Original subtitles

Ce se întâmplă ?

Vrei să mergi acasă, nu-i aşa ?

Eu aş vrea, dacă aş fi în locul tău.

Nu-ţi face griji, sunt aici.

Crezi că-ţi voi face rău, nu ?

Că fac rău unui băiat de doisprezece ani. Asta e ?

Eşti băiat deştept.

Doare, nu-i aşa ?

Trebuie să vorbeşti.

- Da, doare ! - Te enervează, nu ?

- Nu-i aşa ? - Da !

- Te face să urăşti ? - Da !

Atunci, foloseşte această ură.

Vrei să fii liber, nu ?

Atunci foloseşte-o.

Foloseşte-l.

Vrei să opreşti durerea ?

Trebuie doar să tragi, Cade.

Trage, Cade.

Trage !

Trage, Cade !

În 1564 Nostradamus a prezis distrugerea lumii,

în trei valuri groaznice...

Primul val e aici.

Numele meu e Cade Foster.

Asta-i povestea mea...

Mi-au ucis soţia, m-au învinuit pentru crimă...

Acum fug, dar nu mă ascund.

Profeţia lui Nostradamus mă călăuzeşte.

Am să-i descopăr... Am să-i vânez...

Am să opresc !

PRIMUL VAL Sezonul 03 Episodul 13

Traducerea şi adaptarea FlorinA (c) SubTeam

O cameră albă, un bărbat care te tortura, apoi împuşti pe cineva ?

De cât timp ai coşmarul ?

De câteva săptămâni.

- Mă descurc. - Da.

Ăsta e motivul pentru care bei tot mai multă cafea.

- N-ai văzut în cine tragi ? - Apăs pe trăgaci şi mă trezesc.

Crezi că înseamnă ceva ?

Înseamnă că nu dorm, Eddie. Este un vis. Am 12 ani.

12... 12 ?

- Ce-i, ce este ? - Există un catren...

Atât de obscur, că nici nu l-am băgat în seamă.

Când de două ori trei ani şi apoi de două

găseşti abilitatea secretă la ceas de întuneric.

Între binecuvântat şi blestemat, va fi un al treilea

Sau lumea se va mistui în toiul luptei.

De două ori trei ori doi. Înseamnă 12.

Poate că se referă la tine, când erai de 12 ani.

Chiar dacă ai dreptate, sunt 16 de ani de atunci, Eddie.

Poate că nu. E un doctor care lucrează pentru Raven Nation, Tyler Greer.

E specialist în terapia de regresie.

Vrei să spui că am nevoie de un psihiatru ?

Terapie de regresie, omule.

Te poate duce înapoi, să-ţi retrăieşti trecutul.

Copilăria mea n-a fost roz, Eddie.

Mi-a fost de ajuns s-o trăiesc o dată.

Pe lângă asta, nu-i nimic acolo să ne ajute să oprim al doilea val.

Nu, conform catrenului.

Cade, uită-te la tine. Treaba asta te consumă.

Se apropie invazia, frate.

Dacă există vreun mod prin care să găsim această abilitate,

nu ne permitem să-l irosim.

- Bună, mamă ! - Cade.

- Am crezut că e Ned. - El vine pe la 4.00.

- Iar te gândeşti la tata ? - Da. Tu nu te gândeşti la el ?

Nu mi-l amintesc. Doar ce-mi spui tu.

- Şi ce-ţi spun ? - Că a fost un om curajos...

- Şi a murit pentru ca alţii să trăiască. - Aşa e.

A fost un erou şi dacă vreodată vrei să ştii cum arăta,

uită-te în oglindă. Îl vei vedea uitându-te la tine.

Ce-i asta ?

O excursie printre amintiri şi nimeni nu mă invită ?

Ned, ai venit mai devreme. Ce s-a întâmplat ?

Am fost concediat. Asta s-a întâmplat.

- N-a fost vina mea. - Ned, n-a spus nimic.

Nici nu trebuie.

- Dă-mi o bere rece. - Nu, mă duc eu.

- I-am cerut ei. - E bolnavă. Bei prea mult.

