Original subtitles

Anterior în The Amazing Race...

Patru echipe au concurat la Manila,

capitala Filipinelor.

Misti a fost copleşită de privelişti.

La ocol, Brooke şi Robbie au înfruntat valurile

şi au preluat rapid conducerea.

Între timp, Jim a avut parte de ghinion.

Wrestlerii profesionişti au rămas blocaţi în noroi

în vreme ce dentiştii le-au întrecut pe cercetătoare

şi au obţinut a cincea lor victorie.

Între timp, în a doua cursă de alergare,

Brooke şi Robbie au fost cei care au pierdut,

dar au rămas în joc.

Şi în această seară, patru echipe se luptă pentru un loc în finală.

Cine va reuşi

şi cine va fi eliminat în continuare?

Filipinele sunt formate din mii de insule,

inclusiv cea mai mare dintre ele, Luzon,

gazda capitalei înfloritoare Manila.

Cu toate acestea, cea mai mare parte a ţării este teren agricol.

Astăzi, patru echipe vor porni de pe aceste câmpuri de orez

în etapa următoare din The Amazing Race.

În ultima etapă am călcat pe ceva

şi m-am întepat.

Momentul e foarte prost,

dar e unul din acele lucruri care mă va face să forţez şi mai mult

pentru a ajunge printre finalişti.

Haide.

Călătoriţi cu jeepney-ul la parcul Rajah Sulayman din Manila.

Echipele trebuie să meargă acum la parcul Rajah Sulayman,

unde-şi vor găsi indiciul următor.

- Vino pe aici. Grăbeşte-te. - Unde găsim un jeepney?

Spune că la staţia Paliparan.

- Unde? - La staţia Paliparan.

Întreabă-l pe tipul ăsta.

Vorbiţi engleză?

Nu vorbeşte engleză.

Vorbeşte careva engleză?

Nu. Nu.

Vorbiţi engleză?

Da?

Puteţi veni aici?

Asta chiar e prima etapă,

în care am putea fi ameninţaţi cu eliminarea, în întreaga cursă.

Până acum am avut "Salvarea". Etapa a zecea a fost non-eliminatorie.

Deci, trebuie doar să evităm să luăm decizii proaste,

aşa cum am făcut în etapele noastre mai slabe.

Jim, în direcţia asta.

Da, mergem cu jeepney.

Va trebui să luaţi un jeepney de la staţia Paliparan

şi să schimbati cu alt jeepney la statia Baclaran.

Suntem cele subestimate dar care ajung până la final.

Dentiştii au dominat cursa asta,

dar nu văd nici un motiv pentru care nu i-am putea învinge.

Ăla e un jeepney?

Cred că ne este menit să fim aici, ca în povestea lui David şi Goliat...

Noi suntem.

Unde e staţia asta?

Trebuie să căutăm în direcţia asta.

Ştiu, dar vreau să văd ce fac fetele.

Paliparan? Pe aici?

Bine.

- Urcă? - Da.

- Vom merge cu ele. - Bine.

Ştii cât e de departe?

Treizeci, patruzeci minute?

- Până la staţie? - Bine, bine.

Hei, putem merge împreună?

- Mai este loc. - Mulţumesc.

Un dolar întreg.

Un dolar. Să mergem!

Jeepney. Nu-ţi place jeepney?

Rajah Sulayman?

Etapa a unsprezecea e ultima etapă care hotărăşte

dacă ajungi sau nu în finală

şi îti dă şansa la un milion de dolari

şi de a câştiga The Amazing Race.

Mergem pe partea cealaltă?

Pe cealaltă parte?

Credinţa noastră în Isus ne face să fim ceea ce suntem.

Aşa că am concurat la potenţialul nostru maxim,

pentru că aşa ni se cere.

Rajah Sulayman Park? Bun.

Să mergem.

Vom încerca s-o facem corect şi iubindu-ne între noi.

Am văzut alte echipe mergând în direcţia opusă.

Aşa că s-ar putea să le ia mai mult să ajungă unde trebuie.

Uită-te acolo. Mai avem loc?

Da, vino, dragă.

Să ajungem în finală! Ăsta a fost scopul nostru.

Asta am vrut, pentru asta suntem aici.

Nu merg unde trebuie să ajungem, dragă.

La naiba.

E înfricoşător să porneşti în cea mai importantă etapă cu limitatorul,

dar ştiu că putem reuşi.

Rajah Sulayman Park?

Pe cealaltă parte.

Contează de pe care parte a drumului urci în jeepney,

pentru că opresc

în locuri diferite.

Trebuie să mergem cu jeepney la parcul Rajah Sulayman.

E foarte important să urci în cel care merge in direcţia bună,

pentru că toate parcurg o buclă.

Şi se întorc înapoi, şi înapoi...

- Ne poate lăsa la parc? - Da.

Mulţumesc mult.

