte serios.

N-am venit să pierd vremea.

Putem face lucrurile cu frumosul sau altfel.

Domnișoară, o să spăl rufele. Vă mai aduc ceva?

Nu. Am o rugăminte.

Pot rămâne cu dumneavoastră dacă doriți.

N-o să se întoarcă în seara asta. Trimite-l pe Amado după calmante.

Totul e închis la ora asta, domnișoară.

Să se ducă la spital, că doar lucrează pentru guvern!

- Altfel n-o să pot să-mi fac emisiunea. - Bine. Imediat.

Bună seara! Serviciul de taxi.

Deschide ochii!

Faceți ceva, vă rog!

Mate!

María Teresa!

O aduc pe Minerva.

La o parte, frumoaselor!

- Animalule! - Ce n-ați înțeles?

Am zis să vă dați la o parte!

Ce ți-au făcut?

Arantxa.

Ajutor!

Asier!

- Asier, ajutor! - Fata mea!

Cine ți-a făcut asta?

- Arantxa, cine ți-a făcut asta? - Asier, las-o să se odihnească.

Unde te doare?

Peste tot.

- Peste tot. - Scumpa mea!

O să-ți aduc ceva ca să te simți mai bine.

- Tată. - Spune.

- Pot să rămân aici cu tine? - Sigur că da! E și casa ta.

Întotdeauna va fi.

- Iartă-mă! - Pentru ce?

Pentru tot.

Că te-am abandonat.

- Că nu te-am ascultat. - N-ai pentru ce să-ți ceri iertare.

Tu să mă ierți.

Iartă-mă că te-am târât aici și pentru ce a pățit mama ta.

Domnule, vom ateriza. Închideți laptopul.

- Doamnă, îmi dați paharul, vă rog? - Desigur.

- Și puneți-vă centura. - E deja pusă.

Bun-venit la New York, unde este aproximativ 04:25.

Puteți scoate dispozitivele electronice din modul „avion”.

Vă mulțumim că ați ales compania noastră aeriană

și vă mai așteptăm la bordul aeronavelor noastre.

La revedere!

- A fugit din țară? - Nu a fugit.

Sunt convins că încă e în Ciudad Trujillo.

Vă dați seama cât de delicată e situația?

Da, domnule.

Cât o să mai mint că e în turneu mondial? Trebuie să o găsim!

Toți oamenii mei o caută. Discret, desigur.

De ce te-a trimis după medicamente?

A spus că are o migrenă, domnule.

Credeam că te-am pus acolo ca să fii cu ochii pe ea,

nu să faci pe infirmierul.

Îmi pare rău, domnule!

Trebuie să apară până sâmbătă.

Ascultați! Nu vreau o razie...

nici violență...

nici polițiști.

Acționați cu mănuși.

Să se întoarcă la emisiune și să vorbească despre turneul ei.

Și dacă se poate, inventați ceva ca să nu ieșim șifonați.

- Nu știu dacă m-am făcut înțeles. - Ba da, înțeleg.

Și dumneata, Guerrero,

sper să nu mă dezamăgești din nou.

Nu vei mai primi o a treia șansă.

Iertați-mă, Generalisimule. Nu se va mai întâmpla.

Vă garantez că Gipsy va apărea pentru emisiunea de sâmbătă.

E delicios!

- Mulțumesc mult! - Mulțumesc, scumpo!

Aduc sucul.

- E înăuntru? - Da, domnule.

Rămâneți aici.

Bună seara! Știu că e aici, așa că haideți să nu facem scandal.

- Asier. - Bună seara, Gipsy!

Nenorocitule! Nu te apropia de ea!

- Vă înșelați, stați puțin! - Oprește-te! N-a fost el.

- Ce? - N-a fost el.

Domnule Oyamburu, vă jur că eu nu lovesc femeile.

Le dau de muncă,

iar asta e opera unui om bolnav și nu se va mai repeta!

Mă bucur că te-am găsit, Gipsy. Îmi făceam griji pentru tine.

- Toți colegii își fac griji pentru ea. - Spune-le să stea liniștiți.

