Original subtitles

Faraday!

La naiba.

Deschide ochii.

Deschide ochii.

Era şi timpul.

Ştiam că vei reuşi.

Ştiam că vei reuşi. Ştiam că vei reuşi.

Supunerea.

Supunerea e în măduva ta. Nu că ai avea una.

Mereu ai fost cea mai supusă dronă,

ca un copil Dickensian într-o zi de Crăciun.

O dronă obedientă urmând fiecare indicaţie la carte.

Uite o literă. "N"!

- E o descărcare cortextuală? - Pentru Dumnezeu!

Asta n-o să meargă dacă o să vorbeşti ca un astronaut.

Aici se numesc "vise".

Le-am ţinut departe câţiva ani,

dar când am obosit şi m-au invadat,

a devenit foarte greu să ştiu când visam şi când nu visam.

Dar asta este acum,

şi suntem pe Pământ, mai mult sau mai puţin.

Şi mă caută.

Mereu mă caută. Oameni cu arme şi raze X.

A trebuit să te aduc într-un loc unde nu puteau să asculte.

Sau să vadă.

- Te-am aşteptat să te întorci cu apă. - Da...

Până au fiert mările. Dar n-ai mai venit.

Am fost distras.

De-asta am trimis după tine,

cel mai bun şi mai strălucit elev al meu.

Ultima noastră speranţă.

Prima lecţie, nu fuma.

Sau dacă o faci, ia-ţi o brichetă ca asta.

Vor şti că vorbeşti serios.

Ne-ai abandonat.

Asta se spune despre mine?

A fost un consens, să nu-ţi spunem niciodată numele.

- Ţi-am luat apărarea. - Câţi au mai rămas?

Şi încearcă să nu vorbeşti ca un copil.

Pierdeam pe cineva la fiecare orbită.

Mereu eram cu unul mai puţin.

- Câţi au mai rămas? - Câteva mii.

Îţi vrei banii înapoi?

40 de ani.

Oamenii, trebuie să accepţi din nou virusul.

Nimeni nu-ţi spune, dar îţi spun eu.

Dacă vrem ca misiunea noastră să aibă succes,

trebuie să te deschizi. Puţin.

Suficient. O idee.

Trebuie să vezi cu ochii lor.

Dar nu trebuie să te ataşezi.

Nu trebuie.

Ca să salvezi Anthea, va trebui să te mişti repede,

şi să-mi urmezi instrucţiunile întocmai.

Mi-a luat ani de zile să pregătesc totul pentru tine.

Te-am adus aici, să termini ce-am început eu.

Şi când reuşim de data asta,

o să părăsesc în sfârşit locul ăsta atât de singuratic.

Ştii, ochii mei...

Uneori sunt recunoscător.

Mă prefac că sunt deja acasă.

Trezeşte-te.

Trezirea! Somnorosule.

Am construit o companie. Mi-au furat-o.

Tu ai s-o furi înapoi.

Fără piedici etice, te rog.

Cheia salvării noastre e înăuntru.

Vei avea nevoie de câţiva oameni să te ajute.

Ai găsit femeia după cum ţi-am spus?

Ai găsit-o pe Justin Falls?

La naiba!

La dracu.

Dumnezeule.

La naiba. La naiba.

OriGen.

OriGen.

Dumnezeule.

OriGen!

OMUL CARE A CÃZUT PE PÃMÂNT

Ce naiba?

- Hei. - Băieţi.

Scuzaţi-mă.

Bine. Bine.

Hai. Stai jos.

Fripturile sunt din partea casei.

- Mersi. - Mulţumesc.

- Vicky. - Jose.

Bine. Gata.

Îmi amintesc de tine. De ultima oară.

Prietena ta a spus că eşti autist.

Ţi-e foame? Pari vegetarian.

- Avem cartofi copţi. - N-am nevoie de cartofi copţi.

Trebuie să găsesc OriGen.

- Originea a ce? - OriGen.

Poţi să cauţi pe Google?

Sunt în mijlocul turii, aşa că...

Pot lua o pauză în câteva minute. Ne întâlnim în spate.

