Original subtitles

OBIECTIV MILITAR ACCESUL INTERZIS

Domnule Donan! La telefon!

De la Paris.

LA PAUL

Du-le la bucătărie!

Ai întârziat.

- Te-ai ocupat de șervețele? - Nu.

Ar fi cazul.

- Mă duc. - Bine.

- Să trecem vita Bourguignon în meniu! - Bine, dle Paul.

- Bună, Paul! - Bună, domnilor!

Ce faceți? Salut, Bernier.

- Jucăm o mână? - Vă arăt eu cum se face.

Jean, adu vin. Pe nota domnilor.

- Păi - Lasă-l să vorbească!

Joacă!

E rândul meu.

Doi.

- Hai, dublu șase! - Nemernicule!

Șase, treizeci și doi.

Ai pierdut.

Scuzați-mă o clipă.

De băut ce aduc?

Un vin de Lasacia, demisec. Traminer.

- Îmi ții minte micile slăbiciuni. - N-ai prea multe.

Tu ce bei?

- Simone, adu-mi un Beaujolais. - Bine, domnule.

Nu ne-am văzut cam de multicel.

- Da. - Merge bine afacerea?

- Bună seara, Paul! - Scuză-mă.

La revedere, dle doctor! Pe curând!

Așa plin e în fiecare zi?

- Da. - Dacă pornești cu dreptul…

Clienții te recomandă mai departe. Treaba merge.

Sau te înnoadă.

Spune-mi, te-a trimis cineva sau ai venit întâmplător?

Crezi în coincidențe?

Pateul tău de iepure e faimos.

O să-l savurez.

Și o să-mi clătesc ochii cu casiera ta.

Să vă fac cunoștință? E soția mea.

Felicitări!

Știam că te-ai însurat. Ne-am mirat că nu ne-ai invitat.

Și ne-am întristat.

Deci ai două slăbiciuni. Vinul Traminer și sensibilitatea.

- Am auzit că ai moștenitori. - Da. Un băiat și o fată.

Felicitări!

Bun. La revedere! Scuză-mă, dar sunt așteptat.

Nu numai aici.

Să dăm cărțile pe față. M-a trimis știi tu cine.

Vrea să te vadă.

- Credeai c-a uitat de tine? - Așa speram.

Poate ți-a găsit numele notat prin vreun carnețel.

Știi ce tipicar e. Păstrează tot.

Mi-a zis: „Dacă-l vezi pe Paul, să-l chemi în vizită!”

Nu știu. Poate are nevoie de tine.

Desigur, dar eu n-am nevoie de el. Chiar deloc.

Răsfoind prin carnețel, poate găsește numele altui fraier.

Mulțumesc, Simone.

Am ieșit din branșă și n-am chef să mă întorc.

- E limpede? - Ca bună ziua.

Bine.

Dar nu mi-o spune mie, ci lui.

- Poți să-i transmiți tu mesajul. - Aș face-o, dar nu mă va asculta.

Știi că moșul ăla căpos nu ascultă de nimeni.

Deci?

Ce să-i spun?

Să se ducă naibii.

Te așteaptă la el diseară, la 21:00. Spune-i-o cu gura ta!

Dar, repet. Mă îndoiesc că va înțelege. Chiar dacă i-o spui răspicat.

Poftă bună!

- Nu e un zero, ci un opt. - Un opt?

Trei ori șase egal 18. Duci jos opt, păstrezi unu.

Nu e trei ori șase, ci cinci ori șase.

- Acolo e un cinci? - Normal!

Nu m-am prins. Noapte bună, scumpo!

Noapte bună, tati!

- Unde e fratele tău? - Doarme.

Patrick!

Dormi?

Plec atunci.

Nu dorm!

Șmecherule!

Acum fă nani! De-adevăratelea.

- Te duci la film, tati? - Da.

Ajunge, mulțumesc.

Cu ei, te poți aștepta la orice.

Cel mic a făcut pojar în duminica Paștilor.

- De Paști? - Da.

Pe urmă, a făcut varicelă.

- Atâta tot? - Deocamdată, da.

Asta e tot?

Am întrebat dacă asta e tot.

Nu m-ai poftit aici ca să vorbim despre copiii mei.

Așa este.

Deci?

Poftim!

Citește.

DISPOZITIV MISTERIOS CADE ÎN ALÈS DOI MORȚI, TREI RĂNIȚI

„Nu cunoaștem natura și originea acestui dispozitiv.”

Așa se zice.

De fapt, este un prototip franțuzesc ceva mai aparte.

E propulsat cu carburant solid.

Sigur ai auzit de așa ceva.

Ca oricine.

Ca oricine?

Bine zis.

Prea știe oricine despre el!

Testele din laborator au mers bine.

Dar s-a produs un accident la testul practic.

Un muncitor rănit, o casă distrusă și doi morți.

Accident? Sabotaj? Cercetări.

Și alaltăieri, la Vergesse, formula combustibilului a dispărut.

- Din cauza unei puteri „prietene”? - Nici pe departe.

O societate privată, străină, solidă. Crede-mă!

După sabotaj, seiful a fost spart și documentația a dispărut.

- Înțelegi tu. - Da.

Dar nu pricep ce legătură am cu asta.

Ajungem și la asta, Paul.

Am fost alertați. Am arestat un inginer.

Toate bune și frumoase.

Dar, în timp ce-l mutam, inginerul a fost eliminat.

Nasol de el.

Îl compătimesc, dar ce treabă am eu cu asta?

O să-l compătimești și mai mult aflând că inginerul cu pricina

era din clica lui Raymond.

