Original subtitles

Anterior în The Amazing Race...

Şase echipe au concurat la Palermo, Sicilia.

Jim şi Kym au sprintat şi au preluat conducerea la blocaj,

în timp ce Brooke şi Robbie s-au blocat.

La ocol, soţii dentişti şi ciclistele şi-au continuat rivalitatea,

în vreme ce Tim şi Te Jay au suferit pentru artă

şi cuplul de luptători de wrestling s-au bucurat de operă.

La sfârşit, Misti şi Jim au câştigat cea de-a patra etapă

şi Tim şi Te Jay, sosiţi pe ultimul loc, au rămas în joc.

Şase echipe rămân.

Cine va fi eliminat în continuare?

Palermo e capitala Siciliei şi casa a peste jumătate de milion de oameni.

Iar la marginea oraşului, Vila Niscemi, sediul primarului din Palermo.

Din această frumoasă vilă şase echipe îşi vor începe

următoarea etapă din The Amazing Race.

Jim şi Misti au câştigat ultima etapă

şi vor pleca primii la 6:37 am.

Malta.

Echipele trebuie să ajungă acum în statul insular Malta,

situat în centrul Mării Mediterane.

La sosire vor trebui să preia o comandă de băuturi de la The Bridge Bar

şi apoi să urce scările St. Ursula.

Urcatul acestor scări cu tava grea de băuturi poate fi dificil,

dar dacă reuşesc să le predea cavalerilor maltezi,

îşi vor primi indiciul următor.

- Nu e unde mă aşteptam. Să mergem. - Bine.

- Am câştigat patru din şapte etape. - Şi suntem gata pentru mai mult.

Gata pentru deget.

- Unde e Malta? - Nu ştiu.

Bine. Să mergem.

Malta este în Spania? În Grecia? În Italia?

Poate Malta e un stat independent.

Unde naiba e Malta?

Piciorul lui Amy nu se simte prea bine.

Am fost încântată când am aflat că vom participa la The Amazing Race.

- Şi am făcut mult exerciţiu. Prea mult. - Prea mult şi prea repede.

Doare foarte mult, dar nu voi permite să ne afecteze cursa.

- Bine, dragă, în apă. Să mergem. - Dragă, uită-te la Amy.

- Încă avem Express Pass-ul la noi. - Foarte bun când începem etapa a opta.

- Toate cele şase echipe sunt puternice. - Ne vom folosi de Express să avansăm.

Malta.

- Ce e Malta? - Nu ştiu.

Dacă am câştiga milionul, ar fi un miracol.

Să călătorim prin lume şi să fim în cursă e tot ce ne dorim acum.

Feribot, din nou?

Dinamita noastră poate că are fitilul scurt, dar suntem gata să explodăm mai departe.

- Urmează să urcăm pe feribot spre Malta. - Ne-am luat biletele şi plecăm.

Indiciul ne spune să ridicăm nişte băuturi

şi să ne întâlnim cu nişte cavaleri. Aşteptăm să vedem.

Ciclistele s-au retras şi stau iarăşi singure acolo.

- Nu ştiu de ce. - De ce sunt aşa de şirete.

Persoanele cele mai puţin preferate mie.

Nu le suport pe cicliste, nu sunt de încredere şi mă deranjează.

Fac lucrurile în felul lor şi sunt foarte puternice, vreau să scăpăm de ele.

- Vreau să le punem la Double U-turn. - Hai să mărim miza, să mai şi riscăm.

- Toată lumea trebuie să fie de acord. - Ştiu.

Până acum ne-am gândit că s-o facem numai dacă e neapărat necesar.

- Eşti de acord? - Atâta timp cât nu suntem noi, sigur.

Nu înţeleg ce tot au de împărţit.

Ceilalţi ne întrebau de ce tot stăm acolo singure.

- De ce nu staţi cu noi? - Deveneam suspicioase.

Poate că nu vrem să vorbim cu voi. Poate că avem nevoie de linişte.

Poate pentru că suntem din New York.

Cred că ar trebui să avem toţi nume de cod, nume de cod personal.

- Eu sunt Viper. - Deci nu mai sunt Robbie. Sunt Sniper.

Viper, Sniper.

- Care sunt ale voastre? - Ai putea fi Rebel.

- Nu, voi fi Molar. - Molar? Atunci eu sunt Canin.

Noi vom fi Prăjitură şi Frişcă.

