Original subtitles

Anterior în The Amazing Race...

Nouă echipe au alergat spre insulele Shetland.

Pompierul Scott şi-a început etapa cu stângul.

La ocol, dentiştii căsătoriţi Misti şi Jim şi-au găsit perechea,

în timp ce cuplul de luptători, Brooke şi Robbie

au fost ciocăniţi.

În timp ce Scott încerca să-şi depăşească problema,

iubiţii din facultate Tim şi Te Jay

nu-şi puteau ordona oile.

În final, Misti şi Jim şi-au câştigat cea de-a doua etapă

şi pompierii au fost cei care au pierdut.

Opt echipe rămân.

Cine va fi eliminat în continuare?

Insulele Shetland sunt complet izolate

acolo unde Marea Nordului întâlneşte Oceanul Atlantic.

Şi pe coasta insulei principale,

insula St Ninian,

unite de un banc de nisip numit tombolo.

De aici, opt echipe îşi vor începe următoarea etapă

din The Amazing Race.

Bună dimineaţa, lume!

Bună dimineaţa, St Ninian!

Bună dimineaţa, oi frumoase!

Trezeşte-te, trezeşte-te, somnoroaso.

Nu e gata să se alăture lumii încă.

Nisip peste tot.

Astăzi pornim de pe primul loc.

Avem puţin peste o oră avans faţă de celelalte echipe.

Ne bucurăm pentru acest avantaj.

Călătoriţi la Copenhaga, Danemarca.

Echipele vor face o excursie de 13 ore cu feribotul

înapoi în Aberdeen, Scoţia,

de unde vor prinde un zbor la Copenhaga, Danemarca.

Aici îşi vor găsi următorul indiciu la un Ford C-Max.

Şi am pornit!

În prima etapă am câştigat Salvarea,

care ne linişteste un pic, ştiind

că indiferent de cât de rău ne va merge,

nu vom fi eliminaţi azi.

Dar n-am avut nevoie de ea până acum.

Asa că vom încerca să ne menţinem în fruntea clasamentului

şi toti ceilalţi să rămână în urma noastră.

La ce oră pleacă următorul feribot la Aberdeen?

Normal...

Avem nevoie de bilete pentru ăla.

Ştiţi unde putem găsi o agenţie de turism?

Nu avem agenţie de turism.

Cel mai bine ar fi să încercaţi online.

Puteţi merge la librărie.

Mergem să cercetăm un pic

ca să vedem dacă putem aranja nişte bilete de avion.

Mi-a plăcut campingul!

Am avut tabăra pe plajă.

A fost grozav!

Asta o să fie distractiv.

Danemarca.

Mi-a plăcut pe feribot.

De data asta o să fac un duş. Au trecut ceva zile.

Am găsit un zbor care ne-ar mulţumi.

Va trebui să-i sunăm.

Da, am nevoie să rezerv un zbor.

Zburăm de la Aberdeen la Copenhaga.

Sosire la 16.00.

Aş dori să-l rezerv, vă rog.

Sunt destul de încrezător că nu există nimic mai devreme de atât.

Bună ziua.

Avem nevoie de bilete la feribotul North Link până la Aberdeen.

Aţi rezervat biletele de avion?

- Nu. Voi rezervaţi? - Nu ştiu ce opţiuni sunt.

Nu ştiţi dacă e vreo agenţie de turism prin apropiere?

Bine. Oricum nu aveam timp.

Mulţumesc.

Va trebui să mergem dimineaţa la agenţia de turism.

Haide, închide-o.

Fără pene de cauciuc.

Pare un spaţiu pentru "meseriaşi".

Vrei să spui "handicapat"?

Dragoste, nu există locuri pentru "meseriaşi".

Meseriaşi.

Keith, voi aţi rezervat deja biletele de avion?

Trebuie să mergem la o agenţie de turism.

Chiar, nu aveţi nici un bilet?

Nu, trebuie să mergem la o agenţie de turism.