- Raymond? Care Raymond? - Asta-i întrebarea.

Care Raymond?

Maroux. Raymond Maroux.

Privește!

Îl recunoști?

FOTOGRAFIE JUDICIARĂ

- Colonele, nu l-am văzut de mult. - Știu.

De săptămâna trecută.

Luni, mai precis.

A luat masa la restaurantul tău.

- Și ce-i cu asta? - Nu mă deranjează.

Ba chiar îmi convine, pentru etapa următoare.

- Presimt că nu-mi va plăcea. - Într-adevăr.

Paulan, e un felinar cu gaz în birou.

Ascultă, Paul.

Nu știm prea multe despre incident.

Dar suntem convinși că Raymond a tras sforile.

Doar tu ne poți ajuta.

Asta e tot.

După câteva preparative,

Raymond Maroux te va primi cu brațele deschise.

În rest, ai mână liberă.

Recuperezi documentația și afli cine e în vârf.

- Vezi? E simplu. - Da, nimic mai simplu.

Dar e o problemă, colonele. Una mare.

- Care? - Raymond.

- Mi-e prieten. - De asta o să-ți meargă.

Nu.

- Deci refuzi? - Categoric.

Gândește-te bine, Paul.

Ți-e prieten, dar e o problemă de siguranță națională.

E grav.

Ca acum 15 ani. Când n-ai fi ezitat.

Ba da, Paul! Nu tăgădui trecutul.

Vrând, nevrând, ai fost un erou.

Un huligan, poate, dar un erou.

Acum nu-s nici huligan, nici erou. M-am schimbat.

- Eu nu. - Bravo ție!

Tu vezi de Franța. Eu o să văd de bistroul meu.

Nu se știe cât timp o să-l ai. Gândește-te la asta!

- Poate-ți pierzi autorizația. - Desigur, în caz de condamnare.

Ai citit ce scrie pe bancnote? Articolul 139 din Codul Penal…

Nu-ți răci gura. Am tipărit destule.

N-am fi pomenit asta, dar dacă ai adus vorba…

Ați ticluit-o bine. Dar uitați că infracțiunile se prescriu.

- Așa este, colonele. - Da.

- Dacă nu-s erori de datare. - Se mai întâmplă.

Regret, dar nu mă răzgândesc.

Numai bine, colonele!

Pe mâine, Paul.

- Mă îndoiesc. - Eu nu.

Bună dimineața!

- Ai dormit bine? - Buștean.

- La cât te-ai întors aseară? - Nu era târziu.

Françoise, ești gata?

- Aproape. - Și Patrick?

- Se îmbracă. - Grăbiți-vă!

Paul.

- Da. - Ce s-a întâmplat?

Nimic.

Ascultă, Paul. Știi că eu nu te iau la întrebări.

Dar unde ai fost aseară?

- Ai probleme? - Nu. Dar era cât pe ce.

Despre ce e vorba?

Chestii dinainte să ne cunoaștem.

În Rezistență, nu m-am ales doar cu purici.

- Ci și cu prieteni. - Mi i-ai prezentat pe câțiva.

Păreau cumsecade.

Nu despre ei e vorba.

- Pa, tati! - Pa!

- Pa, tati! Ne vedem mâine. - De ce abia atunci?

- Dormiți altundeva? - Duminica dorm la mama.

- Pupați-o pe buni! - Repede!

Pică bine.

- Pentru masa șase. - Nota pentru masa patru.

- Dle Paul! - Da.

La masa trei, friptura e cam tare. S-o schimbăm?

Schimbă cuțitul.

Jean, două Cinzano.

- Pa! - La revedere, dle Beaujard.

Bună seara, doamnă!

- Scuze, domnilor. - Vă rog.

- O masă de trei, domnule? - Nu, mulțumesc.

- Totul e în ordine? - N-aș spune asta.

Vom verifica oricum.

Începeți cu sertarele.

Așa începem întotdeauna.

Scuze!

- Domnilor… - Poliția. Se poate?

- Paul, ce înseamnă asta? - Fii pe pace.

- Paul, trebuie să facem ceva! - Ce? Să chemăm poliția?

- Puteați să fi ales alt moment. - Așa este.

- Deci? - Nimic.

- Acum, apartamentul dumitale. - De ce nu?

- Vă conduc. - Ești amabil.

- Chiar trebuie să vă prefaceți? - Dar e distractiv!

Să vă arăt baia?

- Acolo ce e? - Camera copiilor.

Maffrot, verifică!

Camera ta unde e?

- De ce o fi nevoie de asta… - Știm noi de ce.

Berger, patul!

Dacă vreți să-i dați foc, am chibrituri în sertar.

Cum să dăm foc probelor?

Ia uite ce-am găsit în saltea!

- Toată lumea îi dosește acolo. - Sunt dolari falși.

Bună treabă!

- Lamiani, ai dat de naiba. - Mâinile!

O cauți cu lumânarea!

Lasă cătușele!

- Acum ce facem? - Vii cu noi.

Prin restaurant?

Așa am ordin.

- Ce reclamă bună îmi faceți… - Nu suntem agenți de presă.

Ce se întâmplă? Te arestează?

- Ce-ai făcut? - Nimic. Asta e buba.

Fii pe pace, scumpo. O să se rezolve.

- Știu ce-ți trece prin cap. - Te distrezi bine pe seama mea.

Nu ne-ai dat de ales.

Colonelul ți-a zis că e grav. N-a mințit.

Când e război, mobilizăm oamenii fără să le cerem voie.