Sper că toată lumea a plecat în direcţia aia.

Pentru că e ruta mai lungă pentru a ajunge.

Asta e tot ce putem spera, şi că avem un şofer grozav.

Unde mergem?

Ne îndreptăm spre statia Paliparan de unde va trebui să luăm alt jeepney.

Iar apoi să schimbăm cu alt jeepney.

Facem o călătorie în jeepney cu două schimbări.

Trebuie să ne asigurăm că luăm deciziile potrivite,

că nu ne rătăcim şi că ne citim corect indiciile.

Ne hidratăm...

E cald aici în Filipine.

Spune să călătorim cu jeepney la parcul Rajah Sulayman în Manila.

Uite, şi în New York se joacă aşa copiii, în pielea goală.

Destul de ciudat.

Mie-mi arată a parc.

Aici este, dragă.

Uite-i pe luptători.

- Da! - E aiurea, dar...

Suntem primii aici.

Ocol, "asta" sau "aia"?

Oh, doamne!

Nu există cale să ştim care cum este.

- Bine, "asta". - "Asta".

Vom face "asta".

O nebunie.

S-a simţit grozav să fim primii. E bine să ştii că eşti în direcţia bună.

Ştii unde e Pedro Gil Street şi Pilar Hidalgo?

Mergem pe acolo?

Nu-l întrebi unde e şi cealaltă, pentru orice eventualitate?

- Malvar... Pe acolo? - Bine.

- Bine. - Mulţumesc.

Schimbăm la aia.

Mulţumesc.

- Acolo e? - Aici, dragă!

Limitatorul de viteză.

Robbie şi Brooke trebuie să ajungă la malul mării în Manila

şi să ajute vânzătorul ambulant să-şi înlocuiască padyak-ul defect.

După ce au transferat toate bunurile pe altul nou,

îşi vor putea continua cursa cu celelalte echipe.

Uită-te la noi. Arătăm bine.

Să văd câte indicii mai sunt. Se pare că sunt toate aici.

Am fost tare fericiţi că jeepney-ul ne-a adus în direcţia cea bună

şi ne-a salvat o mulţime de timp.

Să sperăm că terminăm "limitatorul" şi ne întoarcem înaintea celorlalţi.

Trebuie să-l conduci, dragă.

Hei, domnule.

- Transferăm totul aici. - Ăsta, aici?

Trebuia să dăm jos totul de acolo şi să-l încărcăm pe al nostru,

şi să ne asigurăm că totul e bine fixat.

Ăsta va fi un "limitator" lung.

De fapt, nu cred că va dura deloc mult.

Suntem aici de doar un minut.

Fii optimistă. Facem bine.

- Am salvat ceva timp. - Da, cred că da.

Cred că am făcut o mişcare inteligentă.

- Şi eu. - Am recuperat ceva timp.

Şi ar trebui să fim înaintea lui Adam şi Bethany şi Robbie şi Brooke.

Da.

Şi, deci, ce căutăm?

Ar trebui să fie un indiciu la următorul colţ.

Cred că vom juca baschet.

Poate că vom juca baschet.

Aici este, dragă.

Bine.

Baschetul a fost introdus în Filipine de către YMCA,

iar acum se joacă la aproape fiecare colţ.

"Asta" le cere echipelor să dea la coş trecând de apărarea unei echipe locale.

După ce au marcat cel puţin 21 de puncte

arbitrul le va da indiciul următor.

Dăm la coş.

Va trebui să pasăm bine.

Au numele noastre, dragă.

Coş de pe teren, două puncte. Pentru coş de trei puncte se dă o aruncare liberă.

- Bine. - Să jucăm.

Îmi pare rău, dragă.

Joc.

Coş. Două puncte.

Bine.

Stai, nu pot s-o scot. Nu pot s-o scot.

Vreau să le scoatem în ordine.

Trebuie desfăcut ceva acolo.

E stresant când ai ceva de făcut ce alţii nu au.

Limitatorul de viteză.

Le pun pe astea două aşa şi mai vine unul deasupra?

Nu.

- Nu ştiu. - Erau cum le-am aşezat eu.

Brooke se pierde cu firea. Şi dacă aş face-o şi eu, n-am putea câştiga cursa.

Trebuie să legăm totul cum a fost?

E aceeaşi frânghie, dar nu ştiu dacă trebuie s-o folosim. Nu ştiu.

Aveţi nevoie de benzină?

- Oh, nu. - Nu!

- Măcar să nu rămânem fără. - Da, mai bine decât fără.

Bine.

Uitaţi-vă ce scrie pe pompă...

Scrie "Re-Phil".

Scrie RePhil.

E un semn bun, prieteni.

Pasează. Pasează.

Bună treabă, dragă. Bună treabă!

Am avut de înscris 21 de puncte împotriva altor doi jucători.

Bună treabă, dragă.