Se pare că toată lumea va fi în aceeaşi situaţie ca şi noi.

Mergem la agenţia de turism imediat ce coborâm de pe feribot.

Va fi o dimineaţă interesantă.

Am aflat că agenţia nu deschide până la 9:00 am.

Feribotul ajunge la 7:00.

Deci sperăm că toţi vor merge la agenţia de turism

ca noi să putem merge la aeroport şi să prindem primii biletele.

Stăm liniştiţi pe primul loc, unde ne place să fim.

Suntem primele ieşite.

Am putea merge direct la aeroport.

În regulă, s-o facem!

La agenţia de turism.

Ne îndreptăm acum spre agenţia de turism.

Trebuie să ajungem la aeroport şi să prindem un zbor.

- Ca să putem respira. - Relaxa.

Să găsim KLM.

- Bună ziua. - Bună.

Dorim să cumpărăm bilete în dimineaţa asta la Copenhaga.

Frumos!

S-o facem.

La ce oră e sosirea?

- Aici e? - Da.

- Este loc? - Cred că veţi fi bine.

Aşteptăm afară în faţa agenţiei Ramsay World Travel.

Suntem patru echipe aici.

Credem că celelalte echipe s-au dus la aeroport mai întâi.

Ciclistele au prins un zbor foarte devreme.

Noi am prins un zbor mediocru...

Mulţumesc.

La fel şi luptătorii.

Vom pleca cu trei zboruri diferite.

Cum te numeşti?

Steven!

Eşti pregătit pentru noi?

La revedere, Scoţia!

Mulţumesc.

- Ne vedem. - Pa! Pa!

Acelaşi zbor ca şi noi.

Am luat un zbor mai devreme decât Nici şi Shelley.

Survivor şi surferii sunt şi ei cu zborul Scandinavian

ce ajunge la 17:10.

Am aflat la aeroport că ciclistele

vor sosi de fapt cu două ore înaintea noastră.

Până când Phil nu ne spune că suntem numărul doi,

vom concura pentru a câştiga.

- Uite-i pe luptători! - Luptătorii sunt aici.

Cercetătoarele bomboanelor.

Keith şi Whitney.

În cele din urmă ne îmbarcăm la zborul spre Copenhaga.

Am avut o întârziere de 20 de minute.

- Bun venit. - Mulţumesc.

Zborul nostru a fost întârziat cu o oră.

Chiar şi aşa, suntem calme.

Uite-l pe Phil!

După ce au făcut conexiunea la Copenhaga,

Kym şi Alli au acum un avantaj considerabil faţă de celelalte echipe.

Echipele trebuie să conducă acum din Danemarca în Suedia

folosind un Ford C-Max Energi Plug-in Hybrid.

Cei care conduc eficient

vor acoperi distanţa folosind mai puţin de o zecime de galon de benzină

şi le va fi acordat indiciul următor.

Cu toate acestea,

cei care nu folosesc o tehnică de condus eficient

vor trebui să răspundă la o întrebare de geografie locală.

Maşina asta e asa de grozavă!

Ok, am plecat.

Ce fin merge maşina asta.

Îmi place să conduc o maşină cu consum redus.

Ca şi bicicliste, încercăm amândouă să fim conştiente de mediul înconjurător.

Panoul inteligent de pe bord îţi va afişa consumul de energie

ajutându-te să-ţi monitorizezi eficienţa.

Îmi place că asta e o probă.

Deoarece este dedicată mediului.

- Suntem în Suedia! - Suntem în Suedia.

Un tehnician ne va verifica nivelul combustibilului la oprire.

- Ce mai faci? - Salut!

Bună treabă!

Vă daţi seama că aţi condus peste 20 mile

cu mai puţin de o sutime dintr-un galon de benzină?

Da!

E un ocol!

Copenhaga a fost declarată oraşul cel mai locuibil din lume.

Această capitală progresistă e un lider în sustenabilitate

şi e bine-cunoscută ca fiind în avangarda ideilor noi.

