Original subtitles

BUZE FIERBINŢI

Da. Doamnă, e fiica dvs la telefon.

Acum sunt foarte ocupată, spuneţi-i că o sun mai târziu.

Scuzaţi-mă, d-şoară Francesca, doamna e ocupată, vă v-a suna în cel mai scurt timp.

Avem foarte mult de lucru în aceste zile, mama dvs e foarte ocupată.

Ascultă-mă sclavo, nu am nevoie de justificările tale. Spune-i mamei mele,

că am şi eu câteva milioane puse deoparte ca să plătesc munca depusă pentru mine. Ai înţeles.

Dvs mâncaţi doar fructe. Ar trebui să mâncaţi şi un pic de carne.

Aveţi nevoie de mai multe calorii la vârsta dvs.

E mult mai bine dacă tu rămâi acasă.

Nu insistă.

Mi-ar place să te i-au cu mine la Milano dar nu aş putea să-mi petrec prea mult timp cu tine...

Şi ştii că nu îmi place să te las singură.

Nu că nu aş avea încredere în tine. Francesca, cu tine vorbesc, nu mă asculţi ?

Mami, ştii foarte bine că nu îmi pasă.

Ai dreptate, doar că aşa e corect.

Eşti încă tânără...

Şi tu nu ştii cât de greu mi-a fost să rezolv toate problemele,

cu care m-am confruntat, de când a murit tatăl tău.

Dar am trecut peste asta.

Vreau doar să fii fericită, ăsta-i lucrul cel mai important.

A sosit Doctor Bagliani. - Pofteşte-l te rog înăuntru.

Poftiţi înăuntru, Dl. doctor. - Mulţumesc.

Bună seara, Bagliani. - Bună seara, doamnă.

Aţi cunoscut-o pe fiica mea ? - Nu.

Bună, dragă. - Ai mâncat ?

Da, mulţumesc.

Dar trebuie să vă reamintesc că trebuie să fim la Milano mâine.

Nu putem să facem nimic dacă tu nu veţi fi acolo.

Da, bine. Francesca...

Ştii că doctorul Bagliani are o fiică de vârsta ta.

Are şaptesprezece ani deja ?

Într-o lună.

Am o cameră pregătită pentru tine, rămâi aici, nu-i aşa, Bagliani ?

Mulţumesc, dar nu aş vrea să deranjez.

Pentru D-zeu, nu e niciun deranj.

Aşa putem pleca împreună mâine dimineaţă.

Vine şi ea ? - Francesca rămâne aici...

Are de învăţat.

Noapte bună. - Pe aici, doctore.

Nu am nevoie de un babysitter.

D-şoara. Brille o să-ţi arate calea.

Că ignorantă şi nepoliticoasă cum eşti, chiar că ai nevoie, draga mea.

Franco, ia te rog valiza d-şoarei.

Bună dimineaţa, D-şoara. Brille, şi bine aţi venit.

Eu sunt Anna, guvernanta. - Bună ziua.

Sper că aţi avut o călătorie plăcută. Da. Veniţi, doamna vă aşteaptă.

Bine aţi venit. - Bună dimineaţa, doamnă.

Îmi cer scuze de întârziere dar era cam multă zăpadă.

Anna, ocupate te rog de d-şoara. - Desigur.

Asigurăte că are tot ce îi trebuie, simţiţi-vă ca la dvs acasă.

Scuzaţi-mă, mă grăbesc. Anna, adu-mi haina.

V-am spus deja o mulţime de lucruri despre Francesca.

E un copil foarte sensibil şi dificil.

V-o încredinţez. - Nu vă faceţi griji, am să fac tot posibilul. Staţi liniştită.

Scuzaţi-mă doamnă, trebuie să plecăm. E târziu.

La revedere. - La revedere.

Las-o, am să o fac eu.

Ciao.

Bună ziua.

Bună ziua.

A mai rămas ceva cafea ?

Dvs. sunteţi profesoara... Brill ?

Nu, Brille. Lise Brille.

A, Lise Brille.

Siciliană, cumva ? - Nu, din Paris.

Tu trebuie să fii Francesca.

Da, eu sunt Francesca, dar să lămurim un lucru...

Nu-mi place de tine, e ca şi cum aş fi la şcoală.

Bine, atunci spune-mi Lise.

Nu te-a învăţat nimeni că trebuie să baţi la uşă ? - Fără lecţii azi, adu-ţi aminte de înţelegere.

E ultima modă.