Mie mi-ați cerut și n-am vrut.

Care-i planul?

Am scris aici tot ce trebuie să știi. Învață pe de rost, apoi…

Ia și ăsta! Știi deja ce este.

Și mâine…

poza ta va fi pe prima pagină a ziarelor.

- Îmi va prinde bine. - E ideea colonelului.

- Am ajuns. - Și asta e tot ideea lui.

Eu joc rolul prostului și tu, pe al borfașului.

Vei evada.

Fiți buni și deschideți-i domnului!

Cheile sunt în contact.

Furată special pentru tine, în zori.

Ce n-am face noi pentru tine?

Paul!

Mă arde pe limbă să-ți urez… noroc.

Transmite-i colonelului aceeași urare, din partea mea.

Pentru benzină?

Nu. Îl caut pe Marcel. E aici?

- Cine întreabă? - Paul Lamiani.

- Marcel! - Da.

- Te caută cineva. Lamiani. - Vin imediat.

Ce surpriză!

- Bună, Marcel! - Paul!

- Nu ne-am văzut de mult. - Da.

Trebuie să dau de Raymond. Știi unde e, nu?

Te înșeli.

Marcel, trebuie neapărat să-l văd.

Mă tem că acum nu se poate.

De ce-l cauți?

Fug de oamenii legii. E grav.

- Tu? - Da.

Stai puțin!

Paul Lamiani.

- Ești tipul de la restaurant? - Da.

Mulțumesc.

Vrei un foc?

Bun.

Raymond a zis că poți dormi aici.

Luigi și frate-său vin după tine de dimineață.

- Paul? - Da.

Raymond te așteaptă.

- L-ai sunat pe Donan? - Da. Plec peste un ceas.

Raymond rămâne aici?

Da. Ar trebui să vină mâine la Le Havre.

Da. Așa ar trebui.

Sigur nu știe nimic?

Iată-te! Intră odată, omule!

Bine-ți șade! Om în toată firea, faci greșeli copilărești.

Dobitocule!

Ce-ai făcut cu Pierrette? Unde e?

S-a dus la maică-sa, cu copiii.

La maică-sa?

Mai bine nu pleca deloc de la maică-sa, să se mărite cu unu' ca tine.

- Ce-ți veni? - S-a ivit o ocazie.

„O ocazie”? Bine zis.

Dar ocazii s-ajungi după gratii se ivesc zi de zi.

Nu era nicio grabă. Ai nevastă, copii, o afacere de succes.

Ești om fericit, dar, cu prima ocazie, calci iar în străchini!

De unde știi?

Mi-a șoptit o păsărică. Nimeni altcineva nu știe…

Dacă nu cumva a citit ziarul.

Poftim! Ca să fii și tu în temă.

TRAFIC CU DOLARI FALȘI

Frumos articol!

Cât ei scriu articole, noi vom face planuri.

Trebuie să pleci, Paul. Unde și cum e treaba mea.

Nu te pot duce acum. Am nițică treabă. O lovitură babană.

- O ocazie? - Una bănoasă.

Între timp, stai aici. Îți ofer casă și masă.

O să încerc s-o liniștesc pe Pierrette.

Recunoaște. Ai zbârcit-o.

- Da, dar pe bani frumoși. - Canalie!

Paul, îl știi pe Walter.

Bună!

Ea e Nadine.

- Bună, Nadine! - Am auzit ce ai pățit.

- Voiam să zic… - N-are rost să zici nimic.

Fii pe pace, nu-i totul pierdut.

Unde e soția dumitale?

Nu-ți face griji.

- Credeam că te-ai făcut un sfințișor. - Așa credeam și eu.

Banii falși sunt ca tutunul.

Te lași de ei, te crezi lecuit, apoi te apuci din nou.

Suntem pățiți. Nu-i așa?

El lucra cu franci belgieni.

- Elvețieni. - Ce mi-e una, ce mi-e alta?

Walter, ți-ai făcut valiza?

- Încă nu. - Aștepți s-o fac eu?

- Grăbește-te! Și André? - Se joacă cu câinele în grădină.

Se joacă? Spune-i că avem treabă!

Merg să mă îmbrac. Vii?

Fătuca asta mi-a dat a doua tinerețe.

Când ai 50 de ani, îți trebuie o prospătură.

Mai am vreo zece ani, apoi…

Pe urmă o să cauți una și mai tânără.

Nu te-au arestat pentru codoșie, dar minorele o să-ți pună capac.

Ia loc!

Cum ai pățit necazul ăsta? Te-a dat în gât careva?

Așa se pare.

- De ce? Ai auzit altceva? - Nu!

Și nu mă mir.

Sunt mulți turnători în branșă. Nu mai poți conta pe nimeni.

Așa e și-n echipa mea. Crezi că dai pentru un tip de ispravă…

Apoi vezi bine.

E nasol ce ai pățit.

Dar ieri, când m-a sunat Marcel… N-ar trebui să-ți spun asta.

Dar m-am bucurat să aflu că ai apelat la mine.

Prea îți caut în coarne! Trebuia să fi mers altundeva.

Mulțumesc.

Cum spuneam, acum am o treabă. Mă duc la Le Havre.

Pe urmă, mă ocup de tine. Am eu grijă de tot. De drum și de cazare.

Răspund eu!

Ala, da? Eu sunt.

Dafonta! Ce mai faci?

Am întrebat ce mai faci.

E american. Pentru jafuri, mai nou vorbești cu Berlitz.

Da?

Poftim?

Mă așteptam.