Mă simt ca Shaq.

Mi-am făcut aruncările de două puncte, apoi aruncările libere...

Nimic, nimic şi nimic...

Nu reuşesc nici o aruncare liberă. Nu ca Shaq.

- E strâns? - Da.

- Da? - Da.

Ai reuşit acum?

Bicicleta era stricată, aşa că a trebuit să mutăm toate lucrurile

şi să ne asigurăm că nu vor cădea, ca el să le poată livra.

Încă avem un avantaj imens.

Bine. Poţi să încerci?

Ne-a luat câteva minute. Dar am făcut-o praf.

Da.

Nimic nu cade.

Mulţumesc, mulţumesc foarte mult! Limitator de viteză - făcut.

Când ne-am întors, aveam acelaşi număr de indicii în cutie,

ceea ce a fost... oh, doamne... uimitor.

Facem "asta".

Mergeţi la intersecţia dintre Bocobo şi Malvar.

Ai văzut, am venit pe ruta corectă.

Misti şi cu mine am mai luat decizii greşite cu direcţiile,

dar călătorind cu fetele de zahăr şi inteligenţa noastră cumulată...

Avem cele mai bune aptitudini din acest jeepney.

E mai multă inteligenţă în acest jeepney decât oriunde în altă parte.

Sperăm că vom fi la pit stop înainte ca ei să ajungă la Rajah Sulayman.

Unde este Rajah Sulayman Park?

În direcţia aia?

Mergem în direcţia greşită.

Trebuie să coborâm.

Unde este Rajah Sulayman Park?

În direcţia aia?

Pentru Manila se merge încolo. Trebuie să coborâm?

Credeţi că merită riscul?

Ce risc?

Mergem în direcţia opusă faţă de unde avem nevoie.

E la vreo oră în direcţia aia.

Are vreun sens?

Da. E o surpriză.

Dar cum este, aşa este.

Deci trebuie să traversăm pe partea cealaltă?

Şi să luăm un jeepney în direcţia aia.

E stresant ca naiba.

- Îmi pare rău. - E în regulă.

- Îmi pare rău, dragă. - E în regulă.

Uneori mă agit pentru faptul că n-aş putea

să fac o probă cu o singură mână.

Nu vreau să-l dezamăgesc pe Adam şi să fiu veriga slabă.

Bună treabă, dragă.

Poţi. Poţi.

Îmi place să fac ocolurile pentru că le facem împreună.

Şi avem idei de muncă în echipă pentru cum s-o facem cel mai bine.

Bună treabă, iubitule.

Dacă reuşeşti o aruncare liberă,

s-a încheiat jocul...

Aruncare liberă pentru a termina jocul.

Am nevoie de puterea ta, Shaq.

Da!

Bună treabă, dragă!

Mulţumesc, domnule.

Mergeţi la intersecţia străzilor St. Cristo şi St. Nicolas

la Divisoria Market şi căutaţi un jeepney marcat.

Un jeepney marcat.

Bine pasat, dragă.

Să-l întrebăm pe tipul cu mango.

Căutăm piaţa Divisoria.

Acolo?

Au apărut luptătorii.

Probabil că au terminat deja limitatorul de viteză.

Trebuie să ne grăbim la acea piaţă.

Ei sunt rivalii noştri? Voi doi?

- O să iasă urât. - Hai s-o facem.

Haide.

Am jucat ani de zile baschet, în copilărie.

Aşa că era o nebunie că am ales-o pe cea cu baschetul.

Dragă, dragă, fac o aruncare liberă.

Nu. O să te blocheze.

Vă place?

Oh, la naiba.

Au trecut zece ani de când n-am mai pus mâna pe mingea de baschet.

Eram un pic ruginită la început.

Eşti gata?

Vrei ceva?

- Nu. - La naiba.

Acolo e. Acolo, în faţă.

Chiar aici.

- Ocol. - "Asta" sau "aia".

Voi ce faceţi?

Ce e mai aproape.

- Care dintre astea e mai aproape? - Ai grijă, Misti.

Unde este Pilar Hidalgo?

Cât e de departe?

O singură stradă în direcţia asta.

Aproape că ne-a lovit maşina.

- Ai indiciul, sau nu? - Ştiu că e undeva pe aici.

- L-am băgat în borsetă. - Ai verificat toate buzunarele?

Oh, doamne, nu-mi place că pierdem indiciul.

Aruncă la nimereală. Trebuie să ajungem la 21.

Aici, aici, aici.

Dragă!

Aruncă doar.

Fault.

Haide, m-a lovit în ochi!

M-a lovit în ochi.

Ţine-o tot aşa.

Era în elementul ei.

Aşa că, să i le arunc lui Brooke a fost mişcarea cea mai inteligentă.

Până la victorie.

Tot aşa...

E ca Michael Jordan.

Nici un "limitator de viteză" nu ne poate opri.

