Original subtitles

Uber nu deţine niciun vehicul. Facebook nu crează vreun conţinut.

Alibaba n-are inventar.

Lumea se schimbă de la active tangibile

la confortul digital.

De aceea sunt aici prezentând această idee, astăzi.

Am creat o aplicaţie care va aduce

industria de 10 trilioane de dolari a derivatelor

în blockchain până în 2018,

cu taxă noastră de jumătate la sută taxata ca garanţie,

depusă în contractele noastre inteligente.

Vă puteţi opri o secundă?

Deci folosind aplicaţia ta, îmi iau cei 100 de Bitcoini

- şi pretind că sunt acţiuni Apple? - Da.

Deci e ca în comerţ.

Ai de gând să lansezi şi alte clase de active?

Cred că n-a fost clar din prezentarea mea.

Suntem Clubul de Lectură. Ne place claritatea.

Nu suntem Y Combinator.

Am creat cadrul pentru ca altcineva

- să creeze active digitale... - Nu. Înţeleg asta.

- Deci nu va fi problema noastră. - Va fi problema voastră.

Fiindcă pentru SEC sau CSDC va arăta ca un schimb comercial.

Ce scutiri ai de gând să foloseşti?

Nu am răspunsul la asta acum.

Nu voi susţine că am răspunsul când nu îl am.

Bine. Dar "acum" nu există într-un vacuum.

De ce nu te gândeşti la ce ţi-am spus

şi te întorci într-un an, pentru că-i o idee bună.

Scuzaţi-mă, dle. Dna Flood e afară.

Cum adică e afară? De ce nu-i aici?

Vă rog să mă scuzaţi.

Hei. Edes, ce faci? E aerul condiţionat?

L-am oprit.

Asudăm ca porcii aici.

A trebuit să iau trei îngheţate Kahlua să mă răcoresc.

De ce nu eşti înăuntru?

Ce faci aici, Wyant?

Hatch, după cum sunt sigur că ştii,

OriGen nu e obligată să anunţe o eventuală...

Reziliere.

Despre ce vorbeşti?

Am primit confirmarea acum 45 de minute.

- Ce confirmare? - Că eşti un hoţ ordinar.

Poftim?

Al zecelea patent al lui Thomas Newton

a fost găsit în computerul tău personal.

Scoţându-l din OriGen, ai încălcat acordul de confidenţialitate.

- Trebuie să semnezi, Hatch. - Nu.

Du-te dracului!

Făceam un audit de risc al anuităţilor tatălui.

Eu sunt ofiţerul de risc. E datoria mea să fac asta.

Cui i-ai vândut patentul?

- Intel? Apple? - Edie, te rog.

Nu furam şi nu vindeam nimic.

Încercam să înţeleg dispozitivul.

Wyant, poţi merge să te reîncarci în capsula ta zburătoare sau ceva?

Trebuie să vorbesc cu surioara mea.

N-am vrut să sune peiorativ. Mă refeream la un copil puternic.

Un copil ce poate conduce o companie...

Tu eşti copilul aici.

Eşti atât de incompetent.

Ai deghizat brevetul sub forma unei reţete.

Pentru hummus? Eu sunt vegetariană, Hatch.

Tu mănânci ţigări învelite-n rahat!

Contractele pe care tata le-a moştenit când a preluat OriGen

ne-au lăsat extrem de expuşi.

E şi mai jignitor că tu crezi

că mă poţi distrage cu prostiile astea.

Ştiai că acel brevet a fost clasificat ca top secret de Dept. de Energie al SUA?

Ceea ce e de-a dreptul terifiant?

N-ai ştiut. Nici eu.

Fiindcă tata n-a găsit de cuviinţă să ne spună înainte să sară de pe o stâncă.

De ce ţi-ar fi spus ceva, având în vedere cât de dispreţuia?

Ai reuşit cumva să-i plângi de milă în timp ce te înecai în Kahlua.

Kahlua, în secolul 21.

N-ai putut să treci peste faptul că tata mi-a lăsat mie conducerea companiei...

Ca să te poată controla din mormânt!

N-ai vrut niciodată să-l vezi ca ce-a fost.

- A fost un vizionar. - Nu el a fost vizionarul.

Nu. Nu, nu, nu.

N-o să te las să transformi asta în obsesia ta pentru ciudatul ăla.

Nimeni nu ştie care era al zecelea brevet al lui Thomas Newton.

Nimeni nu ştie ce face.

De ce a fost scris în baza 60?

Nu e sistemul nostru de numerotare.

Este un haos. De-asta a stat pe un raft timp de 45 de ani.

Atunci de ce-a fost clasificat în clipa când el a dispărut?

