Original subtitles

Fratele meu Héctor va candida.

Întoarceți-vă la moșii și faceți pe contracandidații.

Trăim într-o lume ipocrită, guvernată de niște canalii.

Stăm cu mâinile în sân?

Ca să contracarăm această mentalitate, avem nevoie de televiziune.

- Ce să-ți mai povestesc? - Despre Trujillo.

Nu îl poți controla pe Trujillo. Aici toți suntem utili sau dispărem.

Nimeni nu va îndrăzni să-l ajute. Doar noi.

- Stați. - Au întrecut măsura cu dl Enrique!

- Avem un plan. - Dl Morales?

- Cât? - Două mii de dolari.

Pot deschide uși, dar nu-l pot ține în viață.

Povestea e inspirată din fapte reale.

Personajele și evenimentele sunt rodul ficțiunii.

Orice asemănare cu realitatea e doar o coincidență.

Oprește aici!

Să nu vă văd! Cărați-vă!

Nu!

Nu!

- Ajutor! - O să te omor!

Afară, nenorocitule! Ieși!

Tu vii cu mine, scursură! Treci aici!

- Îți arde de futai, nenorocitule? - Nu.

Ba da!

O belești, după care plângi ca un fătălău!

Ți-am dat totul. Totul!

M-ai făcut de râs în SUA! N-ai fost în stare să termini facultatea.

De ce? Fiindcă ai aruncat cu mașini în stânga și-n dreapta,

pentru fiecare târfă din Hollywood cu care te-ai întâlnit!

Am vrut să ai o educație, să fii succesorul meu, dar nu!

Ești un bețiv și un drogat!

Azi, Octavia ți-a intentat divorțul!

- O să vorbesc cu ea, tată. - Gura!

Eu o să discut cu judecătorul!

O să rezolv totul de așa natură ca Octavia și nepoții mei să o ducă bine,

să aibă ce mânca și să nu sufle o vorbă toată viața!

Mâine pleci în Belgia cu avionul.

- Ba nu. - Ba da!

O să te internezi și o să faci tratament cu electroșocuri.

Poate scapi de rahaturile cu care-ți intoxici corpul de ani de zile

și devii și tu util!

Oare chiar ești fiul meu?

Ești?

Ești?

Rahat cu ochi!

Club de noapte

STRIGĂTUL FLUTURILOR

Ziua de 16 august 1952

marchează o mare sărbătoare pentru Republica Dominicană.

...după ce Congresul a validat în unanimitate votul democratic

dat de poporul nostru, președinția țării a fost preluată

de generalul Héctor Bienvenido Trujillo Molina.

În timpul ceremoniei, am auzit cuvinte înduioșătoare

din partea Generalisimului Rafael Leónidas Trujillo Molina.

Nu este victoria unui singur om,

ci triumful întregului popor, al patriei. Am realizat asta împreună...

Își bat joc de noi! Nu avea cum să câștige.

Tovarăși!

- Ascultați, vă rog. - E inutil!

Tovarăși, toți suntem revoltați, dar haideți să nu ne certăm.

Indiferent cât durează, nu plecăm de aici până nu cădem de acord.

Trebuie să cooperăm și să fim respectuoși unii cu alții.

După numărarea voturilor sigur se va afla că au fraudat alegerile.

Dictatura continuă, dar lumea trebuie să afle cine e Trujillo.

Lumii nu-i pasă de insulița asta. Suntem pe cont propriu.

- Armele și violența sunt singura opțiune. - Nu, Pierre.

Au armata de partea lor. O să ne omoare pe toți.

Să protestăm, să ne facem auziți! Mulți dintre noi vor asta.

- N-are sens. - La ce bun? Ca Țapul să râdă de noi?

- Așa-i. - Eu m-am săturat.

Pancartele și cântecele nu fac doi bani.

- Veniți cu mine și haideți să le dăm foc! - Calmează-te, frate.

N-avem nevoie de scindarea grupului. Potolește-te, Pierre!

Ce rezolvăm dacă ne potolim? Trebuie să-l omorâm pe Trujillo.

La ce bun? Dacă-l omori pe el, apoi trebuie să elimini întreaga familie.

- Inclusiv complicii. Un masacru! - Trebuie să facem ceva!

Trebuie să-l învingem la urne, prin alegeri libere.

Asta înseamnă să așteptăm încă patru ani. Nu cred că mai apucăm.

- Gata. - Pierre are dreptate.

Să ridice mâna cine crede că ar trebui să protestăm violent.

- Revoluție sau moarte! - Trăiască revoluția!