- Ce e, te-ai supărat ? Crezi că sunt bogată ?

- Prostii... Mie chiar bogaţii nu îmi plac.

Tu eşti cea care vorbeşte numai prostii.

Să nu ne certăm. Aşteaptă, mă întorc imediat.

E pentru tine.

Uite, am purtat-o o singură dată.

E curată, ştii.

Lasă-mă să văd dacă ţi se potriveşte. - Mulţumesc, e foarte drăguţă...

dar nu o vreau. - Am să mă simt ofensată.

Am spus că nu îmi trebuie, Francesca nu ne cunoaştem atât de bine.

Ce este ? Vrei să te întorci de unde ai venit ?

Ce-mi pasă mie ? - Poate că ar fi mai bine.

De altfel, mama ta mă plăteşte, nu am nevoie de cadourile tale.

Trezeşte-te, suntem la ţară şi aici plătim în natură.

Dar chiar nu vrei să fim prietene ?

Iartă-mă, Francesca.

Paolo, ce surpriză. - Francesca !

Nu am vrut să te jignesc. - Francesca !

De ce nu intri, în loc să urli ? - Simt că aş vrea să strig. Francesca.

Paolo, de ce strigi ? Grăbeşte-te şi vino aici.

Bine, vin.

Am să i te prezint altă dată.

Mai bine mi-ai da-o înapoi. - Desigur.

E o ediţie rară. - Sună preţios !

Uite.

O să-ţi placă.

Când o să mergi la Tokyo ? - Tokyo ?

Vrei să spui la Roma ?

Plec azi, am să fiu plecat o săptămână.

Fericitule, eu mor de plictiseală.

Nu e pentru mine, îmi pare rău că trebuie să plec.

Ştii cât de mult îmi pasă ?

Îmi placi Francesca, de ce mă tratezi ca un prieten ?

Un coleg de clasă ? - Pentru că eşti un prieten.

Eşti un prieten bun. - Nu vreau să fiu doar un prieten...

Îmi placi. Ştiai ?

Pleacă.

Te rog. - Pleacă !

Pleacă de aici !

Ascultă... - Pleacă de aici !

Ai văzut-o pe Francesca ?

Francesca ? Nu, nu te îngrijora...

Se ascunde uneori. O face destul de des, e o casă atât de mare.

E ascunsă după vreun colţ, doar caut-o.

Ce faci aici ?

Ajută-mă, sunt nefericită.

Vreau să te ajut, dar depinde de tine.

Iertaţi-mă.

Iartaţi-mă, nu ştiam.

Anna m-a rugat.

Aşa contraste, între doi artişti...

Iată spre exemplu 'Venus' de Botticelli...

şi să o comparăm cu o frescă de-a lui Michelangelo...

sau una de 'Prigioni'.

Haide, Francesca, fii atentă.

La puterea virilă a lui Michelangelo, Botticelli răspunde...

... cu delicateţea elegantă a designului...

... şi cu fineţea pensulei.

Haide, stai aici jos lângă mine.

Fii atentă, concentrează-te.

În Michelangelo, adulţi senzuali, cu eleganţă adolescenţilor...

din picturile lui Caravaggio...

Ajunge pe azi, am nevoie de un pic de aer.

Nu te deranjează, nu-i aşa ?

Lise.

Lise.

D-şoara. Brille.

E ora mesei.

Lise.

Lise.

Aşa m-ai speriat.

Arăţi ca un bărbat.

Prostuţo, eu sunt ! Să ne întoarcem. Vino cu mine.

Arăţi bine ca un bărbat.

Alo ?

Da, doamnă, e aici. Am să o chem.

D-şoara Francesca, e mama ta.

Vorbeşti de diavol şi îţi ies coarnele.

Da, spune-mi ? - Bună, dragă.

Îmi pare rău dar nu pot veni...

Trebuie să plec la Berlin să închei o afacere.

Pur şi simplu nu am putut spune nu. - Da, da... înţeleg.

Îmi pare rău că te las singură de Crăciun.

Francesca, mă auzi ? Alo ?

A spus că nu se poate întoarce pentru cel puţin o săptămână.

Crăciun Fericit la toţi.

După aşa o masă delicioasă, de ce nu am face ceva drăguţ ?

Da, să jucăm un joc.

Am să-ţi arăt o fotografie şi tu trebuie să-mi spui ce este ?

Uite.

Tânără, provocatoare ispititoare...

O fată cu adevărat frumoasă. - Cum îndrăzneşti ?