Ciudatule.

EPISODUL 2 NESPĂLAT ŞI OARECUM PUŢIN AMEŢIT

OriGen.

La naiba.

- Ce-a păţit gâsca mea? - Eu...

M-am lovit de ea, dar o reparăm dimineaţă.

- Când a plecat Marcus? - Acum o oră.

N-a mai putut să aştepte, era de gardă la spital.

L-am adormit pe bunicul. Şi-a luat pastila.

- Echipa Bunicul. - Da, echipa Bunicul.

Mulţumesc.

- Ce-ai mâncat la cină? - Aripioare de pui.

Aripioare?

- Poţi să te culci? - Da.

Aşa.

Nu miroşi a mentă.

Nu te-ai spălat pe dinţi.

- Ba da. - Da?

Am folosit pasta care miroase a ketchup.

Oh! Pasta aia.

Noapte bună, măzăriche.

OriGen...

OriGen Global.

E o companie de tehnologie în Seattle.

Du-mă.

E în Seattle, Washington. Trebuie să zbori.

- Du-mă. - Opreşte-te.

Îţi chem un taxi. Spre aeroport. Bine?

Emiţi impulsuri electrice, de 110 ori pe minut.

- Gonadotrofină corionică. - Nu, ăla este sosul de vită.

Eşti însărcinată.

Ta-da!

Ce? Nu.

Nu, e imposibil. Nu...

- Opreşte-te. - Epinefrină.

Frică.

- Uite, nu ştiu care-i problema ta, dar... - Ţi-e frică?

Că nu vor fi destule resurse pe această planetă,

să-ţi vezi copii ajunşi la maturitate?

- Ce? - Fiindcă cel mai probabil nu vor fi,

şi copilul tău ar putea muri, înainte să-şi atingă scopul.

Sunt Spencer Clay, secţia personal.

Mă uit la un fişier de transfer pentru nişte unităţi C-93,

ce trebuiau transportate în regiunea Sahel.

În Africa?

Africa de Nord, da. Corect.

Nu mai avem.

Asta va fi o problemă,

fiindcă acele unităţi funcţionează doar în posturile de lucru ale agenţiei.

C-93. Au fost scoase din uz.

C-93, da.

Da, cam acum opt luni.

Nu ştiam asta.

Da, omule. Sunt învechite.

Nu ştiam asta.

Cred că am folosit una să curăţ după câinele meu.

Nu ştiam asta.

Nu ţi se spun prea multe, nu?

911. Plăcintă cu brânză.

Mai eşti acolo?

Alo?

AGENŢIA CENTRALĂ DE INFORMAŢII

Desertul primul...

Înseamnă să spui da vieţii.

Mai înseamnă şi să spui "duceţi-vă naibii" arterelor,

aşa că nu ştiu dacă putem face asta veşnic.

Eu pot. Nu renunţa, Spence.

Eşti piele şi os. Ia un cheeseburger.

Bună.

Daisy. Bună.

Aş vrea un seltzer cu lămâie verde,

un burger elveţian, bine făcut,

şi dacă poţi,

adu-i acestei femei câte prăjituri cu brânză vrea

pentru restul eternităţii? Mulţumesc.

- Mereu ai linguşit chelneriţele. - Da.

L'chaim.

Ştii că doar te linguşesc, nu? Ultima mea prietenă din guvern.

Am fost prima ta prietenă din guvern,

- mulţumesc foarte mult. - Poftiţi.

- Scuze. - Scuze.

- Scuză-mă, n-am spus lămâie verde? - O pot schimba, dacă vrei.

Ai putea să-mi aduci una nouă?

- Da. - Mersi, Daisy.

Mulţumesc.

Ce caut aici la 11 noaptea?

Lucrezi până la 11 noaptea.

- Corect. - Arăţi ca naiba.

Sunt ocupat, Drew. Ştii asta.

- Ştiu. - Încetează.

Ştiu că ai făcut tot ce-ai putut, bine?

Dacă n-ai fi fost tu, nu m-aş fi angajat nici la Înmatriculări.

