Original subtitles

FANTOMA IUBIRII

Era ceva ce faceam rar, o data sau de doua ori pe an

si asta ar fi al treilea.

Decat sa merg cu masina acasa, am mers pana in piata si am luat autobuzul.

Asteptati, e o femeie care vrea sa urce.

Este o bancnota de 500,

face 100 de lire.

- Nu am schimbat, nu o am decat pe asta. - Luati-o, va rog.

Multumesc. Chiar vreti sa fac asta?

Da, desigur.

Dar atunci va trebui sa vii dau inapoi.

Sunt doar 100 de lire.

Multumesc.

Bine, dar este doar un imprumut.

Bine.

Multumesc.

Era marti, zi de piata la piata principala.

Se lasase ceata. Primele neguri de iarna in Pavia.

Tu esti, Nino?

- Buna seara. - Ai mai luat mustar?

- Da. - Crezi ca iti face bine tot mustarul asta?

Ce rau mi-ar putea face?

Profesorul Facilli a vorbit despre asta duminica trecuta.

Nu se cunoaste modul in care aceste substante metabolizeaza

Alcoolul, de exemplu, se transforma in grasime

si cu o dieta nesanatoasa in zilele noastre

au explodat cazurile de infarct, ulcere si reumatism...

Ai un sot sanatos, tanar si frumos ca soarele.

- Vom vedea noi cand va trebui... - Mergi duminica la conferinta?

- Da, vine Monseniorul Di Trotti - Tot el?

Nu a mai vorbit de peste doua luni.

Ah da? Nu as fi crezut asta. Despre ce subiect va vorbi?

Exercitiile spirituale al lui Ignatio de Loyola.

Ah, interesant...

Bine, mustar pentru marele gurmand.

Si cu ce il asortezi? Tocana?

- Da. - Va pica cam greu.

- Raspunzi? - Nu, sigur este pentru tine.

Alo?

Buna seara, Loredana. Da.

Este buna branza asta, de unde ai cumparat-o?

De la Medagliani.

- Probabil ca tot pentru tine este. - Daca e pentru mine, spune-i ca nu sunt aici.

Oamenii cred ca putem suna oricand...

- Nu esti aici pentru cineva? - Pentru nimeni.

- Nici macar pentru Monsenior? - Nu.

Bine.

Alo?

- Alo? - Dottore Nino Monti?

- Da. Cine este? - Doamna din autobuz.

- Din autobuz? - Da, imi lipseau 100 de lire si dumneavoastra...

Ah da, imi amintesc foarte bine.

Cum vi-i pot da inapoi?

La naiba, cred ca glumiti!

Chiar asa, Nino?

- Nu m-ai recunoscut? - Scuzati-ma, ce vreti sa spuneti...

M- am schimbat chiar atat de mult?

Asculta, sunt Nino Monti, un expert contabil, trebuie sa...

Eu sunt Anna.

Anna si mai cum?

Anna Brigatti.

Stiu ca m-am schimbat...

Nu tu. Pe tine te-am recunoscut imediat.

Nu te-ai schimbat aproape de loc.

Anna...

Am fost bolnava.

Nino, cine este?

Eu...

Sunt foarte fericit ca te-am revazut.

Nino, si cele 100 de lire?

Mi le vei restitui mai tarziu. Nu iti face griji.

Da, data viitoare cand ne vom vedea...

Cine a fost?

O femeie cu care trebuie sa ma intalnesc

pentru o vanzare de mobilier. Un adevarat crampon.

I- am dat intalnire maine la birou.

Mereu telefoane cand e ora mesei.

I- am spus-o sincer Loredanei: uita de mine la masa.

Nici macar sa mancam nu mai putem in liniste.

Apropo, am vazut-o pe doamna Cozzi in aceasta dimineata.

Stii, genul acesta de certuri,

la sedinta scolii.

A avut tupeul sa-mi spuna: Nu intelegeti pentru ca nu aveti copii.

Asadar, pentru ca nu avem copii, nu putem intelege problemele lor?

Stiu de ce mai invidiaza prietenii mei,

este din cauza ca sotul meu este mai tanar decat mine.

Daca Loredana vrea sa se prezinte ca presedinte, nu trebuie sa se rusineze de asta.

Si cand va fi presedinte va face tot ce vrea ea.

Dar in momentul de fata, nu primesc ordine de la nimeni.

Cum?

Loredana este ultima venita in cercul nostru

si vrea sa faca legea...

Mor de somn, ma duc la culcare.

Las totul asa, menajera se va ocupa de tot.

- Tu ce faci? - Ma duc si eu la culcare.

Ma duc sa iau o carte.

In amintirile mele, Anna a fost intotdeauna la fel de frumoasa.

Si datorita amintirii sale si a orelor petrecute impreuna,

uneori cand faceam dragoste cu Teresa inchideam ochii,

inundat de sudoare,

si ma excitam gandindu-ma la Anna.

Dar asta nu ar mai fi posibil.

Dupa ce a vazut-o atat de schimbata, batrana, bolnava,

de nerecunoscut.

- Buna ziua, Dottore. - Buna, Rita. Ce faci?

Va asteapta contabilul Ressi.

Au sunat de la Serviciul Comert si Finante.

Si din partea doctorului Bianchi.

- Foarte bine. - Multumesc.

- Buna ziua, Dottore. - Buna, Ressi.

- Sunteti foarte palida. - Da, nu ma simt prea bine.

Dureri de stomac?

- Nu, putina gastrita... - Ei bine, duceti-va acasa.

- Multumesc - Cu placere.

- Voi veni si eu peste un minut. - Nu va grabiti.

Rita!

- Da? - Ce este cu bancnota asta?

- Sunt 100 de lire. - Stiu, dar cine a pus-o acolo?

Menajera, fara indoiala.

- Probabil ca a luat-o. - Ah, da...

- Cu siguranta... nu a venit nimeni azi dimineata? - Nu, nimeni.

- Pot sa-I chem pe contabil? - Da.

Mai intai vreau sa citesc corespondenta.

Haide Pavie!

Haide Pavie!

Eu ma asez in spate, Teresa va sta in fata

Bine, nu e nevoie sa urli in gura mare

- Teresa coboara imediat.

Intrevedere placuta! Salutati-I pe Monsenior.

La revedere.

Cele Trei Gratii� sunt acolo.