Cine crede că ar trebui să protestăm pașnic?

S-a votat. Vom ieși în stradă și ne vom face auziți.

Vom protesta pașnic, dar hotărât și vor fi obligați să ne asculte.

Putem forma două grupuri care pornesc spre Piața Centrală.

- Trebuie să strângem cât mai multă lume. - Eu mă opun.

- De acord. - Bine, dar nu veți schimba nimic.

Pierre, hai să încercăm ca ei.

O să-i treacă.

Vii și tu la protest?

Nu știu. Aștept vești despre tata. Se află într-o situație foarte delicată.

- Știu. - De unde știi?

S-a vorbit despre asta în grup. E de neconceput!

- Ce știți despre el? - Că ar fi la spitalul Marion.

Vom încerca să-l scoatem de acolo plătind un cunoscut.

- Dacă ai nevoie de ceva, spune-mi. - Mulțumesc!

Dacă vii la protest, vreau să-mi spui cum crezi că am putea câștiga alegerile.

Tovarăși, veniți cu noi la protest?

E aur curat. Cred că avem aproape 2000 de dolari.

Trebuie să vindem bijuteriile ca să-i putem da banii.

Pot să vând o parte din haine.

- Vecina noastră Azucena le-ar cumpăra. - Da, dar nu avem timp.

Dacă nu le putem vinde, dnă Chea,

putem grăbi vânzarea fermei către familia Rodríguez.

O să dureze câteva zile.

Economiile mele. Nu-i mult, dar măcar e ceva.

Scumpa mea!

O să-l sun pe Morales ca să-i spun că suntem de acord.

- Poate strângem banii în trei zile. - Ar fi ideal.

- Merg cu tine. - Nu.

- De ce nu? Dacă i se întâmplă ceva... - Mate, mama are dreptate.

Pot pleca și fără voia voastră.

E și tatăl meu și vreau să-l văd. Vreau să ajut!

Ce-i cu obrăznicia asta?

Mamă, vrea să ne ajute.

Bine.

Intră!

Pe aici.

Vei fi în siguranță.

- Voi petrece mult timp aici? - Să sperăm că nu.

Și toaleta?

Ai o găleată. Nu e hotel de lux, dar ai tot ce-ți trebuie.

- Ți-e foame? - Puțin.

- Îți aduc ceva de mâncare. Odihnește-te. - Sunt șobolani aici?

Ce-ți pasă de șobolani dacă lor nu le pasă de tine? Odihnește-te.

Mulțumesc!

„Bucură-te, Marie, cea plină de har!

Binecuvântată ești între femei și binecuvântat e rodul trupului tău. ”

Domnule Pope, în Ciudad Trujillo ne place să facem totul bine.

Mâncare bună, băutură bună și femei bune, nu?

- Rosita, vino-ncoace! - Se vede.

Ia uitați ce bucățică dominicană! Atingeți-o și o să vedeți.

Deci...

Ne dorim transmisiune televizată de înaltă calitate.

Am vorbit deja cu General Electric și Westinghouse.

Ne-au făcut oferte bune,

dar am vrea să facem afaceri cu compania dumneavoastră.

Deja ne cunoaștem și voiam să discutăm în particular.

Țara aceasta e în plină dezvoltare. E ca spuma care se ridică.

- Lumea e cu ochii pe noi. - Da.

Rivalii dv. sunt interesați să-și vândă echipamentele TV aici.

Eu aș dori să facem afaceri împreună. Am ieși amândoi în câștig.

- Înțelegeți? - La ce v-ați gândit?

Ca să batem palma, aș dori o mică recompensă.

Cât?

Douăzeci la sută. Batem palma?

Sunteți de-al meu.

Bucurați-vă de Rosita! E cadou din partea casei.

Fraudă!

MARIONETA

Fraudă!

MARIONETA

Ușurel!

Păstrați-vă calmul!

E un protest pașnic.

JOS CU TRUJILLO

FRAUDĂ

Aveți grijă!

Minerva, fugi!

Pierre!

Ce faci, nenorocitule? Lasă-l!

Dă-mi drumul!

Lăsați-l!

- Ceaiul e deosebit. Îmi amintește... - Da, e un ceai foarte bun.

Foarte bun.

Să trecem la subiect.

A apărut o problemă și mi-aș dori să o înțeleg.

Generalisimul meu, cum să vă spun ca să evit orice tip de neînțelegere?

Suntem profund îngrijorați de relaxarea

sau influența nefastă

pe care această invenție o va avea asupra anumitor grupuri vulnerabile.

Putem să nu ne opunem și să nu o condamnăm fățiș.

