Original subtitles

ANTERIOR

Vei plăti fiindcă ți-ai denigrat președintele.

- Ce ți-au făcut? - Mie?

Te-a mințit! Trebuie să cerem habeas corpus!

Au început cu tata și va urma restul familiei.

- Vreau să-l ajut pe dl Enrique. - Lasă-mă pe mine!

Îți pot acorda o audiență.

Te vei întâlni cu animalul ăla?

- Unde e Alba? - Lipsește de trei zile.

Simón!

Am primit fotografiile.

Faptul că publicul nu te poate aplauda e cea mai mare nedreptate!

Tată! Ajutor!

Povestea e inspirată din fapte reale.

Personajele și evenimentele sunt rodul ficțiunii.

Orice asemănarea cu realitatea e doar o coincidență.

La centru. Haideți, fetelor!

Începem din prima poziție.

Brațele! Unu, doi...

SPANIA, AUGUST 1938

Tendu în fațăși închidem.

Tendu în lateral și închidem. Spatele drept! Sunt cu ochii pe voi.

Demi-plié și întindem.

Revin imediat, fetelor.

Da?

- Îl căutăm pe Asier Oyamburu. - Nu e aici.

Fetelor, mergeți acasă!

Ea nu. E fiica mea.

Nu l-am văzut de luni de zile și nu știu unde e.

- N-a vrut să-mi facă probleme. - Poți să taci dracului, doamnă?

Nu e nevoie să distrugeți totul!

- Aici! - Nu! Stai puțin!

Scumpo, totul e bine, stai liniștită.

- Ce-i asta? - Nu-i nimeni, domnule.

Comuniști mincinoși!

Arantxa, mă duc cu domnii ăștia undeva și mă întorc, da?

- Nu! - Ai înțeles? Nu!

- Să mergem! - Mă întorc repede. Pe curând, scumpo!

Club de noapte

Dacă e ceva, anunțați-mă.

O să te sun.

În consecință, familia...

- Domnișoarelor. - Bună!

I-am spus mamei. Accidentul vascular a fost grav.

Ce înseamnă asta?

Am îndepărtat chirurgical câteva cheaguri de sânge.

Când va fi externat?

Din păcate, trebuie să așteptăm să-și recapete cunoștința

ca să putem evalua gravitatea sechelelor.

- Regret cele întâmplate. - Mulțumim, dle doctor!

Domnul Enrique va fi bine, vei vedea.

De unde știi?

Scuze. Îți mulțumesc că m-ai însoțit. Chiar nu era nevoie.

Pentru puțin.

Nu-i nevoie să rămâi. Se pare că va fi o noapte lungă.

- Nu plec nicăieri. - E numai vina mea, Simón.

- Spui prostii. - Ba nu! Ăsta e purul adevăr.

Nu s-ar fi ajuns aici dacă reacționam altfel.

Pierzi timp și energie învinuindu-te. A ajuns așa din cauza ta?

L-au torturat ca monstrul ăla să-mi transmită un mesaj perfid.

Tot nu e vina ta, Minerva.

Tu ești un spirit liber, iar conceptul ăsta nu există aici.

Ziarul l'Humanité mi-a oferit un post.

Te întorci la Paris?

Peste două săptămâni.

Felicitări! Ești bun, îl meriți din plin!

Viața în exil nu-i rea deloc.

Există locuri unde ceea ce gândim nu e considerat reprobabil.

- Știu că aici nu-i ca la Paris. - Și nici nu va fi.

Situația nu se va schimba niciodată.

Cum vrei să se schimbe,

dacă toți cei care pot schimba ceva fug ca niște lași?

„Lași”?

Țapul e la putere de 20 de ani și nu s-a schimbat nimic!

Nu te aștepta ca viitorul să fie altfel, dacă nu schimbăm prezentul.

Bun.

Spune-mi o poveste din copilărie care o definește pe Minerva.

- Avea o personalitate puternică de mică? - Da.

Realiza tot ce-și propunea. Era incredibilă!

- Și întotdeauna se gândea la ceilalți. - Spre exemplu?

Deja ne mutaserăm în Salcedo de câțiva ani și ne împrieteniserăm.

De-a lungul anilor, am dansat balet doar pentru surorile Mirabal.