Hai, grabeste-te, te asteapta.

Asadar tu nu vii la conferinta Monseniorului?

Nu, multumesc, nu I-am putut inghiti niciodata digera Sfantul Ignatie.

Stiu. Preferi sa te antrenezi cu prietenii tai cum este Luciano.

Este la meci.

Ceea ce ai de gand sa faci? Mergi la cinematograf?

O sa stau acasa sa citesc o carte.

- La revedere singuraticule. - La revedere.

O sa spui ca conferinta a fost interesanta, dar ca a trebuit sa plec inainte de a se termina.

Bine.

Asta pare a fi o plangere.

O voce timida, nesigura, indraznind cu greu sa se faca auzita.

O duminica ploioasa totul pare ciudat, ireal.

Nutream dorinta de a ma intoarce acolo,

sa vad din nou casa, casa lui,

de unde nu plecasem de atata timp

In acest labirint de strazi stravechi

m- au izbit amintirile.

Un fel de cautare a timpului pierdut,

era ca un pelerinaj.

Nu uitasem acest cartier cu strazile sale inguste,

cu curtile umbroase.

Anna si cu mine bantuiam,

prin cotloane cu miros de urina, vin si tigari ieftine

Odata chiar I-am acompaniat la ea acasa,

si ne-am sarutat,

ca sa-si provoace mama, vecinii, paznicul.

Cautati pe cineva?

Nu.

Nino!

Nino...

- Nino... - Anna...

Nino, tu esti?

Ma cautai? Nu mai locuiesc aici.

Esti ametita.

Altadata nu m-a fi lasat sa ma ametesc.

Scuza-ma.

Ai venit pentru cele 100 de lire?

Cele 100 de lire? Dar ce tot spui acolo?

la-le. Ti le dau inapoi.

Ce faci aici?

Nimic.

Aveam treaba prin cartier.

Si apoi te-am asteptat.

Ai venit dupa mine, nu-i asa?

Mi-am gasit drumul de parca as fi venit ieri.

Era refugiul nostru, iti mai aduci aminte?

S- ar spune ca ar fi nemaipomenit sa ai cheia acestei porti,

si sa intri in gradina.

Da, imi aduc aminte, dar... a fost cu atat de mult timp in urma.

A trecut mult timp, da.

Crezi ca exista timp?

Timp?

Exista?

Timpul ne face sa imbatranim, ne consuma,

da, exista.

Dar in adancul sufletului meu nu am imbatranit.

Sunt la fel ca inainte.

Anna de altadata.

Saruta-ma.

Saruta-ma.

Te implor, iubirea mea!

- In sfarsit esti acasa, haide. - Ce este?

Ceva ingrozitor.

- Ressi! - Dottore! Dottore!

- Ce s-a intamplat? - A fost martorul...

- ... unei infractiuni. - Unei crime?

Calmati-va. Beti si povestiti totul.

Haideti, curaj.

Este puternic.

lata, ma intorceam de la un prieten,

un om de bine, un avocat.

La trei sau patru case de el, acum o jumatate de ora,

ma uit mecanic de la o veranda,

si am vazut...

Am crezut ca e beata.

se sprijinea de usa,

Am auzit un sunet sugrumat.

- Avea gatul taiat. - Ce oroare!

O femeie cu gatul taiat?

Da, era sange peste tot si apoi...

A cazut la pamant chiar in fata mea.

Unde s-a intamplat asta?

Nu ti-am spus?

Pe strada Porta, colt cu San Colombaro.

Strada Porta in cartierul vechi

- Stiti foarte bine unde este? - Da.

Trebuie sa mergem la politie.

Te insotesc.

- Nu. - Haide sa mergem.

- Nu, v-am deranjat destul. - Nu, haideti.

Multumesc. Ce va spune mama?

- Il sun. Nino, du-te cu el. - Da, sa mergem.

- Multumesc, esti foarte dragut. - Cu placere.

- Ma tem. - De ce?

De intrebarile pe care mi le vor pune.

Le spui ce stii si asta e tot. Haideti.

- Scuzati-ma, pot merge la baie? - Da, desigur. Stiti unde este.

- Nino... - Da?

- Cine este Anna? - Anna?

Priveste.

O anumita Anna Brigatti... Buna ziua de la Cortina D'Ampezzo ".

Dateaza din anul 1963.

Iti dai seama? Nu e de mirare ca criticam posta.

Nu a intarziat decat 20 de ani. Trebuie sa scrii asta la ziar.

Da sigur.

Da.

- Mai era cineva? - Nu.

- Dar acum, cand ma gandesc la asta... - Ce?

Cu putin inainte... am vazut pe cineva cu iesea epuizat.

- Un barbat? - Nu am vazut bine, ploua.

Am avut umbrela deschisa.

Un copil, o femeie, nu stiu...

Cu un impermeabil alb.

- Buna ziua, Dottore. - Buna ziua, Rita.

In ziar spun ca nepotul este cel care a ucis-o pe batrana.

Ressi a spus ca va intarzia, e la sectia de politie.

Da.

Un paznic taiat la gat cu o lama de ras.

Criminalul a lovit ca un nebun� furios.

Suspectul este nepotul victimei un anume Mario Lucchi ".

Ce mai zi!

- Buna ziua. - Cum s-a intamplat asta?

O multime de intrebari indiscrete, blasfemie.

O intrebare dupa alta, fara niciun ragaz.

Carabinierii au fost foarte draguti, pe de alta parte, politia...

nu era decat un comisar de treaba, ceilalti erau niste brute.

Mi-ati vazut fotografia in ziar? Arat ca un batran.

- Nu, aratati chiar foarte bine. - Credeti?

Avem vreo noutate?

Nimic sigur, il suspecteaza pe nepot, il cauta.

lau in considerare mai multe piste. Multe sugerate de mine.

Mai este, de asemenea, un indiciu nou.

Adica?

Am gasit umbrela unui barbat,

negru, deschisa, la locul crimei.

Era prima duminica din noiembrie Cina supravietuitorilor�,

cum ne spunea Luciano, care organiza agapele.

Eram patru prieteni vechi ai Institutului Ugo Foscolo.

Intalnirea, ca intotdeauna, A fost la Vieux Moulin.

- Buna ziua, dr. Nino. - Buna, Mario. Eu sunt primul?

Dottore Luciano este inauntru.