- Ticălos urât. - Ned, te rog.

Cade, pleacă. Mergi sus şi te joacă.

Ned, n-a vrut. Te rog.

Nu l-am văzut toată ziua.

Aşteaptă în dormitor.

Du-te. Va fi bine.

Ţi-ar plăcea să mă loveşti, nu ?

Dă-i drumul. Fii măcar o dată bărbat.

Aşa credeam şi eu.

Ce erou...

Regresia e un instrument puternic, Cade.

Cum te simţi ?

Ca şi cum tatăl meu vitreg, mi-a ruinat din nou toată viaţa.

Cum crezi că mă simt ?

Cade, aveai 12 ani, nu a fost vina ta.

Poate.

Ned şi mama, nu au nimic de-a face cu coşmarul.

Trebuie s-o luăm încet, Cade.

Te-ai întors cu succes la vârsta de 12 ani.

Dar acum vom merge mai adânc. Vom explora.

Cred că am explorat suficient.

- Cade, ar trebui să încerci. - Am încercat.

Am revenit doar la amintiri. Am încercat să uit ultimii 16 ani.

Chiar n-am nevoie de asta.

Este un tricou de hochei. L-am făcut pentru tine, Cade.

Doar pentru tine..

- Te enervează, nu-i aşa ? - Trage, Cade !

Te face să urăşti.

Te urăsc !

Uşurel, calmează-te. Acelaşi coşmar ?

Mai rău.

Foster, ştiu că nu eşti fericit să scormoneşti în trecut, dar...

Nu poţi continua aşa.

Ce este, Eddie ? Crezi că sunt nebun ?

Un lucru ştiu sigur, cu sau fără catren, ai nevoie de ajutor.

Coşmarurile nu sunt întâmplătoare, Cade.

Sunt declanşate de evenimente traumatizante din viaţa noastră,

cu care nu ne putem confrunta.

Ştiu teoria. Am citit câteva cărţi.

Şi eu, rapoartele tale în principal.

Gua, Mabus, experimente extraterestre.

E ca şi cum Trauma, ar fi al doilea tău nume.

Ce a cauzat acest coşmar ?

Răspunsul este undeva în interiorul unui băiat de 12 ani.

Poţi să te confrunţi din nou ?

Nu, dar ce alternativă am ?

Cade, te afli în casa ta. Mama ta este cu tine.

E imediat după aniversarea ta de 12 ani.

Blackhawks.

- Blackhawks ? Pe stadion ? - Unde ai putea vedea un joc de playoff ?

- Chiar e adevărat ? - Cât se poate, amice.

Blackhawks cu Leafs. Noi trei.

- Lucrurile vor merge mai bine, Cade. - Ce zici ?

- Vrei să mergi ? - Trebuie !

Mamă. Trebuie să mergem, mamă. Trebuie să mergem !

Trebuie să mergem !

Ce se întâmplă ?

Nu sunt sigur, dar aceste valori sunt mari. Vezi acest val ?

Indică faptul că îşi foloseşte memoria în mod creativ.

Ce vrei să spui ? Inventează o amintire ?

Mintea poate crea ziduri, amintiri false,

pentru a ascunde adevărul dureros.

Se pare că el acum, a lovit unul din aceste ziduri.

- Trebuie să-l extragem. - Nu, aşteaptă.

Valorile sunt din nou stabile. Cred că a trecut prin el.

- Ce ai făcut ? - Nimic.

Pur şi simplu s-a întâmplat.

Trebuie să mergem.

Cade, nu poţi veni cu mine la spital.

Sunt doar câteva teste. Mă întorc în două zile.

Nu vreau să mă întorc aici, niciodată. Nu cât timp e el aici.

Ne face rău. Îţi face rău. E un nemernic !

Cade, nu spune asta. Ned nu e un tată bun pentru tine,

ştiu asta. Aş vrea să pot schimba lucrurile, dar nu pot.

Dar acum trebuie să fii puternic. Trebuie să rămânem împreună.

Promite-mi că rămâi până ce mă întorc.

Bine.

- Unde te duci ? Dă-mi asta. - E a mea.