Sunt chiar în spatele tău.

- Scuzaţi-ne. Taxi. - Taxi.

Taxi? Vorbiţi engleză?

Ia-o înaintea taxiului ăstuia.

Trebuie să mergem foarte repede.

Suntem într-o cursă, trebuie să mergem repede.

Haide, haide, haide.

Am început bine, prima echipă afară şi prima echipă într-un taxi.

- Facem bine, dragă. - Hei, The Bridge Bar, opreşte aici.

Bună treabă, dragă.

- Acolo, înăuntru. - Salut, prieteni.

Duceţi tăvile cu degetele aşa şi mereu deasupra umărului.

Dacă scăpaţi ceva şi se sparge, reveniţi şi v-o înlocuiesc.

Va trebui să curăţati ce cade pe jos. O să vă dau o mătură.

Astea sunt scările, dragă. Nu va fi uşor.

- Haide. - Oh, doamne. Le-au luat deja?

- Aşteaptă aici? - Grăbeşte-te, grăbeşte-te.

Sî nu ne grăbim. Încet şi cu grijă.

Dumnezeule! Ce sunt astea, cinci sute de trepte?

- Kym, încet, te rog. - Ai reuşit?

- Cum trebuie ţinută? - Nici n-am încercat s-o ţin încă.

- Încet şi cu grijă. - O ţii înaintea ta?

- Misti, am scăpat unul, sau două? - Două.

N-am reuşit nici măcar să ies pe uşă fără să le sparg, aşa că...

Stai să te ajut.

Trebuie s-o echilibrez mai întâi.

Încet şi cu grijă se câştigă cursa.

- Sunt bine, tu cum eşti? - Şi eu, dar să mergem încet.

- Oh, doamne, nu ştiu dacă o să reuşesc. - O să poţi.

- Oh, doamne. - Haide, iubito, poţi.

Încet şi cu grijă, Te Jay. Foarte încet.

Vei putea. Inspiră şi rămâi calmă.

- Nu ştiu dacă ajung. Serios. - Vei ajunge.

- Strada Ursula. - Bună treabă. Reuşim, rămâi concentrată.

O văd, aici e, Barrakka Garden.

Grozav, foarte bine.

- Unde sunt cavalerii? - Îi văd acolo.

- Oh, frumos. - Bună seara.

V-am adus băuturile.

Aşteaptă, prietenul meu. Adu-o aici.

Ce mizerie aţi făcut! Curăţaţi-o.

Faceţi curat.

- Glumeşti?! Îmi pare rău. - E în regulă.

Oh, doamne. Nu pot să cred că am ratat-o.

- O să-mi cedeze mâna. - Poţi, dragă. Haide, aproape am ajuns.

Nici măcar nu ştim unde mergem.

- Eşti bine? - Da.

Încet şi cu grijă, o poţi face.

- Hei, cât de departe e? - E acolo sus. Am dat-o în bară.

La stânga sau la dreapta?

- Le-am scăpat. - Dragă, suntem aproape ajunşi.

Sunt şi cavaleri arătoşi? Cu care să bem mai târziu?

- Stai, stai, stai. - Îmi pare rău.

Hei, aţi putea...

E greu.

Scuzaţi, scuzaţi.

- De ce mergi aşa de lent? - Ca să nu le sparg!

Alli, haide.

Spune-mi, te rog, că e aproape.

- Sunt chiar în spatele tău. - Încet şi cu grijă, să ne concentrăm.

E foarte uşor să le scapi.

- O, doamne, bate vântul. - Ai grijă.

E pe acolo, T & T?

- Credem că da. - I-am văzut pe surferi mergând pe aici.

- Bine, bine. - Mulţumesc.

Bine, de data asta vom merge lent.

Stai, Tim, aşteaptă.

- Oh, doamne! - Grijă, toată lumea, ceva a căzut.

- La naiba. - Ţi-am spus să aştepţi. Şi ai plecat.

Ia totul şi hai să alergăm înapoi.

Cavaleri maltezi, unde sunteţi? Îi văd.

Bateţi palma, cavaleri sexy.

Să ne îmbătăm.

Iată indiciul.

Echipele trebuie să meargă la debarcader la cheiul Zurrieq Valley

şi să caute după următorul indiciu.

- Hai, să mergem. - Să fugim, repede.

- Să găsim un taxi. - Taxi.