- Buna ziua, Luciano. - Buna ziua. Ce mai face presedintele?

Bine.

Femeile inca se descurca bine, sotii sunt cei care sufera.

De aceea sunt celibatar.

- Si tu, cat ai suferit? - Hei, credinta mea...

- Ce ai pregatit, otravitorule? - Lin marinat, ai spus?

- Miroase a motorina. - Nu, este un miros in cartier.

Da, este tot vina prefecturii.

- Si ca antreu? - Risotto de broasca.

Imi convine risotto.

- Acesta este Rinaldo. - Buna, Nino.

- Buna ziua, Rinaldo. - Asadar, tot la tara?

Ploua prea mult sau nu prea ploua?

Ploua cu taxe.

- Il asteptati pe profesorul Arnaldi? - Da, dar incepem fara el.

Merge.

Nino, zilele trecute te-am vazut intr-un autobuz.

Da, in autobuz.

Nu mai face pe miratul, mi s-a spus. Este adevarat sau nu?

Si ti s-a spus spus si ca: trebuie sa faci economie de combustibil?

Este buna.

Am spus ca cineva ca tine cu profesia ta

nici nu se apropie de 100 de lire.

Stii unde am fost ieri?

La Dumping.

Ce-i asta? O cutie?

Da, dar nu ca in vremurile noastre.

Va mai aduceti aminte de Porta d'Oro?

Si inca cum! Mergeam acolo in fiecare seara.

Mai sunt inca fete frumoase.

Stii pe cine am revazut din nou ieri zbarcita ca o mumie?

- Pe cine? - Anna Brigatti.

- Iti aduci aminte de ea? - Care dintre ele? Blonda cu ochi albastri?

Da.

li placea si ei de tine dar te-a trimis la plimbare.

- E cea care locuia la Via Porta? - Da.

Dar cum a a ajuns o mumie? Avea...

...sani superi si un fund minunat.

Da...

Daca ai sti cum arata acum.

Nici macar nu am mai recunoscut-o. A fost jenant.

E batrana, ridata, palida la fata, slaba...

Si imbracata ca...

Ce I-a apucat?

Cred ca a fost foarte bolnava.

- Buna ziua. - Scuzati-ma. Clinica...

- Nu m-am putut elibera. Salut. - Salut.

Un caz foarte grav.

Vorbeam despre o fata, Maurizio.

O fosta logodnica de-a lui Nino.

Povesteste-i, Anna Brigatti.

Le-am spus, de nerecunoscut, decrepita, am ramas stupefiat.

Mai ales ca era atat de frumoasa.

Acea Anna Brigatti?

lubita mea, iti amintesti? Blonda cu ochi albastri.

Da, dar cand ai vazut-o ultima data?

Acum cati ani? Zilele trecute in autobuz!

- Pe Anna Brigatti? - Da.

Dar... e moarta.

Moarta?

Nu e de mirare ca arata ca o mumie, daca este moarta.

Maurizio, esti sigur?

Da, eu i-am pus diagnosticul.

Sotul ei, contele Zighi de Sondrio, este prietenul meu.

El si-a adus sotia la mine pentru ca...

Esti sigur ca a fost Anna Brigatti?

Da, micuta ta prietena, care locuia in Via Porta,

Cu care te plimbai prin Ticino. Imi amintesc foarte bine.

S- au casatorit in Sondrio.

Nino, cu siguranta ca era cineva care semana cu ea?

Eu, nu stiu...

Da, sigur era cineva care semana cu ea.

Mai bine sa ramai cu amintirea ei din tinerete Cum era inainte.

Asa este, ai dreptate.

Nu te mai gandi la asta. Haide, mananca si bea.

Haideti, prieteni, doar am venit aici sa ne distram, nu-i asa?

- Asa este. - Mario, trimite broastele!

Nino...

- Nino... - Mmmm?

- De ce nu-mi spui totul? - Tot ce?

Tut ce ai. Vad ca esti ingrijorat.

Este din cauza serviciului?

Nu, sunt bine, du-te inapoi la culcare.

Ati vazut? O scrisoare a asasinului.

- Cine? - Mario Lucchi, nepotul administratoarei.

Cel pe care il cauta politia.

- Nu aveti ceva mai bun de facut? - Da aveti dreptate. Imi cer scuze.

Nu-i nimic, citeste-mi-o.

Presupusul monstru din Via Porta a scris la redactia ziarului nostru. "

Acesta este titlul. Si avem scrisoarea, care spune:

Ziarul vostru a scris despre mine lucruri care nu sunt adevarate ".

Adevarul este altul si eu il cunosc

Matusa mea era o hoasca batrana, dar nu merita sa moara asa ".

Nu m-am dus la politie, pentru ca stim prea bine... "

...cand acolo intram, dar niciodata cand iesim de acolo".

Ce dobitoc! Dar are dreptate.

Cand voi hotari eu, voi explica totul. "

Voi furniza versiunea mea, adevarul. cumplit si incredibil �.

Mai este cineva care stie adevarul si care ma poate ajuta... ".

Ce parere aveti?

Ce pot sa spun? Nu stiu decat ce stiti si voi.

- Ceva nou cu privire la crima? - Ce crima?

- Ce ati spus. O tigara? - Multumesc.

- Femeia cu gatul taiat din Via Porta. - Ah, da. Il cautam pe nepot.

In ciuda scrisorii sale de protest el pare a fi criminalul.

- Si care este mobilul? - Cine stie. Pot exista atatea.

Este o crima cumplita, plina de ura, de furie...

de cruzime.

- Mai exista si alti suspecti? - Momentan nu.

Mai exista si pista cu umbrela...

O umbrela?

Din matase neagra, gasita deschisa la locul crimei.

Dar asta nu duce nicaieri.

Stim doar ca a fost cumparata laa Milano acum 3 sau 4 ani.

Se pare ca victima nu era o persoana de incredere.

Demult se ocupa cu avorturi, dar asta e o poveste veche.

- Scuzati-ma. - Bineinteles.

O cantareata foarte buna, si versurile sunt inaltatoare.

Organizez o lectura de poezii de Paul Claudel,

un mare dramaturg si un bun crestin. - Exista si o carte despre Claudel...

...pe care as dori sa v-o imprumut. - Cu mare placere. Cine este autorul?

O voi citi cu placere.

Orez!

Poftim orezul!