La fermă, la apus.

Erau încântătoare.

Într-o zi, Minerva a venit la mine cu un plan secret.

M-a dus într-o încăpere, a încuiat ușa

și mi-a spus că a găsit o școală de balet în La Vega

și că m-a înscris pentru o audiție.

Am plecat pe furiș, cu autobuzul. A fost o nebunie!

- Cum a mers audiția? - Foarte bine.

Evaluatorii au fost stricți, serioși, dar m-au plăcut.

Înainte să plecăm, mi-au spus că... am intrat.

Și ce a urmat? Ai studiat acolo?

Nu. Când ne-am întors acasă, i-am spus totul tatălui meu.

În loc să mă felicite, s-a făcut foc și pară.

- De ce? Era pasiunea ta. - Nu.

Am mințit ca să ajungem într-un alt oraș.

El era imigrant, cadru didactic, dar lucra ca muncitor la fermă.

Nu și-ar fi permis să-mi plătească studiile într-un alt oraș.

Atunci m-am supărat pe el. Bietul!

- Dar avea dreptate. Era un vis imposibil. - Eu nu cred asta.

Ți-ai urmat vocația în cele din urmă și asta e tot ce contează.

Ai dreptate. Iată-mă acum!

- Asta e a doua promoție, iar elevele... - Mă refeream la Republica Dominicană.

Nu.

Când ne-am mutat în capitală, deja aveam 19 ani.

Prea târziu să-mi încep pregătirea.

- Cât ai locuit în capitală... - Contează, Pilar? De ce insiști?

Club de noapte

E frumoasă, sexy.

Știi tu, numai bună.

- Atunci hai să intrăm! - Sigur.

- Să nu ratăm spectacolul ăsta. - Să mergem!

- Bună, te ajut cu ceva? - Am venit pentru audiție.

- Cum te cheamă? - Arantxa.

Numai puțin.

A sosit fata pentru audiție.

E suficient.

Eva!

Ești atentă la ce facem aici?

Da, sunt atentă.

Nu se vede. Tu ești vedeta. Toți îți urmăresc mișcările.

Tomás.

Când vii în față, nu uita să te oprești la semn.

Acolo. Ai grijă la poziția brațului.

Reluați de la primul arabesc.

- Fata pentru audiție. - Să vină la mine.

- Veniți, vă rog. - N-am văzut niciun passé.

Cum te cheamă?

Arantxa Oyamburu.

Știi să dansezi?

Ai mai dansat pe ritmuri latino?

Da, la petreceri.

Schimbă-te...

și urcă pe scenă, vezi dacă poți ține pasul.

Julio César, îți convin pașii încrucișați de la început?

Da, cum vrei tu.

Bun. Rupem rândurile puțin mai devreme, da?

Te deranjează dacă fata asta dă audiție cu voi?

Bine, dar să nu dureze mult. Tuturor ne e foame.

Bine, nicio grijă.

Numai puțin!

Dansezi cu papucii ăia?

Ana, fă-i rost de haine și de niște pantofi ca să poată dansa.

Sunt înconjurată de imbecili.

- Maestre. - Unu, doi, trei!

Bună!

Bună!

Ai nevoie de ajutor? Sunt liberă până la 18:00.

Da, te rog.

Ajută-mă să aranjez produsele. Așa poți plăti cărțile pentru elevii tăi.

Șase sticle.

Șase?

Șapte sticle.

Și comanda pentru făină?

Domnul Gregorio a anulat-o. Nu vrea să ne mai vândă nimic.

Vom găsi alt furnizor.

Minerva, a mai rămas doar domnul Efraín care e trujilist convins.

- Sub nicio formă! - Vom căuta în alt sat.

Plecați din Salcedo, comuniștii dracului!

Nenorocitule!

- Rahat! - Ce ai pățit?

Îndoaie degetul așa și ține apăsat.

Ce dezastru!

Știu că e doar vina mea.

Minerva, nu știu dacă e vina ta...

dar sunt convinsă că e abia începutul și va fi mai rău.

Nici nu mai știu de ce am deschis prăvălia!

Trebuie să schimbi ceva.

Ce trebuia să fi făcut?

La locurile voastre!

Prima linie. Acolo.