Nu intru în discuţia asta. Eşti un hoţ.

- Cui îi pasă? Semnează. - Ţie ar trebui să-ţi pese.

Fiindcă fără brevetele lui Newton OriGen nu există.

Tehnologia lui era magică. Ca de pe o altă planetă.

O altă planetă? Doamne.

Am putea... Putem vorbi despre noi doi?

M-am dat peste cap să ţin compania asta la suprafaţă...

Singurul mod în care facem bani, Hatch, sunt acele brevete,

şi tu ai încercat să vinzi unul competitorilor noştri.

Nu contează că e vechi şi inutil.

Ai făcut-o ca să-mi faci în ciudă, pentru că eşti gelos!

Pentru că urăşti faptul că tata te-a urât.

Edie...

Tata a avut un milion de secrete de care n-ai vrut niciodată să auzi.

Ăsta e suficient de periculos

să fie distrus de guvernul american.

Am încheiat discuţia. Semnează documentele.

Te rog, pot să...

Pot să spun: "te rog, nu mă concedia?"

OriGen e tot ce am. E tot ce sunt.

O iubesc, în ciuda lui tata.

Nu ştiu nimic altceva.

Eu... Nu pot...

Nu pot negocia cu tine.

Nu te pot ameninţa cu consecinţe.

Pot doar să-ţi spun: "Te rog, nu-ţi concedia fratele."

Semnează.

Te şterg.

- Ar fi fost fericit. - Da, ar fi fost.

Edie...

Orice conţine acel brevet, se va întoarce împotriva ta.

ÎN PREZENT

Putem merge la Seattle acum?

Apă.

- Apă. - E uşor ca o pană.

Apă.

Dumnezeule.

Am nevoie de ceva. Haide, haide.

Mai multă!

- Mai multă. - Poftim.

Haide.

La nai...

Doamne. Dumnezeule.

Dumnezeule.

Acum putem merge la OriGen.

Să-ţi fie de bine.

Fii binecuvântat.

Pot să mă rad.

Stai. Nu sunt pregătită pentru asta.

Nu te teme, Juzzie.

E în regulă. Vino.

Vino încoace.

De ce plângi?

Totul are un preţ, tată.

Poate că l-am plătit deja.

Ştiu cât de imposibil par toate astea.

- Dar acest om... - Nu e un simplu om, tată.

Ştiu.

Vrea să-l duci...

Tată, nu vă las pe tine şi pe Molly acum.

Acum e exact momentul să pleci.

Nu ştim dacă e real, sau...

Mi se pare real.

La fel de real ca orice.

Şi chiar dacă dispare, totul e diferit acum.

Suntem tot noi doi, tată.

Noi doi am trecut de câteva ori prin necazuri.

N-ar fi trebuit să las să se întâmple asta.

- Ce vrei să spui? - Crezi că-mi eşti datoare.

- Îţi sunt. - Nu.

- Îţi sunt... - Nu!

Dar te-am lăsat să crezi asta.

Crezi că pedeapsa ta pentru ce s-a-ntâmplat

este să-ţi stingi lumina,

pentru că uneori a fost prea puternică.

Nimeni...

NImeni n-ar vrea niciodată să-ţi închizi uşile minţii tale.

Acum ai o uşă în faţa ta.

De cealaltă parte e ceva ce nu mi-aş fi putut imagina vreodată.

Şi acest om...

Acest om ţi-a cerut ţie ajutorul.

Cum ţi-ai putea nega următorul pas?

Ţi-ai pierde minţile, şi nu voi fi eu motivul.

Nu te mai vreau aici. Nicio clipă, ai înţeles?

Molly o să fie bine.

Uită-te la mine.

Vino. Vino.

EPISODUL 3 NOI ÎNGERI AI PROMISIUNII

Un ritm.

Vreau să-ţi ofer un dar.

Mama mea, Alma, m-a făcut un om prezentabil.

Călătoreşti prin ţară cu fiica mea.

Va trebui să-ţi aranjăm părul.

Trebuie să arate bine. Vezi? Bine.

Voi fi plecată doar câteva zile, bine?

Mamă! Ieşi din casă, îi înnebuneşti pe toţi.

Ai fost izgonită.

Te rog, pruncule Iisus, izgoneşte-o!

Molly, Molly, Molly.

Trebuie să vorbesc cu tine despre bunicul.

Da, da. S-a vindecat. Bunicul e mai bine!

A spus că a luat 100 de milioane de pastile,

şi cel de dimineaţă a reuşit...

- Să-l vindece. - ... să mă vindece.

Fiindcă asta e ştiinţă.

Şi vom face Eggos.

- Şi clătite! - Şi clătite.

Singuri singurei!