"Spaţiu de parcare" le cere echipelor să reutilizeze acest spaţiu

cunoscut sub numele de parklet.

Un loc de relaxare,

de socializare şi unde să te bucuri de vreme în mijlocul oraşului agitat.

Pentru început, echipele vor alege între două teme de parklet,

una de grădină publică şi una de cameră de zi.

Apoi vor trebui să amenajeze peisajul urban

exact aşa cum este ilustrat

înainte să expire limita de 30 minute.

Dacă expiră timpul,

vor trebuie să monteze parklet în în altă parte şi să înceapă din nou.

50% din cetăţenii din Copenhaga fac naveta cu bicicleta.

"Tort de nuntă" impune ca echipele să finalizeze

un tort tradiţional danez de nuntă

şi apoi să-şi echilibreze încărcătura instabilă

pe o bicicletă numită "the bullet".

Parcurgând străzile aglomerate,

vor trebui să-l livreze la un restaurant.

Dacă tortul ajunge întreg,

maître d'hotel le va semna o chitanţă.

Apoi vor trebui să se întoarcă la brutărie

unde Henrik, brutarul, le va da indiciul următor.

Trebuie să facem proba cu bicicleta.

O să facem cursa cu tortul de nuntă.

Acum ne întoarcem la Copenhaga, înapoi în Danemarca.

Acum trebuie să conducem până în Suedia.

E frumos!

Da, uite ce pod!

Deci, se pare că ăsta e podul de 8 km spre Suedia.

Cu cât mergem mai repede, cu atât mai multă energie consumăm pe milă.

Atunci suntem mai puţin eficienţi.

Iar dacă suntem eficienţi, primim direct indiciul.

Aici e?

E aici.

Alea sunt bicicletele, Kym, uite, în spatele tău.

Oh, da, alea sunt dificile.

Trebuie să-l finalizaţi pe ăsta.

Ei bine, hai s-o facem.

Terminăm un tort, terminăm un tort în Copenhaga.

Te descurci grozav, Alli.

A trebuit să construim acel tort,

să-l clădim din bucăţi

şi să avem grijă că sunt suficiente straturi...

că sunt suficiente steguleţe.

Seamănă un pic cu Jenga, din dulciuri.

Nu-l răsturna.

Am depăşit o zecime de galon.

Dacă aţi depăşit o zecime de galon...

trebuie să căutaţi pe jos harta în centrul pieţei.

Îmi pare rău, nu aţi condus suficient de eficient.

- Bun, haide. - Bine.

- Acolo e harta. - Chiar aici.

Răspundeţi la întrebarea elevilor.

Numiţi capitalele ţărilor scandinave.

Să găsim pe cineva cu un telefon.

Dragă, pe aici.

- Amy! - Sunt în spatele tău.

Acolo sunt maşinile.

Trebuie să folosim foarte puţină benzină.

Cum spune? Să nu cobori sub o zecime?

Să nu foloseşti mai mult de o zecime dintr-un galon de benzină.

Motor pornit din cauza accelerării.

Accelerarea e mereu

consumatoare de combustibil.

Toţi conduc prea repede.

Îmi place maşina asta. Se conduce foarte fin.

La revedere, Copenhaga. Ne vedem mai târziu.

Roşul norocos, haide.

Bine aţi venit în Danemarca. Acum conduceţi în Suedia.

Ai internet acolo?

Ai putea să cauţi capitalele Norvegiei, Suediei şi Danemarcei?

- Poţi să vii cu mine? - Da.

Norvegia e Oslo, Suedia e Stockholm.

- Şi Danemarca e Copenhaga. - Corect.

- Mulţumesc, doamnelor. - Mulţumesc.

Cred că ar trebui să facem loc de parcare.

- Gata. - Trebuie să-l duceţi aici.

La această adresă.

- Vă aducem chitanţa înapoi? - Da.

Alli, e chiar adorabil.

Putem lua una din astea cu noi?

Nu pare prea sigur.

Dumnezeule, va fi un dezastru.