Mănâncă-ţi prăjitura.

Bine.

L-am găsit beat într-un bar karaoke.

- Ce cânta? - Carpenters.

Superstar. Nu. Bine.

Vai.

Ai înţeles total greşit, Daisy.

- Elveţian, bine-făcut. - Nu.

Mediu, cu Gruyere.

După cum am cerut.

Tu voiai ceva?

- Nu. - Bine.

Poţi aduce o farfurie pentru lămâia verde?

- Ai spus lămâie. - Ce?

Lămâie verde, Daisy. Îţi baţi joc de mine?

Am spus lămâie verde, Daisy.

Am spus lămâie verde. Ascultai? Lămâie verde.

Ştiai că lămâia verde e cea verde?

Cred că ar trebui să repeţi după mine.

- Lămâia verde e cea verde. - Da. Cea verde.

Mulţumesc.

Hei, Daisy?

Poţi aduce înapoi ăla...

Îl servesc aşa. E-n regulă.

În ritmul ăsta, terminăm la două dimineaţa.

- Poftă bună. - Sigur. Mersi, Daisy.

Ai făcut treabă bună. Relevantă.

- Câţi ai prins, după tine? - 1,502.

1,502 violatori, criminali şi paraziţi,

au fost deportaţi din ţara asta pentru că-mi pasă.

Asta e relevant, şi sunt mândră de tine.

Da, am dat-o-n bară cu acea familie ucraineană,

dar m-am împăcat cu ideea, Drew. Bine?

M-am împăcat cu etica şi legalitatea situaţiei,

pentru că nu sunt aici.

- Spence. - Da?

Am primit un semnal ciudat.

Mi-ai adus un semnal?

Mai mult decât atât.

Ceva atât de ciudat de a fost remarcat de criptografie.

N-au putut să-l descifreze.

Bine.

Ăsta e un dosar CIA de 40 de ani, redactat la sânge.

- A fost o tornadă. - O tornadă?

Lângă Los Alamos, acum câteva ore.

Acum te ocupi de tornade?

Am detectat un semnal din interiorul pâlniei.

Bidirecţional.

- E diafonie. - E o eroare.

Los Alamos, baza aeriană Kirkland.

Probabil e o eroare în radarul AWACS.

Semnalul a fost detectat în legătură cu acest dosar.

Aceeaşi frecvenţă a apărut acum 45 de ani.

Aceeaşi locaţie.

A fost descris ca:

"un eveniment auditiv anormal."

Criptografii cred că e o posibilă ameninţare teroristă.

Aşa că trebuie să înţelegem legătura dintre cele două semnale.

Acum 45 de ani?

- Cine a întocmit raportul original? - Toţi cei din acest dosar sunt morţi.

- Deci? - În afară de unul.

- Unde e? - Denali, Alaska.

Dr. Gregory Papel.

Un psihiatru al Agenţiei de la Servicii Tehnice.

Îţi pot face rost de coordonate.

N-am o adresă exactă,

şi am nevoie de un om de încredere să vorbească cu tipul ăsta, discret.

- Vezi ce poţi afla de la el. - Pentru tine, orice.

Mersi, puştiule.

Ştii, o să fii de vârsta mea

înainte ca tâmpita aia să-ţi aducă profiterolul.

Eşti soţia mea!

Mama mea te iubeşte atât de mult. Nu vorbi aşa.

De ce-ţi faci griji?

Nu scoate capul prea mult. Ar putea veni altă maşină.

N-am ştiut asta.

Vorbeşti Urdu? Bravo! Îmi place.

Pakistanez, e-n regulă.

Am emigrat aici cu mulţi ani în urmă, şi n-am cunoscut pe nimeni

care să vină acasă cu capul într-o maşină şi corpul în altă maşină.

Nici eu, şi de-abia am sosit.

- Unde ai învăţat limba? - Satelit. Televiziune.

De unde eşti?

Dacă nu vrei să spui, spune "sunt imigrant".

Sunt... un imigrant.

Aproape am ajuns la aeroport, pakistanezule.