- Deci... - La unu...

Pa!

Arată normal.

Ce i-ai făcut

- tatălui meu? - L-am realiniat.

- Cat timp va fi aşa? - Tot restul vieţii lui.

Eu...

Doar...

Mulţumesc.

O soluţie temporară nu e o soluţie. Boo.

Boo?

Nu. Nu vreau s-aud.

Spui lucruri fără să înţelegi contextul.

Asta pare să fie strategia aici.

Percepţia greşită cu privire la comunicarea pe planeta asta

este iluzia că a avut loc.

Încetează. Bine? Trebuie să-mi spui planul.

În seifurile OriGen se află cel de-al 10-lea brevet al lui Thomas Newton.

N-a reuşit să-l construiască.

Trebuie să-l construim noi.

Al zecelea brevet? Ai menţionat fuziunea.

Disertaţia ta a teoretizat

posibilitatea de fuziune a nucleelor atomice

combinând câmpul magnetic cu plasma...

Nu, nu, nu. Nu putem atinge temperaturile de care ai nevoie.

Şi chiar dacă ai putea,

sunt prea multe întrebări despre crearea de tritiu.

Mergi acolo.

Nu mai merge.

Eşti bine?

Eşti bine?

Nicio urmă de radioactivitate.

- Asta e fuziunea la rece? - Nu. Cuantică. Ta-da!

Cât timp va merge sonda asta?

- Decenii. - Cum ai reuşit?

Asta e cu generaţii în faţa...

Secole dincolo de înţelegerea umană.

- O celulă energetică. - Un prototip.

- Tu l-ai construit? - Nu.

Thomas Newton a fost arhitectul. Eu am asamblat componentele.

E curat? Fără radiaţii, descompunere?

Acest prototip a alimentat călătoria mea până aici.

E aproape secat.

Al zecelea brevet e al unei celule regenerative.

Inepuizabilă. Nelimitată.

Va restaura temperatura internă de pe Anthea.

Dumnezeule.

E călduţ.

Mările noastre au fiert.

Pentru fuziune, avem nevoie de...

Apă.

Ai... venit pentru apă.

Pământul e pe aceeaşi traiectorie, confruntându-se cu acelaşi declin.

Ştii asta. E în munca ta.

- Nu mi-aş fi putut închipui asta. - Ai făcut-o.

Ai fost mai aproape decât oricine altcineva în istoria umanităţii.

Şi când n-ai mai putut să continui,

ai ales să lucrezi ca îngrijitor al planetei.

Unde te duci?

- Am nevoie de un minut. - Trebuie să ajungem în...

Te rog, lasă-mă un minut.

Doctor Gregory Papel,

Programul Icarus. 14 septembrie 1984. Orele 0300.

Subiectul refuză să dezvăluie algoritmul celui de-al zecelea brevet.

Protocol de deshidratare în mare măsură ineficient.

Sângeraţi! Nu vedeţi?

Sângele vostru, sângele copiilor voştri.

Sunteţi atât de neglijenţi!

- Adu-i dlui Newton nişte gin. - Da. Da. Mai mult. Mai mult.

Nu vreau să dau foc la lume,

vreau doar să aprind o flacără în inima ta.

Fără raze X!

Nu, nu, nu. Nu ochii! Nu ochii!

Nu văd. Nu văd.

Vă rog, ajutaţi-mă.

Mary Lou...

Vreau doar să merg acasă.

Mary Lou. Mary Lou...

Mamă, bunicul a spus că nu trebuie să mă spăl pe dinţi.

- Nu-i spune. - Şi am luat Skittles

şi le-am mâncat la cină.

- Dră Molly! - Apoi ne-am uitat la cricket până la 11:18.

Juzzie, totul e-n regulă. Te iubim, pa.

Stelele...

arată foarte diferit de aici.

Da.

Da, aşa e.

- Trebuie să plecăm? - Nu.

Avem ceva de discutat.

Cum era pe Anthea?

Înainte.

Când eram copil,

mările începuseră deja să dispară.

Fauna era toxică.

Animalele de turmă mureau.

Câţi aţi mai rămas?

Doar câteva mii. Mai sunt câţiva copii.

Îmi pare foarte rău.

Cât timp mai avem?

Declinul a început.

Ca specie, aţi ales să ignoraţi simptomele.

Cât timp?

Până-n 2030,

temperaturile vor fi crescut peste pragul vostru de extincție.

Restul pieselor vor cădea în câteva decenii.

2030.

Nu ştiu dacă ai dreptate despre motivul pentru care lucram aşa.

Doar că...

Munca era ca respiratul.

- Simţeam că e... - Inevitabilă.

Da.

Dar era distructivă pentru ceilalţi.