Mi-e bine.

Mi-e bine aici și nu vreau să plec nicăieri.

Înțeleg, dar...

cea mai bună soluție e să te întorci în vila ta de pe malul mării,

să pregătești emisiunea de mâine și să-i faci fericiți pe dominicani.

Familia dumitale crede că deține tot poporul dominican!

Ar fi o mare tragedie să n-o avem pe Gipsy la emisiune sâmbătă.

Ar fi o lovitură fatală și nu doar pentru dominicani.

L-ai supăra pe Generalisim.

Dați-mi voie.

Ai un foc?

- Fata mea... - E în regulă.

Ești sigură?

Petán, ascultă-mă.

Mulțumesc!

Uită-te la mine.

Știi foarte bine cât de obosită sunt.

A sosit momentul să mă înlocuiești.

Sunt epuizată. Te rog!

Știi că e imposibil.

Îți vorbesc din postura de șef sau mai bine spus, mentor.

Luați loc, dle profesor Oyamburu. E casa dv.

Nu poți să dispari peste noapte. Multă lume își face griji pentru tine.

A trebuit să inventez un turneu mondial. Atât ești de importantă pentru țara asta!

Ești o artistă iubită, admirată și respectată.

Puteau să trimită polița sau armata. Afară așteaptă serviciile secrete.

Le-am spus să nu acționeze violent,

fiindcă sunt directorul canalului și unul dintre apropiații tăi,

așa că mă simt obligat să te ajut să te întorci la normal.

Și dacă refuz? Oricum nu mă pot întoarce dacă sunt bătută în continuare.

Sigur că nu. Nu ți-am face rău niciodată.

Ești vedeta noastră, dar...

cei de la serviciile secrete abia așteaptă să dea buzna aici

și să-l ia pe profesorul Oyamburu.

Uitați...

Asta e o scrisoare semnată de câțiva cetățeni,

prin care sunteți acuzat că diseminați idei subversive de stânga la universitate.

E o acuzație foarte gravă.

Poate ajunge direct pe scaunul electric din La Cuarenta, dar...

am puterea să fac dovezile să dispară.

E alegerea ta, Gipsy.

Mă scuzați! În familie ești...

Arantxa.

Mulțumesc!

- Bun-venit, doamnă! - Bună ziua!

- Poftiți cardul de acces. - Mulțumesc!

Doamnă Oyamburu, un domn vă așteaptă la cafenea.

- Julio César. - Mulțumesc!

Hamalul vă poate ajuta cu bagajul.

- Da, vă rog! Mulțumesc! - Cu plăcere!

Ai rămas la fel de frumoasă ca odinioară!

- Tu vorbești! - Și asta.

Două martini seci, vă rog.

- Am așteptat ani de zile momentul ăsta! - Și eu, Julio.

Era rândul meu să-mi pun casa la dispoziția ta.

De ce n-ai acceptat?

Sunt invitata unei edituri mari. N-am vrut să creadă că profit de ei.

În cinstea unei femei extraordinare și a unei prietene de excepție!

În cinstea prietenilor care nu uită!

„Președintele venezuelan Rómulo Betancourt a supraviețuit,

deși a suferit arsuri pe mâini și față.

Din păcate, șeful de Stat Major și un student au fost uciși. ”

A ieșit destul de bine.

„În fața camerelor de televiziune,

Betancourt a dat vina pe Rafael Leónidas Trujillo...

și a cerut sancțiuni din partea OAS în baza dovezilor

care arată implicarea dictatorului dominican. ”

Despre ce dovezi vorbește poponarul?

Eu am dovezi că banii lui au finanțat sosirea rebelilor comuniștilor aici!

- Da, dar sancțiunile pot fi usturătoare. - Nu mă tem de Betancourt.

- Dar nu e vorba de Betancourt, ci de OAS. - De OAS? Mi se rupe de OAS!

Ascultă-l pe Joaquín în loc să pleci urechea la Jimmy Alves.

Domnilor...

Betancourt să zică ce vrea. O să mă apăr.