Ba chiar o putem sprijini implicit, dar mai mult de atât...

Ați primit 10.315.112 de pesos...

ca să construiți biserici și refectorii.

Anul trecut, ați primit 423 de mii pentru pregătirile de Corpus Christi.

Încă 1,5 milioane din diverse donații.

Din ei, ați cheltuit 632.500 pe deplasări,

autovehicule și gustări pentru Sfinția Sa și însoțitorii săi.

Suma totală se ridică la aproximativ...

șaizeci de milioane.

Atât a investit guvernul în biserică.

Îmi puteți da o estimare a cheltuielilor pentru anul viitor?

- Nu... - Vă dau 60,5 milioane.

Am zis 60,5 milioane.

Monseniore...

sprijin cu fervoare credința creștină.

Am ajutat întotdeauna Biserica Romano-catolică a acestei țări.

Am ignorat, ba chiar am interzis...

alte denominații.

E o țară evlavioasă.

Noi, dominicanii, suntem evlavioși.

Avem nevoie de păstorirea bisericii.

Vă rugăm să nu ne-o răpiți.

- Numele întreg? - María Argentina Minerva Mirabal Reyes.

- Data nașterii? - 12 martie 1926.

- Stare civilă? - Necăsătorită.

Vă rog, ajunge!

- Bună! - Am vești bune, prințeso.

Gata cu dansul la club!

- Poftim? - A sosit vremea lucrurilor mărețe.

Vei fi vedetă de televiziune.

Poftim? Făcând ce?

O să ai emisiunea ta. Îți explic mai târziu.

Să nu uit! Numele tău e prea complicat. Va trebui să-l schimbi.

O să-ți găsesc eu un nume de scenă.

- Ce nume? - Vorbim mai târziu.

Haideți, pe poziții! Du-te lângă ei.

Tu stai în centru. Aici.

Perfect!

Generalisimul!

Bună ziua, doamnelor și domnilor!

E o onoare să anunț, împreună cu și sub oblăduirea Generalisimului nostru,

începutul unei noi ere!

Va fi o eră modernă, marcată de inovații în materie de comunicații

și divertisment.

Anunțăm cu mândrie sosirea televiziunii în Republica Dominicană!

Republica Dominicană va fi a treia țară de pe întregul continent

care se bucură de această nouă și minunată invenție,

mulțumită sprijinului prietenilor noștri din Statele Unite.

Aceștia ne-au facilitat accesul la radioteleviziune

și ne-au donat noi televizoare

care vor fi amplasate în locuri strategice din întreaga țară.

E nemaipomenit!

De asemenea...

Domnule general Trujillo, îmi place să fac afaceri cu țara dv.,

dar 20% e cam mult.

Împreună, vom sprijini acest proiect...

Da?

...care va transforma Republica Dominicană într-un lider al telecomunicațiilor.

Un număr mare de artiști și jurnaliști excelenți...

Bun-venit în catedrala televiziunii!

Tehnologie de ultimă generație. Filmează totul.

Toți acești tineri au fost pregătiți în Statele Unite.

- Monseniore. - Sunt aici, dle general.

Fiți binecuvântați în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh!

Fiți binecuvântați!

Aprinde-l.

APLAUZE

O fotografie, vă rog. Priviți aici. Perfect!

Bun. Încă una, vă rog.

O să plecăm data viitoare când vin. Pregătește-te.

Frumusețea mea!

Iată-mă, frățioare!

Văd că ești entuziasmat de povestea asta.

- Spune-mi că ai totul sub control. - Desigur.

Să vezi! Distribuim 50.000 de televizoare din ușă în ușă.

- Da? - În cluburi, în baruri.

Dar și în restaurantele din fiecare localitate.

O să te poți adresa tuturor dominicanilor laolaltă.

- Ai făcut o afacere bună! - Excelentă, dar am negociat la sânge.

Nici englezii și nici germanii n-au vrut să-mi facă o ofertă mai bună.

E nou? Nu l-am mai văzut până acum. Ce cal frumos!

Frumoasă. E iapă.

- Continuă-ți povestea. - Bine.

Am totul sub control până la ultimul detaliu.

Știi care e secretul? Reclamele.

Sistemul se finanțează singur.

Nu numai că vom ajunge la toți dominicanii,

dar ne vom și îmbogăți.

E o mare afacere, un izvor nesecat de ba...

Ce ai?

- Treci aici! Treci! - Ai înnebunit?

- Ce ai? - Nenorocitule! Trădător împuțit!

Frățioare...

Ai băgat în buzunar banii americanilor!