N-ai fi realizat nimic dacă n-ai fi distrus.

Ce-am realizat n-a meritat ce s-a pierdut.

Potrivit cui?

Nu mai e atât de simplu să răspund la întrebarea asta

acum că am înţeles că nu sunt singură în univers.

Cu astronauţi

şi cuburi albastre din alte dimensiuni, mulţumesc foarte mult.

Deci eşti un om de ştiinţă...

sau ai devenit altceva?

Ia...

Ia ce-ţi trebuie cu tine,

dar lasă planul aici.

Oferă-ne aceeaşi şansă se ne reparăm ca şi tine.

Asta e înţelegerea.

Dacă accept,

vei fi de acord să redevii om de ştiinţă.

Da.

Da, voi fi de acord să redevin om de ştiinţă.

După ce plec,

poţi păstra planurile.

Cum ai de gând să te întorci?

Newton mă va anunţa

la timpul potrivit.

Cum ar trebui să intrăm în OriGen?

Newton mi-a spus să găsesc

Vrăjitorul Riscului.

- E un joc? - Nu.

E o persoană.

Te rog, am nevoie de mai mult timp.

Am nevoie de cineva care să mă introducă în Clubul de Lectură!

Da? Ai spus că poţi face asta pentru mine, Hatch.

Am spus că pot să încerc.

Am spus că dau nişte telefoane.

Clubul e săptămâna asta!

Uite, aplicaţia ta nu e gata,

încalcă un milion de legi privind confidenţialitatea.

- Nu că ar exista. - E perfect.

Deci ar trebui să aştept pân' la anu'?

Să mă duc naibii? Du-te tu!

Poţi s-aştepţi pân' la anu' să te plătesc.

Ştii ce?

Aplicaţia ta era oricum un jaf. Nu m-aş şterge nici la fund cu ea.

Vrei să te-mbogăţeşti?

Inventează o aplicaţie care să mă şteargă la fund.

Şi treci prin pubertate. Câţi ani ai, 11?

- Hatch Flood? - Iisuse.

Spre regretul meu enorm, da.

- Eşti bine? - Am zona zoster. Cine eşti?

Mă numesc Justin Falls, el este dl Faraday,

biroul tău ne-a spus că probabil vei fi aici.

- Ce vreţi? - Un mandatar.

Tu eşti Vrăjitorul.

- Unde ţi-e pălăria? - Ascunde aia.

- Ăsta eşti tu. - Da, eram beat criţă.

Dar e pe internet. Ai ales un font.

Ai făcut vreodată o casetă sexuală?

Aia e a mea, bine? Şi are un font. Ce vreţi?

Am fost instruit să profit de furia ta împotriva lui OriGen.

Nu-i amuzant.

- E un algoritm... - Ştiu ce e.

Îţi aminteşti de câte ori vezi baza 60.

- De unde o ai? - El a scris-o.

Pe naiba. Cum ai...

Nu... Ştii ce? Nu vreau să ştiu.

Thomas Jerome Newton m-a trimis să te găsesc.

Thomas Newton te-a trimis la mine.

Tocmai am spus asta.

Ce-a mai spus Newton despre el?

- A spus că... - Nu, nu. Spune-i lui.

A spus că aveai un nas bun,

dar singurul pe care n-ai putut să-l miroşi ai fost tu.

Nu te apropia de mine.

- Trebuie să vii cu noi. - Dă-te la o parte!

- Şi nu te apropia de mine. - Bine.

Suntem la Holiday Inn pe Aurora, dacă te răzgândeşti. Bine?

- Habar n-aveai despre ce era vorba. - Spencer, de unde naiba era să ştiu?

Bine, să lăsăm deoparte partea cu astronautul.

"Partea cu astronautul"?

- Bine. - Ascultă.

În 1975, Thomas Newton vine aici şi face o avere

cu nouă brevete pe care le foloseşte

să creeze o companie numită World Enterprises.

Bine? Şi apoi timp de 10 ani conduce industria tehnologică.

Până când punem mâna pe el.

Anexăm compania, o închidem, o trimitem în Anglia

ca să evităm supravegherea Congresului, nu?

Apoi o transferăm unui furnizor industrial britanic

numit OriGen, condus de Edward Flood.

Între timp, Newton dispare.

Cum adică "dispare"?

În timpul interogatoriului,

a dezvăluit un al zecelea brevet pe care nu l-a construit niciodată.

Nu l-ar fi dat superiorilor.

Criptografii nu l-au putut descifra.

Şi a fost scris în baza 60.

Stai, Spencer. Ce-i aia?

O formă de aritmetică folosită ultima oară de mesopotamieni

cu 3,600 de ani înainte de Hristos.