Să oprim un biciclist.

- Nu. - Hei, cineva?

Bună, căutăm o adresă.

Opreşte cineva să mă ajute?

S-o întrebăm pe doamna de peste drum.

Ne puteţi da indicaţii, vă rog?

Mergeţi pe aici.

- Grozav. Foarte util. - Mulţumesc.

Urci tu pe bicicletă şi ţin eu tortul?

Îmi convine să merg pe bicicletă, dar pentru tort îmi fac griji.

Vom face tot posibilul.

Sunt tot felul de soiuri de biciclete de marfă.

Şi eu am avut ocazia să încerc una anul trecut

la campionatul mondial de curieri pe bicicletă din Elveţia.

Iar acea bicicletă de marfă a fost foarte dificil de condus.

Mă abăteam în toate direcţiile.

Te rugăm, să supravieţuiască acest tort.

Alli, putem lăsa vârful deoparte?

- Şi-l montăm la final? - Da.

Îl putem mânca când am terminat?

Încă merg.

Nici nu mi-am pus încă picioarele pe pedale.

Să conduci un "glonţ" e foarte dificil,

din cauza părţii alungite din faţă.

E total dezechilibrat.

- Îmi pare rău. - Încetinim.

Deci am ieşit din Danemarca, suntem în Suedia.

- Suedia. - E o altă ţară?

Oh, doamne!

Parchează aici.

Verifică.

E bine?

Îmi pare rău, nu aţi condus suficient de eficient.

Puteţi verifica şi masina noastră, domnule?

Nu ne primim întrebarea mai întâi?

Am fost atent la arătător.

- Da! - Da, da.

Bună treabă, excelent condus.

- Vă mulţumesc, domnule. - Mulţumesc.

Parchează. Începem.

Tort de nuntă, trebuie să alegem asta.

Ne căsătorim, ce altceva am putea alege?

Bine, elev, care e întrebarea?

Îmi pare rău, dar nu aţi condus destul de eficient.

Trebuie să căutăm întrebarea.

Helsinki, Stockholm, Oslo.

Îmi pare rău, dar nu aţi condus destul de eficient.

Bun.

- Şi deci Danemarca e cu... - Copenhaga.

E corect.

Foarte bine, mulţumesc.

Cursa cu tortul de nuntă.

- Să facem tortul de nuntă. - Bine.

E corect.

- Să facem spaţiu de parcare. - Bun.

Unde e afurisita de maşină?

E supărată acum pentru că trebuia să fie în P8, Terminalul 3.

Găseşte-o atunci.

Pentru că se pare că eu am greşit!

- Asta nu ajută. - Rapid, găseşte-o!

Putem merge afară, te rog.

Ne-am uitat la toate maşinile de aici.

- Haide. - Mulţumesc.

- Ce-i acolo? - Nu ştiu.

Cred că văd Ford C-Max.

Fiica mea încă îmi datorează scuze.

- Am spus că ai avut dreptate. - Asta nu-i o scuză.

Allegade, 10. Chiar acolo.

Să oprim ca să reparăm tortul.

Dumnezeule, ce dezastru.

Înainte de a părăsi patiseria am zis: "ia acea umplutură".

Pentru că va trebui să facem nişte retuşuri.

Trebuie să traversăm strada.

E atât de ridicol!

Ce stupid!

Bună. Vă aducem un tort.

Vă rog puneţi tortul aici.

Grozav.

Şi o să arunc o privire.

Dacă nu e aici, nu intra în panică.

Ştiu că o am pe undeva.

Da, am avut-o.

Trebuie să avem chitanţa?

Da, nu-l pot accepta dacă nu.

Bun.

Trebuie să avem chitanţa?

Da, nu-l pot accepta dacă nu.

N-ar fi trebuit s-o scot din buzunar.

În caz contrar, vom decora un alt tort.

Uită-te la hârtia aia de acolo, Alli.

- Asta este! - Asta este.

Dumnezeule. Ce nebunie.