Ai bagaje sau alte lucruri pentru drum?

- Ce lucruri? - Nu ştiu. Covrigi, buletin.

Buletin.

Ca ăsta. E buletinul meu.

Buletin.

Buletin.

- Dle, sunteţi bine? - Seattle, Washington.

Act de identitate.

Faizan Hamshi?

Există radiaţii în clădire?

Dle, aveţi nevoie de îngrijiri medicale?

Dle? Dle?

Dle, aveţi nevoie de îngrijiri medicale? Dle?

Sunteţi bine, dle? Dle?

Cod galben. Repet, cod galben.

Bărbat afro-american. Haină gri, pantaloni kaki.

L-am văzut. Se-ndreaptă spre ieşirea din nord.

Ce naiba?

Mâinile sus.

Nu mai mişca!

Dle, mâinile sus, acum!

Ce naiba?

Dumnezeule!

Bună dimineaţa, dle Falls.

- Bună, Josiah. - Nu.

Tată, poartă-te frumos.

Mă port frumos.

Sunt aici cu toţi aceşti oameni de treabă.

- Bună, băieţi. - Uite-l.

Josiah, tu şi paiele tale de plastic omorâţi planeta.

Juzzie,

adu-mi nişte azbest într-o ceaşcă pentru aşa-zisul ăsta ecologist.

Şi o bucată de delfin într-o ruladă Kaiser.

Nu începe iar cu prostiile, Josiah.

Vezi cum vorbeşti lângă nepoata mea.

Să lucrăm la plămâni, dar mai încet.

Dră Justin.

Veţi plăti factura astăzi?

Astăzi? Da, la sfârşitul zilei, când îl iau după ce termin tura.

Aveţi o întârziere de doar trei zile,

dar aveţi taxe masive pentru orele suplimentare.

Sunt un fan al tatălui tău, dar îmi pare rău să-ţi spun,

dacă mai întârzii să-l iei,

nu mai este binevenit aici.

Înţeleg. Pa.

Cel puţin nu eu sunt în scaunul cu rotile.

- Nu mă face să mă ridic... - E-n regulă.

Fiindcă dacă mă ridic,

- îţi bag un izotop fix în cur. - Josiah!

- Don e bolnav. - Don e bolnav?

Îţi spun eu ce are Don. Don e bolnav de moarte.

Don are o doză de moarte.

Bun venit în club, Don.

Şi tu-ţi faci griji despre cum îmi beau eu sucul.

Îl iau eu. Când e furios, e mai bine.

Mersi, Hector. Pa, tată.

- Hai, scumpo. - Bine, fiică.

Haide. Haide.

Mamă, Don e bolnav de moarte.

Da, tot trebuie să mergi la şcoală.

- Ce-a păţit maşina ta? - Nimic.

Hai sictir, dacă nu vrei să-mi spui.

Îmi pare rău, Porţia. Sunt puţin cam stresată.

Zău?

Crezi că să cureţi otravă,

să cauţi următoarea slujbă curăţând otravă,

şi având noroc să lucrezi ture de 16 ore consecutive

contribui cu ceva?

Mersi.

Vor lua casa luna viitoare.

Nu pot să-l mai ţin pe tata la spital.

Şi una din reţele lui e 40 de dolari pe zi.

Zilnic.

- Pentru totdeauna. - Bine.

Vrei să fii nebună, sau zdravănă la cap

ca să-ţi dai seama ce să faci?

- Nu mă simt prea zdravănă la cap. - Nu zău.

Nu...

Am văzut ceva aseară...

M-a înspăimântat.

Ceva real?

Nu, nu pot să explic. Era ca şi cum...

- Încearcă. - Nu pot.

- Nu pot. - Încearcă.

Trebuie doar să aflu dacă a fost real, ok?

Dacă mă prefac că nu s-a-ntâmplat,

o să înnebunesc.

Nu sminteală. O nebunie reală.

Dar nu-mi permit să fiu nebună, fiindcă n-am timp pentru asta.

Trăieşte prezentul.

Alo?

Nu, nu. Eu...