- L-ai salutat pe Monseigneur? - Da.

Concertul a placut tuturor, am primit doar complimente.

- Poti sa-mi aduci o farfurie? - Ce ai spus?

- Mai este orez, pot sa te servesti? - Desigur.

Ceva te deranjeaza esti nervos, tensionat.

- Ce s-a intamplat? - Nimic. Poftim.

- Poftim, Teresa. - Multumesc.

- Vrei si tu, Nino? - Nu, multumesc.

- Orez, monsenior? - Secretara mea se ocupa de asta.

Nino...

- Esti chira tu, Nino Monti? - Buna seara, Don Gaspare.

- De cand nu ne-am mai vazut. - Ce faci?

Ca intotdeauna, munca.

Si tu, tot cu nasul in carti?

Da, din ce in ce mai mult.

Inchei o biografie despre Nicolas Flamel, alchimistul.

Si traduc si din Coleridge.

Cunosti: Lamentarea batranului marinar�?

Nu.

"Cu buzele arzand ca focul, cu privirea-i inflacarata,

si parul ei blond ca aurul ".

Cu pielea alba ca a unei leproase ".

Ca un cosmar, ca un mort viu...

...barbatului i-a inghetat sangele in vene. "

Stii ca am vazut-o?

Pe cine ai vazut?

Pe doamna alba despre care vorbeste Coleridge.

Slabanoaga,

cu pielea ridata.

O moarta.

- Nino Monti, sa vii sa ma vezi cand te intorci. - Unde? Nu ma duc nicaieri.

- Putin orez? - Multumesc.

Nino...

Da?

As vrea sa-ti vorbesc despre biata Loredana.

- De ce biata? - Este bolnava.

Este ceva serios.

Dorea s-o consulte fostul medic si m-a rugat sa o insotesc.

- Nu e in Pavia. - Unde este?

In Sondrio.

- In Sondrio? - Este departe si nu este practic...

Poti veni cu noi?

De ce nu iei un taxi?

Glumesti? De aici pana la Sondrio?

Bine atunci, voi merge.

Multumesc.

Loredana, ce mai faci?

Bine, multumesc.

Imediat ce ajung la Sondrio, il voi suna.

Scuzati-ma, nu ne cunoastem. Sunteti contele Zighi, sotul...?

Sunt prieten cu profesorul Arnaldi, As putea sa va intalnesc?

Sunteti sotul...?

Sau mai bine zis vaduv.

Da, va sun pentru ca mi s-a intamplat ceva ciudat.

Nu, nu ne cunoastem.

Am cunoscut-o pe Anna, sotia dumneavoastra. Nu v-a povestit nimic de mine?

Da.

Cu mult timp in urma am avut o aventura.

Recunosc ca inca o iubesc.

Traieste? Este foarte bolnava, nu-i asa?

Spuneti-mi adevarul. A murit?

Este multa lume, Avem de asteptat.

- Ma duc la o plimbare. - Nu intarzia.

Nu, doar o ora.

- O cafea. - Bine.

- Unde este telefonul? - Acolo.

- Da? - Sunt la contele Zighi?

Da cine este?

- Pot sa vorbesc cu contele? - Dar cine sunteti dumneavoastra?

Nu ma cunoaste...

A fost pentru...

Nu conteaza.

Sunt din Pavia, ma numesc Giovanni Monti.

Nino? Tu esti?

Sunt eu, Anna.

Anna!

- Dar atunci... - Ce surpriza, Nino!

Ce faci in Sondrio? Trebuie sa ne vedem numaidecat!

Da, spuneti-mi unde.

- Lucrezi aici? - Nu.

- Lasa totul balta! - Bine.

- Vino sa ma vezi. - De acord.

A trecut atata timp...

- Iti dau adresa. - Da.

- Unde esti? - Intr-un bar.

Scuze...

Un stilou...

Am gasit.

Te ascult.

Este cineva?

Nino...

In sfarsit.

Ce frumoasa esti, Anna.

Ca alta data.

Ce vrei sa spui?

Am fire de par alb.

Nu le vad. Cateva poate, dar iti sta bine.

Esti bine. Nu te-ai schimbat.

Numai un pic.

Ma bucur ca ai sunat.

- Era timpul sa dai un semn de viata. - Asa este.

De multa vreme mi-am mai dorit sa vin sa te vad.

- Ce faci aici in Sondrio? - Pai...

Nu, nu-mi spune.

S- ar spune ca ai venit expres doar ca sa ma vezi.

Este oarecum adevarat.

Am profitat de prima ocazie.

De cateva zile sunt bantuit de amintirea ta.

Amintirea marii noastre iubiri?

Nu te amuza pe seama mea.

- Asa este. - Nino, sunt casatorita!

- Fii intelept.

- Si tu esti casatorit? - Da.

- O cunosc? - Nu, nu cred.

A venit in Pavia dupa ce tu ai plecat.

Mi-a facut bine sa o cunosc.

M- a ajutat.

Am vrut sa o iau de la capat sa incep o viata noua

Trebuia sa uit de tine.

Din cauza mea te-ai casatorit cu ea. Sau multumita mie, daca preferi asa.

Ne-am dorit ceva solid, o familie, copii...

Dar nu erau copii.

Au trecut anii si acum traim ca doi vechi prieteni.

Dumnezeul meu! Devenim melodramatici.

Da, ai dreptate.

Sa vorbim despre tine.

Esti fericit cu sotul tau?

Ma iubeste.

El este un om foarte bun, foarte afectuos.

Imi ofera tot ce am nevoie.

O viata linistita, de provincie.

Ai o casa foarte frumoasa... este important.

- Haide, vino sa ti-o arat.

Sala de mese.

Dar nu mergem niciodata acolo.

Sotul meu ia masa in oras, iar seara iesim impreuna.

Haide.

Camera sotului meu.

Stam in camere separate.

Dupa ani de viata impreuna punem mare pret pe libertatea sa.

Era camera mea.

- A fost? - Este. Este dormitorul meu.

Baia pentru copii, dar nu pentru copii ca mine.

- Vrei sa bei ceva? - Da.

Trebuie sa gusti lichiorul de nuci al matusii mele.

Da, a mai ramas.

- Vrei si tu? - Da, cu placere.

Multumesc.

- Nu bei? - Nu.

- Pentru sanatatea ta. - Multumesc.