Ai reuşit. La naiba.

Mulţumesc.

Găsiţi jeepney-ul marcat.

Vă mulţumim!

Taxi!

Bună treabă, dragă. O să reuşim.

Aici este! Aici.

- Le-ai văzut? - Da, mulţumesc.

Bicicleta e cel mai eficient mijloc de transport din lume.

"Aia" impune ca echipele să fie conducător şi pasager,

în timp ce conduc prin cartier.

Echipele trebuie să se alăture taximetriştilor locali

şi să conducă un padyak pe acest traseu.

Dacă termină patru ture sub 17 minute şi 55 secunde,

îşi vor primi indiciul următor.

- Bun. Hai să încercăm. - Bine.

- Ăsta e un padyak? - Aşa cred.

Oh, omule...

Vrei să merg eu primul?

Cred că da. Piciorul meu...

Va trebui să pedalezi cu vârful.

Cursa începe la fluierul meu.

Pe unde merg?

Drept, drept, drept. Se vede marcajul.

Oh, doamne.

Ce naiba e asta?

Trebuia să facem fiecare două ture în jurul circuitului marcat.

Şi trebuiau făcute în 17 minute şi 55 secunde.

Jim a încercat să ne aducă un avans.

Nu împotriva lui Maya şi Amy, dar pentru a câştiga timp

din cauza piciorului meu.

- E greu. - Dumnezeule.

Atenţie!

Feriţi-vă, feriţi-vă, feriţi-vă!

Virează la dreapta, la dreapta, la dreapta.

- Ştiu. - Îmi pare rău.

- Virează la dreapta. - Încerc.

- Bine. - Nu se întoarce.

Nici frâna nu funcţionează prea bine.

Nu e cel mai rapid lucru din lume, dar ne mişcăm.

E un pic ciudat să mergi cu bicicleta pe aceste străzi, asta-i clar.

Scuze pentru denivelări.

După atâta mers cu bicicleta la lucru, Amy...

Da. Se merită acum.

Pedalatul şi condusul sunt foarte interesante, dar avansăm.

Aici este. Divisoria Market.

Mulţumesc.

Jeepney-ul marcat.

Oh, doamne. O piaţă nebună.

- Vezi numele străzii pe undeva? - Nu.

Numele străzii. Numele străzii.

Trebuia să ştim două străzi, dar ştiam doar una.

Ştim una, asta e bine.

Mi-am amintit că trebuie să fie strada Nicol sau Nicolas.

Dar nu ştiam cu ce se intersecta.

Ne lipseşte indiciul.

Deci mergem la încercare, jeepney-ul marcat pe strada Nicol.

Ne puteţi ajuta?

Ştii unde e strada Nicol?

- Strada St. Nicolas? - Da.

Bine. Mulţumesc.

Am nevoie de aer... o să vomit.

Puteţi porni aerul condiţionat, vă rog?

O să vomit.

Butonul ăla? Porniţi-l.

Puteţi să-l porniţi.

Nu, nu, nu.

Bine. Trebuie să virezi la dreapta.

La o parte, atenţie, atenţie.

Atenţie!

Oh, doamne!

Jim se plângea deja cât de greu era la virat,

dar bicicleta nu avea nici frâne obişnuite.

Practic, apăsai tija metalică peste cauciuc ca să frânezi.

Şi dacă aşa nu era suficient, apăsai cu pantofii pe roată.

Ce?

Suntem aproape ajunşi.

Aproape de locul de odihnă.

Să schimbăm.

Schimbăm.

Încerc să frânez.

Porneşte.

Poţi s-o faci.

Doar să nu loveşti pe cineva.

Bună treabă, Amy.

Trebuie s-o conduci.

Direcţia e foarte slăbită.

Da. N-o prea poţi conduce.

Nu se conduce prea bine.

Dragă, te descurci foarte bine.

Dumnezeule, ce greu eşti!

Am un băiat greu aici.

Durerea e temporară. Continuă să forţezi.

Te descurci foarte bine, dragă. Te descurci de minune.

O poţi depăşi. Depăşeşte-o pe Misti.

Încerc să controlez direcţia.

Poţi s-o faci, iubito, continuă.

Un pic spre stânga, un pic spre stânga.

O să-i loveşti.

Bine, mergi la dreapta, la dreapta!

Oh, doamne.

Un pic spre stânga.

O să-i loveşti.

Bine, mergi la dreapta, la dreapta!

Continuă, continuă. Nu ne facem griji pentru ele. Concurăm la cronometru.

- Eşti bine? - Da.

Eşti bine?

De-aia n-am vrut să te bagi în Misti.

Bună treabă, Amy.

Haide, iubito. N-o lăsa pe Amy să te depăşească. Continuă.

- Piciorul meu... - Ştiu, dragă.

Bună treabă, amici. Tineţi-o tot aşa, Misti.