Bine.

Bine, vin acum. Mulţumesc.

- E tatăl tău? - Nu, nu e el.

- Dar trebuie să plec. - Ai auzit ce-am spus?

Da. Să trăiesc prezentul.

- Trebuie să plec. - Bine.

- Încearcă să ajungă la Seattle. - Seattle?

Da, foarte mult.

Ştiai că te-a numit contact de urgenţă?

Nu.

Razele X mă împiedică să folosesc aeroportul,

şi trebuie să ajung la Seattle.

L-a furat.

Eşti un măgar.

Poliţiştii i-l vor returna proprietarului.

Cred că prietenul tău are un plan ascuns.

- Bea apă ca o cămilă. - Am patru stomacuri.

E acuzat de ceva?

Într-o zi ciudată e dus cu pluta.

- Un puşti a vomitat în bagaje... - Trebuie să ajung la Seattle.

E sfârşitul unui weekend lung,

şi nimeni n-are chef să întocmească dosare.

- Trebuie să ajung la Seattle. - Dacă semnezi pentru el...

Dacă nu, merge la psihiatrie,

stă câteva zile acolo, până e examinat complet.

Trebuie să ajung la...

Nu mai vorbi.

Seattle.

Nivelele tale de epinefrină oscilează atât de mult

încât îmi irită cavităţile sinusoidale

şi mă fac să mă scarpin în cap.

- Trebuie să te stabilizezi. - Ştii ce? Ai dreptate.

Ai dreptate. Ai perfectă dreptate.

Ai venit aici doar ca să mă părăseşti?

N-a fost o tornadă?

A fost reală?

Pentru că singurul lucru

care are sens pentru mine e că am halucinat cumva...

A fost reală.

- Mesajul tău era înăuntru? - Da.

De la cine?

De la adeptul meu.

Thomas Newton?

Cum e posibil aşa ceva?

Nu poţi înţelege încă.

Dacă vom continua, vei înţelege.

Nu, nu, nu. Nu.

Poţi fi cât de nebun vrei.

Dar eu nu pot fi, bine?

Cum ai supravieţuit?

- Cine eşti? - Sunt un imigrant.

Nu, tatăl meu e un imigrant.

Tu eşti... Tu eşti...

Din Anthea.

Eu...

Ţi-am văzut faţa.

Faţa reală. Am văzut-o.

Vorbesc cu o fiinţă de pe o altă planetă.

Şi eu.

Dumnezeule.

Mi-am primit instrucţiunile.

Înţeleg ce trebuie să fac în continuare.

Planeta mea e pe moarte.

Specia mea e pe moarte.

Misiunea mea este să-i salvez.

În Seattle?

Există o companie numită OriGen.

Au brevetul unei maşini.

Una care va salva Anthea.

Ştii cât de imposibil îmi este să te cred în momentul ăsta?

- Eu... - E ecuaţia greşită.

Ecuaţia este...

crezi ce-ai văzut?

Nu ştiu ce vrei de la mine.

Eşti specialistă

în modelarea cu plasmă prin fuziune nucleară.

Vrei să te ajut s-o construieşti?

O vom construi împreună.

Ştiinţa Antheană are corespondente pământeşti.

Tu vei traduce pentru mine.

Misiunea mea este misiunea ta.

Nu, nu. Bine.

Nu. Asta e o nebunie, şi nu mai fac aşa ceva.

Bine? Nu pot.

Nu.

Doar atât mi-a mai rămas.

Ascultă,

mă duc să-l iau pe tata şi pe fiica mea,

şi apoi, nu ştiu...

Te duc într-o staţie de autobuz.

Asta e tot ce pot face pentru tine.

Îmi pare rău.

40, 80, 120.

În secţia de poliţie, am fost procesat tot de o femeie.

Femeile sunt primul contact pentru majoritatea oamenilor

deoarece posedă o introducere olfactivă.

Nu detectez nicio ameninţare,

în prezenţa ta.

Bine.

Bine. Doar...

Bine.

Stai acolo.

Şi te rog, nu încerca să miroşi vreo femeie.