Sunt simboluri, Drew, bine?

Cel mai recurent motiv în brevetul lui Newton

e cel al soarelui, ceea ce mă face să cred

că e un plan pentru un fel de sursă de energie.

Bun.

Acum mai avem un vizitator,

- şi cei doi sunt... - Nu ştim ce fac, bine?

Tot ce ştim e că există un plan

pentru o sursă de energie din spaţiul cosmic

undeva în seifurile OriGen, şi Newton e încă liber.

Spencer, ştii ce trebuie să te-ntreb.

Ştiu că propria psihologie mă face să cred...

Obsesia balenei albe.

Voiam să spun super concentrare, dar...

Nu înseamnă că mă înşel, bine?

Înseamnă că ar putea fi periculos pentru tine.

Ascultă-mă. Ascultă-mă, te rog.

Ştiu ce activează asta în tine.

Nu vei găsi niciodată primii 8 ani ai vieţii tale,

fiindcă nu e nimic acolo.

Dacă nu te-aş fi oprit,

ai fi căutat pentru veşnicie şi-ai fi murit cu mâna goală.

- Ştiu că-mi vrei siguranţa. - Vreau să fii sigur şi optim.

La naiba. Am investit mult în tine.

Acel brevet ar putea fi o himeră.

Nu e o himeră, Drew.

Toţi cei implicaţi în proiectul original sunt morţi.

Normal. Au trecut 45 de ani.

După ce-am vorbit cu Papel, nu cred că toţi au murit în somn.

Trebuie să ai încredere în mine.

Spencer, nu pot înţelege "astronaut."

Dar pot înţelege "toţi sunt morţi."

Fiindcă facem asta când există ceva pentru care merită să ucizi.

Vreau să mă ocup de asta, bine?

Vreau resursele.

Vreau autorizaţiile. Trebuie să mă laşi.

Lasă-mă să găsesc unul nou. O să-l găsesc.

O să-l găsesc şi o să ţi-l aduc.

Întotdeauna o fac, ştii asta.

Găseşte-l.

- Dar lasă-l să fugă puţin. - Da.

Dacă al zecelea brevet e o armă,

ar putea fi arma noastră.

De cât ai nevoie?

Jumătate de milion pentru supraveghere,

şi cineva să mă ajute cu datele. Ar fi super.

- Cineva anume? - Da...

Analista ta care a detectat prima semnalul în New Mexico

are un trecut foarte interesant.

O să mă port frumos.

Cunosc o singură altă persoană care înţelegea baza 60,

darămite să calculeze în ea.

Şi am o idee nebunească, macabră, în legătură cu locul de unde venea.

Trebuie să ştiu de unde e el, şi trebuie să ştiu ce face aici.

Şi te rog, nu mă minţi.

Intră.

Hatch? Haide.

Ai leşinat.

Hei. Eşti bine? Te poţi ridica?

Poftim. Ia nişte apă.

Ţi-e frică de mine?

Da.

Mesajul este: "Marte are nevoie de femei."

"Marte are nevoie de femei."

S-a uitat pe TCM.

- Ştiu că ai întrebări, aşa că... - Da, am o bănuială.

- E din... - Anthea.

- Şi a adus fuziunea la rece. - Cuantică.

E al zecelea brevet?

OriGen ştiu ce deţin?

Nu. Nimeni nu şi-a putut da seama.

Doamne. Fuziune?

Ştii ce-i asta? Ştii ce înseamnă asta?

De ce vorbeşti în şoaptă?

Pentru că sunt îngrozit. Da, risc.

Mă lupt cu lucruri rele, foarte rele.

Şi tu vorbeşti despre eliberarea permanentă a Pământului de petrol.

Ştii cum arată asta?

În primele 30 de zile bursele se prăbuşesc.

Nimeni nu mai e sigur pe nimic.

Ordinea dispare.

Oamenii sar de pe clădiri.

1929 o să pară floare la ureche.

O planetă dependentă în sevraj.

Multe revolte.

Reţelele electrice dispar.

Pământul se devaluează masiv.

Aş putea cumpăra un 747 cu două cărţi Pokemon.

Milioane de oameni îşi vor pierde slujbele

doar în sectorul gazelor şi cel petrolier.

Guvernele opresc toate fondurile.

Bine. Toţi îşi retrag trupele de peste tot,

fiindcă nu mai au pentru ce să se lupte.

Până când decid să-şi îndrepte armele asupra propriilor cetăţeni

pentru că cer hrană şi apă, medicamente, ajutoare umanitare.

Şi dacă produci sicrie, o să faci o avere.

Irak, Bolivia, Norvegia, sunt la pământ.