Cam bate vântul.

- La debarcader, la Zurrieq Valley. - Da, nici o problemă.

- Aţi mai putea suna un taxi? - Sună pentru voi. Sună.

N-o cred.

N-am încredere deloc în ea.

- Sună, chiar sună. - Sună.

Alli, de ce am făcut asta? Ar fi trebuit să spunem nu. La naiba.

Scuze, poţi anula cererea, nu mai au nevoie de taxi.

Dar noi avem nevoie, aşa că trebuie să ajungem cât mai repede posibil.

- Aici trebuie să avem răbdare. - Bine.

Haide. Hai! Hai! Hai!

Pune-o aici. Pe cealaltă parte.

Haide, prietene.

- Uite-l pe al vostru. - Mulţumesc.

Adam şi Bethany, Tim şi Te Jay şi fetele cu dulciurile sunt în spatele nostru.

Iubitule, ai grijă, ai grijă.

- Unde putem găsi un taxi? - Taxi.

- Nu e nimic aici. - Aşa ni se întâmplă mereu.

Foarte bine. Urmaţi-mă.

Mulţumesc.

- Ia-l. - Mulţumesc, vă mulţumesc.

Taxi e chiar aici. Mulţumesc, mulţumesc.

Vezi? Vorbeşti malteză acum.

- Sunt taxiuri pe acolo? - Nu aici. Mergeţi la staţia de autobuz.

Cu fiecare încercare e mai dificil.

Mai obositor.

Maya... De ce te-ai oprit?

Pentru că al meu cădea. N-am ştiut că eşti chiar în spatele meu.

Esti liber? Excelent.

- Ştii unde este? - Da.

Bine, du-ne acolo.

Stai, oh, dumnezeule! Uite-i cum se duc, în taxi?

- Cine au fost? - Dentiştii.

Taxi!

Mulţumesc.

Doamne, am alergat prin tot oraşul în căutarea unui taxi.

- E ceva ireal. Să vezi că suntem ultimii. - Suntem.

- Ce e aici? - Nu stiu. Haide!

- E acolo unul. Haide. - Taxi!

Mulţumesc.

Domnule, e foarte important. Putem merge la debarcader?

Nu pot să cred că am pierdut din nou tot avansul.

Bilete la Blue Grotto? Bun.

- Bun. Să aruncăm o privire. Pare frumos. - Să vedem aici?

- Ne uităm după o cutie cu indicii. - Poate că aceste coliere agăţate.

- Sunt toate cu 7:30? - Sunt trei cu 7:30 şi trei cu 07:45.

Nu putea fi şi limitatorul nostru pe aici pe undeva?

Mergem să măturăm alt pahar spart şi începem din nou. Ultima dată, sper.

Acum ştim cum trebuie echilibrate. Trebuie doar s-o repetăm.

7:30. 7:45, 7:45, 7:45. Bine, în primele trei.

E un loc bun.

Cavalerii de Malta!

Poftim. Noroc.

Mulţumesc.

Haide, haide, haide!

- Ăsta e? - Ăsta e indiciul, cred.

- Ce avem de făcut? - Mergem cu o barcă.

Da, mergem cu barca în Malta.

Unde e debarcaderul?

- 7:45. - O să dormim aici.

Nu, nu vreau să campăm iarăşi. Luaţi-vă câte o pătură.

Sunteţi gata să dormim cu şobolanii şi pisicile vagaboande?

Cred că voi lua o bancă, numai să fiu un pic deasupra şobolanilor.

Sunt gângănii peste tot.

- Aici pare confortabil. - Uită-te la saltelele noastre...

Nimic mai bun ca nişte spumă între tine şi beton.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

- Blocaj. - Cine se simte curajos?

Malta e cunoscută pentru coasta stâncoasă şi formaţiuni ca acestea,

Blue Grotto, formate de mişcările necontenite ale valurilor.

Acest blocaj impune ca echipele să coboare în rapel 20 de etaje de pe stâncă

în Blue Grotto, unde-şi vor întâlni partenerul şi vor căuta indiciul următor.

- Cine se simte albastru. - Tu.

- Tu s-o faci. - Bine.

Oh, nu.

Concentrează-te şi nu te stresa.

Ce frumos e! Bun mod de a începe ziua în Malta.

E atât de grozav!

- Cred că tu te simţi curajoasă. - Eu mă simt albastră.

Amy o va face.