- Zbârcită ca o frunză de toamnă. - Eşti un poet.

- Am crezut că eşti din Bahamas. - Bună, băieţi.

Sunt. Am învăţat despre toamnă în Chicago,

când Juzzie era doar un copil.

S-a născut prematur.

Avea lucruri importante de făcut.

Mersi, Hector. Ne vedem mâine.

Nu mi-ai spus că m-am născut prematur.

N-ai întrebat niciodată.

La naiba.

Da, şi casa a luat foc.

Nimic n-a luat foc momentan.

Nu, nu, scumpule.

Tu ar trebui să spui: "Da, şi..."

E improvizaţie. Actorie. Poţi s-o faci.

- Improvizaţie. - Da.

Improvizaţie.

- Exact. - Da.

Asta e improvizaţie. Creaţi unu din zero.

Sigur.

De ce mergi aşa repede? Pe cine cauţi?

Un coleg.

- Un coleg? - Da.

Da, şi...

Bun.

Da, şi o să-mi salvez pisica, Fred.

Cu toţii am fost de acord să credem în pisica Fred.

Aşa e. O să-mi salvez pisica, Fred.

Da.

Şi nu înţeleg cum de mai trăieşti.

Sunteţi ultimii vorbitori ai unei limbi străvechi?

Aveţi de terminat o misiune de decenii, înainte să vi se permită să muriţi?

Iisuse.

Îmi pare rău, tuturor.

- Nu face nimic. - Îmi pare tare rău.

V-aţi prezervat vârsta, şi aţi uitat de ei.

De ce să cheltuiţi resurse planetare,

când o moarte liniştită, bine plănuită, ar fi eficientă?

Îmi place cum gândeşte puştiul.

Cine a hotărât asta?

Eşti o pupă.

Eşti o larvă. Larvă.

Molly Molls.

Nu te mai holba.

Mă duce la Seattle.

Te duc în staţia de autobuz.

- Cui i-e foame? - Am mâncat macaroane cu brânză la prânz.

Eu am avut un pachet de aminoacizi înainte de impact.

1-888-Car-Talk.

- E 1-888-227-8255. - Schimbă frecvenţa.

Nu, ăsta e spectacolul meu.

- Schimbă frecvenţa, te rog. - Eşti şeful radioului?

Bine, trebuie să opresc maşina asta?

Ai oprit-o deja.

Ai probleme, bunicule.

Prefer muzica.

Nu vorbi.

- Oh, da! - Vorbeşti.

Doar ascultă.

Da, aşa voi face,

A fost ziua în care tăticul meu a murit.

Nu am avut ocazia să-l întâlnesc,

Tot ce am auzit despre el au fost numai lucruri rele,

Maică, mă bazez pe tine să-mi spui adevărul,

Mama a dat din cap.

Tu baţi la tobe, da?

Tata a fost un vagabond.

Aşa.

Oriunde se oprea, acolo era casa lui.

Şi când a murit, ne-a lăsat singuri.

Hai, fiule. Cântă cu mine.

Tata a fost un vagabond,

Oriunde se oprea, acolo era casa lui.

Şi când a murit, ne-a lăsat singuri.

Dr. Gregory Papel?

Îţi văd hornul,

iese fum.

Dacă ai o clipă să vorbim.

Porţi lentile?

Ţine ochii deschişi.

Deschide larg ochii!

Pare o lentilă.

Nu port lentile. Nu port lentile.

Ce dra...

Ce dracu?

Ticălos nebun!

Trebuia să mă asigur.

Să te asiguri de ce? Cine crezi că sunt?

Restul sunt morţi.

Bine, uite, am venit aici...

Ai fost trimis aici!

Nu zău! Cine-ar veni de bunăvoie într-o hazna ca asta?

Trebuie să mă controlez,

trebuie să mă controlez!

Doamne, spală-mi nelegiuirea,

spală-mi nelegiuirea,

şi curăţă-mă de păcate.

Puteţi aduce mâncarea?

Bunicul a făcut-o de ani de zile.