Rezolv.

Mersi oricum.

Bine.

Da, la trei.

Asta e tot.

La revedere!

Plec.

Îi duc pe băieți la gară.

- André, ce păzești? Pregătește-te! - Trenul pleacă abia la 11:00.

Am treabă înainte. Ia-ți valiza!

Diseară e o emisiune haioasă la televizor.

Ți-e foame?

Cam da.

Nadine, adu-i de-ale gurii lui Paul! Îi e foame.

Bine.

Pe curând!

De când e poza asta?

E mai veche. De când l-am cunoscut pe Raymond.

La Clairvaux?

Nu s-ar zice, dar am făcut pușcărie împreună.

Dar cred că știi deja totul.

- Mai e nițică cafea? - Da.

Întotdeauna m-am întrebat cum o fi la închisoare.

Când îl întreb pe Raymond, mă trimite la plimbare.

E chiar așa de rău?

- Și mai și. - Povestește-mi!

Sunt uși.

Multe uși.

Și noi n-avem cheile.

N-ai vrea să schimbăm subiectul?

- Cum l-ai cunoscut pe Raymond? - Îi făceam manichiura.

Lucram într-un salon pentru bărbați. Și eram logodită.

Raymond m-a copleșit cu bacșișuri grase,

m-a invitat la prânz de mai multe ori, apoi la cină.

Ați ajuns să luați micul dejun împreună.

Da. Știi cum e Raymond când vrea ceva.

Era drăguț și curtenitor.

Încă e așa. Nu regret.

Ce s-a ales de logodnicul tău?

Țineam la el.

Dar Raymond oferea stabilitate și el nu. Raymond era generos și el era egoist.

Între un bărbat adevărat și un puști, n-am stat pe gânduri.

- Ce s-a întâmplat? - Nu știu. Du-te să vezi!

- Pornește! - Dă-i cheie!

- Nu pare ceva grav. - Crezi?

Ambalează motorul!

Totul e în ordine?

Da.

Ce-i asta? Ce s-a întâmplat?

Dafonta mi-a zis că l-a contactat pe Donan.

Domnul voia să lucreze pe cont propriu.

Ajută-mă!

Așteaptă-mă la Le Havre. Nu ieși din hotel. Sună-mă diseară.

Ai grijă! Nu te desparți de plic nici cât să te duci la vagonul restaurant.

Nu spun că un restaurant nu e profitabil, dar pe mine nu m-a tentat ideea.

Să muncesc la program…

- La cât te trezești? - Depinde. Pe la cinci sau șase.

- Zi de zi? - Nu. Lunea facem piața.

Înțeleg de ce te-ai întors la falsificarea de bani.

La ora aia, noi…

Dă-mi fructele!

Eu aș fi preferat un club. Ar fi fost amuzant. M-a bătut gândul.

Dar am investit într-un salon de coafură, ca să aibă și ea o ocupație.

- Dar nu e prea bănos. - Scot totuși ceva profit.

Tu, sigur că da! Pentru că eu plătesc taxele!

De ne-am îmbogăți muncind cinstit, asta am face cu toții!

Strânge masa! Aștept musafiri. Dl Dafonta, americanul meu.

E cardiac. Și are o secretară frumoasă foc.

- Bună ziua! Ați găsit ușor casa? - Da, mulțumim.

- Bună, dle Maroux. - Bună ziua!

- Te ajut? - Chiar te rog.

Ia loc, domnișoară.

- Poftește. - Mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnule Maroux, în primul rând, aș vrea să te felicit.

Am avut doar noroc.

Chiar mulțumesc pentru apelul de dimineață.

- Apelul? - Telefonul.

- Așa deci! Am avut dreptate? - Da.

Și-a dat seama că a greșit.

- S-a liniștit. - Nu, mersi.

Uite cum stă treaba.

Știi că sunt avocatul lui Jess Donan.

- Adică… - Consilierul juridic.

Consilierul juridic al lui Jess Donan.

Dar această vizită… e o inițiativă personală, dle Maroux.

Nu Donan m-a trimis.

Este doar…

o idee personală de afacere.

- Ce anume? - E afacerea lui.

Cine e moșul?

Dafonta? Un avocat american.

- Fata e secretara lui? - Cred că da.

De ce râzi?

E incredibil cum se coalizează femeile.

- E frumoasă, nu-i așa? - Da.

Se zice că americanii n-au gusturi bune.

Nu zice nimeni că n-au bani.

Crezi că Donan cumpără documentele de la dumneata pentru el însuși?

- Nu, dar nu-mi pasă. - Asta e greșeala ta.

Eu îl știu pe șeful cel mare.

Adevăratul cumpărător.

Donan îți oferă 500.000 de dolari.

- Circa 200.000.000 de franci, nu-i așa? - Întocmai.

Știi cât va primi Donan pentru tranzacția asta?

Patru sute de milioane! Dublu.

Și?

Intermediarii.

Crezi că poți trece peste capul lor?

Nu, doar să-i schimb.

Adică?

Vreau să tratăm direct!

Dl Dafonta vrea să tratați direct.

Trei sute pentru dumneata și o sută pentru dânsul.

- Și praful de pe tobă pentru Donan? - Întocmai.

Înțeleg.

E o idee bună.

E o afacere importantă, dle Maroux.

Minunată.

Extraordinară.

- Ne dați un pahar cu apă? - Sigur. Whisky?

Mi-ar plăcea, mersi!

Dați-mi iute un pahar cu apă. Îl supără inima.

Și un whisky. Moșul îl merită. Mi-a zis chestii șocante.