- Tu! - Eu?

Brooke, este superb.

Doamne, e atât de frumos.

Apa e de un albastru incredibil, cum n-am mai văzut în viaţa mea.

Aproape că pare artificială.

- Alli, ai mai făcut coborâri? - Nu, niciodată.

- Şi tu? - Nu.

Sunt foarte bucuros că n-o fac eu. Pare foarte înalt, iar stânca aia pare mică.

E un pic înfricoşător. Probabil e mai bine c-o face Alli, mi-e teamă de înălţimi.

- Misti apare prima. - Minunat.

- E o nebunie. - Bravo, tare şi rapid. Continuă.

Haide, Alli, haide. Misti te zdrobeşte acum.

Grozav, o face perfect. Mai departe, repede, repede, repede.

Alli te ajunge din urmă. Continuă.

Misti e prima, apoi Alli e a doua. Stai, unde e Tim?

Nu mă tem de înălţimi, dar să mă las pe spate peste margine e înfricoşător.

- Tim, mai repede! - Taci.

Mai departe, mai departe. Bună treabă, dragă.

- Fetele au fost foarte rapide. - Excelent! Ai dat-o gata.

- A fost destul de grozav. - Tim, mai rapid.

Trebuie să cauţi în peşteră după următorul indiciu.

Te descurci. Bună treabă, iubito.

Când am ajuns în lagună am văzut o lumină albastră la barcă,

aşa că am înotat cât de repede am putut.

Şi când am intrat, apa a fost albastră, albastră, albastră.

Păcat că eram prea obosiţi şi încântaţi să ne întoarcem la barcă

că n-am apucat s-o vedem mai mult, dar ce am văzut a fost frumos.

- Haide, haide, haide. - Deci au terminat.

Bineînţeles. Ca întotdeauna, ciclistele sunt primele care au găsit indiciul.

Nu ratează nici măcar o dată. Sper că ne merge planul şi le întoarcem.

Sunt Tim. Şi Misti. Hai, dragă.

- Alli a plecat deja. - Continuă puternic, aproape ai ajuns.

Îndreptaţi-vă la biserica St. Scholastica.

Echipele trebuie să ajungă la biserica St. Scholastica

şi mănăstirea maicilor benedictine din Birgu.

Ajunşi acolo, vor trebui să caute indiciul următor

pe Triq Antika.

Să mergem. Trebuie să ne întoarcem la plajă. Bună treabă, fată.

A fost greu, dar fantastic. Sunt împrospătată, mi-am făcut baia azi.

Bună treabă, dragă.

Acolo e Bethany.

Desigur că Bethany e prima. E cea mai bună dintre cei doi.

- Haide, Rob! - Încerc.

Haide, Amy!

Mă aşteptam ca Robbie să fie mai rapid, dar m-am bucurat pentru Bethany...

Ajunge-i, Amy.

Haide, Amy.

- Aşa da... - Excelent făcut.

Rob şi Bethany sunt deja jos. Amy acum coboară.

Eşti bine, Amy.

Kym şi Alli, noile lidere ale cursei, se îndreaptă spre ocol.

Distracţie, Phil!

Taxi! Haide, Alli.

- Acolo sunt. - Tim, pe aici.

Biserica St. Scholastica.

Suntem convinşi că limitatorul de viteză va fi la biserică.

Trebuie să-l finalizăm în avansul pe care-l avem.

Haide, dragă. Bună treabă, iubito.

- Du-te, du-te, du-te. - Haide, Amy.

Hai, iubitule, continuă. Ea e departe deja.

Bună treabă, dragă.

- Haide, Amy. - Haide, Rob.

Se întoarce.

Deja se întoarce. Ce nebunie.

- Forţează, iubito. - Bethany e ca şi Terminator.

Are un singur braţ şi distruge toate sarcinile.

Picioarele îi sunt ca şi elicea unei bărci.

- Bună treabă. - Bună treabă, Bethany.

- Cum e posibil? - A fost distractiv.

Haide, Amy!

Haide, Rob!

A fost o zi încurajatoare, lipsa braţului nu mă opreşte să fac blocajele.

Ultimele mişcări, mai greu, mai greu.

Rob a fost în faţa mea, dar am reuşit să-l întrec şi am fost prima la barcă.

Cred că luptătorii nu sunt înotători prea buni.

Amy te-a bătut la înot, cum se poate?