Ţine pasul, forţează.

Bună treabă.

Maya şi Amy ne-au depăşit, a fost...

Îmi pare rău, nu au avut pe cineva greu de 110 kg, ca mine.

A fost o provocare la care Misti a fost dezavantajată.

Avea piciorul rănit, iar eu fac aproape cât ele două împreună.

Da, le-aş fi putut duce pe Maya şi Amy şi tot ar fi fost mai uşoare decât Jim.

Bună treabă, Amy.

Arată bine.

Mai faci una? Bine.

Continuă. Continuă în forţă.

Bună treabă, Amy.

Mai departe. Aproape am ajuns.

Te vei putea odihni când schimbăm.

- Bun? - Bine, bine, bine. Stop.

Va trebui să mai câştigi ceva timp şi pentru mine.

Voi încerca să câştig cât de mult avans pot.

Asta-i o nebunie.

Scuză-mă. Strada St. Nicolas?

Piaţa a fost ca un labirint. A fost o nebunie.

Nimeni nu vorbeşte engleză, dacă întreb ceva.

N-aş vrea să tot mergem fără rost.

N-avem ce face. Să găsim St. Nicolas şi poate vom da de jeepney.

Domnule, cât mai e?

Toată asta e St. Nicolas.

Bine, hai să mergem.

Aici, dragă. Haide.

Blocaj.

Cine e înnebunit după nuci de cocos?

Se estimează că sunt trei sute de milioane de cocotieri în Filipine.

Aceşti copaci sunt aşa o parte inconfundabilă a ţării

încât au fost denumiţi copacii vieţii.

Blocajul cere ca ei să livreze două produse populare făcute din nucă de cocos.

Coaja e folosită la lustruirea podelelor şi măturile numite "Walis Tingting".

După ce au livrat aceste obiecte ciudate la trei magazine diferite,

îşi vor primi indiciul următor.

Va fi ceva de cărat. O fac eu.

Îmi iau măturile şi nucile de cocos.

Unde trebuie să le livrez?

Unde? Nu înţeleg.

Haide, iubitule, te vei descurca. Citeşte indiciul.

Nu ştiu ce să fac.

Reuşim. Forţează din greu.

E pentru un milion de dolari. Trebuie să ajungem în finală.

Bună treabă, Amy.

- Să schimbăm. - Încă o tură.

Du-te! E mai greu decât prima dată.

- Mai avem doar cinci minute. - Bine.

Poţi s-o faci, dragă. Continuă.

Ţine-o tot aşa. Te descurci de minune.

Mă deranjează piciorul.

Mă durea, dar am zis că, dacă ar fi sângerat prin pantof

şi s-ar fi deschis rana, atunci aşa să fie.

Pot trece peste durere dacă există un motiv întemeiat.

Şi era. Miza e de un milion de dolari.

- Asta e ultima parte. - Prin spatele maşinilor.

Timpul e de 15 minute şi 35 secunde. Felicitări.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

Treci linia de sosire. Trece-o, trece-o.

- Ai 16:04. Felicitări. - Grozav.

Mulţumesc.

Să mergem. Să luăm un taxi.

Taxi.

Nu ştiu, nu ştiu exact.

Ştii unde este? Da?

Deschide portbagajul?

Domnule, ştii unde e? Nu ştii?

Oh, omule.

Suntem într-o cursă pentru un milion de dolari.

Deci, cu cât mergem mai repede, cu atât mai bine.

A fost foarte, foarte, foarte greu.

Bună treabă, Amy.

Suntem chiar în spatele dentiştilor.

Dar încă nu i-am văzut pe surferi şi pe luptători.

Încotro?

Nu înţeleg.

Era cald, şi mă încetinea.

Se simţea ca o saună combinată cu baie de aburi, plus încă 400 de grade.

Curgeau apele pe mine.

Oh, nu. La locaţia specifică.

Erau trecute locaţiile acolo?

Trebuie să mă întorc.

Spune "locaţia specificată".

Deci cred că erau trecute locaţiile unde aveam de mers.

Nu am luat locaţiile unde trebuiau livrate.

Intersecţia dintre Tabora şi De Santos. În regulă.

De Santos? Tabora?

Doamne.

E o nebunie.

Ce zici să facem?

Găsim un loc şi căutăm în tot rucsacul meu.

Hai s-o facem aici.

Oh, doamne...

Ăsta este?

Am găsit indiciul!

Deci pe ce stradă trebuia să ajungem?

St. Nicolas şi St. Christo?

Să mergem, să mergem.

Ţine bine de indiciul ăla, dragoste.

Strada asta de aici ar putea fi.

Bine. Mulţumesc.

- Grăbeşte-te. - Încerc.

Mergem pe jos?

S-a oprit.

Aici sunt nucile de cocos.

Dar unde sunt locaţiile specificate?

Brooke şi Robbie sunt deja aici. Jim, trebuie să pleci.