- Îmi pare rău. - Mulțumesc.

Nadine, fii drăguță și scoate câinele în grădină!

Nu o să tăgăduiesc. Propunerea dumitale mă interesează.

- Poftim? - Spune că e interesat.

Dar trebuie să mă gândesc.

Hotărăște-te repede!

Șeful cel mare, cumpărătorul, vine mâine la Le Havre.

Marfa e deja acolo. După ce ajuns, vă sun.

- Înainte să te vezi cu Donan? - Da.

Te pricepi la spălat vase, dar nu și la jonglerii.

- Domnișoară. - La revedere.

- Rămâne pe mâine. - Pe mâine, dle Maroux.

Doamnelor și domnilor, este vremea ca, la lumina veiozei,

să deschideți cartea preferată.

În această seară, Max Fouchet, cu ocazia comemorării morții…

Nu e emisiunea mea preferată!

Ți-am zis că se difuzează joia!

Mi-e somn. Mă duc să mă culc.

- Noapte bună, Paul! - Noapte bună, Nadine.

- Noapte bună, scumpo! - Noapte bună.

- Mi-ai făcut valiza? - Da. Trebuie doar s-o închizi.

- Te descurci singur? - Încerc.

- Nadine! - Da.

- Ai uitat geanta. - Chiar mă întrebam unde o fi.

- Gândește-te la ce ți-am zis! - Da.

Alo!

Nu închid. Walter?

Ai ajuns cu bine?

Ai găsit cameră?

Da. Mâine-dimineață.

Dă-mi numărul hotelului!

Și nu ieși din cameră!

Da, dormi cu el!

Ne vedem mâine.

- Nu vreau, mersi. - Te lecuiește de tristețe.

Nu vreau să te văd așa de abătut.

Ascultă-mă!

Am o afacere babană. Le întrece pe toate de până acum.

Dacă-mi iese pasiența, o să fiu bogat ca un prinț.

Și tu vei lua viața de la capăt. Plătesc eu tot.

N-ai vrea un bar pe riviera italiană?

- Raymond, ascultă-mă! - Îți aduc nevasta și copiii!

În loc să vinzi coq au vin, o să vinzi spaghete!

Te va ține departe de bancnotele false.

Acolo, sunt mai scumpe decât cele adevărate.

Mă asculți puțin?

Nu. Mi se rupe de prostiile tale. Ce a fost a fost.

Suntem pe val, amice! Ți-a pus Dumnezeu mâna în cap!

Nu-s vreun filantrop, dar nici n-am mulți prieteni.

Dacă-mi taie nouă degete, tot pot să-i număr pe degete.

Am dat lovitura. Trebuie să-mi împărtășești norocul.

Știi de ce sumă vorbim?

- Zi tu un număr. - Nu știu.

Orice număr.

Trei sute de milioane.

Trei sute de milioane! Ești surd sau prost?

Dacă așa reacționezi, ai nervi de oțel, amice!

- Vreau doar să mă lași să vorbesc. - Știu ce vei spune.

Da, încă n-am banii ăștia.

Mai e un hop. Unul singur.

- Și e cam complicat. - Știu.

- Ba nu. - Ba da.

- Atunci zi! Ce știi? - Totul.

Tot, în afară de preț.

Spui că e făcătură?

Exact! E făcătură! Pricepi?

Dolarii falși, razia, fuga mea, articolul din ziar.

- Totul e făcătură! - Mă duci de nas.

Da! De o zi întreagă!

Și nu-s singur. Curcanii au pus totul la cale.

Știu că tu ai șutit formula carburantului, dar vor să prindă toată rețeaua.

De asta sunt aici!

Au folosit dolarii falși ca să mă constrângă.

Prostule!

Asta aveam de zis.

Acum, la fel ca mine, știi tot.

Un om ca tine…

Și ai ales să faci asta.

Lașule!

M-ai turnat ca să te pui la adăpost.

Te-ai dat de partea gaborilor.

Da, sunt un prost.

Te-am primit în casa mea…

Și eu am de ales. Să renunț la bani sau să te împușc.

Și nici nu-mi trece prin cap să renunț la bani.

N-ai ce face. Curcanii știu tot, chiar dacă mă împuști.

- Du-te naibii, la fel ca ei! - Și ceilalți?

Crezi că ei îți vor da pace?

Că te vor lăsa să le sufli trei sute de milioane?

Nu miroase-a bine, Raymond. Crede-mă.

Tu știi cel mai bine.

Pleacă, Paul.

Iute!

Nu pricepi?

Nu pricepi că trebuie să pleci?

Nu tace odată javra?

Aștepți pe cineva?

Nu.

Tu?

Ajunge! Cu pistol sau nu, tot te pocnesc!

Du-te prin bucătărie și așteaptă să aprind lumina.

Hai iute la mașină!

Încă-ți bagi nasul în treburile mele.

Nu ți-am cerut nimic.

Prostule.

Stinge farurile și virează la dreapta!

- Ei sunt. - Sigur?

Da, le recunosc mașina.

Nu-s ei.

Vezi bine că nu-s ei!

Ajunge. Să ne întoarcem!

Ce te-a apucat? Ești nebun? Îmi tai fața la viteza asta?

Mai taci, că n-ai murit!

Notează-i numărul! Nu las lucrurile așa, idiotule!

O cauți cu lumânarea?

- Nu… - Urcă la loc în mașină!

Fricosule!

Lasă-l, Raymond! Nu e momentul.

Valea!

Raymond!

Paul…

Raymond!