- L-am întrecut pe Rob la înot. - Muşchii se scufundă.

Trebuie să mergem repede, cât mai repede posibil, vă rog.

Chiar acolo!

Bine ascuns. "Steag" sau "strălucire"?

Echipele trebuie să decidă orbeşte pe care sarcină s-o aleagă.

Acest ocol le oferă echipelor ocazia să se întoarcă în timp

şi să-şi încerce puterile ca şi cavaleri maltezi.

- Nu există informaţii suplimentare. - Steag... le aflăm când ajungem acolo.

Puteam alege "steag" sau "strălucire", fără alte detalii, trebuia să alegem.

Fără să ştim cum am putea alege, aşa că a trebuit să ne bazăm pe instinct.

- Hai la steag, să vedem ce se întâmplă. - Haide.

Gostra e un vechi joc maltez din perioada medievală.

Steag prevede că echipele să apuce un steag din capătul unui stâlp alunecos.

Uşor de zis, greu de făcut.

Un membru al echipei trebuie să ia steagul galben, iar celălalt steagul roşu.

Când ambele steaguri au fost recuperate, îşi vor primi indiciul următor.

- Acum îl unge. - Oh, ne descurcăm.

Ne putem descurca, fată. Suntem bune la echilibru.

- Uite, fetele sunt acolo. - Da, sunt acolo jos.

- Sunt acolo jos. Le-am văzut. - Aşa e, aşa e.

Alli, o poţi face.

Ai făcut-o!

Se poate face. Du-te, fată, o poţi face.

Du-te, fată, o poţi face. Fă-o.

Nu te mai gândi, du-te.

Avem ceva de făcut pe aia. Uită-te, e dificil. La naiba.

- O putem face, avem un echilibru bun. - Ai văzut limitatorul?

Am mers acolo, ne-am echipat,

dar brusc am zis: "stai, unde e locul de decis ocolul?"

Credem că ne lipseşte o hârtie, dar...

La naiba, ce s-a întâmplat? Am zis: Tim, cred că am ratat un indiciu.

Ne-am întors şi într-un minut am găsit acea alee micuţă.

Şi hei, acolo era şi limitatorul nostru.

Limitatorul de viteză le cere să picteze crucea malteză pe un scut.

Odată ce cavalerul consideră că a fost pictată corect, îşi pot continua cursa.

- Pictaţi crucea malteză pe două scuturi. - Vom fi bine.

- O să fie greu. - Eşti agitat şi nu gândeşti limpede...

Apoi realizezi că e un ocol. Unde e informaţia despre cea de-a doua probă?

Era un ocol, dar nu spune nimic mai mult.

Să ne întoarcem să-l citim.

- Nu mai e nimic aici. - Aveam o problemă mare.

- Cred că e o greşeală fatală. - Al lor e altfel. E în altă parte?

N-am dat de instrucţiuni, am venit aici. N-am ajuns la locul de decis la ocol.

Deci aici greşim.

- Cel puţin ştim că nu vrem acea probă. - Da.

- Sunt deja îngrozită de înălţimi... - Nu te uita în jos, doar fugi repede.

Nu vrei să renunţi. Du-te.

Du-te. Poţi s-o faci, fă-o.

N-o laşi pe cea cu frica de înălţimi la acel steag. N-a fost o mişcare prea bună.

Atunci ce vrei să faci? Să schimbăm?

Bine, hai să mergem.

- Îmi pare rău. - L-ai avut pe cel greu şi eu pe cel usor.

- Crezi că e pe aici? - Nu ştiu.

- Jim, l-aţi găsit? - Nu.

- Ne întoarcem imediat. - Sunt Maya şi Amy.

- Băieţi, unde mergem? - Nu ştim.

- Aici este, oameni buni. - Da, aici.

- Ocol. - Ocol. Dar într-o altă ordine.

- Steag sau strălucire. - Strălucire. Mergeţi la Gate of Provence.

- Deocamdată alegem strălucire. - Strălucire.

Pentru steag, urmaţi calea marcată.

Cel mai imposibil ocol din istorie.

Aici! Oh, doamne.

Vino, Te Jay, trebuie să o facem repede.

Acum desenăm crucea dintr-un şablon şi apoi va trebui să vopsim.

Oh, la naiba. Deja pictezi?

- M-am săturat să tot fim ultimii. - Chiar acolo.