Nici n mai stiu de cate ori am vrut sa te sun,

si nu am reusit...

- Dar nu ai facut-o. De ce? - Bine...

- Ti-e frica de sotia ta? - Nu.

- Sau ca va raspunde sotul meu? - Nu chiar.

Si tu, nu te-ai intors la Pavia?

Ce sa fac acolo?

Nu am familie nu am prieteni.

Ce maotiv as avea sa ma intorc?

Ca sa ma vezi pe mine, de exemplu.

- Sa te vad pe tine? - Da.

Da, de ce nu?

Este minunat sa te vad din nou este atat de frumos.

Nu stiu de ce, dar...

In ultimele zile am avut cosmaruri.

Mi-e putin rusine sa vorbesc despre asta, dar mi-ai provocat ingrijorare.

- Cine eu? - Da.

Am auzit spunandu-se lucruri oribile despre tine.

Ca...

ai fi murit.

- Chiar asa? - Da.

Cine ti-a spus asta?

Arnaldi, un prieten doctor.

Evident, te-a confundat cu altcineva.

Acum cosmarul s-a terminat tu esti aici si esti bine,

Te-am regasit, si nu te voi mai parasi niciodata.

Moarta? Asa deci!

Acum inteleg de ce ai vrut sa vorbesti cu sotul meu.

Ai vrut sa-i transmiti condoleante?

- Sunt lucruri care se fac. - Da.

Oamenii vorbesc, vorbesc fara sa stie.

Si de ce sa fi murit?

De la o boala grava.

- Este o poveste de tot rasul. - Da.

- Si tu... cum ai reactionat? - Iti inchipui.

Aceasta biata Anna Brigatti ".

Dar...

Da...

la urma urmei, poate ca este adevarat, ca sunt moarta.

Am o casa frumoasa, Sunt contesa Zighi,

un prieten al sotului meu ma curteaza,

un tanar pe plaja poate imi propune sa facem o baie impreuna in miez de noapte.

Camioanele ma claxoneaza pe strada...

Dar, pana la urma, este perfect adevarat.

Ce este adevarat?

Casatoria este un mormant. Sunt moarta de mult.

Anna...

- Anna, dragostea mea. - Nu, Nino...

Nu ma lua drept una dintre aceste femei

care profita de absenta sotului sau ca sa-I insele.

Eu nu I-am inselat niciodata.

Ce zile minunate am petrecut impreuna.

- Au trecut atatia ani. - Da.

M- am gandit adesea la asta, si inca ma gandesc la asta.

Prima noastra intalnire, la balul din Porto Basso.

- Iti aduci aminte? - Da.

Ticino, barca.

faceam dragoste in tufisuri.

Tu esti singura mea iubire. Nu mi-am dat seama

dar acum stiu.

- Te vreau. - Nu! Nu!

- Nu! Nu! - Dar de ce?

- Nu asa. - De ce?

Te rog, dragul meu, nu aici.

Nu!

Este ciudat sa ne revedem dupa 20 de ani.

De ce sa incheiat povestea noastra de dragoste?

Incheiat? Nu si pentru mine.

lubirea pe care ti-o port nu a murit.

Eu sunt femeie,

iar femeile nu distrug nimic, ele cultiva, pastreaza.

Nu am uitat prin ce am trecut.

Imi aduc aminte totul, mai ales de tine

Totul este in adancul sufletului meu.

Stii ca inca mai am toate scrisorile tale?

Pe vremuri ne scriam foarte mult.

Astazi este de ajuns un apel telefonic.

Sunt frumoase, pline de iubire si promisiuni.

Imi face mare placere sa le recitesc din cand in cand.

- Tu le-ai pastrat pe ale mele? - Da, desigur.

Eu nu pastrez atata ordine ca tine dar le am.

Am pastrat si fotografiile.

Dar...

dupa atatia ani,

de ce ai venit la Sondrio? Ai vrut sa ma vezi?

Dupa cum ti-am mai spus, din cauza unor imprejurari curioase.

Am intalnit o femeie ciudata, care parea bolnava.

Am crezut ca esti tu.

Mi-o poti descrie?

Da.

Era un pic mai scunda ca tine

pipernicita cu ochi de femeie nebuna,

cu un impermeabil vechi, murdar.

Stiu cine este.

O prietena care este geloasa pe mine.

Ea era urata si eu eram frumoasa.

Nu mai stiu nimic de ea, avea grave probleme.

Da, Mai devreme sau mai tarziu nervii iti vor juca feste.

dupa cum spune Franchinetti, psihiatrul.

Saraca de ea.

Cum ai intalnit-o?

Prima data s-a intamplat acum cateva zile, in autobuz.

- I-am dat bani sa-si cumpere bilet. - O suta de lire?

Da.

O suta de lire, da.

A doua oara, s-a intamplat in fata casei tale in noaptea crimei.

Administratoarea cu gatul taiat?

Da.

Ati citit ultimele stiri? Se pare ca este vorba de nepotul sau.

Un anume Mario...

- Mario... - Mario Lucchi.

li cunosteam foarte bine pe amandoi. Foarte antipatici.

Spui ca Mario Lucchi ma urmarea?

Ah, da?

Am impresia ca nu-I vor gasi niciodata.

Dar nu conteaza decat ca tu sa fii aici,

ca in cele din urma ne-am regasit.

La revedere iubirea mea. Ar fi mai bine sa pleci.

Dar ne vom mai revedea.

Daca ne-am intalni pe rau, ca altadata?

Da, te pot suna?

Nu, eu am sa te sun.

Cata pasiune! Inca putina rabdare.

Odata, probabil ai uitat,

la plecare, ti-ai deschis buzele ca sa te sarut, dar eu nu am inteles.

Mi-am dat seama prea tarziu, tu plecasesi.

Nu este foarte grav

Nu, dar acel sarut ti-I datorez...

Chiar daca ne-am sarutat de atatea ori, nu-I pot uita sarutul pe care mi I-ai cerut atunci

si de care nu ai avut parte.

De ce razi? Crezi ca sunt putin nebun?

Nu rad deloc.

Dar este adevarat ca esti putin nebun.

E atat de dulce ce tocmai ai spus.

Acest sarut pe care mi-I datorezi mi-I vei de pe rau.

Incercam sa-mi controlez picioarele care aveau dorinta de a fugi.