Ascultă, ticălosule, nimic din ce-i aici nu-i al tău. Ai înţeles ?

- Eşti doar o povară. Un zero. - Eşti beat.

Dă-i drumul. E adevărat !

Da, poate că beau prea mult. Şi ce ?

Valorile sunt din nou mari.

- E ceva mare. - O altă amintire falsă ?

Orice ar fi, îl sperie de moarte.

Poate e coşmarul.

- El este. - Ştiu.

- Cine sunt ei ? - E doctor, băiete. Dr Rook.

- Este vorba de mama ? - Nu sunt un astfel de doctor,

sunt mai mult de un om de ştiinţă, de fapt.

- Ei bine ? - Da, se va descurca bine.

- Pentru ce sunt ? - Sunt partea lui.

Ai să-ţi câştigi existenţa, băiete.

Ce faci ?

- Ai adus nişte bani în casă. - Dă-mi drumul.

Dar o zi, bine ? Mama lui se întoarce mâine.

- Vom termina într-o zi. - Ce să termini ? Dă-mi drumul.

Cade !

- Ce s-a întâmplat ? - A făcut-o.

Nenorocitul, a făcut-o !

Ticălosul ăla m-a vândut lor.

Te-a vândut ? Cui ?

La Gua.

Am căutat din 1982 până în 1986. Nu există nicio informaţie despre dr Rook,

la universităţile din Chicago şi nici la cele din ţară.

Dar întreabă-mă despre copiii dispăruţi.

Dar copiii dispăruţi ?

Sunt o grămadă. Toţi din Chicago.

- Majoritatea au apărut după o zi, două. - În viaţă ?

Dacă se poate spune aşa. Unii au umplut spitalele de psihiatrie,

alţii s-au sinucis...

Niciunul nu şi-a amintit ce i s-a întâmplat.

Aşteaptă. Spui că am fost din ei ?

Mie mi se pare evident, Foster.

Gândeşte-te, Eddie. Gua m-au luat acum doi ani.

Sute de copii au dispărut o dată cu tine, Foster.

Toţi de 12 ani, toţi orfani şi la toţi le-a murit tatăl în război.

Gua au făcut experimente pe copii, Cade.

Tu trebuie să fi fost un subiect.

- Cum aş putea să uit aşa ceva ? - Poate că nu.

Poate că amintirile ţi-au fost blocate printr-o tehnică avansată.

Oricât de rea mi-a fost copilăria, măcar am avut-o.

Acum aflu că Gua mi-au luat-o.

- Şi atunci mi-au fost în minte. - Dar de ce ?

Ce voiau ei de la tine ?

Orice ar fi, e în catren. Asta înseamnă al doilea val.

Mulţumesc, Eddie.

Trimite-mă din nou.

O vom face treptat.

Cade, te duc înapoi, înainte de răpire.

Tu şi Ned.

De unde l-ai luat ? De la bagaje de mână.

Cred că ai furat din nou.

Crezi că-l poţi deschide ?

Nu.

Cum ai făcut asta ?

Află singur.

Uşurel. E ca muzica.

Unii oameni o simt, alţii nu.

Lumea este plină de secrete, puştiule.

Dacă o simţi, poţi ajunge oriunde.

- E blocată. - Nu există blocat, puştiule.

Dacă te-ai lovit de ceva, continuă. Întotdeauna există o cale.

Ai făcut-o. La naiba, puştiule, ai simţuri.

Niciun stres. Aceste valori indică o amintire plăcută.

Nu are prea multe din astea.

Păcat că nu poate rămâne aşa o vreme.

Nu avem timp. Trebuie să mergem mai adânc.

De ce atâta grabă ?

Cu cât ajungem acolo mai repede, cu atât vom şti mai repede adevărul,

asta e ceea ce vrei, nu-i aşa ?

Dă-i drumul.

Cade, acum te aduc mai înainte.

- Cotrobăi, ticălosule ! - De unde-i ai ?

- Asta nu e treaba ta. - I-ai furat.

Ned, ce se întâmplă ?

Dacă află mama, îţi dă papucii.