Acolo. Da, acolo.

- Maestre. - Unu, doi...

Ne oprim.

Nu prea te-ai descurcat, nu?

Urmărește-le și învață.

Și zâmbește, ai o față foarte drăguță. María, dă-i locul tău.

Ne oprim!

Ați văzut pirueta dublă? Învățați-o.

Ana, să vină mâine la prima oră, pentru repetiții.

Gretchen, nu-mi place rochia asta. Mi-e mică și mult prea strâmtă.

- Și peruca asta? Nu văd nimic cu ea. - Ai terminat?

Nu. Ce enervant!

- Cine merge la masă cu mine? - Mulțumesc!

Ne grăbim.

Ce fac fetele mele? Veți pregăti un spectacol de excepție, nu?

Puțin câte puțin, dar cu fermitate. Așa!

Mi-a plăcut de tine azi.

Mulțumesc, șefule!

Ce ai pățit?

Ți-e rușine?

Ar trebui să fii mândră.

Nu ești? Eu sunt foarte mândru de tine.

Hai, capul sus!

Să-ți văd zâmbetul.

Zâmbește pentru mine!

Așa. Vezi? E mult mai bine.

Ți se luminează fața când zâmbești.

Am observat asta în acea seară la hotelul Ovando.

Am fost primul care a observat, nu uita asta!

Pe mâine!

- Aran... cum ziceai că te cheamă? - Arantxa.

- Ar... - Arantxa.

E greu de pronunțat.

Trebuie să găsim un nume normal pentru public, da?

- Ce mai faci, Patria? - Nu prea bine, părinte.

Sunt foarte tristă.

Cred că știu de ce, fata mea.

- Știu că tatăl tău e în spital. - Tata nu s-a îmbolnăvit de la sine.

A fost încarcerat.

Torturat.

Uneori, nu ne dăm seama...

că sănătatea celor dragi se deteriorează.

- Oamenii se îmbolnăvesc. Îmbătrânesc. - Nu.

Ce spuneți? Enrique Mirabal e un bărbat... era...

un bărbat în putere.

Sănătos tun.

Muncea neîncetat.

S-a întors din închisoarea lui Trujillo îmbătrânit cu 20 de ani.

Ce mare nedreptate!

Patria, ai participat la seminar.

Știi că există o singură dreptate, dreptatea divină.

Accept-o. Nu căuta să arunci vina în altă parte.

Nu uita că sănătatea bunilor creștini se face tot prin voia Domnului.

Roagă-te și totul se va rezolva.

- Binecuvântează-mă. - Fii binecuvântat!

- Mulțumesc! - Rosalita!

Ce frumoase sunt!

Héctor, mă bucur că ai venit și tu de data asta.

O să vin mai des, mamă. Promit!

- Mă bucur să vă văd, mamă! - Da, fiule.

Cum vă mai simțiți?

După cum mă vezi. Trăiesc.

Vă supără ceva? Vă mai dor picioarele?

Singurul lucru care mă supără e că nu știu ce vei face cu președinția.

Stați liniștită, mamă, ne ocupăm de asta.

Cred că veți fi mulțumită.

Am decis să mă retrag și să-l numesc pe Héctor în locul meu.

Apropie-te!

Desigur, ne dăm silința

ca Héctor să ducă această țară și mai sus, pe culmile gloriei.

E o responsabilitate uriașă.

Cred că ești vrednic să duci mai departe moștenirea familiei noastre.

- Héctor nu va face asta singur. - Știu.

- Oare poporul mă va accepta la conducere? - Dă-l în mă-sa de popor!

José?

Și fata pe care ți-am trimis-o la club?

E foarte frumoasă! O bijuterie.

Dansează bine și audiția a fost excelentă.

Deși i-au dat pantofi cu două mărimi mai mici.

- Când începe? - Încă face repetiții.

O să am grijă să nu-i lipsească nimic.

Ai grijă, frățioare! Nu-i da târcoale spaniolei.

Nu-i loc pentru doi cocoși.

- Se poate? - Intră!

Bună!

N-am nevoie de telefon.

Dar ce te aduce aici?

Bună ziua! Ce faci? Poți să mă saluți ca toți ceilalți.

Bine. Tu?

Bine.