Poate ca ma privea? Trebuie sa ma intorc?

M- am simtit usurat, ca un om care a baut.

Aceasta caldura, parfumul acestei femei...

I- am redescoperit dupa atatia ani.

Saruturile sale, mangaierile, aceasta atingere atat de dorita.

Toate acestea vor fi ale mele in curand,

peste o saptamana sau chiar mai putin.

- Cum a mers? - Este perfect, nu am nimic.

- Ma simt foarte bine. - Cu atat mai bine.

Doctorul a spus: Nu te mai intoarce sa ma deranjezi! "

Luati loc, doamnelor.

Stiam ca se va termina cu bine. Astazi este o zi mare.

Si tu, ce ai facut in tot acest timp? Sper ca nu mi-ai pus coarne?

As vrea sa vorbesc cu profesorul Arnaldi.

Din partea lui Nino Monti.

- Buna, Nino. - Imi pare rau, am picat prost,

Am mai putin de doua minute.

- Stii pe cine am vazut acum doua zile? - Pe cine?

Anna Brigatti, sotia contelui Zighi, ai spus ca a murit.

E in viata!

Mai frumoasa ca niciodata.

- Ma auzi? - Da. Esti sigur? Unde ai vazut-o?

Lasa detaliile, am vazut-o si cu asta basta.

Asadar, nu spui nimic?

Recunosti ca ai gresit?

Asculta, Nino, mai bine am vorbi fata in fata despre asta.

Despre ce vrei sa vorbim?

Asta era tot ce am avut sa-ti spun.

Voi consulta dosarul meu.

Vino sa ne intalnim putin mai tarziu.

Cu placere. Ne vedem mai tarziu!

Inca simteam emotia vizitei mele la Anna,

Promisese ca ma va suna, dar cand?

Trecusera trei zile.

Asa ca m-am decis sa o sun eu.

Alo? Alo?

- Ce s-a intamplat? - Profesorul Arnaldi a avut un infarct.

- A murit? - Da.

- Cum s-a intamplat? - Eram pe hol.

Am auzit un strigat, ca si cum cineva nu mai poate respira.

- Un strigat de frica. - Cum adica, de frica?

Atunci cand vine momentul, nu scapa nimeni de frica si de angoasa.

Bine ati venit fii mei, va asteptam.

Buna ziua, Don Gaspare.

Ati venit din cauza mortii profesorului Arnaldi.

O moarte ciudata, nu-i asa?

- Te ingrijoreaza, te sperie. - Nu.

Ma doare, dar nu ma sperie.

Am facut o calatorie sa zicem... in trecut,

dar cand mi-ati vorbit despre asta, eu nu stiam nimic.

Sunt atatea lucruri pe pamant si in cer, Horatio,

pe care toata filozofia ta nu le poate explica

De ce sunteti atat de interesat? de legendele populare?

Ca preot ar trebui sa aveti o conceptie despre lumea de dincolo...

mai superioara.

Sunt un preot caterisit.

Lumea de dincolo nu este atat de indepartata, atat de nepatruns.

Este in mijlocul nostru.

Moartea este un alt aspect al vietii.

O vom experimenta intr-o buna zi, sau poate ca am si experimentat-o deja.

Priviti...

Femeia care mi-a imprumutat-o face niste experimente ciudate.

Cu acest dispozitiv inregistrez vocile decedatilor.

- Cum? - Da,

este un procedeu deja vechi.

In 1961, un barbat care isi lasase magnetofonul in gradina

ca sa inregistreze pasari nocturne...

a observat dimineata ca inregistrase vocea mamei sale moarte.

Dar asta este imposibil!

De atunci, acest sistem a fost folosit foarte mult.

Ascultati...

Stii unde sunt,

de unde vorbesc cu tine.

Alo?

Alo?

Dar... cine este?

Dar dar...

Aud...

- Nu raspunde. - Poate e pentru mine.

Am spus ca sunt aici...

Nino, nu raspunde!

Alo.

- Alo! - Nino?

Anna! Asteptam telefonul tau.

Vezi ca te-am sunat. Trebuie sa ne intalnim din nou.

- Bineinteles. Cand? - Maine.

- Maine, da, dar... - Cu cine vorbesti?

- Unde? - Pe Ticino.

- Da. - Ramane asa?

Da, in Ticino. Ne intalnim la Torre d'Isola, la ora 10 dimineata.

- Dar,cu cine vorbesti? - La 10 dimineata, bine.

Anna, daca ai sti...

Alo...

Alo?

Nu te duce, Nino.

- Salut. - Salut.

Luigino...

Nu ma recunosti?

Pofim, Nino, ce mai faci?

Bine bine.

- A trecut ceva timp, nu-i asa? - Am imbatranit.

- Ai o barca? Vreau sa fac o plimbare. - Da, am trei barci.

- Pe care sa o iau? - Pe asta.

Hei, vreti sa treceti?

Nino!

- Unde m-ai dus? - Ghici.

In "ultimul paradis"�. Iti aduci aminte?

- Asa ii spuneam. - Da, nisipul alb,

si parfumul de ierburi salbatice.

Aici am facut dragoste.

Noi doi in barca asta ca intr-un vechi film romantic.

Ca o fotografie ingalbenita de timp.

Fotografia a doi indragostiti despartiti de viata,

dar mereu uniti, mereu credinciosi. - Credinciosi?

Da.

O fidlitate care dureaza in timp,

profunda, spirituala.

Da, dar am vrut sa spun...

M- am tot gandit la Mario Lucchi.

- Mario Lucchi? - Da, mi-ai spus ca il cunosti.

Ti-am spus, ca imi facea curte.

- Si apoi? - Si apoi, ce?

Crezi ca este momentul sa vorbim despre asta?

Ai dreptate, hai s-o lasam balta.

Sau mai bine zis, da, hai sa vorbim despre asta.

Era nebun dupa mine, si foarte gelos pe tine.

Ce s-a intamplat intre voi?

S- a intamplat cu multa vreme in urma.

Este adevarat, nu mai conteaza.

Nu, este mai bine sa stii o data pentru totdeauna.

S- ar putea sa nu ne mai vedem niciodata.

Depinde doar de tine.

Te-ai schimbat, dintr-o data, esti rece, distanta...

Din cauza lui Mario Lucchi te-am parasit.

Cum? Dar mama ta fusese mutata, iar tu, tu ai disparut de pe o zi pe alta.