Dacă mama ta afla, o va ucide. Ştii cât de bolnavă este.

Vrei să moară ? Vrei asta ?

Ned ?

E în regulă, dragă. Vorbim despre un joc.

Nu-i aşa, băiete ?

Cade ? - Sigur. Jocul de duminică.

E bine, Rose. Treci înapoi în pat. Mergi şi te odihneşte.

Puşti încăpăţânat. Am câştigat banii.

Cum ?

Nu cum ai crede tu.

Dar, dacă îi spui mamei tale despre asta,

data viitoare... va fi de două ori mai rău.

Ştii ce ai de făcut.

Linişteşte-te, Cade.

De ce m-ai scos ? Eram atât de aproape.

Nu am făcut-o noi.

De fiecare dată când te apropii de amintirea ţintă te loveşti de o blocadă.

Amintiri false, reacţii fizice.

Te ţin departe de adevăr.

Trebuie să existe o cale s-o trec.

Există o şansă. Nu trebuie făcută treptat.

Încercăm să te ducem direct, la amintirile reprimate.

- Şi ocolesc toate blocajele ? - Teoretic, da.

Cade, nu ştim ce te aşteaptă. E prea riscant.

Dacă nu o fac, nu voi şti niciodată ce mi-au făcut

şi ăsta este cel mai mare coşmar.

Pune-mă în camera albă.

Scoate-mă de aici. Ajutor. Dă-mi drumul !

Încetează !

Am crezut că ai spus că trece peste blocaje.

Da. Trebuie să fie prins în propriile amintiri,

iar intrarea le-a declanşat.

- M-am gândit că se va întâmpla asta. - Ştiai că a intrat pe un teren minat ?

- De ce nu l-ai avertizat ? - Pentru că trebuia să ajungă acolo.

Foster avea dreptate.

Nu avem de ales.

Haide, tinere. Gata cu joaca. Ţi-am gătit mâncarea favorită.

Orice s-ar întâmpla, nu vom uita niciodată asta.

- Cade, ce este ? - E ceva în neregulă.

Cade, scumpule, nu e nimic în neregulă. Este perfect.

Ştiu, dar... nu s-a întâmplat asta.

Cade, te rog, nu strica totul.

Nu. Nu, nu s-a întâmplat asta.

Nu s-a întâmplat asta. Nu ! Nu ! Nu s-a întâmplat asta.

Cade, ce faci aici ?

Nu ar trebui să mă vezi aşa.

- Ai să mori ? - Nu şi dacă pleci.

Pleacă şi eu voi fi bine.

Nu pot. Trebuie să rămân.

Nu-mi face asta, Cade. Nu mă omorî.

Îmi pare rău, nu te pot părăsi.

De ce vrei să mă omori, Cade ?

De ce !? De ce vrei să mă omori !? De ce !?

- Nu, nu ! - De ce ?

Cade Foster, eşti pregătit să începem ?

Nu eşti doctor !

L-am zgâriat pe prietenul tău. Sângele lui a dispărut subit.

Nici măcar nu eşti om !

Sunt impresionat...

Şi de vreme ce eşti aşa de perceptiv...

- Nu-ţi place ce vezi ? - Mă va găsi cineva aici

- şi-i voi spune totul despre voi. - Nu, n-o vei face.

Nu-ţi vei aminti nimic, iar dacă vei încerca...

Să zicem... va fi rău pentru inima ta.

Greer, inima lui. E în stop cardiac !

Dumnezeule ! Nu mai respiră !

Haide, Cade. Haide !

- S-a întors. - Scoate-l, până nu i se opreşte inima.

- Stai, Jordan, a trecut ce-i mai rău. - Fă-o !

Sinazine, ar trebui să-l trezească.

Nu se întâmplă nimic.

Cred că încă e în somn profund. Fă ceva, Greer.

Nu pot !

Nu avem niciun control asupra acestei regresii, Jordan.

- Nu mai este în mâinile noastre. - Când se va trezi ?

- Când ? - Poate niciodată.

De ce m-ai adus aici ? Ce vrei ?