Faptul e consumat cu Betancourt,

dar mai e o chestiune, care ne poate ajuta sau prejudicia.

Ce chestiune?

A apărut un articol în Washington Post care cere ca OAS

să aducă în discuție eliberarea deținuților politici.

Menționează peste 120 de deținuți după acțiunile de pe 14 iunie 1959.

Aceștia n-au fost judecați și nici condamnați.

Se vorbește despre asta și la nivel internațional.

Am citit deja articolul și știu ce-a zis yankeul ăla.

Joaquín vrea să spună

că, dacă ne arătăm bunăvoința, vom putea restabili relațiile cu OAS.

Nu. Îmi cereți să eliberez comuniști.

Spun doar că suntem o insulă.

Dacă doresc, ne pot izola cu ușurință.

Știți ce nu-mi place?

Că sunteți ca două babe care bârfesc pe la spatele meu.

Bine.

Vreți un gest de bunăvoință?

O să vi-l ofer.

O să eliberăm comuniști.

Fără tam-tam.

Nu vreau ca poporul să creadă că roșiii ne-au forțat mâna.

Îi vom elibera pe rând. Fiecare dintre ei merge direct acasă.

Nu vreau să se audă de deținuți eliberați sau mai știu eu ce.

Nu vreau să văd poze în ziar cu deținuții ieșind din închisoare.

S-a înțeles?

- Eu, unul, am înțeles perfect. - Bine.

Unde s-a ajuns! Trujillo eliberează comuniști.

Asta mai lipsea!

Nepoții mei au fost încântători și foarte ascultători.

Nu voiau să primească pedepse de la tușa Dedé.

- Gata, scumpule! - Păcat că te întorci la Monte Cristi.

Măcar pe-ai tăi o să-i văd mai des.

Nu cred că ne putem întoarce la Monte Cristi.

Am aflat că oamenii lui Alves au distrus totul.

Sunt niște criminali nenorociți!

Omoară oamenii în numele politicii și după aceea vin să ne fure găinile.

- Știam că ne vei călca pe urme. - Gata! Ajunge cu politica.

Să sărbătorim cu mâncare bună și să mulțumim Domnului că sunteți aici.

- Ce se aude? - Curaj, fluturilor!

Cine o fi?

- Trăiască! - Curaj, fluturilor!

Fiți puternice!

Fiți binecuvântate!

Veți reuși!

Trăiască!

BROȘURĂ: DUMNEZEU ȘI TRUJILLO

Dominicani,

tovarăși...

e normal să trăim cu teamă în aceste vremuri.

Cu teamă de închisoare, de tortură, de moarte...

14 IUNIE

...cu teamă că ne vom pierde prietenii și familia

sau slujba de unde ne câștigăm pâinea.

JOS NEGRUL

Cu teamă de înfometare și izolare.

Dar nu ne putem lăsa cuprinși de cea mai periculoasă teamă,

cea care ia forma bunului-simț

și condamnă drept nesăbuite sau zadarnice micile dovezi zilnice de curaj

care ne ajută să apărăm demnitatea umană.

Știu că celor care au trăit în teroare atâta timp nu le e ușor

să ia atitudine și să se elibereze de tiranie.

Totuși curajul se întărește tot mai mult și mai mult,

fiindcă oamenii nu sunt făcuți să trăiască cu teamă, ci în libertate!

Ascultați cu atenție, tovarăși!

De astăzi vom începe să ne organizăm ca partid politic

și vom lupta cu această dictatură așa cum se cuvine.

Ne vom face auziți!

Numele partidului va fi data la care un grup de oameni curajoși

s-au sacrificat ca să pună capăt asupririi din Republica Dominicană.

LIBERI

Se va numi „14 iunie”.

Nu putem continua să trăim cu teamă.

Jos cu Trujillo!

E timpul ca dictatorul să audă strigătul celor ce păreau muți.

Jos cu Trujillo!

Strigați la fel de tare ca acest fluture!

Iar eu îndrăznesc să strig la urechea dictatorului,

fiindcă nu mă mai tem...

nici măcar de moarte.

Subtitrarea: Georgiana Stănculescu