- Ce părere ai? - Facem strălucire.

- Gate of Provence, acolo e. - Perfect.

Strălucire cere ca coechipierii să se lustruiască reciproc după metoda veche.

Când cavalerii cred că au armurile strălucitoare, le vor da indiciul următor.

Lustruieşti armura purtată de celălalt. Alli, apuc-o. Sau îi dau drumul.

- Va fi dificil şi va dura mult. - Ia coiful.

- Ăsta sigur va fi ocolul mai lung. - Ăsta e adevărat?

- Nu apăsa prea tare pe capul meu. - Îmi pare rău, dar trebuie să suporţi.

- Spune-mi dacă te doare? - Asta-i ridicol.

- Bună. - Bună ziua.

Avem ceva folositor la îndemâna, vom folosi Express Pass-ul la acest ocol.

Pare amuzant, aş fi vrut să facem asa ceva.

E foarte distractiv.

Mergeţi la următorul pit stop.

Malta e localizată strategic în mijlocul Mării Mediterane,

fiind locul ideal pentru o fortăreaţă militară.

Cunoscută ca şi insula fortăreaţă, conţine zeci de astfel de forturi.

Construit în secolul al XVIII-lea, Fort Manoel e pit stop-ul acestei etape.

Ultima echipă ajunsă aici poate fi eliminată.

Deci trebuie să luăm un taxi şi să mergem la Fort Manoel.

Sperăm că mai sunt două echipe în urmă, luptătorii şi fetele cu dulciurile.

Şi ocolul cu săritura de pe stâlp pare ceva realizabil pentru noi.

- Da, suntem deja echipaţi. - E o chestie de echilibru.

Gata? Al tău arată bine.

- Spune da. Suntem gata. - Haide.

Mulţumesc.

Ocol. Ştim deja ce vom încerca.

Haide. Ai grijă.

Mai e o echipă în urma noastră.

Asta-i strălucire? Ce este? Steag sau strălucire?

- Oh, dumnezeul meu! - Steag.

- Fetele cu dulciurile. - Bine, gata?

Voi încerca să-l iau pe cel roşu.

Nu te opri, nu te opri. Te-ai oprit, Tim.

- E unsuroasă. - Grăbeşte-te.

Oh, doamne.

- Du-te tu prima, nu pot alerga. - Trebuie să fugi, altfel nu ai şanse.

- Oh, doamne. - Poţi reuşi! Sari şi ia-l.

Stai, acum eu trebuie să iau roşu? E al naibii de departe.

- Nu pot, nu pot. Nu pot fizic. - Nu poţi fugi?

Nu cât să rămân sus pe stâlp.

- Dar alergai. Am alergat până aici. - Vrei să schimbăm?

Din cauza accidentării, alerg suficient cât pentru cursă...

dar nu pe un buştean unsuros. Ştiam că nu era proba potrivită.

- Pleacă. Merg la celălalt. - Schimbăm. Nu poate fugi pe stâlp.

Este oribil.

Mama mă punea să lustruiesc argintăria când eram mică, şi dura la nesfârşit.

Şi nu era ruginită.

- Face mişcări circulare, îmi spui? - Mişcări scurte înainte şi înapoi.

- Noi lustruim dinţi în fiecare zi? - Dar nu în stilul ăsta.

Nu. Nu chiar aşa de agresiv.

Dacă am face-o aşa, n-am mai avea pacienţi.

De aceea se tem oamenii de dentişti.

- Vrei să schimbăm? Dacă vrei, spune-mi. - Tu ce crezi?

Nu cred că ar trebui, au spus că era foarte greu.

Abia acum au ajuns, Kym.

Suntem atât de mult în urmă.

De fapt, nu suntem în urmă deloc. Suntem înaintea lor şi T & T.

- Deci suntem înaintea a două echipe. - Nu discutăm de alţii. Facem ce e de făcut.

- Trebuie s-o facem bine, Amy. - Da.

- Uită-te la steagul roşu şi sari. - E mult mai departe decât cel galben.

Bine, dar pierzi prea mult timp. Termină.

Steagul roşu, steagul roşu, da, da, da.

- Tim, nu te opreşti, trebuie să fugi. - E foarte dificil.

Fort Manoel.

Uite-l pe Phil. Haide, dragă.

- Bine aţi venit în Malta. - Mulţumesc.

Ce fel de pasăre e?