De unde o ai ? - Ai de gând să-mi spui cine e ?

Nu poate să fie fiică ta, eşti prea tânără.

Da, e într-adevăr drăguţă, îmi place de ea... Şi ţie ?

Ajunge.

Am trecut pe aici şi te-am auzit plângând.

Nici eu nu pot să dorm.

Aş dori să-mi cer scuze pentru ce s-a întâmplat mai devreme.

Uneori sunt atât de rea.

Ai să răceşti, vino aici.

Încă un minut şi aş fi îngheţat complet.

Trăsăturile feţei tale sunt perfecte.

Sunt chiar atât de frumoasă ? Mai frumoasă decât faţa din fotografie ?

Da, păpuşa mea, eşti uimitoare.

Ce mai faceţi ?

D-şoara Monica ! Ce surpriză plăcută.

Tu trebuie să fii Gianni. Am să pregătesc micul dejun.

Nu trebuie. - Monica te poate ajuta, urăşte zăpadă...

Ne întoarcem după ea săptămâna viitoare.

Pa. - Pa.

Bună dimineaţa, prinţeso. - Monica !

Am venit să petrec câteva zile cu tine, eşti fericită ?

Nu deschide geamul, e frig.

Frig ? Eşti nebună, e o zi minunată...

E atât de însorit.

Apa e rece ca gheaţa !

Ai să vezi că, tutorele ăla v-a fi în calea ta tot timpul...

O să trebuiască să înveţi în fiecare zi din vacanţă.

Da, dar nu pot să risc să pic examenele din nou.

Ştii cum e, trebuie să o mulţumesc şi pe mama.

Mama ta încă aşteaptă să iei nenorocita aia de diploma ?

Sigur că da, după tot ce am făcut la şcoală sunt norocoasă că sunt aici.

De altfel, Lise e atât de drăguţă, o să putem face tot ceea ce vrem.

Nu-ţi fă griji, nu m-am schimbat.

Sper că nu.

Îmi place fusta asta. - Eşti prea amabilă !

Uite. Arăţi minunat.

Niciodată nu m-am simţit mai bine, sunt foarte fericită.

Ce crezi, chiar vroiam să învăţ.

Cum merg lucrurile cu Gianni ? - Foarte bine...

Ţi-am spus că a absolvit ? Lucrează cu tatăl lui acum.

Munca i s-a urcat la cap, tot timpul vorbeşte de căsătorie.

Ştii, chiar îmi place de el.

Cred că are nevoie de cineva care să-i coase chiloţii.

Dă-mi voie să ţi-o prezint pe Lise, o să-ţi placă de ea.

Sunt curioasă să văd ce impresie o să-ţi facă.

Bine, să mergem.

Uite, simţi ce miros plăcut.

Deci ? - Deci, ce ?

Haide Francesca, ne cunoaştem de atâta timp...

E ciudată, ceva nu-i în regulă cu ea.

Cred că e îndrăgostită de mine. - E groaznic !

Îndrăgostită de tine ? Nu vorbi prostii.

Tocmai am fost împreună cu ea altfel ar fi foarte plictisitor aici.

Şi mami... - Atunci ce caut eu aici ? - Poate că te deranjez. Nu, nu, rămâi, e mai bine.

Mi-e teamă că v-a deveni prea ataşată, ai putea să mă ajuţi.

Ai văzut ce zi minunată e. - Minunată.

Am atâtea să îţi spun, că nu o să-ţi vină să crezi.

Hai să mergem acolo. - Da, bine.

Francesca, trebuie să ne apucăm de lucru ? - De lucru ?

Se apropie Crăciunul, aş dori ca mama ta să aprecieze progresele pe care le-ai făcut.

Nu ne-am văzut de atâta timp.

Nu poate să rămână lecţia pe după-amiaza ? - Îmi pare rău, am un orar de respectat.

E metoda mea, vino cu mine.

Pentru bunul D-zeu.

Te-am chemat, putem începe ?

Uite, nu reuşeşte la pornească motocicleta.

O s-o resolve cumva, e treaba ei.

Doar o clipă, lasă-mă s-o ajut să o pornească.

Înseamnă ea atât de mult pentru tine ? - E o prietenă, îmi pasă de ea.

Rămâi aici. Ai mult de studiat.

Nu. Plec.

Scuterul nu porneşte, poţi să mă ajuţi ?

Dacă Lise îmi dă voie ? - Sigur că îţi dă, nu durează decât o clipă.