Dar unde sunt locaţiile de livrare?

Cred că le văd, dragă.

Cum merge?

- Noroc, dragă. - Mulţumesc.

Nu ştiu ce să fac.

Nu spune unde sunt magazinele desemnate.

Ştii unde trebuie să le duci, dragă?

Poate că ar trebui să întrebi oamenii.

Cred că ar trebui să coborâm.

E mai repede pe jos sau cu maşina?

Da, bine, mulţumesc.

Dumnezeule.

De Santos. De Santos?

Ştii unde e Tabora?

Îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău.

Unde este piaţa Divisoria?

Toată asta e piaţa Divisoria?

Nu ştiu unde trebuie să merg.

Este marcat?

Unde să le duc?

Ai nevoie de ele?

Nu?

L-am găsit, l-am găsit, l-am găsit.

Chiar acolo.

Poftim.

Te rog nu-mi spune ce vrei să-mi spui.

În final am găsit primul loc de livrare, dar mi-a zis de încă două cu nuci de cocos.

Aşa că mi-am dat seama că n-am fost atent la numărul exact

de obiecte ce aveam de dus.

Bine.

Aşa că mă întorc şi le aduc şi pe celelalte două.

Scuzaţi...

Aş putea lăsa astea pentru cinci minute aici, vă rog?

Vă mulţumesc foarte mult.

E un blocaj.

- Îl fac eu. - Bine.

Ar fi trebuit să iau doar una.

Unde le duc?

Ştie cineva unde trebuie să le duc? Unde?

Tingting.

Magazinele din locurile desemnate.

Bine, Amy, fă-o. Fă-o cu cap.

Bine.

Scuzaţi.

Haide, Amy, te descurci.

Ieri am trecut de pe doi pe ultimul. M-am speriat.

Dar prevăd că Jim îşi va da seama.

Jim ştie totul.

Nu ştiu. Şi Amy e destul de isteaţă.

Dar sper, totuşi. Sper ca acele forţe magice să funcţioneze astăzi.

Cum e, Jim?

Ai livrat ceva deja?

Nu, ăsta e primul meu pachet.

- Sunt grele, nu? - Şi eu. Nu ştiu unde mergem.

E greu.

Bine. Iată-le.

Mulţumesc. Trebuie să ajung la al doilea.

Ştii unde e Muelle de Binondo cu Comercio?

Bine. Deci intersecţia e chiar aici?

Am înţeles.

Cum se numeşte strada asta?

Bonderas.

Nu pe asta o caut. Unde e strada Clavel?

Oh, doamne.

Pe aici. Scuzaţi-ne.

Oh, doamne.

Unde naiba le ducem?

- E ridicol. - E teribil.

De unde să ştim unde le ducem?

Spunea de locaţiile desemnate. Ce vrea să însemne?

Poate că pe dubiţă.

Poate că acolo sunt scrise pe care străzi, nu?

Trebuie să ne întoarcem.

Uite aşa.

Chitanţa, te rog.

Mulţumesc.

C - L - B - A – L.

Strada Clbal.

C. Clbal.

- Aici este. - Da.

Jim, repede, dragă. E pentru ultimele trei. Da, dragă?

Ai văzut-o de prima dată, Robbie?

Nici eu.

Oh, doamne. E deprimant.

Îmi pare rău. E foarte greu.

- Gata? - Da.

Ultima.

Ce stradă e asta?

Oh, doamne, e foarte greu.

Cred că e foarte obosită şi încinsă.

Tremură.

Dar îi spun că întotdeauna poţi mai mult decât crezi.

Continuă să forţezi până la capăt.

E, probabil, cel mai nepotrivit blocaj pe care l-aş putea face acum.

Ce e asta?

Aici. Tingting? Da?

Mulţumesc.

Mulţumesc.

Mai avem două. Încă două.

Aici.

Mulţumesc!

Unde este strada Clbal?

Pe aici?

Strada Tabora? Tabora?

Bine.

Jim era chiar în spatele meu.

Cred că vroia să rămână cu mine, dar n-aveam timp să-l aştept.

Am zis: "la revedere, tipule. Eu o să alerg mai departe".

Bună treabă, iubire.

Bună treabă, dragă.

Deschide-o. Nu pot vorbi.

Îndreptaţi-vă spre următorul pit stop.

Spaniolii au sosit aici acum aproape 500 de ani

şi influenţa lor e încă vizibilă şi azi,

cu comori arhitecturale precum aceasta, Fort San Diego,

care este acum pit stop-ul acestei etape a cursei.

Ultima echipă care ajunge aici

poate fi eliminată.

- La taxi. - Să mergem. Pe aici.

Am trecut de la ultimii la primii.

Brooke şi Rob tocmai şi-au primit indiciul următor.

Nu ştim unde merg.

Probabil la pit stop. Un parcurs destul de impresionant.