E şoimul maltez, şi se foloseste pentru vânătoare.

Adam şi Bethany, sunt foarte bucuros să vă spun că sunteţi echipa numărul unu.

Aţi câştigat fiecare câte zece mii de dolari.

Bună treabă, dragă.

Călătoria prin lume ca şi proaspăt căsătoriţi a fost incredibilă.

Şi sunt foarte recunoscătoare pentru tot ce am reuşit să facem împreună.

- Bună echipă, nu? - Trebuie să fie foarte mândră de el.

- Foarte mândră, uită-te la ochii lor. - Suntem îndrăgostiţi.

Arată bine.

Sper că are chimicale acide care să ajute la eliminarea ruginii.

E ca pasta de dinţi.

- Te-ai prins? - Da.

Mai abrazivă, apoi medie şi apoi fină.

Cred că suntem gata pentru evaluare.

- Doamne, ne face praf. - Aproape gata, cred că în 5 minute plecăm.

E groaznic, unul din cele mai oribile lucruri ce le-am făcut vreodată.

- Nu mai fi atât de negativă tot timpul. - Dumnezeule... taci.

Vreo s-o încercăm pe cealaltă?

Da sau nu? Tu decizi. Pe care vrei s-o facem?

Vrei să încercăm celălalt ocol?

- Cred că-l putem face. Ce crezi? - Da.

- Vrei să încercăm? - Da.

- De-aia te-am întrebat. Eram plecaţi deja. - Nu-i atât de uşor să iei asemenea decizie.

- Brooke şi Robbie au plecat? - Da. Asta nu-i bine.

- Să ne verifice şi să ne spună cum stăm. - În regulă.

Juriu.

Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc...

Mergeţi la următorul pit stop.

- E aşa de departe, Te Jay. - Consideră că e un milion de dolari pe el.

Nu pot.

Te porţi ca un copil. Vine cineva!

Putem s-o facem.

- Oh, trebuie să fugi! - Am încercat deja de douăzeci de ori.

- N-o să reuşesc niciodată aşa ceva. - Putem încerca şi dacă nu, ne întoarcem.

E o veste bună că a mai venit o echipă. Ceilalţi se pare că încă fac "luciu".

Concurăm probabil pentru ultimul loc, dar Tim va reuşi de data asta.

Va lua steagul şi ne vom continua ziua ca şi cum nimic nu s-a întâmplat.

Cine mai inventează astfel de sport?

Oh, fundul meu. Doamne, mi-am rupt fundul.

Dacă e posibil. Cu asta îmi câştig existenţa.

- Pot să încerc în ăştia? - Da.

- Te dai bătut? - Nu mai vorbi aşa cu mine. Termină!

- Am terminat-o. - Grozav, îmi spune mie, dar renunţă el.

N-o să-l putem lua niciodată pe cel roşu.

Perfect, plecăm şi probabil ei îl vor lua, iar noi vom fi ultimii.

- Aşa să fie. Să mergem. Hai, Rob. - Am încercat, am pierdut vreo 30 minute.

Cele trei echipe vor fi gata primele, dar sperăm că Tim şi Te Jay nu reuşesc.

Superb.

- Juriu? - Lustruit mai mult, vă rog.

- E ridicol. - E groaznic.

Arăţi minunat şi cred că suntem bine. Juriu?

- Vor avea nevoie de ochelari de soare. - Suntem tare strălucitoare.

Mai lustruiţi, vă rog.

- Mai trebuie lustruit. - Bine.

- Mai e o pată aici pe care n-o ajung. - Curăţ-o cu unghia dacă trebuie.

- Am reuşit, în sfârşit. - Haide.

- Mulţumesc. - Ciclistele au reuşit.

Acum ies.

Misti şi Jim, încă nu a trebuit să vă folosiţi "Salvarea".

Sunteţi dentiştii cu dinţii strălucitori.

Ne convine. O acceptăm.

- Poţi să-mi dai una din alea? - Da.

- Minunat. - Ca şi fundul unui bebeluş.

Cavalerii în armuri strălucitoare aşteaptă.

- Da. - Bună treabă.

Mergeţi la următorul pit stop.

Partea asta din Amazing Race nu este uimitoare.

Da, da. Viteză bună.

Ştiu cât e de supărător să mă vezi, pentru mine e de o mie de ori mai mult.

Treci acolo.

O să-ţi aminteşti de asta şi...