De fapt, foarte bine.

În sfârșit voi putea să dansez.

Cum așa?

Stai liniștit, voi continua să lucrez la hotel.

Programul pentru repetiții e flexibil și dansăm noaptea.

La ce teatru?

La clubul Caraibe.

Spelunca aia?

- E cel mai bun club din țară. - E plin de târfe.

- Dar tu și tatăl tău îl frecventați! - Și ce? E un bordel, pentru Dumnezeu!

Toată viața mi-am dorit un lucru. Un singur lucru!

Speram că mă vei sprijini!

Am crezut că vrei să fii balerină, nu să dai din fund în fața tuturor!

Dar nu dau din...

Marcos!

- Asta e singura mea șansă să dansez! - Atunci nu poți lucra aici.

Îți spun asta ca șef, nu ca iubit.

Bine. Dacă nu-mi dai de ales...

Perfect.

Marcial, te rog să pregătești lichidarea pentru Arantxa Oyamburu.

- Știi unde e ieșirea? - Absolut.

De acum! Nu mai lucrează aici.

Cred că e a mea.

José Ingenieros, un adevărat vizionar.

„La fel cum popoarele fără demnitate sunt turme,

tot așa, indivizii fără ea sunt sclavi. ”

Sper că nu te superi că am împrumutat-o.

Poți s-o citești, dar îți recomand o lectură mai ușoară.

Vreau să învăț.

O mașină a armatei.

Ce înseamnă asta?

Nimic bun.

- Bună seara! - Bună seara, dnă Macías!

Mă puteți trezi mâine la 7:30?

- Desigur. - Camera 204.

- Așa rămâne. - Mulțumesc!

Bine.

Vin.

Zâmbiți!

Aveți grijă la cablu. Un cerc!

Nu sunteți aliniate. N-am cuvinte!

Eva, sunt convinsă că poți mai mult de atât!

- Desigur, Gretchen. - Sper să văd asta înainte să mor.

Cozile sunt prea grele sau e bine așa?

- E bine. - Mergeți acasă. Bine lucrat!

La ce te uiți așa?

Eva, te rog.

- Ai fost... - Ce are?

Ignor-o, așa e Eva. Ai fost grozavă!

- Da? - Da! Felicitări!

Bună tuturor! Uitați pe cine am adus!

- Simón! - Ce mai faci?

Simón Farías s-a întors pe insulă. Ce surpriză!

- Cum e Europa, Simón? - Foarte bine. Bătrână, dar înțeleaptă.

„Înțeleaptă”? Cine te aude zice că trăiești într-o bibliotecă.

Cei care s-au întors de acolo spun că urmele războiului au dispărut deja,

că Parisul petrece încontinuu, mai ceva decât noi acum.

Scuze, Minerva. Nu te-am întrebat cum se simte tatăl tău.

Nu știm cum a ieșit operația.

- Minerva, trebuia să-l fi omorât... - Raúl, ajunge!

Știi ce se spune? Că l-ai pălmuit bine.

Gata, ajunge. Simón, cu ce te servesc?

- Mă servesc singur. - Ba nu, spune-mi cu ce.

Bine. Regatul meu pentru Mama Juana!

Deși Gretchen vrea să scape de ea,

dacă Eva îi dansează lui Petán în particular, n-are cum s-o dea afară.

La început, nu dădeam doi bani pe tine, dar femeie, știi să te miști!

Și nu e doar talent...

ci și îndrăzneală.

- Mersi, dar nu stăpânesc finețurile. - Nici vorbă!

Repetiția e totul.

Ne vedem diseară!

Să-mi aduci un cadou mai bun decât cel pe care ți l-am dat eu!

- Vei fi surprins. - Mai vedem!

Pe curând! Auzi, frumoaso?

Și tu ești invitată. Azi e ziua mea și sărbătorim la pensiune.

La miezul nopții, tăiem tortul, suflăm în lumânări, știi cum e!

- Pe diseară! - Pa!

Dominicanilor le e tot mai greu să justifice crimele comise de guvern.

Oficialitățile nord-americane...

Radio de rahat!

Bună seara!

- Ce cauți aici? - Vreau să vorbesc cu ea.

Cu cine? Cu Arantxa? De ce ai venit până aici?