Hai aici!

Luigi…

- Toni Luigi a fost. - Știu.

Nadine…

Doamne sfinte! Raymond!

Raymond.

Raymond.

Este…

E îngrozitor!

Trebuie să facem ceva…

Deocamdată, putem doar să fugim.

Împușcăturile sigur au alertat poliția.

Fă-ți bagajele! Repede, Nadine!

42-49-81 HOTELUL NORMANDIE

Nu înțeleg.

- Raymond era atât de precaut! - Nu suficient, se pare.

- Ți-a zis ce afacere punea la cale? - Nu. Vorbeam despre problemele mele.

Lucrurile s-au complicat. Trebuie să te las singură.

- Unde să te duc? - Acasă, pe strada Decamps.

Deocamdată am probleme, dar te voi ajuta când voi putea.

Am rămas în branșă. Datoriile astea nu rămân neplătite.

Deocamdată, nu-mi trebuie decât prietenia ta.

- La revedere, Paul. - Pe curând! Contează pe mine.

Mulțumesc.

Alo!

Barul Impéria?

Dl Régis e acolo?

Dați-mi-l la telefon!

Bună, Régis.

S-a petrecut o grozăvie.

Raymond e mort.

O să-ți explic.

Trebuie să ne vedem imediat.

Étretat, numărul 23.

Da, Étretat.

Alo.

Nu închide.

Dle Donan, e Luigi.

Alo! Donan la telefon.

Dle Donan, sunt la Le Havre. Într-un bistrou, lângă hotelul Normandie.

În seara asta?

Au fost probleme, dar am reușit.

Perfect! Ne vedem în fața hotelului peste două ore.

Am o veste proastă, dle Dafonta.

Amicul tău, Raymond, a avut niște probleme.

A murit.

Ești prea isteț, dle Dafonta, pentru binele tău.

Avocat corupt, om de afaceri necinstit… Dar nu ți-a ajuns.

Nu știi când să te oprești.

Așa că te vom împiedica să mai faci prostii.

Nu!

Nu!

Nu! Îmi pare rău!

Vă rog! Nu vreau să mor!

Nu! Nu faceți asta! Vă rog, nu!

Nu!

Nu!

Nu! Îmi pare rău!

Vă rog! Nu vreau să mor!

Nu!

HOTELUL NORMANDIE

Fiți amabilă.

- Bună ziua! - Dl Ziman a ajuns?

Da, ieri.

- Spuneți-i că-l caută dl Maroux. - Bine, domnule.

Alo!

Dl Maroux îl caută pe dl Ziman.

Bine.

Puteți urca. Camera 26.

Mulțumesc.

Camera 26.

- Bună! - Tu ești?

- Ce-i… - Pot să intru?

Nu te mai urmăresc gaborii?

Credeam că te ascunzi la Raymond. Chiar așa! El unde e?

- Frații Luigi i-au făcut felul. - Poftim?

Mi-a scăpat unul, dar nu mult timp.

N-am timp acum să-ți explic tot.

- Cum ai știut că sunt aici? - Raymond mi-a zis tot înainte să moară.

Te miri?

Nu.

Ce ai de gând să faci cu documentele?

Ce documente? La ce te referi?

Vorbesc despre documentație, știi bine.

Doar n-ai de gând să duci singurel treaba la capăt!

Speri să crăp, ca Raymond?

Greșești. Raymond mi-era prieten. Tu nu.

Și mă grăbesc. Ori mă ajuți, ori te caftesc!

Zi! Cum să fie? Oricum, tot îmi vei spune!

Raymond m-a pus să jur că nu-l deschid.

- I-am promis. - Eu nu.

Să fiu al naibii!

S-a schimbat socoteala. Walter are un musafir.

- Cine? - Amicul lui Raymond. Lamiani.

Raymond era isteț.

- Te-a trimis drept momeală. - Așa proceda el.

Trebuie să le fi ascuns în casă.

- Mergem acolo. Cum ai venit? - Cu trenul.

Te duc cu mașina.

Gata.

HOTELUL NORMANDIE

Rahat! Suntem în pană.

Caută un cric în portbagaj!

Vă ajutăm, domnilor?

Mașina noastră merge.

V-am putea duce noi unde mergeți.

Doar nu vrei să te cred!

Dacă e pe așa, dle Lamiani, îmi pare rău de tine.

Îmi pare rău, dar așa stau lucrurile.

N-ai venit la Le Havre să-l vezi pe dl Dafonta?

Dacă e așa, ai bătut drumul degeaba.

Bietul de el a suferit un accident.

A căzut de pe o stâncă.

O tragedie.

Nu-i așa? Dar nu te întrista prea tare.

Oferta lui era îmbietoare, dar n-avea cu cine trata.

Nu.

Există un singur cumpărător serios. Adică eu.

- Unde e documentația? - Chiar voiam să te întreb.

Lamiani, știm că e la tine!

Puteai s-o iei ușor când l-am împușcat pe Raymond.

Cât dai?

Cât i-am propus lui Maroux.

Vezi bine că nu profit de situație.

Bine. M-ai convins.

- Unde e documentația? - Șezi binișor!

Te-am putea însoți până în locul unde e documentația.

- Și apoi… - Mă puteți împușca.

Glumești, prietene.

Vom trata pe un teren neutru.

Când?

În două zile?

O să treacă greu timpul într-un buncăr.

Nu știu dacă l-ai remarcat pe cel splendid, de lângă casă.

De pe vremea ocupației.

Avantajul de a locui în Normandia.