A făcut ca toate lucrurile stricate să revină la viaţă,

înainte să i se rideze mâinile.

E o albină lucrătoare.

Acum tu eşti albina.

Veneau oameni de peste tot. Era atât de mişto.

- Aşa. - Multe le-am construit împreună, ştii.

De unde crezi că moştenesc fetele mele?

Nerd Farm l-a adus pe bunicul din Bahamas,

fiindcă e un super geniu.

Binecuvântaţi fie Tocilarii!

Şi mama a lucrat aici.

Laboratorul Naţional din Los Alamos.

Studiai fizica particulelor.

Teza ei de doctorat implica munca ta.

E cuantificabil mult mai inteligentă.

Cu cât?

Există un procentaj?

26%.

- Tu i-ai zis să spună asta? - Da.

E strălucită.

Indiferent cum se simte, e strălucită!

O cale greşită nu infirmă asta.

Toţi facem greşeli.

Ce defecte?

Ce greşeli?

Ai un autobuz de prins.

Voi ajunge mai repede la Seattle dacă mă conduci tu.

Da, dar n-am s-o fac.

Vom mânca, repede.

N-am avut oaspeţi de patru, cinci ani.

E o pasăre în sanie.

Tată, nu-ţi dau voie să-ţi placă de el.

- Prea târziu. - Poate e o pasăre în sanie.

- Eşti un teoretician radical? - Mănânci cartofii prăjiţi?

Eşti o pupă formidabilă.

Spală-mi nelegiuirea şi curăţă-mi păcatele.

Hei, pot... Pot să-ţi spun tot ce ştiu.

Nu e mult, dar...

Poate ne va ajuta să ne relaxăm.

Bine, dle?

Am venit aici din cauza unui...

Unui semnal dintr-o tornadă din urmă cu 48 de ore. Bine?

Şi numele tău era ataşat de un dosar.

Semnalul era bidirecţional.

Ceea ce e...

E ca şi cum... Ar vorbi doi oameni.

Asta înseamnă ceva pentru tine?

Doi oameni? Doi oameni.

Încerc să-mi dau seama

de ce acel semnal ţi-a vizat dosarul

de acum 45 de ani, omule.

Atunci l-am auzit prima oară!

Încerca să trimită un mesaj.

Presupun că în sfârşit cineva a răspuns.

- Cine? Ce mesaj? - Eşti terminat!

Te-au trimis pe tine,

te-au trimis ca pe unul din acei câini Airedale

în primul război mondial, care fugea între tranşee.

Cuţu, cuţu.

Sau un ciobănesc în spaţiu, sau o maimuţă într-o rachetă!

O maimuţă poate fi cosmonaut, fiindcă nu i-au zis c-o să moară.

Tu o să mori.

Sau o să vrei să mori,

după ce-o să te pună să faci.

Am crezut că asigurarea o să mă ţină în viaţă.

Filmul ăla nenorocit!

De-asta ai venit.

Habar n-am despre ce vorbeşti. Ce film?

Era drăguţ.

Era atât de drăguţ. Newton.

Faţa lui,

un înger. Era ca un înger.

Încă se uită la mine, când închid ochii.

Nu scap de el deloc. Nici cu rugăciunea.

Despre... Despre cine vorbeşti?

- Cine e Newton? - I-am scos ochii.

L-am făcut un psihopat.

Noi am făcut asta.

- Eu am făcut-o! - Hei.

Nu. Nu, nu se poate, dr. Papel.

Ţi-ai făcut treaba, bine? Ţi-ai făcut treaba.

Şi e-n regulă. Dar spune-mi,

despre cine vorbeşti?

Şi ce asigurare? Ce film?

Am aflat cu siguranţă ce-i în mine. Cu siguranţă.

Asta se termină acum. Într-un fel sau altul.

Nu te las s-o faci din nou. Nimeni nu va supravieţui!

Bine, aşteaptă! Stai, stai, stai!

Dr. Papel, aşteaptă, te rog.

Te rog.

Merg unde mă trimit, bine?

Mergem în iad.

I-am luat ochii! E nebun!