Există unele obstacole pentru a cuceri această lume.

Eu cred că cel mai mare dintre ele este "Cel ales",

menţionat într-o veche profeţie.

Salvatorul omenirii, "Omul de două ori binecuvântat".

Este o nebunie. Eu nu sunt salvator.

Liderii mei sunt de acord. Ei spun că toţi oamenii sunt slabi,

ca profeţia în sine nu înseamnă nimic.

Să le dovedesc că se înşeală, da ?

De ce eu ? Trebuie să existe şi alţii.

Mulţi. Vor popula azilurile, mult timp de aici încolo.

Nu mă vei înfrânge.

Exact la atitudinea asta mă aşteptam, dar ales sau nu, Cade Foster,

te voi înfrânge.

Prins ? Au un fel de medium Gua pe un teren minat, în capul lui Foster ?

Şi noi l-am trimis pe acel teren minat, Eddie.

- I-ai salvat totodată şi viaţa. - Grozav.

Îmi poate mulţumi, dacă se mai trezeşte.

Eddie, l-am convins să facă asta.

Un lucru ştiu despre Cade Foster, nimeni nu-l poate forţa.

Mai mult, eu am găsit acel catren. Dacă este cineva vinovat, eu sunt.

Poate ai dreptate.

Ai verificat acest Sinazine ?

Da, n-a auzit nimeni de el.

- Jordan, câtă încredere ai în Greer ? - E de peste un an în Raven Nation.

Poate că e doar paranoia, dar am un sentiment ciudat despre el.

- Ce sentiment ? - De teamă.

Doare, nu-i aşa ?

Da, doare !

Te enervează, nu ? Te face să urăşti.

Ştiu totul despre viaţa ta.

Cum tatăl tău a murit în război.

- A fost un erou ! - Mare erou.

V-a părăsit pentru mine. Eu beau, mint, îţi fac rău...

Cel mai rău e că i-am făcut rău mamei tale şi nu ai făcut nimic să mă opreşti.

- Taci ! E bolnavă. - Cancer ? Trebuie să doară ca naiba.

Ar trăi dacă aş plăti tratamentul sau dacă tu ai fi făcut ceva.

- Te urăsc. Te urăsc ! - Cât de mult, Cade ?

Vrei să opreşti durerea ? E simplu.

Tot ce trebuie să faci este să tragi.

Trage ! Ştiu că vrei. Trage !

Nu. Nu voi ucide pe nimeni.

Nu pentru tine.

Vom mai vedea.

- Greer, ce-i asta ? - Măsoară undele cerebrale.

Ştiu asta. Mă refer la asta. Un alt model al undelor cerebrale ?

- Cum de este posibil ? - Ar putea fi o defecţiune.

Nu prea cred.

Cred că singura defecţiune de aici, eşti tu.

- Ascultă, Jordan... - Acest Sinazine nu există, nu ?

- Ce i-ai dat ? - Hypnotic.

Un sedativ. L-ai împins şi mai adânc.

- Trădătorule. Ticălosule ! - Am făcut-o ca să-l salvez.

Pentru cine lucrezi ? Mabus ? Sau te-a trimis ca să verifici

acel mic experiment. O verificare a subiectului 117 ?

- Nu, nu e asta. - Atunci ce este ?

Dacă l-aş fi trezit pe Foster, ar fi deranjat procesul.

- Ce proces ? - N-ai înţelege, te rog...

Te rog, trebuie să ai încredere în mine.

Nu, n-o voi face.

Nu ştiu cine erau. Ştiu doar că l-au luat pe fiul meu.

Îmi pare rău, Rose,

ştim că n-au fost teste universitare efectuate pe băieţi de vârsta lui.

Dumnezeule ! Eşti absolut sigur ?

Urmăresc de ceva timp, cazuri similare în Chicago.

Toţi băieţii, sunt de-o vârstă cu Cade...

Similară... pregătirea aş putea spune.

Vă rog, trebuie să puteţi face ceva ca să-l găsiţi.

Crede-mă, Rose. Nimic nu-i mai important

pentru mine decât să-ţi găsesc fiul. Nimic.