China, Germania, Franţa, sunt mai bine.

Nimănui nu-i mai pasă de saudiţi, reconfigurăm harta Asiei Centrale.

Africa. Toată Africa. Au mineralele, infrastructura...

Nu pot, nu pot... Trebuie să plec.

Hei! Hei. Hei, hei, hei.

- Zona Zoster. - Îmi pare rău.

Fuziunea declară război tuturor. Şi totul ne va declara război nouă.

- Suntem morţi până-n 2030. - 2030? De unde ai scos asta?

- Nu putem limita haosul. - Graţie haosului existaţi.

Meteoriţi şi dinozauri. Mişcarea plăcilor tectonice.

Eclipse, boli, războaie.

Vă ridicaţi şi vă adaptaţi.

Vă limpeziţi mintea şi vă adaptaţi.

Acesta este următorul pas, dle Flood.

După ce-l facem...

nimic nu va mai fi la fel.

Sunt Spencer Clay, dră Dominguez.

- Intră. - Bine.

Îmi cer scuze, am crezut că trebuia să ne întâlnim acum 30 de minute.

- Am venit prea devreme? - Nu.

Nu, n-ai venit.

- Mă bucur să vă cunosc, dle. - Te descurci bine la SIGINT.

Mulţumesc, dle.

Ştii de ce am vrut să te văd?

Nu ţi-am spus să stai jos.

Mă întrebam ce accent ai. N-ai încercat să scapi de el.

Din aroganţă sau din prostie.

Să sperăm că e prima.

Acum cinci zile ai interceptat un semnal

din interiorul unei tornade în New Mexico.

Da, dle.

- Ai discutat cu cineva despre asta? - Desigur că nu.

Bun. Ce-ai aflat?

Tornada se învârtea în sensul invers al acelor de ceasornic.

Doar 5% fac asta,

niciuna fiind raportată în New Mexico.

Şi ce-ţi spune asta?

Frecvenţa acelui semnal nu seamănă cu nimic de pe Pământ.

Lisa Elizabeth Dominguez.

Ofiţer de rezervă la 18 ani.

Te-ai ocupat de semnale în Islamabad.

Ia loc. Asta-i interesant.

Părinţii tăi au emigrat legal din Portugalia.

- Nu şi unchiul tău şi familia lui. - Corect.

Aşa că i-ai dat pe mâna Imigrărilor.

Unchiul meu a crezut că poate păcăli sistemul,

în timp ce părinţii mei au făcut ce trebuia

câştigându-şi locul în ţara asta.

Îl puteai lăsa în pace pe unchiul tău, dar în schimb... l-ai pedepsit.

Aş putea spune la fel despre tine,

trimiţând acea familie ucraineană într-un centru de detenţie din Abilene,

băieţelul lor murind într-o cuşcă.

Cred că avea nouă ani.

Conduc o operaţiune. Top-secret. Finanţată.

N-o să-ţi spun niciodată toate detaliile,

dar dacă-ţi dai seama singură, voi şti că am făcut alegerea corectă.

Faci ce-ţi spun, când îţi spun, nimic altceva.

Citeşte ăsta.

Găseşte-mi orice legătură vie cu subiectul.

Thomas Jerome Newton. Dacă mă ajuţi să-l găsesc,

îţi poţi scrie propriul bilet... Lisa.

Mulţumesc, dle.

- De-abia aştept să încep. - Bine.

Şi, Lise,

acum că vom lucra împreună, ai naibii grijă cum vorbeşti.

Trebuie să întreb. Faţa ta e uimitoare.

E o faţă reală? Cum...

Tu ai făcut-o? Care-i treaba?

E un costum de piele.

Un costum de piele? Un costum de piele.

Nu înţeleg.

Mi s-a spus că OriGen e în Seattle.

În Seattle e un telefon şi un birou.

Sediul OriGen e în Londra.

Londra e unul din primele cinci ecosisteme

cu un program nativ de vize.

Profiturile depăşesc chiar şi Silicon Valley.

Îi place sosul iute.

Am fugit din Anglia în dizgraţie, dacă te întrebi.

Ai dizgraţie pe planeta ta?

Nu, dar pot s-o miros.

- Nu puteţi bea aia aici. - E-n regulă. Sunt avocat.

Mergem în Anglia.

- Ba nu. - Am fuziunea.

Eu am o familie.

Îi poţi lua când ajungem la OriGen.

Nu pot să-mi părăsesc fiica.

Copilul tău are un posibil viitor locuibil.

Şi ai mei.

Ţi-am arătat prototipul.

O să negi ce-ai văzut?

Nu e chiar aşa simplu. Edie n-are-ncredere în mine.