- Am găsit chitanţa. - În regulă.

- Mulţumesc. - Bucuraţi-vă de tort.

Pot pedala eu de data asta?

Da! Am făcut-o!

Haide.

- Bună ziua! - Hei!

Mulţumesc pentru ajutor.

Aveţi ceva şi pentru noi?

Da, puteţi lua una de acolo.

- Să deschidem indiciul. - Mulţumesc mult.

Echipele trebuie să conducă acum la restaurantul Ida Davidsen,

unde-şi vor găsi indiciul următor.

Mulţumesc.

Sunt bune.

Cred că orice este posibil.

Sper că fetele s-au împotmolit la proba cu tortul.

Şi putem trece rapid de provocarea cu parcarea.

Uită-te la locul ăsta!

Minunat.

Ce grozav.

Care crezi că e mai uşoară?

- Cred că asta. - Bine.

- Nu crezi? - Îl facem pe ăsta.

Ok, să întindem gazonul.

Practic, aveam de recreat

un scenariu care apărea într-o poză.

Pune cele două perne corespunzător.

Stânga e verticală şi dreapta e orizontală.

Urmează bolta.

Cu aşa ceva ne câştigăm traiul.

Atenţia la detalii.

Îi vom lăsa pe toţi cu gurile căscate.

Când pui aia acolo jos, eu aşez asta.

- E acolo. Bună. - Bună ziua şi bun venit.

S-o facem.

Şi-l veţi finaliza pentru mine.

Să-l alegem pe ăsta.

Bună ziua, sunt Bethany.

- Acolo e. - Da.

Haide, dragă.

Sunt tipii din Nashville.

- Pot să iau ceva din astea? - Cum?

- Pot să gust? - Nu.

Mi-e teamă să văd bicicleta pe care o vom folosi.

- Mi-e tare teamă. - Şi cu ăsta pe ea?!

Nici nu-mi amintesc dacă mai ştiu să merg pe bicicletă.

Fă-l pe celălalt.

Am avut 30 de minute pentru a asambla totul.

Şi dacă nu reuşeam după 30 de minute,

trebuia să-l demontăm şi să-l mutăm în altă parte.

- Unde e celălalt? - Cel de jos de tot?

Nu, nu-l văd... Dumnezeule, e în mâna mea.

- Strada. - Da, e aici.

Alegem una din astea.

- Bun. - O alegem pe asta?

- Sigur. - Cine e aici?

Fetele cu bomboanele.

Ei bine...

Să ne punem în mişcare.

Din fericire, Amy şi cu mine suntem destul de atente la detalii.

- L-am depăşit. - Zecimea?

Mulţumesc.

Îmi pare rău, dar nu aţi condus destul de eficient.

Harta din centru, care cred că e chiar acolo.

Asta e Norvegia cu Oslo.

Şi asta e Suedia cu Stockholm.

- Şi asta? - E Danemarca, deci Copenhaga.

E corect.

Creati un parklet, o oază urbană miniaturală pe un loc de parcare.

Să facem asta?

Ok, s-o facem pe asta.

Suntem aproape acolo.

- Ghici ce, soro. - Ce?

Ne vom primi indiciul, suntem la 0.8.

Ne bucurăm să vă întâlnim.

Bună treabă, condus excelent.

- Mulţumesc. - Bine făcut.

Alegem spaţiu de parcare.

Îl văd în faţă.

- Acolo e. - Ida Davidsen.

Ocol!

Cine are o bună memorie vizuală?

Sandwich-uri frumoase ca acestea

se fac aici, la Ida Davidsen

de peste cinci generaţii.

Acest restaurant e considerat o instituţie culturală în Danemarca.

Există peste 280 de tipuri de sandwich-uri în meniu.

Acest ocol le impune echipelor să devină chelneri

şi să preia comanda de la doi clienţi flămânzi.

Numărul 128.

35.

159.

82.

Trebuie să memoreze ingredientele celor patru sandwich-uri

şi apoi să le transmită bucătarului-şef.