Nu s-a mutat, a fugit.

Ai fugit.

Da, am fugit. Dar am fugit de el, nu de tine.

Atunci inseamna ca din cauza lui plangeai?

Si eu care am crezut ca...

Mario Lucchi si matusa lui mi-au distrus viata.

Explica-te mai bine...

Meritau sa fie pedepsiti, amandoi.

Eu nu inteleg nimic. Pedepsiti pentru ce?

Mario era violent, vulgar. ma lua cu forta,

murdarea tot ce atingea, chiar si pe mine.

A vrut sa ma umileasca complet, si m-a lasat insarcinata.

Tu n-ai fi putut sa stii asta, Nino. Cum ai fi putut sti?

Dar batrana impreuna cu el m- au dus in dressing

tipand la mine ca pot alerga,

ca nu se va casatori niciodata cu o... curva. Si batrana aceea dezgustatoare a facut restul.

M- a fortat sa avortez.

Cum adica te-a fortat? Trebuia sa fii si tu de acord.

Unii oameni au o putere...

o putere sinistra, la care...

nu se poate rezista.

Si acestui tip de persoana...

am cedat eu.

Nu spontan, dar...

Nu ma puteam opune.

Eram nebuna de furie...

Nu ma gandeam decat razbunare.

Unele lucruri nu pot fi uitate,

nici iertate.

Si au platit amandoi.

Ea cu gatul taiat si el...

- Si el? - A disparut.

Dar se pare ca el este criminalul.

Da, asta se spune.

Ajunge, hai sa nu mai vorbim despre asta.

Ajunge...

Nu credeam ca esti capabil de atata ura.

Urasc asa cum iubesc, fara limite.

Daca ne-am opri aici?

- Nino, sa ne oprim aici. - Daca vrei tu.

Vreau sa fac dragoste.

Nino...

- Da? - Uita-te la mine.

Priveste-ma in ochi.

Ma doresti?

Da, Anna, te doresc.

Ma doresti atat de mult cat te doresc si eu?

Da.

Nino...

Anna!

Anna!

- Vrei o cafea? - Da, multumesc.

- Asadar, domnule sergent? - Nimic.

- Doriti? - Nu.

- Doriti? - Multumesc.

- Domnule Monti, doamna a locuit aici? - Nu, Sondrio.

Asa stiam ca la Pavia.

Nu, ea a venit tocmai de la Sondrio si si-a lasat masina in Torre d'Isola.

Am trecut chiar acum pe acolo, dar mi se pare ca nu era nicio masina...

- Ai vazut cumva vreo masina la Torre d'Isola? - Nu, domnule sergent.

Scuza-ma ca te deranjez, dar nu stiam cum...

Masina mea a ramas acolo.

Cu placere. Pentru asta sunt prietenii.

Si Teresa, ce spune?

Ea stie tot. Intr-un oras mic vestile circula rapid,

mai ales cele rele.

Cine a fost?

Las-o balta.

Casatorita?

- Da. - Sunt lucruri care se mai intampla.

Am evitat intotdeauna femeile casatorite, pentru a nu avea astfel de probleme.

Biata mea mititica, lucrurile astea se intampla de cand e lumea lume.

- Maine, vino sa mancam impreuna. - Multumesc.

- Voi vedea daca sunt in forma buna. - La revedere. Incearca sa dormi...

Scoate-ti cizmele alea ca imi murdaresti covorul.

- Nu-ti face griji. - Ne vedem maine.

Da, pa

Cred ca vei face un dus si ai ceva cald in bucatarie.

Nu mi-e foame, multumesc.

Ti-am facut un pat in biroul tau.

Da, draga mea.

Multumesc, stiu.

Esti foarte draguta. La revedere

As putea macar sa stiu cine a fost?

Este chiar asa de important?

Nu.

Nu stiu cine a fost, stiu doar ca a fost.

Ce rost mai are sa vorbim despre asta?

Dar da, ai dreptate, nu s-a intamplat nimic.

De ce sa vorbim despre asta?

Este cineva aici?

Ce doriti?

Contele Zighi?

Eu sunt.

Numele meu este Nino Monti.

Imi pare rau ca am intrat, dar usa era deschisa...

Va rog sa intrati.

Am venit tocmai de la Pavia pentru asta... - Multumesc -

...expres ca sa vorbesc cu dumneavoastra. As fi vrut sa sun...dar...

Am simtit ca este datoria mea sa vin aici si sa va explic personal.

A fost o nenorocire incredibila, eu sunt inca foarte bulversat de ceea ce s-a intamplat,

dar va spun ca un om de onoare,

Eu si Anna eram doar prieteni vechi, a fost doar o plimbare nevinovata.

Chiar daca...

odata am iubit-o foarte mult, da. Am iubit-o enorm.

Am vrut sa vedem din nou locurile din trecut.

Imi veti spune ca nu este corect, si aveti dreptate, si tocmai de aceea am venit sa imi cer si scuze.

Am facut ceea ce...

Dar totul s-a intamplat atat de neasteptat.

A disparut in fata ochilor mei, intr-o clipita.

Imi cer scuze, dar nu inteleg.

Ce anume nu intelegeti?

Despre ce vorbiti.

Dar...atunci...

poate ca inca nu sunteti la curent?

- Nu stiti ca sotia dumneavoastra, Anna... - Da?

S- a inecat ieri!

S- a inecat, a murit.

Domnule Monti, ce vreti de la mine?

Ce naiba imi tot spuneti aici?

Dar eu am venit sa-mi fac datoria, sa va explic totul...

Anna, sotia mea, a murit acum trei ani.

Domnule Conte, eu ieri am fost intr-o barca cu Anna, si este inutil sa-mi ascundeti asta,

Am vazut-o aici, acum o saptamana.

Pleaca de aici.

- Am vorbit cu ea aici chira in casa dumneavoastra. - Pleaca de aici!

Dar...

Scuza-ma, am crezut...

Locuiti aici?

Sunt servitoarea contelui Zighi.

- Eu tocmai am vorbit cu el, pentru ca voiam... - Dar ce voiati?

- De cat timp sunteti in slujba lui? - De doisprezece ani.

Inseamna ca ati cunoscut-o pe doamna Anna?

Biata Contesa, bineinteles ca am cunoscut-o.

Am locuit aici cu ea.