Credeai că n-o să aflu?

Nu! Frățioare...

- Aflu totul, rahatule! - Pot să-ți explic, frățioare.

Nu pot să te înjur de mama, fiindcă e o sfântă.

Șarlatanule!

Când o să te înveți minte? Eu țin evidența afacerilor țării ăsteia!

- Ia de-aici! - Frățioare, nu da!

„Totul e sub control. ”

Julio, să mergem! Ridică-te!

Haide!

Aici.

Nu te supăra, poți să-mi dai un autograf?

E pentru soția mea, Sandy. Te admiră.

- Desigur. - Poftim.

Dacă m-aș întoarce fără autograf, cred că m-ar omorî.

- Toate cele bune. - Mulțumesc!

Vino aici.

Julio César.

Mulțumesc pentru tot, Micuțule!

Aceasta e o seară plină de emoție!

Vedeta noastră îndrăgită se desparte de Clubul Caraibe.

Vă rog!

Nu vă faceți griji, nu vă supărați și nu vă enervați!

O veți vedea dansând în continuare, dar la televizor!

In TV.

Arantxa!

Felicitări!

Despărțirile sunt întotdeauna oribile,

dar ție ți-a ieșit de minune.

Spectacolul nu va mai fi la fel fără tine. Niciodată!

Mulțumesc!

Sper să te văd curând la televizor.

S-a născut o stea.

Încă... nu știu în ce constă asta.

Vei afla în curând.

Ești foarte frumoasă în seara asta.

Oprește.

Prestația ta pe scenă...

a fost cel mai captivant lucru pe care l-am văzut vreodată.

Rafael.

Ador pielea ta.

Ești atât de albă!

Și miroși atât de bine!

Ce ochi frumoși ai!

L-ai cunoscut pe Trujillo?

Pe atunci erai cap de afiș la televiziunea dominicană.

Cine ți-a spus?

Arantxa, am văzut articolele și coperțile revistelor.

Erai o adevărată vedetă...

Exista un singur canal de televiziune. Oricine apărea pe post devenea celebru.

Nu chiar oricine.

Republica Dominicană e o țară mică, iar Trujillo era omniprezent.

Sigur că l-am cunoscut.

N-am avut de ales.

- Chiar era fermecător precum am auzit? - Un manipulant.

Știa cum să-i atragă pe oameni.

Dansa merengue sau accepta să fie nașul a mii de nou-născuți

ca să câștige sprijinul necondiționat al părinților.

Și cu femeile? Mi se pare că nu-i scăpa niciuna.

Mai ales dacă erau atrăgătoare.

Tu erai și încă ești frumoasă.

Probabil, asemenea Minervei, a trebuit să-l pui la punct la un moment dat, nu?

- Te simți bine, Arantxa? - Da.

- Sigur? - Da, stai liniștită.

Dar... cred că e suficient pentru azi. Îmi cer scuze.

Desigur.

Doamnelor și domnilor, bine v-am găsit la... Gipsy Show!

E o emisiune pentru familiile dominicane, cu muzică, dans, interviuri

și foarte multe reprezentații uimitoare...

Cut! Păpușă...

Cut!

Tăiat, da? Nu e complicat deloc.

Fii atentă aici! Vezi lumina? Asta e camera ta.

Lumină, cameră, te uiți aici! E foarte important!

Încă una! Lumină, cameră, te uiți aici! Înțelegi? Te uiți aici!

Ai înțeles?

Da? Până și o maimuță poate face asta!

- Ajunge! - Ce faci?

- De ce se poartă urât? E începătoare. - Nicio problemă, gata.

Privești la cameră când se aprinde lumina.

Îi explic eu, nicio grijă. Iar tu fii mai atentă pe viitor!

Să luăm o pauză și continuăm mai târziu.

- Cred că l-am supărat. - Nu.

E o onoare să avem un producător american,

dar stai liniștită, o să regizeze doar primele patru emisiuni.

- Ce-i asta? - Gipsy e blondă.

Ce? Părul meu are altă culoare.

Îmi pare rău, dar nu înțeleg garderoba.

- Nu-mi place. - Gipsy.

- Gipsy! - Poți să-mi spui Arantxa?

Avem ordine clare să-ți spunem Gipsy.

Trebuie să te îmbraci așa și să porți o perucă blondă.

- Nu pot face asta. Sunt copleșită. - Gata, ajunge.

- Mi-e greu să respir și... - Uită-te la mine!

- Gretchen. - E aici.

- Gretchen. - Uită-te la mine.

După numărul muzical,

te uiți la mine ca să-ți fac semn și să privești la camera aia.