- Nu e de noapte la hotelul tău? - Vă rog, trebuie să vorbesc cu ea.

Nu știu ce se întâmplă între voi doi, dar nu e aici.

Arantxa nu mai lucrează la hotel de câteva zile.

- Ce? - Am concediat-o.

Lucrează la clubul Caraibe, dar trebuia să se fi întors deja acasă.

Chiar nu știați, nu?

Măcar nu sunt singurul păcălit.

În fine, nu-i spuneți că am căutat-o. Noapte bună și scuzați deranjul!

PENSIUNE

Arantxa!

Mă întorc.

- La mulți ani! - Nu înainte de miezul nopții.

- Scuze! - Arăți nemaipomenit! Fă o piruetă.

Îți mulțumesc că ai venit!

- Bun-venit în paradis! - Bună!

- Regimul Trujillo va cădea, veți vedea. - Lucio, taci! O să ne omoare pe toți.

- Cine? - Cum cine?

Nu știi că toți cetățenii țării sunt spionii Țapului?

Uneori, mă opresc, privesc în jur și nu-mi vine să cred.

Ți se face scârbă când vezi cum se poartă.

În acea seară, mulți plesneau de mândrie

că Țapul sau fiul lui libidinos au ales una dintre fiicele lor.

Mă întreb cum se poate ca oamenii educați, cu o profesie,

care și-au deschis afaceri și au o familie să accepte ca, în țara lor,

să fie conduși de cineva care se crede boier pe moșie,

ca în Evul Mediu.

Înainte, credeam că-și dau fiicele și soțiile de frică.

De fapt, o fac din devotament, iar asta e tragic.

Merde!

Viața în străinătate mi-a permis să privesc lucrurile altfel.

Nenorocitul are o mașinărie bine unsă.

Conduce țara după bunul plac de 22 de ani.

Tu, tu și eu abia învățam să mergem când Trujillo deja era președinte.

Americanii și preoții sunt aliații lui,

iar cei care i se opun în țară sunt fie închiși, fie uciși.

Simón, ce vrei să spui?

Dacă te tot ascultăm, va trebui să fugim și noi în Franța.

- Toți locuiți aici? - Nu, eu locuiesc în Gazcue.

Aici locuiesc balerinele, cu excepția ta și a Evei.

Nici nu știam ce pierd!

Vecinii nu se plâng?

E casa lui Petán. Nimeni nu îndrăznește.

- Tu dansezi? - Nu. Mie-mi place să cânt.

- Vino cu noi, frumoaso! Hai! - Nu.

- Te rog! E ziua mea. - Sunt obosită.

- Vezi? Du-te. - Și tu! Vino cu noi.

E miezul nopții! Atenție! Și unu, doi, trei!

Mulți ani trăiască

Mulți ani să trăiești, dragă Tomás

La mulți ani

Ai trei dorințe.

Bravo!

- Felicitări! - Mersi!

Trebuie să luptăm din străinătate.

Să convingem lumea modernă

că țara nu poate fi controlată de un dictator sângeros.

În Franța, mulți oameni sunt dispuși să ne ajute să ajungem la Națiunile Unite.

De acord.

Simón, suntem o insuliță în imensitatea oceanului.

Nimănui nu-i pasă de noi. O să dureze 20 de ani.

Nu-i adevărat.

Te înșeli, Lucio.

Crezi că Rusia nu e interesată de Caraibe?

De ce crezi că americanii se poartă frumos cu Trujillo?

Discutăm ca niște intelectuali ponosiți

și întotdeauna ajungem la yankei și ruși,

în timp ce poporul primește pâine și circ.

Nu suport asta.

E simplu. Vorba aia: „Răul trebuie tăiat de la rădăcină. ”

Și dacă dispare Trujillo ce?

Unul dintre acoliții lui sau fiul lui or să se agațe de putere.

Dacă vrem o soluție de durată,

poporul trebuie să pună capăt tiraniei în mod democratic,

nu printr-un asasinat.

Să ciocnim pentru asta.

- Sigur. - Noroc!

Normalitate!

Tată.

Tată!

- Ce-i? - Ridică-te, hai!

Lasă-mă!

- Ce faci aici? - Lasă-mă!

Bine, te las.