Pot să plec ? - Sigur că poţi.

Mulţumesc. - Liberă în sfârşit !

Poate a rămas fără benzină.

Ai grijă să nu mă stropeşti !

Trăiască vremea bună ! - Uită-te cum arăţi.

O să răceşti. - Îţi faci prea multe griji !

Du-te şi te schimbă, şi fă o baie fierbinte.

Alo ? - Tu eşti, Anna ?

Da, cine e la telefon ? - Sunt Gianni, aş putea vorbi cu Monica ?

Am s-o chem. A ajuns !

D-şoara. Monica. - E pentru mine ?

E Gianni. - Mulţumesc.

Bună, ce mai faci, dragă ? - Sunt bine, ce se întâmplă ?

Nimic, vremea e groaznică şi nu e nici zăpadă.

Ce păcat. Îmi pare rău.

Trebuie să mă opresc la mecanic. - La mecanic ?

De ce nu ai veni cu Francesca să ne întâlnim la intersecţie ?

Da, bine, ne vedem acolo, o să venim cu mopedul Francesca-i.

Unde mergem ? - Ţi-ar place să mergem pe plajă ?

O idee minunată, îmi lipseşte soarele.

Atunci grăbeşte-te. - Trebuie să ne pregătim atunci.

Grăbeşte-te, am să te aştept.

Pa, iubire. - Ne vedem în curând.

Francesca, Monica, ce faceţi ? - Ne vedem mai târziu.

Dar unde vă duceţi ? - E o zi minunată...

Ne-am săturat de stat acasă toată ziua.

Ne întâlnim cu Gianni la intersecţie, apoi mergem pe plajă.

Nu uita să-i spui D-soarei Brille. - Pa.

Aveţi grijă. Plajă !

Prindeţi-mă dacă puteţi.

Prindeţi-mă.

Lacrimile leneşe în ochii ei lipsiţi de viaţă...

Respiraţia ei întreruptă, stupoarea ei, voluptatea ei sumbră...

Braţele ei învinse, aruncate ca nişte arme nefolositoare...

Toate servite, toate împodobind frumuseţea ei fragilă...

Întinse la picioarele ei, calm şi pline de bucurie...

Delphine se bucură cu ochii înflăcăraţi...

Ca un animal puternic ce îşi veghează prada...

Marcată cu dinţii lui...

Superbă,

frumuseţe voluptoasă îngenuncheată înaintea frumuseţii fragile...

A inhalat voluptos mirosul vinului, triumfului ei...

Ca şi cum ar primi o dulce mulţumire...

A căutat în ochii palizi ai victimei cântecelul mut al plăcerii...

Şi aceea infinită şi sublimă recunostiinta...

Care se desprinde dintre pleoape ca un lung suspin.

"Hippolyte, dragă inimă, ce spui de lucrurile astea ?

Ai înţeles acum...

Că nu trebuie să oferi holocaustul sacru al primului tău trandafir...

Respiraţiei violente care ar putea să le afecteze

Săruturile mele uşoare ca lumina efemeră a licuricilor...

Ca marea mângâiere, a lacului translucid seara,

Dar acei iubiţi ai tăi îşi vor săpa şanţurile...

Ca vagoanele sau plugurile care se rup...

Ei vor trece peste tine ca o herghelie de cai.

M-am distrat atât de bine.

E atât de rece. - Mă duc să fac un duş fierbinte.

O idee minunată ! Hai să facem şi noi o baie.

Mă duc cu Francesca. - Da, vino cu mine !

Uită-te la zâmbetul de pe faţa ta. - Grăbeşte-te.

Noapte bună, Gianni.

E caldă apă ?

Aşteaptă, am să te spăl eu.

Ce bronz frumos ai.

Culoarea pielii tale e minunată.

Eşti atât de frumoasă.

Ce faci ?

Francesca.

Monica.

Eu sunt. Iartă-mă.

Nu am vrut să te trezesc. - Pleacă.

Te las să dormi liniştită, dar o să vii să mă cauţi, ai să vezi.

Lasă-mă în pace, nu te mai vreau.

Pot să o fac şi fără tine, idioato !

Nu eşti decât o fetiţă răsfăţată.

O să mergem la Roma, ne întoarcem deseară...

Spune-i D-şoarei Brille când se trezeşte.

Nu te îngrijora, e pe mâine bune.

O să-ţi cumpăr un cadou minunat, eşti fericită ?

Pa.

Copii ! Tinereţe norocoasă.