E nebun! Ştii ce înseamnă asta?

Da.

Nu.

Nu.

Nu ştii.

Şi acum mai e unul.

Doamne, sunt atât de obosit.

Habar n-ai ce te-aşteaptă.

Tată care ne eşti în ceruri. Tu ai misterele Tale.

Ne-ai creat imperfecţi.

În defectele noastre vedem posibilităţile noastre.

În defectele noastre vedem mila Ta.

Vedem înţelepciunea Ta.

Vedem cine vrei să fim, şi cine putem fi.

Îţi mulţumim pentru şansele

de a ne descoperi

prin greşelile noastre.

Suntem umili în prezenţa Ta. Recunoscători, Atotputernicule.

Amin.

- Amin. - Amin.

Cu cine vorbeşti?

De cele mai multe ori cu Domnul,

dar l-am auzit vorbind de Tina Turner.

Ce sunt misterele?

Lucruri pe care oamenii nu le ştiu.

Eşti un om de ştiinţă. Cum le poţi permite să existe?

Permiţându-le să existe,

asta mă face om de ştiinţă.

N-ar trebui să ştim totul.

Aşa e. E adevărat.

Ţi-e frică să mă duci unde trebuie să merg?

- Ce? - O miros.

Răspunsul amigdalei în creier a fost declanşat

când Josiah a spus că lucrurile o iau razna.

Poate că miroşi vaca pe care-o mâncăm.

N-ai unde să fugi. Unde să te ascunzi.

Mamei mele nu-i e frică.

Sau dacă îi e, o face oricum.

- Da. - Lucrurile o iau razna.

O celulă a luat-o razna în corpul meu, şi a cauzat toate...

A cauzat toate astea.

Sunt conştient.

Îmi plac celulele tale.

E înfricoşător când într-o clipă totul se schimbă.

Te blochezi, te panichezi,

şi trebuie să-ţi explici toată viaţa!

- Tată? - Ea a schimbat lumea.

Ştii câţi ca ea se nasc într-o generaţie?

- Una. - Tată? Tată?

Şi copilei îi e frică.

- Te rog, nu vorbi de copilul meu. - N-ai credinţă!

O fată albă niciodată n-ar...

O fată albă ar fi plâns.

I s-ar fi dat o batistă, o prăjitură.

Au obligat-o să se apere.

Noi a trebuit s-o apărăm!

- S-o apăraţi de ce? - Tată, o sperii.

Molly, vino lângă mine. Hai.

Poţi schimba lumea!

- Încetează! - Mă doare burta.

Molly? Molly.

E timpul să pleci.

Nu-şi foloseşte scopul.

Crezi că nu ştiu asta?

- Plecăm. - Trebuie să mă duci la...

Nu. Am de lucru.

Ecuaţia e gândită greşit.

Am un scop,

tu şi Molly aveţi potenţial.

Josiah n-are nici una nici alta.

Vezi cum vorbeşti, băiete.

N-are nevoie de tine.

- Îl poţi pune cu ceilalţi până când... - N-o spune cu voce tare.

- Mamă, mă doare burta. - Vin imediat, Molly.

Josiah, este clar,

că ai depăşit orice utilitate pe care ai avut-o vreodată.

Un ultim act util ar fi ca tu să mori,

acum, şi s-o eliberezi pe Justin,

ca să-şi poată atinge potenţialul.

Am grijă de el, bine? Şi cu asta basta.

- Juzzie! - Sus. Aşteaptă afară.

Juzzie.

Ne spune adevărul lui Dumnezeu.

Mamă?

Urcă şi aşteaptă.

- Mamă, mă doare rău burta. - Ştiu, scumpo.

Portia o să aibă grijă de tine până mă întorc, bine?

- Cât timp? - Vin repede, scumpo.

Portia!

20 de minute?

Sigur. Nicio problemă.

Mă întorc imediat, bine, scumpo?

Hei, ţi-e foame?

Vai...

Juzzie.

Dumnezeule.

Tată. Tată.

Putem merge la Seattle?

Acum?

Traducerea şi adaptarea: jarvis