- Îţi mai aduc o cafea. - Mulţumesc.

Ştiu că eşti acolo. Te aşteptam.

Te întrebi cum de e posibil să ştii că s-a întâmplat asta.

La urma urmei, n-ai fost niciodată aici iar Rose nu ţi-a spus niciodată.

Eşti aici pentru că am încălcat regulile.

- Mi-ai creat această amintire ? - Da.

Pentru momentul în care aveai nevoie de ea cel mai mult.

Şi vei avea nevoie de ea.

Cine eşti ?

Ştiu la ce te gândeşti, dar nu, nu sunt tu.

Dar cum...

În această amintire am luat faţa cea mai cunoscută ţie... a ta.

Cine eşti ? Ce vrei ?

În curând vei cunoaşte răspunsurile. Când profeţia şi destinul se intersectează,

voi fi acolo, în adevărata mea formă.

Cineva vrea să te vadă. Cred că ştii cine.

Scuză-mă, vorbeai cu cineva ?

Suntem absolut singuri, Rose. Spune-mi despre fiul tău.

Spune-mi despre Cade.

Jordan, vreau la fel de mult ca tine ca Foster, să reuşească, crede-mă.

Am văzut oameni linguşitori la Gua, ucigându-şi prietenii, părinţii.

Cum ştiu dacă cineva nu a venit la tine ?

Poate că cineva a făcut-o, dar nu cine sau ce crezi.

Gata cu misterele.

- Spune-mi cum să-l scoatem de acolo. - Nu putem.

Cum am spus, acum nu mai este în mâinile noastre.

Ce se întâmplă, Greer ?

Nu sunt sigur, cred că sunt două conştiinţe.

Crezi că este altcineva e în mintea lui Foster ? Cine ?

Sincer nu ştiu,

dar ştiu că mintea poate găzdui o singură conştiinţă.

Consiliul nu aprobă acţiunile tale.

Ei doresc date serioase de pe subiecţi umani.

Nu înţelegi că le ofer mai mult ?

Le ofer victoria asupra oamenilor.

Urmând o profeţie mistică ?

Că soarta tuturor Gua depinde de existenţa unui copil de 12 ani ?

Nu orice copil, ci fiul unui mare războinic mort

într-un oraş mare, pe malul lacului.

A unui om altruist, cu instincte pentru adevăr,

care va face ceea ce-i corect pentru umanitate, indiferent de consecinţe.

El există.

Spune Consiliului că trebuie să aştepte puţin mai mult.

Spune-le tu.

Trebuie să te întorci cu toate rezultatele.

Experimentul s-a încheiat.

Nu pot face asta. Sunt atât de aproape.

Acest subiect poate fi, cel pe care-l căutăm.

Nu mai este alegerea ta, Rook. Consiliul nu poate fi sfidat.

Nici eu.

- Cade ? - Cine-i acolo ?

Nu mă poţi vedea. Ascultă-mă. Toate astea sunt teste...

Poţi câştiga.

- Nu pot. - Crede-mă, ai să reuşeşti.

- Pentru că ştii ceva. - Ce ? Ce ştiu ?

Adevărul.

Care adevăr ?

O întrebare profundă pentru un băieţel.

Să găsim răspunsul ?

Mama. Mamă ?

Nu te poate auzi. Aşteaptă.

Ce naiba-i asta ? Nouă ani

şi încă te smiorcăi după nenorocitul ăsta ?

- Ned, te rog, nu mă simt bine. - Mereu eşti bolnavă !

Nu crezi că puteam avea una mult mai bună ca tine ?

Nu în faţa lui Cade.

De ce nu ? De ce să nu se uite nenorocitul ăla ?

N-o atinge !

Pleacă de aici, băiete !

Las-o în pace !

Dintr-o dată te-ai maturizat ?

Ajută-mă, Cade. Fă-l să se oprească.

- Cade, Fă-l să se oprească. - Ce crezi, fraiere ?

- Crezi că poţi să o protejezi ? - Las-o în pace.

Să-ţi spun ceva...

Când am terminat cu tine, va regreta că te-a născut.