Nu, dle Lamiani. Mă grăbesc prea tare.

Păcat.

Păcat pentru cine?

Poate se rezolvă.

- Pot să dau un telefon? - Desigur.

Spargeți ușa!

S-a dus în buncăr!

Aduceți-mi-l în viață!

Voi veniți cu mine!

Luigi, păzește ieșirea din buncăr! Noi mergem pe stânci.

Acolo e!

Dă-mi pușca!

E dincolo de stâncă.

Până la urmă tot o să iasă la lumină!

Jacques, mașina!

Ce-i cu mașina?

Hoțul!

Două sute de milioane. Mulți bani.

Depinde.

Dacă-și asumă asemenea riscuri, cineva i-o fi oferit mai mult.

Ar fi o soluție.

André, Raymond, Dafonta, Walter.

Lipsesc doar eu și vom fi toți morți.

Tu m-ai băgat în asta și te doare-n cot.

Faceți un joc tare ciudat.

Mai nou, mă întreabă pe mine de documentație.

Nu e drăguț?

Măcar e dovada că nu-i pe mâna lor. Tot e ceva.

Atunci la cine o fi?

Ați căutat bine prin casă?

Cu două echipe. Am căutat și-n gaură de șarpe.

Raymond era vulpoi bătrân. Păcat că a mierlit-o.

Da, mai ales pentru el.

Și Nadine?

- Sper că nu i-ați făcut probleme. - A dat declarații în două rânduri.

Riscă să fie acuzată de complicitate la crimă.

Nu ne-a dat numele tipului cu care era în seara tragediei.

Un anume Paul Lamiani. Îl cunoști?

- Nu credeți că săriți calul? - Nu noi facem asta. Criminaliștii.

Dacă ai o slăbiciune pentru ea, spune-mi.

N-aș vrea să încaseze vreun glonț.

Crezi că ar avea ceva interesant de zis?

Nu-mi vine să cred!

Paul.

- Bună, Nadine. - Mă bucur să te văd.

- Și eu. - N-ai fost urmărit?

Fii pe pace.

- Am încercat să te sun. - Am fost a treia oară la poliție.

Bun.

Te servesc cu ceva? Ți-e foame?

- Nu. - Ceva de băut?

- Un whisky? - Da, te rog.

Nu-i rău deloc la tine!

- Ia loc. - E un apartament discret.

Ce voia poliția?

Să afle cu cine era Raymond în seara morții.

Sunt convinși că știu cine l-a ucis.

Și motivul crimei. E o prostie!

Mulțumesc.

Ascultă, Nadine.

Poate o să râzi de întrebarea mea.

În ziua când eram în vilă,

mai precis când ne uitam la televizor,

Raymond ți-a spus ceva ieșit din comun?

Nu cred.

Nici nu ți-a dat nimic?

- Nu. De ce întrebi? - De dragul tău.

Știu de ce a fost ucis Raymond.

Pentru niște documente foarte scumpe.

Dacă știi pe unde sunt, ai face bine să-mi spui.

Nu știu la ce te referi.

- Documente? - Nu te ameninț.

Te sfătuiesc prietenește. N-aș vrea să pățești ca Raymond.

Unii ar ucide pentru documentele alea.

Alo!

Da, eu sunt.

Sunt Régis. M-ai căutat?

Da.

Nu.

Nu acum.

Și eu.

O să-ți explic.

Pari supărată.

Nu ești singură?

Nu-mi pasă! Vin la tine.

Într-un sfert de oră?

Douăzeci de minute?

Cine era aici?

Paul Lamiani, prietenul lui Raymond.

Tipul cu dolarii falși?

Ar trebui să-l eviți.

- Ce voia? - Să mă vadă.

Sau așa aveam impresia.

De fapt, întreba de documente.

Ar fi vrut să i le dau.

Pe bune?

Visează!

Putem să i le vindem, desigur.

Uite ce-au pățit cei care au încercat!

- Vorbești de hodorog? - Régis!

Ascultă, scumpo.

Dacă ăștia se împușcă pentru documente, înseamnă că-s valoroase.

Și banii…

sunt fix ce ne lipsește pentru a fi fericiți.

Mă iubești?

- Da sau nu? - Mai întrebi?

Da.

Când iubești un om, ai încredere în el.

- Și mergi pe mâna lui. - Ce copilăros ești!

N-o să reușești taman tu acolo unde Raymond a dat greș.

Raymond al tău n-avea inteligența mea.

Ca orice moș.

Bătrânii sunt neputincioși.

Ai spus-o cu gura ta.

- Cine e? - Paul.

Imediat!

Iarăși eu.

M-am întors pentru că am impresia că mai avem multe de vorbit.

Mai degrabă, tu ai multe să-mi spui.

De pildă, adevărul.

- Ce zici? - La ce te referi?

Ești singură? Putem vorbi?

- Da. - Sigur?

Da!

Ce-avem noi aici?

Ce-i cu tine? Te-a pedepsit?

Promite că vei fi cuminte și hai să vorbim ca oamenii mari!

Fuguța!

Ia loc.

Vă stă bine împreună.

Ăsta e logodnicul de pe vremea când erai manichiuristă?

- Da. - Bravo! Știi să ți-i alegi.

Mi se rupe de ce faci cu viața ta.

N-am venit să vă fac morală, ci după documente.

Alea care-s la voi.

Documentele?

- Da. - Nu știu nimic!

Atunci ciocu' mic!

Nadine, înțeleg că ți se cuvine ce a rămas de la Raymond,

dar nu suntem la notar și nu vorbim de bijuteriile familiei.