Vor fi chiar în spatele nostru.

Singura care va avea probleme este Amy.

Cu şoldul rănit, şi nu e deloc atletă şi antrenată.

Sunt sigur că va rămâne în urmă, dar Jim şi surferii nu sunt departe.

Aici?

Astea sunt o parte.

Trei din astea?

Oh, doamne.

Hei, hei, hei, prietene, pot împrumuta aia de la tine?

Mulţumesc, mulţumesc.

De unde ai luat-o?

Aici? Ai nevoie de ele?

Două.

Şi trei.

Mulţumesc, mulţumesc.

Scuzaţi-mă, scuzaţi-mă.

Ajunge-i, Amy!

Trebuie să duc mai multe.

Le voi duce pe toate odată.

Ultima.

Aici, aici, aici. Chitanţa.

Mulţumesc.

Sunt foarte, foarte grele.

Amy, trebuie să reuşeşti. Trebuie. Asta-i pentru finală.

Nu pot.

Chiar nu pot transporta totul.

Oh, doamne.

Pot împrumuta asta?

Da. O aduc înapoi.

O aduc înapoi.

Bună. Un Tingting.

Două nuci de cocos.

Mulţumesc.

Nu ştiu cum se conduce asta.

Termin-o, dragă. Termin-o, iubitule.

Ultima.

Te rog, foarte repede, d-le. Baluarte de San Diego în Intramuros.

- E o altă parte a oraşului. Nu? - Da.

Ne-o dorim!

Ne-o dorim mai mult decat orice altceva. Ne-am târât de-a lungul întregii curse.

E una din etapele cele mai importante pentru că te poate duce în finală.

Da, mulţumesc, mulţumesc.

Scuzaţi.

Aici.

Bine. Chitanţa? Mulţumesc.

Mulţumesc, mulţumesc.

Atenţie, ultima echipă ajunsă poate fi eliminată.

Să nu-l pierdem pe ăsta. Aici e un taxi.

Trebuie să ne grăbim. Echipele ne pot ajunge din urmă.

Suntem atât de aproape.

- Simţi ceva? - Da.

E minunat. Aer condiţionat.

Asta e? Da?

Bine?

Mulţumesc. Prietene...

Mulţumesc.

Aici? Aici?

O vrei? Da?

Mulţumesc.

Ultima echipă ajunsă poate fi eliminată.

- Pe unde mergem. - Trebuie să mergem pe acolo.

Noroc, Maya.

Acum o aştept pe Amy. Toate celelalte echipe au plecat.

Bună treabă, Amy. Bună treabă.

Vrei nişte apă?

Ştie ce are de făcut.

E doar o chestiune de a o duce la bun sfârşit.

Bună treabă, Amy.

Ţine-o tot aşa. Forţează.

- Taxi! - Taxi!

Ştii unde este? Da, ştii?

Deschide portbagajul. Deschide portbagajul.

Suntem în cursă pentru un milion de dolari.

Trebuie să mergem repede, bine? Rapid.

Bine, nici o problemă!

Nu-l pot controla deloc.

Aici? Tu?

Vă mulţumesc foarte mult. Bun.

Mulţumesc.

Amy, Amy, Amy!

Ultima echipă ajunsă poate fi eliminată. În ordine.

Să luăm un taxi.

Bună treabă, Amy.

Taxiurile sunt aici.

Da? Mergem rapid.

Amy, ce se întâmplă?

Respiră.

Sincer, pe drum spre pit stop încercam să nu leşin.

Am ajuns foarte deshidratată la finalul blocajului.

Ai suficient aer?

Fereastra mea nu se deschide.

Continuă să inspiri.

N-aş vrea s-o văd într-un spital din Filipine şi să nu ne putem termina cursa.

Vrei o haină?

Mă simt mai bine.

Îţi va ţine de cald.

Tine-ţi mâinile deasupra capului ca să primeşti mai mult aer.

Unde suntem?

Domnule, Baluarte de San Diego în Intramuros.

Repede, repede.

Numai să nu ne blocăm în trafic.

Îl ştii? Da?

Bine.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

Foarte repede. Vă rog, foarte repede.

Mulţumesc.

Trebuie să mergem cât mai repede posibil. Pe ruta cea mai rapidă.

Te rog, repede, repede. Un milion de dolari.

Patruzeci de milioane de pesos.

Repede, repede.

Toată lumea, la o parte. Trebuie să nasc!

Oh, doamne!

Repede, repede!

Vreau doar să ajungem în finală.

Mulţumesc, domnule. Bună treabă.

Mai e mult?

Oh, doamne! Hai, dragă.

Haide, dragă!

Pe primul loc, baby!

- Oh, doamne! - Veniţi aici.

Bună ziua. Bine aţi venit în Manila, Filipine!

- Vă mulţumim! - Mulţumesc!