Când comanda lor e perfectă,

îşi vor primi indiciul următor.

Îl fac eu.

Te descurci, fată.

Bună. Bine aţi venit.

Mulţumesc.

Sunt pe cale să devin cea mai rea chelneriţă ce aţi avut-o vreodată.

Unul din motivele pentru care n-am fost niciodată o chelneriţă bună...

am fost concediată şi apoi am devenit curier pe bicicletă.

A fost mult mai bine pentru mine.

Bună. Pot să vă preiau comanda?

Numărul 128 şi 35.

159 şi 82.

- 138... - 128.

- 128 şi 8... - Şi 35.

128 şi 35.

- 128 şi 35. Şi 85... - Nu.

- 158... - Nu.

E deja dificil şi nici n-am ajuns încă la partea cea mai grea.

159, 128...

Oh, doamne!

- E foarte instabil. - Bine.

Oh, doamne. Uită-te la asta.

Doamne.

Am pornit, tu va trebui să ai grijă.

Bicicleta asta e greoaie.

Vine o maşină.

- Ştiu. - Trebuie să fii pe banda de biciclete.

Asta înseamnă că trebuie să ne întoarcem?

Da.

Ca o bicicletă normală, nu?

Încerc să pedalez.

Foarte bine, iubire, grozav.

Nu pedalez încă.

Dumnezeule, dragoste!

Oh, doamne.

Dragă, nu vrei să schimbăm ocolurile?

Pentru că nu cred că-ţi pot susţine greutatea.

Al naibii de instabil. Nu porni încă.

Nu, nu.

Eşti bine?

Haide.

Îmi pare rău.

Suntem într-o cursă.

Scuze.

O putem face.

Ai idee cât de stupid arăt?

Sunt în Danemarca!

- Am nevoie de patru sandwich-uri. - Da.

Numărul 35.

Nu te pierde acum!

S-au amestecat complet.

Am nevoie de ceva mai mult timp.

- Da, nu e corect. - Bine, mulţumesc.

Asta-i o nebunie.

Să încercăm.

Bun, haide. Schimbăm.

Celălalt trebuie să fie mai uşor.

Ei bine, vrei să-l chem să verifice?

Le-am instalat relativ repede.

Nu se poate să ne depăşească vreo altă echipă.

Nu?

E ceva aici.

Sunt lucruri pe care nu le poţi vedea în imagini.

Paharele vin lângă.

Se aliniază în spate.

Complet.

Pur şi simplu nu ştiu.

Nu ştiu ce să spun.

Fie e ceva evident ce trecem cu vederea,

sau ceva minuscul ce nu se vede în imagine

şi e total ridicol.

Îmi pare rău, timpul s-a scurs.

Trebuie să vă mutaţi acolo şi să începeţi din nou.

Numărătoarea începe acum.

- O refacem aici? - Să mutăm totul.

Să le tragem.

Deci asta trebuia să fie proba mai uşoară...

Ne întoarcem în Danemarca.

Credeam că vom vedea Suedia ceva mai mult de 5 minute.

- Chiar aş prefera să facem tortul. - E bine.

Am ales.

35, care este...

anşoa tăiate felii,

sfeclă, gălbenuş de ou crud,

capere, ceapă şi hrean.

Foarte bine.

Mulţumesc.

Arată delicios.

- Îmi pare rău. - Nu-i nimic.

Da. Felicitări.

Mulţumesc!

Mulţumesc.

Arată grozav, apropo. Putem mânca unul?

Azi mâncăm tot ce prindem.

Copenhaga e un amestec impresionant de arhitectură veche şi modernă.

Ca aceasta,

VM Houses.

Aceste clădiri sustenabile sunt pit stop-ul pentru această etapă a cursei.

Ultima echipă ajunsă aici ar putea fi eliminată.

Haide, mulţumesc. Mulţumesc, Ida, mulţumesc.

Ce oamenii minunaţi.

Vino, fato.

Cred că e pe strada asta.