Nu vorbi, fiindcă sunetiștii nu sunt pregătiți

și nimeni n-o să audă ce spui. E important să intervii când trebuie.

Da, bine. Aștept să se încheie momentul muzical,

mă opresc în locul ăsta și vorbesc la cameră.

Exact!

E un show, Gipsy!

Un spectacol!

- Vreau să-ți fac un cadou. - Bine.

Poftim.

O să iei asta.

Asta...

E magie pură.

O să te ajute să te concentrezi și să te calmezi.

De acum înainte o să-ți joci rolul și o să strălucești!

Joacă! E spectacolul tău.

- Gipsy Show. - Exact.

Bine.

- Pauza s-a încheiat. - Camera!

Pe poziții, maestre.

- Nu uita să zâmbești! De la capăt! - Bine.

E vai de oasele mele!

Am făcut o grămadă de radiografii. Era să mă omori.

Nu exagera. Te-am bătut și mai rău.

Dacă nu te-am omorât când ai falsificat banii,

de ce aș face-o acum?

Știi ce mă îngrijorează?

Ți-e ușor să mă trădezi.

Mă gândesc la asta și nu știu cât de departe ai merge, Petán.

- Ți-aș fi explicat... - Gura mică!

Știi cine te-a salvat?

Mama noastră.

Dacă era după mine,

ai fi înfundat pușcăria un an, ca să te înveți minte.

Ochii la mine!

Televiziunea națională e prioritară.

O să-ți primești postul înapoi, dar nu mai tolerez nicio greșeală.

Dacă văd că-ți trădezi familia, sânge din sângele tău, sau țara,

nici măcar mama nu te mai poate salva.

- S-a înțeles? - Da, s-a înțeles.

Treci la treabă!

Și cuvântul magic?

Mulțumesc!

Am plecat.

- Când ați văzut-o ultima dată? - Acum trei nopți.

Fetele știu că e interzis să-și petreacă noaptea altundeva

fără o scuză temeinică.

- Sigur a pățit ceva și dv. o acuzați! - María Teresa!

Vă rog, când apare sora mea

spuneți-i că am făcut ceea ce trebuia să facem.

Va înțelege.

Bună dimineața, domnișoară Mirabal!

De mult voiam să vă cunosc.

E adevărat ce se spune.

Ce femeie!

Ce femeiușcă!

V-aș avea chiar aici, aș savura trupșorul ăsta...

de comunistă de rahat!

Am fost trimis după dumneavoastră.

Sunteți o norocoasă!

El e.

A apărut un mic inconvenient.

Ea e sora mea, María Teresa.

- Încântat! - Bună ziua!

Aveți aici întreaga sumă.

- Bine. O să încep operațiunea și... - Sub nicio formă!

Dacă doriți banii, vrem să-l vedem pe tata.

Imposibil. Trebuie să termin rapid.

Peste o oră, o ambulanță va pleca de la spital

și trebuie să le dau semnalul.

- Nu. Trebuie să-l vedem înainte. - V-am spus că e imposibil!

Nu înțelegeți că e un spital militar?

Patria.

Morales, dacă vreți banii, trebuie să știm că putem conta pe dumneavoastră.

Altfel, riscurile sunt prea mari.

Bine.

Dar trebuie să așteptăm lăsarea nopții ca să nu fim văzuți.

Și încă ceva. Doar una dintre voi poate intra.

Eu.

Voi găsi o cale să-l vezi înainte să-l ia de acolo.

Nu uita că e foarte riscant și te-am prevenit înainte.

Ne asumăm riscul.

Bine.

Te aștept la 19:00, la Urgențe.

Să nu întârzii, te rog!

- Alo? - Pilar?

- La telefon. - Sunt Beatriz.

- Bună! - Voiam să anulez întâlnirea de azi.

- Arantxa nu se simte bine. - Ce a pățit?

Nimic grav. I s-a urcat tensiunea.

Doctorul a fost în vizită mai devreme și i-a recomandat odihnă câteva zile.

Numai puțin. Ți-o dau la telefon.

- Bună dimineața, Pilar! - Arantxa, cum te simți?

Bine, nu-ți face griji. Nu e mare scofală.

Nu ne putem vedea astăzi, dar aș vrea să ne revedem mâine.

Mâine?

Nu-i nevoie. Am suficient material și apreciez încrederea ta,

dar sănătatea e mereu pe primul loc.

Nu, Pilar. Trebuie să-ți spun ceva.

Mă sperii. Ce e?

Am fost amanta lui Trujillo.

Subtitrarea: Georgiana Stănculescu