Hotărăște-te iute! Nu plec cu mâna goală.

Nu te speria, Nadine!

Dacă nu-ți ții gura, o iei pe coajă!

Au murit cinci oameni.

Dacă faceți pe nebunii, vor fi șapte.

Copiii n-au ce căuta între gangsteri și gabori!

Văd că știi totul.

Lucrezi pentru curcani?

Acum știi și tu totul.

Unde sunt, Nadine?

Cuminte!

Așadar, unde sunt?

Ce te-a pus Raymond să faci cu ele?

Să pun plicul într-o servietă, într-un dulăpior.

Și să aștept să sune.

Bun.

Ce vei face?

Vă mulțumesc și plec.

- Crezi că te lăsăm să pleci? - Exact.

Felicitări pentru logodnă, Nadine!

Dacă nu m-aș fi abținut…

Ții prea multe în tine. Nu-ți face bine la nervi.

LA PAUL

Bună!

Domnule Paul.

Ce-i?

- Domnule Paul… - Ce e?

Patrick.

Ce-i cu el?

Venise de la școală. Se juca în față cu sora lui.

L-au înhățat doi bărbați într-o mașină.

Françoise i-a văzut.

Au sunat. Revin mâine, să te vadă.

Și soția mea?

Nu se poate așa ceva, Paul!

Ai dreptate.

E inadmisibil.

Alo!

Dă-mi-l pe colonel!

Atunci pe altcineva, nu-mi pasă!

Alo! Paulan? Da, eu sunt. M-am întors.

Da, am documentele. Dar mi-am pierdut fiul!

Pricepi? Mi-au răpit băiatul! La asta s-a ajuns!

Ne-ați scos din minți cu toate mașinațiunile voastre mizerabile!

Ia aminte, Paulan! Mi se rupe de documentele voastre.

Dacă așa îmi voi recupera fiul, o să le dau bucuros la schimb.

Da! Firește că sunt nebun!

Ce? Mi se rupe de rețea și de Franța!

Nu-mi pasă! Îl vreau pe băiețelul meu! Duceți-vă toți dracului!

Jur că voi merge până-n pânzele albe!

Dacă are documentele, trebuie eliminat.

N-o să stea să ne aștepte.

Și are destule relații.

Le va folosi ca să-și redobândească copilul.

Îl înțeleg bine.

Nu-s în joc doar documentele, ci întreaga organizație.

Puneți totul în mișcare! Trebuie să-l găsim pe Paul. Discret.

Și nu-i mai dăm drumul.

În niciun caz nu-l ucidem!

Ce te-a apucat?

- Unde e Luigi? - Nu știu.

- Pe cuvânt! - Zău?

Dacă nu vorbești, o să-ți pară rău!

Nu l-am văzut. Nici nu știu dacă e la Paris!

Marcel!

Așteaptă!

Du-te la René.

Care René?

René la Tirette. Pe bulevardul Clichy.

Gata!

- Ce-am făcut? - Nu-ți convine?

Te crezi Marlon Brando? Te zbor în șuturi de aici!

Pe bune…

Treci încoace!

- Ce-ți veni? - Afli imediat.

- Ce vrei? - Să-mi spui unde e Luigi.

Ce-i cu el?

- Unde e? - Gata! Îți spun.

E la Camille.

- La bar? - Da.

Accesul e interzis, domnu'. Nu știi să citești?

Cauți ceva?

Ce vrei?

- Pe Luigi. - Nu e aici.

Cineva l-a sunat acum un sfert de oră.

Camille unde e?

Aici, Paul.

Hai în biroul meu!

Vedeți-vă de joc!

- Să jucăm, domnilor! - Haideți!

Unde e javra aia?

Mi-ai luat vorba din gură.

René i-a dat de știre și a șters-o.

Preferă să-l suni. A lăsat numărul.

E mașina lui.

E în bar.

Alo!

Luigi? Da, e aici. Ți-l dau.

Alo!

Tu ești, canalie? Fiul meu e cu tine?

Dacă pățește ceva, o să regreți amarnic! Ai priceput?

Dacă te atingi și de-un fir de păr, te curăț!

O să te găsesc oriunde ai fi! Da, dă-mi-l la telefon!

Donan? Da, sunt la mine.

Nu mâine! Chiar acum!

Bine.

Unde?

Pe DN51?

Da.

Până unde? Da.

La stânga. Și apoi?

Da, drumul neasfaltat.

Da.

Singur, da. La 05:30.

Voi fi acolo. Dar repet…

Ai trei ore de așteptat.

Uneori, trei ore par nesfârșite.

Hassan, spune-i lui Luigi să stea cuminte.

A făcut destule boacăne. Haidem!

- Ai documentele? - Băiatul.

Hassan!

O clipă!

E bine, da?

Da.

M-ai silit să folosesc metode necinstite

și ai pierdut prostește ocazia de a câștiga o avere.

Dați-mi drumul!

V-am zis să-mi dați drumul!

Nenorocitule!

Termină!

Lăsați-l pe mâna mea!

Încetează!

Termină!

Liniștește-te, Paul! S-a terminat! Gata! Termină când îți zic!

Vino!

- Spune-mi… - Ai documentele. Ești mulțumit?

- Paul… - Numai bine, colonele!

Ce cauți aici? Ți-am zis să stai în mașină!

Vezi ce pățești?

N-ar trebui să umbli la ora asta. Mama o să se supere.

- Crezi? - Sigur o să ne certe.

SFÂRȘIT

Subtitrarea: Irina Para