Si Contesa e moarta?

Da, a murit acum trei ani.

Si eu o cunosteam. As putea sa va cer o favoare?

- Este o chestiune de 10 minute, un sfert de ora. - Bine.

Haideti.

Este acolo.

Saraca de ea.

Eu vin aici in fiecare saptamana.

Schimb florile, supraveghez \sa nu se stinga lumina.

Odihna vesnica. Fie ca lumina sa iti vegheze sufletul pentru eternitate.

Odihneste-te in pace. Amin.

Uitati-va.

Uitati-va cum ajunsese chiar inainte de a muri.

Lumea se destrama.

Cerul si pamantul, nu se mai deosebesc.

Am luat-o razna...

Da, creierul meu a luat-o razna.

Eram singur in Ticino? Singur?

Voi ajunge in pijamale cu dungi intrun ospiciu de nebuni.

Nu, nu, trebuie sa gandesc limpede,

sa gasesc o noima acestei absurditati.

As dori sa clarific un punct neclar referitor la victima accidentului.

- Femeia inecata al carei corp... - Nu a fost inca gasit.

Corect.

- Ati cunoscut-o pe doamna, nu-i asa? - Da.

Si le-ati spus carabinierilor ca se numeste...?

Anna Brigatti Zighi.

Noi ne cunoscusem acum douazeci de ani si...

...si ne-am intalnit recent, intamplator.

Da asa este, dar politia din Sondrio crede ca trebuie sa fie o greseala.

Anna Brigatti, etc... Sotia lui Zighi, etc... "

"... a murit acum trei ani. "

De cancer, stiu.

Cum adica stiti?

Domnule judecator, veti crede ca...

sunt nebun, pentru ca cei care vad morti sunt oameni cu probleme psihice.

Banuiesc ca dumneavoastra ca si mine nu credeti in fantome,

pentru ca ati primit o educatie laica...

Asa ca trebuie sa va spun adevarul, tot adevarul...

si nimic... nimic altceva decat adevarul.

Domnule judecator, realitatea este alta.

Ma adresez magistratului, dar si prietenului.

Sunteti sau nu prietenul meu, raspundeti-mi?

Desigur.

Atunci, ca intre barbati, adica ca intre prieteni, ma veti putea intelege.

Eu am mintit, am inventat totul.

Pe aceasta biata femeie, tocmai ce o intalnisem pe autostrada.

Stii unde gasim domnisoarele acelea...

Am luat-o in masina, era eleganta, nu arata ca o prostituata,

mi-a spus ca se numeste Anna.

Cand s-a intamplat nenorocirea sau mai bine zis accidentul, dupa cum spuneti,

Nu am vrut sa fiu considerat un client de prostituate...

...asa ca am spus ca se numea Anna Brigatti.

Ma intelegeti?

Credeti ca voi avea probleme cu legea?

Ati provocat o multime de probleme si o mare pierdere de timp.

Da, dar noi suntem barbati...

si suntem pacatosi. - Vom incerca sa remediem asta.

Va trebui sa interogam fetele care lucreaza in sector, ca sa...

Alo.

Ce?

Ah, foarte bine.

Unde?

- Au gasit cadavrul. - Cum?

Tocmai ce scot cadavrul din rau.

- Veniti cu mine? - Da, desigur.

Sa mergem.

- Ce are? - Nimic, este nervos.

Au gasit cadavrul. Bine, ma bucur.

Buna ziua, domnule judecator.

- Unde I-au gasit? - Chiar acolo.

- la sa vedem. - Alberti...

- Dar este un barbat. - Da domnule.

Este Mario Lucchi, actele sale erau inca lizibile.

A stat in apa cel putin o saptamana.

O saptamana? Cum este posibil?

- De acum doua zile... - Cum?

Nimic.

Spuneam...

Nimic.

E totul in regula, nu-i asa? Ce este ciudat?

Era mort si I-am vazut. Totul este asa cum ar trebui sa fie.

Si ea era moarta, si eu am sarutat-o.

Fantomele chiar exista, Doamnelor si domnilor.

Mortii se intorc si ne omoara ca sa se razbune.

Dar trebuie sa-i iertam.

Pacat de ei, pacat de noi.

Pacat pentru cei care iubesc...

Ce s-a intamplat in mintea acestui nebun?

Sa-i taie gatul matusii, si apoi sa se arunce in apa.

Cu siguranta ca era un paranoic in depresie.

Opreste-te, vreau sa cobor.

- Nu, te duc acasa. - Nu, am nevoie de aer curat.

Cel putin asteapta pana opresc!

- Esti foarte nervos. - Multumesc, domnule judecator, la revedere.

Scuzati-ma.

Anna!

Imi pare rau, vreau sa cobor.

Anna!

M- ai urmarit din nou, Nino.

Ai vrut sa ma vezi din nou.

Pentru ca tu inca ma iubesti, stiu asta.

Da este adevarat.

Te-am iubit intotdeauna si te voi iubi pe vecie.

Dar acum tu nu mai esti aici, Anna, nu mai esti tu.

Esti o biata creatura plina de resentimente,

care s-a intors ca sa se razbune.

Tu esti cel care ma cheama. Dragostea ta m-a facut sa ma intorc.

Eu eram pierduta.

Rataceam prin intuneric ca o corabie fara carma.

Dar tu esti lumina care ma calauzeste,

care ma face sa fac lucruri pe care nu vreau sa le fac.

Nu, eu nu simt decta dragoste, nu simt niciun fel de ura.

Dar tu, tu nu ai invatat sa ierti

In acest moment sunt aici.

Nu ma pot rupe de tine.

As vrea sa scap de tine pentru totdeauna.

As vrea ca tu sa-mi poti spune: La revedere, Anna, te voi uita�.

Bineinteles.

Iti voi spune asta, si vei disparea, dar...

Eu nu te voi uita.

Nu te voi uita niciodata.

Atunci, hai sa ne despartim pe vecie.

Nu vrei sa ma saruti pentru ultima data?

Anna!

Anna...

Nino!

Nino, am plecat.

Voi petrece cateva zile cu mama mea. Va fi mai bine pentru amandoi. Teresa.

Bine ati venit, draga domnule.

Productia filmului multumeste autoritatilor si locuitorii din Pavia

pentru ospitalitatea si colaborarea lor in timpul turnarii acestui film.