Crede că am încercat să vând brevetul lui Newton.

- Ai încercat? - Nu.

Şi să nu mă mai întrebi asta.

Cum o facem pe sora ta să aibă-ncredere-n tine?

Bine. Spune-mi mai multe despre prototipul tău.

E aproape consumat.

Bun. Dar funcţionează? Poţi să demonstrezi?

Unde?

Clubul de Lectură.

- Chestia tehnologică? - Da. Ai fost vreodată?

Un recrutor a venit la mine la UNM. Nimeni nu şi-ar aminti asta.

Mergem la Clubul de Lectură.

Începe în 36 de ore.

Edie mereu păstrează un loc.

- Trebuie să-i facem rost de paşaport. - Ai nevoie de amprente.

- N-are amprente. - Fără radiografii.

Ne trebuie un mod de transport alternativ.

Ultima oară când a fost la aeroport a vomitat apă aproape o oră.

Minunat. Ascultaţi.

Am putea lua un avion privat.

Cunosc un tip cu un avion privat

care mi-ar putea răspunde la telefon.

Apoi putem schimba planul de zbor.

Dăm vina pe probleme la motor.

Apoi putem ateriza pe Insula Mull, nu au vămi.

Apoi închiriem o maşină spre Londra, am putea reuşi.

Nimeni nu se mişca.

- Ăsta costă... - Da, ultimii mei bani.

Ieri, viaţa mea era diferită.

- Ştiu ce zici. - Da.

Bună ziua, dle, eu sunt Ashley. Voi fi însoţitoarea dvs de zbor.

Cabina va fi presurizată?

Da. Bineînţeles, dle.

Vă pot oferi ceva de băut? Apă, şampanie?

Da, o vodcă tonică dublă, te rog.

Ce naiba? Justin? Faţa. Faţa. Faţa lui.

Rahat. Rahat. Rahat.

Trebuie să staţi jos!

- Ce se-ntâmplă cu faţa lui? - Nimic.

- Are un atac cerebral? - Nu.

E o alergie la nuci, stai liniştită, are epinefrină.

Îţi cade faţa. Îţi cade faţa.

Asta e viteza maximă a avionului?

Sunt sigură că ai văzut lucruri în avionul ăsta.

Chestii de-ale miliardarilor,

acte de insensibilitate şi depravare umană.

Compania te obligă să semnezi un contract, nu?

Ce naiba se petrece?

Nu purtam costumul de piele când am venit aici.

Nu ştiu.

Îţi cade faţa. O să-şi revină?

Nu ştiu.

Dle, trebuie să staţi jos!

Tu trebuie să stai aici, să nu ieşi.

Dacă n-ai un pistol cu capse vom fi bine.

Iau eu chipsurile şi băuturile,

şi stai liniştită. Un zbor plăcut!

De ce nu bagi capu-n maşină ca să nu explodeze?

Prima oară în Londra?

Dacă cineva îţi oferă anghile în aspic, refuză-l.

Deci intrăm pur şi simplu?

Da. E ultima mea favoare, ultimul cartuş de pe ţeavă.

Şi când oamenii vor vedea chestia...

Dacă e ce spui că e, vom avea oferte de la

toate companiile din lume până la miezul nopţii.

Dacă nu, suntem terminaţi.

Am putea merge să vedem

Fantoma de la Opera şi să ne sinucidem.

Bună. Hatch Flood.

Dle, permisul dv.

Da. "Flood" ca dezastrul.

Am o Edie Flood.

Desigur. Da. Daţi mai jos.

Flood, Flood... Aici eraţi.

Eraţi pe un bilet.

Desigur. Mulţumesc.

Telefoanele sunt interzise înăuntru.

Mulţumesc. Mulţumesc.

Aş vrea să prezint ştiinţa mea acum.

Când eşti pe scenă.

Nu. Aş vrea să prezint ştiinţa mea, acum.

Nu. Doar aşa merge, bine?

Va fi un panou de oameni îngâmfaţi şi voi veţi urca...

Nu. Eu nu. Doar el.

Nu trebuie să stau în faţa tuturor acestor oameni.

Bun, deci vei urca tu acolo, aşa că, ştii tu, fii un geniu.

Şi toţi cei de-aici te vor urî

pentru că eşti ce şi-ar dori ei să fie,

aşa că vor încerca să-ţi bage beţe-n roate.

- Al cui e acest design? - Al unui pui.

- Scuze pentru... - Mă rog.

Poftă bună.

Hei. Hei. Nu. Nu. Nu. Nu, nu, nu. Nu.

Hatch.

Hei, Rajiv. Michael.

- Ea e Justin Falls. - Bună.

Şi el este dl Faraday şi perna lui.

Rahat.