- Brooke şi Robbie... - Da.

Aţi intrat în istoria The Amazing Race, ca şi cowboy-ii,

de pe ultimul pe primul loc. Sunteţi echipa numărul unu. Felicitări.

Şi sunteţi una din echipele care vor alerga spre linia de sosire.

Wrestlerii profesionişti intră în istorie.

Asta facem noi. Asta fac Robbie şi Brooke.

Totuşi, pentru prima dată în The Amazing Race, etapa finală începe chiar acum.

Oh, doamne!

Am aici indiciul următor.

Dumnezeule, continuăm cursa.

Am, de asemenea, un plic din Manila.

Nu-l deschideţi până când nu vi se cere s-o faceţi.

Zburaţi la destinaţia finală, City of Angels.

- Aici coborâm? - Da.

Intrarea principală.

În finală!

Adam şi Bethany, sunteţi echipa numărul doi.

Cu toate acestea, etapa finală începe chiar acum.

Iată următorul indiciu.

Şi un plic din Manila.

City of Angels.

- Haide, să mergem. - Noroc.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

- Ce nebunie. - E o nebunie.

Asta e?

Da. Haide, haide, haide.

La naiba, o altă echipă.

Misti şi Jim, sunteţi echipa numărul trei.

Cam la limită.

Totuşi, etapa finală începe acum.

Iată următorul vostru indiciu.

Şi un plic din Manila.

- Deschideţi-l şi citiţi indiciul. - De asta mă temeam.

Zburaţi la destinaţia finală, oraşul îngerilor.

Să mergem.

Te descurci bine, Amy. Respiră, doar.

Aici este? Ei bine, aici.

- Să ne lase să coborâm. - Stop.

Te simţi bine?

Are frisoane şi are nevoie de apă.

Puteţi aduce nişte apă?

Ai febră?

Corpul îi e cald, dar ei îi este frig.

Adu-mi un pic umbrela.

Dacă vrei să stai pe scaun, e chiar în spatele tău.

Stai jos câteva secunde.

Tensiunea arterială e 100 cu 7.

Cum te simţi?

Bine.

E mai bine acum?

- Da, sunt bine. - Bine.

Ei bine, Amy şi Maya, a fost o călătorie lungă în jurul lumii.

Da.

Şi îmi pare foarte rău să vă spun că sunteţi ultima echipă ajunsă.

Da, ştiam.

Consideraţi că aţi terminat?

Nu, nu am terminat.

Atunci v-ar place să finalizaţi întreaga cursă în jurul lumii?

Da?

V-ar place aşa ceva?

Suntem încă în cursă?

Pentru prima dată în istoria The Amazing Race patru echipe

vor concura la linia de sosire.

Vorbeşti serios?

E foarte adevărat.

Oh, Amy, da!

Dar pot să vă spun că, în etapa finală, voi elimina o echipă.

Bine.

Credeţi că vă puteţi descurca?

Oh, cu siguranţă.

Eşti sigură?

Da.

Ar fi bine să fiţi pregătite, pentru că etapa finală începe chiar acum.

Uite indiciul vostru.

Şi plicul din Manila. Vă continuaţi cursa.

Plicul cu Manila din Manila?

Bine, hai să mergem.

Vă vine să credeţi?

Nu.

Nu ne-am fi aşteptat, patru echipe în finală.

Dovedeşte cât de imprevizibilă e, şi nu e gata până nu s-a terminat.

Mulţumesc Phil, ne vedem în Los Angeles.

Părem genul de oameni cu care să te pui când miza e de un milion de dolari?

Să vedem cu ce echipe ne confruntăm...

Luptători profesionişti împotriva dentişti.

Îşi câştigă traiul din curăţatul dinţilor.

Gândiţi-vă la asta.

Fetele cu dulciurile...

Au ajuns vreodată în sala de antrenament?

Nu ne-ar putea fi rivale.

Surferii sunt sportivi, dar, haide, sunt tare împrăştiaţi.

Robbie şi Brooke sunt puternici fizic, nişte sportivi profesionişti.

Se completează reciproc în acel domeniu,

dar mental nu sunt prea puternici.

Eu şi Misti am câştigat cinci etape.

Trebuie să fim cei favoriţi.

Părem nimica-toată faţă de ceilalţi,

dar există un motiv întemeiat pentru care suntem ultima echipă de fete.

Am ajuns aici prin forţele proprii, n-a trebuit să ne bazăm pe alte echipe.

Nu există vreun motiv să nu ajungem echipa câştigătoare.

Am intrat în cursă cu convingerea că putem câştiga.

A contat enorm să putem aborda fizic toate aceste provocări.

Am jucat bine şi corect.

Cine ştie ce se va întâmpla? Poate un milion de dolari.

Am câştigat numeroase titluri la lupte.

Şi va fi un sentiment minunat când vom câştiga titlul The Amazing Race.