Cade...

Tată ?

Există o singură cale să-l opreşti. Omoară-l.

Omoară-l, fiule. Este singura cale.

- Fă-o, puştiule. Ce mai aştepţi ? - E adevărat, Cade.

O vrei... Trage, la naiba !

A fost un om curajos şi a murit pentru ca ceilalţi să poată trăi.

- A fost un erou. - Eu sunt duşmanul tău !

- Nu. Tu eşti ! - Nu.

- De ce ? Era tatăl tău. - Nu, era o minciună.

Tatăl meu nu ar face asta.

Te-am învins, nu ?

Asta înseamnă că te pot învinge toţi.

Tu eşti cel pe care-l căutam, Cade Foster.

Cel de care depinde soarta Gua.

Dar nu contează. Profeţia se termină aici.

Pentru că viaţa ta se termină aici.

Dar l-am găsit. L-am găsit pe Cel ales.

Şi eu îţi mulţumesc.

Greer, se întâmplă ceva.

Nu a plecat. E încă acolo, cu Foster.

- El ? - Nenorocitul.

Ai ştiut tot timpul, cine-i în mintea lui Cade.

- L-am ajutat. - Foster putea muri.

Nu şi dacă el e alesul. L-am aşteptat.

Cum de ai ştiut că va veni aici, ca a avut coşmaruri ?

- Maestrul ştia. - Cine este Maestrul ?

O lumină, o cheie... un răspuns.

- Cine eşti tu ? - Cineva cu care te vei mai întâlni.

Când un mare rău va ameninţa lumea tu vei fi singurul care-l poate opri,

eu te voi îndruma.

Nu eşti unul dintre noi, nu ? Umanoid, adică.

Nu, dar nu sunt nici unul dintre ei.

Îţi vei aminti totul atunci când va veni momentul.

Un coşmar îţi va da semnalul.

Dar acum...

Odihneşte-te şi uită.

Cade ?

- Cade, unde ai fost ? - Eu...

Am fost atât de îngrijorată. Eşti în regulă ?

Sunt bine acum, mamă. Sunt acasă.

- Spui că omul misterios erai tu ? - Arăta ca mine,

dar cred că arăta aşa, pentru că a decis să-mi apară aşa.

Cred că o migrenă.

A pătruns în mintea ta şi a pus un ceas să sune 16 de ani mai târziu.

Dacă nu este om şi nici Gua, atunci ce este ?

Nu ştiu "Între binecuvântat şi blestemat, va fi un al treilea. "

Catren a spus că va exista, Eddie. Şi el la fel.

Eu îl cred.

Trebuia să capeţi o abilitate secretă la "ceas de întuneric".

Asta trebuie să fie o abilitate dată naibii.

- Nici un semn de la Greer ? - Nimic. Biroul lui este gol.

Am oameni care-l caută,

dar el pare dispărut de pe faţa Pământului.

Cade, eşti bine ?

Amuzant, m-am simţit mereu vinovat de moartea mamei mele.

Ca şi cum ar fi trebuit să o salvez.

Am crezut că Ned, era un fel de monstru,

dar a fost doar un om slab.

Nu se putea salva, mai mult decât aş fi putut-o eu salva pe Rose.

Vă rog să mă scuzaţi, a fost o zi lungă.

Mi-ar prinde bine un pui de somn.

- Gata cu coşmarurile ? - Gata cu ăsta.

Sunt mulţi demoni ai trecutului

şi fiecare dintre noi îi poartă adânc în lăuntru.

Dau formă vieţilor noastre, ne fac ceea ce suntem.

Pot avea înfăţişarea tatălui nostru, a mamei...

Mai ales înfăţişarea noastră.

Dar demonii se pot cuibări.

Acum ştiu că monştrii din tinereţea mea nu erau adevăraţi.

Străinul misterios care m-a ajutat,

a promis o nouă speranţă la ceasul întunecat.

Între timp, mă întreb ce demoni noi ne vor aduce Gua...

În timp ce aştept ca străinul să se reîntoarcă.

Traducerea şi adaptarea FlorinA (c) SubTeam