Nu, nu, nu. Opreşte-te.

Super ochelari, Michael.

Am încercat să-i port şi eu, dar arătam ridicol.

Dar ţie-ţi stau bine.

- Hei. O să te găsesc, bine? - Bine.

Cred că-l cunosc.

- A studiat la Gartner IT? - Gartner? Nu.

Mersi că mi-ai făcut loc în seara asta.

Ce mai faci? Ce mai face familia?

Da. Suntem bine. Mă bucur să te văd.

Şi sunt cam surprins. Ai dispărut.

Da, păi...

Am un client care prezintă în seara asta.

Mi-aş fi dorit să-mi fi spus asta, Hatch. Am crezut că vrei doar să saluţi lumea.

Ţi-am văzut sora pe hol.

N-a spus nimic de vreo prezentare.

Edie e aici?

Scuză-mă. Cum o să ajungi pe scenă?

Ştii, cineva îmi era dator.

Va trebui s-o "plătesc" după, sunt sigur, dar...

- E o glumă. - O glumă?

Ajungi pe scenă cu pile.

N-ai curtoazia să-mi spui

înainte să garantez pentru tine.

Unii din noi avem o reputaţie de protejat, Hatch.

Tu eşti un hoţ, şi familia Flood e o glumă.

- Bine. N-o băga pe Edie în asta. - De ce?

Ştii că e un pariu

pe când o să-şi dea seama că OriGen e o glumă?

Ai prefera să se sinucidă?

Ar fi mai puţin dureros decât să trebuiască

s-o privesc fluturând disperată steagul unei companii

care n-a mai inovat nimic din 1978.

Bucură-te de gogoşi, Hatch.

Aşa am să fac.

Mă bucur.

Ticălos ordinar.

Ce face?

E o pasăre. Face chestii de păsări.

- Ambele sunt pentru mine. - Te sedezi?

Da. Absolut.

Dă-o naibii, omule!

Sybilla e o pasăre salvată.

A trăit cu o familie ciudată înainte s-o adoptăm noi.

Imită ca să se integreze.

Dă-o naibii, omule!

- Dă-o naibii, omule! - Dă-o naibii, omule!

Dă-o naibii, omule!

- Dă-o naibii! - Dă-o naibii!

Nu, nu, nu. Nu.

La naiba cu asta!

- Nu vorbim cu păsările. - Să-l ia naiba!

- Dă-o naibii! - Dă-o naibii!

Dă-o naibii!

Edie.

Hei. Sunt aici cu un client.

Ce mai faci?

- Eu sunt bine, mersi. - Nu-mi pasă.

Ascultă, sunt aici cu cineva special.

Cu cineva care-ţi poate da ce vrei.

Cine? Tipul cu papagalul?

Ascultă. Ar trebui să-l întâlneşti pe tipul ăsta, Edie.

- Ar trebui? - Încerc să te ajut.

Atunci după toţi anii ăştia, ai decenţa să admiţi ce-ai făcut.

Dumnezeule! Nu renunţi?

Ascultă. Tipul ăsta ţi-ar putea da ceva.

Ceva fără amprentele lui tata.

Doamnelor şi domnilor, prezentările vor începe curând.

Vă rugăm să mergeţi în bibliotecă. Vă mulţumim.

Bine, Hatch.

Recunoaşte ce-ai făcut şi mergem împreună acolo.

Bine.

Mori în public. E mai bine.

Aşa nu trebuie să ne tot întâlnim.

Precum grafenul,

nanotuburile de carbon sunt extrem de durabile,

oferind oportunitatea de a dezvolta o rezistenţă sporită,

materiale cu greutate redusă ce le face foarte atractive...

- Cunoaşte regulile? - Da.

Le-am repetat cu el de un milion de ori.

Ţi-am spus asta de un milion de ori.

- Bine, dar... - Poţi să te calmezi?

- Inspiră adânc şi calmează-te. - Încerc.

Începi să mă sperii, ştii asta?

Atunci nu te uita la mine.

- Calmează-te. - Bine.

În 45 de minute vom fi...

Inspiră adânc. Du-te într-un loc fericit.

Spune-mi de ce ceea ce-mi arăţi e excepţional,

- sau întoarce-te la şcoală. - Noi...

La dracu.

- Opreşte-l. - Rahat.

Cineva, vă rog...

Ce dracu faci?

N-a calculat corect chiralitatea structurii.

Scuzaţi-mă.

Sunteţi prezentator în seara asta?

Da.

Şi ce te face să crezi că poţi întrerupe prezentarea asta?

Am inventat un prototip pentru un proces de fuziune cuantică.

Fă-o.

Traducerea şi adaptarea: jarvis