- Tată, nu poți să adormi beat pe stradă! - Nu sunt beat.

- Te așteptam. - Pe mine? De ce?

Mă așteptai la ușă?

Ce urmează? Să vii în fața hotelului?

Acolo ai fost? La hotel?

Da, ți-am spus.

Da, mi-ai spus.

Mi-ai spus! Nu știu de ce mă minți.

- Tată, nu înțeleg ce bodogăni acolo. - Nu înțeleg de ce mă minți!

Nu urla. Ce tot spui?

Te-a căutat Marcos.

Deci îmi spui unde ai fost sau trebuie să înghit o altă minciună?

Nu mai lucrez la hotel.

Ci la clubul Caraibe.

Deci acum lucrezi direct pentru nenorocitul de Petán Trujillo!

Nu țipa! În plus, n-am chef de vorbă, fiindcă ești beat.

Nu sunt beat! Unde pleci? Stai pe loc!

Eu am chef de vorbă, așa că ia loc.

Am zis să iei loc!

Spune-mi cu ce te ocupi acolo.

Cu ce te ocupi? Ești ospătăriță? Îi servești cu băutură?

- Le iei pălăriile? Ce faci acolo? - Nu servesc pe nimeni.

Dansez.

Ce te-a apucat? Ți-ai ieșit din minți?

Dansatoare în spelunca aia?

Tată, știi că nu-mi doresc să fac altceva decât să dansez.

Nu-mi vine să cred că ai ales să te ploconești în fața regimului ăstuia!

- Sunt plătită ca să dansez! - Te înșeli.

Ești plătită să faci reclamă regimului și să-ți arăți curul în fața acelor porci!

- Încerc să-mi clădesc viața. - Dar o distrugi!

E imposibil să stau de vorbă cu tine.

- Habar n-ai ce faci! - Și tu?

- Tu știi ce faci? - Măcar eu am principii.

Din cauza principiilor tale de rahat, am ajuns în locul ăsta uitat de lume

și din cauza ta, doar acolo pot să dansez!

Cât locuiești cu mine, nu-ți permit să lucrezi pentru niște criminali!

Bine. Atunci o să plec și să vedem cum mai plătești chiria!

Gândește-te bine ce vei face, fiindcă nu mai poți da înapoi.

Fata mea...

habar n-ai ce greu mi-a fost să te cresc aici, singur,

departe de casă, departe de toate.

M-am străduit, dar ești imposibilă.

Dacă ar vedea maică-ta pentru cine lucrezi...

Dacă nu te-ai fi ascuns ca un laș,

mama m-ar fi văzut dansând într-un teatru din San Sebastián!

Nu mă atinge!

Am citit deja Ferma animalelor.

- Străinul de Albert Camus? - Și pe asta. Mi-a plăcut la nebunie.

Dostoievski, Marx... Sunt cărți interzise.

Teme interzise. Socialismul e un cuvânt interzis pentru Trujillo.

Ia să vedem...

Tu ai citit José Martí?

„Aripi creșteau viguroase Din umerii femeilor frumoase:

Iar dintre dărâmături Și-au luat zborul mii de fluturi. ”

„Totu-i frumos și constant, Totu-i muzică și gândire,

Și, aidoma unui diamant, Totu-i carbon înainte de șlefuire. ”

- Ce frumoasă ești, Minerva! - Nu e momentul, Simón.

Ce e?

M-am simțit bine.

Pe mâine!

Minerva.

Vreau să știi... că m-am gândit bine.

Aș fi enorm de fericit dacă ai merge cu mine la Paris.

- Simón... - Aici nu te așteaptă nimic, dar acolo...

Simón, nu pot să plec cu tine.

Vreau să rămân aici cu familia mea, cu tata.

Vreau să studiez Dreptul în țara mea. E nevoie de mine aici.

Există multe lucruri pentru care merită să lupt.

Ăsta e doar începutul.

Îmi pare rău.

Nu.

Nu-ți cere iertare.

Nu cunosc altă persoană mai curajoasă decât tine, Minerva.

În caz că te răzgândești...

Ajutor!

- Ajutați-ne! - Doamnă Carmen, ce e?

Alba, fata mea!

Subtitrarea: Georgiana Stănculescu