Rapid, tot înainte.

Singura speranţă e ca altcineva să fie aşa de lent la cealaltă probă...

Nu ştiu ce să mai fac. Suntem aşa de în urmă, dacă nu reuşesc s-a terminat.

Nu mai putem schimba. E prea târziu. Trebuie să reuşesc.

- Fugi! Te gândeşti prea mult. - Nu mai striga la mine.

- Pierdem timpul. Am putea pleca. - Tremur acum.

Ştiu. Atunci hai s-o facem pe cealaltă. Schimbăm.

O să schimbăm.

Suntem aşa mult în urmă.

- Mai sunt patru etape, sunteţi bine? - Devine tot mai greu, dar...

- Vă par dure, domnule? - Nu.

- Serios? - Îi arăţi braţul, poate se răzgândeşte?

Da? Ce crezi?

Ai avea nevoie de nişte lecţii de la mine.

Mai mult lustruit, vă rog.

- La ambele? - Da.

Intrarea e pe aici.

Au schimbat, dumnezeule.

Nici nu-ţi pot spune cât de bine mă simt acum.

- Să vedem dacă e mai uşor. - N-am avut de ales, celălalt era imposibil.

E în regulă, fă-l bine.

Nu fi prost.

Oh, Phil!

- Amy şi Maya... - Da?

Uite-o. Are atâta energie, deşi etapa e gata, vrea să mai facă câteva ture.

- Cât ture o să mai faci? - Doar una singură.

A vrut să sare peste un gard în insulele Shetland.

Asta e de la zahăr? De la ce este?

E dată de viaţă. Iubesc viata, Phil, chiar o ador, îmi place, Phil.

Oh, doamne, iubesc The Amazing Race!

Scuze, ce înţep?

- Urechea. - Îmi pare rău.

E obositor, dar se poate face.

Permiteţi-mi să vă spun pentru început că bronzul şi costumele vă arată grozav.

Repede, repede, putem reuşi.

Luptătorii tocmai au terminat, aşa că acum suntem oficial ultimii.

Îi putem bate. Freacă mai dur.

- Taxi. - Taxi.

Nu, nu, e foarte important. Vă plătim mai mult.

- Am rucsacii. - Ce?

- Am rucsacii în maşină. - E o altă echipă?

- Rucsacii lui Tim şi Te Jay. - Oh, doamne!

Suportă durerea, eu aşa fac, forţez.

Încă credem că avem şanse, nu renunţăm. Te Jay freacă cât de tare poate.

Avem nevoie de un taxi!

De fiecare e taxiul, nu mai suport. Să vezi că suntem ultimii din cauza asta.

Dacă terminăm, taxiul ne aşteaptă, iar ei încă caută. Aşa am putea avansa.

- Vor termina în cincisprezece minute. - Ne-aţi putea chema un taxi?

I-ai putea spune, te rog, să se grăbească?

- Vor apărea în orice moment. - Bun, şi dacă apar, apar...

Mulţumesc.

Taxi?

- Haide. - Rapid, vă rugăm. Cât mai repede posibil.

- Grăbeşte-te. - Au zis că mai avem şanse.

Te rog, domnule, cât de repede poţi.

- Dacă ar apărea chiar acum? - Am fi pierduţi.

- Nu s-a sfârşit până... - Da, nu-i gata până nu suntem pe covoraş.

- Bine aţi venit în Malta. - Mulţumesc.

- Pe ce loc aţi ajuns? - Credem că pe locul cinci.

Ce-ar fi să-mi spui cu pectoralii?

- Unu, doi, trei, patru, cinci. Şase? - Ăla era pentru tine.

E prima dată când spun unei echipe pe ce loc e folosindu-mi pectoralii.

Sunteţi nişte luptători.

- Bine aţi venit în Malta. - Mulţumesc.

Tim şi Te Jay, îmi pare rău să vă spun că sunteţi ultima echipă ajunsă.

Ştim.

Şi, din păcate, după opt etape în The Amazing Race, aţi fost eliminaţi.

Cu siguranţă că ne-am depăşit propriile aşteptări.

Vor fi nişte poveşti minunate de împărtăşit cu cei de acasă.

Şi sper că mama mea va înţelege că suntem iubiţi, nu colegi de cameră.

Şi ne acceptă aşa cum suntem de fapt. Cred că am făcut mândră echipa violet.

Şi eu tot aşa cred.