Îmi cer scuze, nu am vrut să...

Dar eşti atât de frumoasă.

Nu eşti supărată, nu-i aşa ?

Îmbracă-te...

Sau o să răceşti.

A fost atât de bine, ca un vis.

Mulţumesc.

Ce zi minunată, m-am simţit foarte bine.

Am să pun aceste cadouri sub pom.

Ne vedem la cină. - Bine, să mergem.

Pleacă, porcule ! Pleacă din casa asta !

Ce dezgustător.

Şi tu, curvă jegoasă, curvă...

Îmi provoci greaţă.

Ce s-a întâmplat ?

Curva aia...

Sub pomul de Crăciun. Nu mă părăsi.

Nu te îngrijora, sunt aici pentru tine.

Te rog, nu mă părăsi, te implor.

Am atâta nevoie de tine, ajută-mă, Monica.

Încearcă să te linişteşti.

Săraca Francesca.

Aş vrea să vorbesc cu tine, dacă nu te deranjează ?

Ce vrei ? - Să-mi cer scuze pentru ceea ce s-a întâmplat.

Nu s-a întâmplat nimic, vreau să fiu singură.

De fapt ce am făcut, am făcut dragoste cu un bărbat.

Poate că m-am regăsit din nou ? Tu erai cu Monica...

Eram singură.

Nu te apropia, şi nu o amesteca pe Monica.

Monica nu poate să-ţi de-a nimic...

Nimeni nu te va iubi cum te-am iubit eu.

Nu dau doi bani pe tine. Pleacă !

Destinul ne-a adus împreună, două femei disperate.

Îmi provoci greaţă. Pleacă !

Fă-ţi bagajele şi pleacă, sau ai să regreţi.

Nu mă cunoşti.

Nu ai mai spus asta înainte, ai venit să mă cauţi.

A fost o proastă, îmi provoci greaţă.

Nu gândeai aşa înainte ca, curva aia mică să vină.

Îţi crăp capul dacă mai vorbeşti de Monica din nou.

Uită-te la tine. Eşti o vagaboanda !

Eşti o curvă.

Curvă. Eşti o curvă !

Pleacă. - Auzi cum se ceartă.

Eşti o mucoasă rafatata.

O să mori singură. - Taci din gură, pleacă.

Sigur că am să plec, nu am să mai stau aici niciun minut.

O să te las să mori singură, O să mori singură !

Pleacă.

Pleacă.

Te-am auzit plângând noaptea trecută.

Vezi, Francesca, am înţeles o mulţime de lucruri.

Acum ştiu, te înţeleg.

E greu de explicat...

Eu nu sunt pentru tine, Nu ar fi mers niciodată.

De ce ?

Pentru că sunt diferită, nici mai bună nici mai rea...

Sunt diferită.

Îl iubesc pe Gianni, îmi pasă de el.

Vrem să ne căsătorim.

Ai milă, nu mă lăsa singură.

De Crăciun cel puţin. - Nu pot.

Trebuie să mă întorc la Roma, Gianni e foarte ocupat...

Şi vreau să plec cu el.

E mult mai bine aşa.

Nu plânge.

Voi fi mereu prietena ta.

Nu voi fi acasă de Crăciun.

Chiar că eşti o fată frumoasă.

Tatăl tău şi cu mine te iubim foarte mult, nu te vom părăsi niciodată.

Te vom proteja.

Şi ne vom asigura că vei trăi, că în poveşti, pentru totdeauna.

Nu-ţi fie frică de întuneric, sunt aici.

Te rog nu plânge.

Voi fi mereu prietena ta.

Dar trebuie să plec. Îl iubesc pe Gianni, am să mă căsătoresc cu el.

Ştiai că ai o fată frumoasă.

O expresie pură.

Eşti o fată fascinantă.

Era o mimoză aproape de casa bunicii mele...

A fost ca în poveşti.

Cu acea piele transparentă, acoperită cu greieri.

Mă făcea să vreau să mă joc în iarbă la soare.

Alo ?

Da.

E o veste minunată ! Am să-i spun imediat.

O să mori singură.

Ai văzut-o ? - Nu-i aici ?

Trebuie să o găsim înainte de miezul nopţii, unde ar putea fi ?

Caut-o în parc. - Bine.

O să mori singură.

O să mori singură.

Crăciun Fericit, Anna. - Crăciun Fericit.

Unde-i Francesca ? - Veniţi vă rog alături.

Traducere, timing, adaptare: RăduS