Te rog, dumnezeule, chiar trebuia să faci asta?

Braţele mele, spatele meu...

Oh, doamne!

Oh, doamne, doamne!

- Mesele sunt aşezate bine? - Da, sunt corect.

Cred că asta trebuie împăturită, Amy.

Bun.

- Deci, ele îl fac pe ăsta... - Da.

Avem 30 de minute să le asamblăm la loc.

Pe care o vrei, dragă?

Toate par dificile.

Au mai sosit şi alte echipe.

Nu mă surprinde, stăm de ceva vreme aici.

Totul se reduce la detalii.

- Salut, prieteni! - Aţi schimbat?

- O probă aproape imposibilă. - Imposibilă!

Dragă, cred că asta trebuie să meargă mai sus.

Misti şi Jim sunt aici. Grozav.

Sunt atât de încântat să-i văd.

Nu vom pierde azi.

Unde naiba e?

Dragă, mergi drept înainte.

Acolo este?

Trebuie să căutăm madame... de ceva.

Parchează bicicleta aici.

Bună, maître d' e aici.

Am ajuns cu tortul.

Bună ziua, vă rog să puneţi tortul aici.

Oh, doamne, braţele mele!

Să-l verific...

Mai trebuie să semnez aici.

Am reuşit? Da!

- O ducem înapoi la brutar. - Mulţumesc.

Pot mânca asta?

- Nu. - Nu?

Haide... Mi-e foame.

Nu merge bine deloc.

Nu-mi dau seama.

- Să fie mai aplecat în faţă? - Nu, pune-l la fel ca înainte.

- Bun. - E lucrul cel mai frustrant din lume.

Ştiu.

- Florile o atingeau. - Fă loc, vine juriul.

Juriu!

- Felicitări. - Mulţumesc.

Mulţumesc.

Oh, doamne, au reuşit.

Atenţia noastră la fiecare detaliu.

Ştiam că ne va fi utilă.

- Să ni-l verifice. - Scuzaţi...

Bravo, cercetătorii alimentari!

Aţi terminat?

Poţi să ni-l verifici, te rog?

Mulţumesc.

Mai era o mapă.

Unde sunt Rob şi Brooke? Au continuat să încerce acolo?

Cred că da, poate că au reuşit.

Brooke şi Robbie în The Amazing Race.

Sper că e în regulă, dragă.

Trebuie să încercăm din nou.

Echipa galbenă, dragă. Vom reuşi.

Da, ai dreptate.

- Bine. - Juriu!

Bună treabă, iubire.

Te rog.

Da.

Mulţumesc.

- Bun. - Juriu, poţi vedea din nou?

Aş dori să ne afirmăm ca şi echipa cea mai dominantă în istoria Amazing Race.

- Tot nu e bine. - Tot nu-i bine...

Ei bine, e ceva... trebuie să fie pe partea asta.

Să fie? Cred că am încercat totul.

Simt cum Salvarea se duce pe apa sâmbetei.

Pot să urlu?

Detest să renunţ, dar nu ştiu ce altceva să fac.

- O să fim ultimii. - Da.

Ne era teamă că nu ne vom da seama.

În cel mai rău caz, predăm Salvarea.

Nu mergem acasă.

Schimbăm ocolurile.

Asta vine pe această parte.

N-am reuşit, mergem la cealaltă probă.

Au renunţat pur şi simplu acolo.

Vezi cum am pus ghiveciul. Crezi că e bine?

Floarea are spaţii, iar înainte nu avea.

Da, ai dreptate.

Bine aţi venit la Copenhaga, Danemarca.

E frumos aici, îmi place.

Sunteţi echipa numărul unu!

Şi am veşti fantastice pentru voi.

Aţi câştigat fiecare

câte un nou Ford C-Max 2014 Energi Plug-In Hybrid

care vă oferă posibilitatea să-l încărcaţi sau nu de la priză.

Aceasta e cea mai potrivită maşină

dacă vă place sustenabilitatea.

- Indiciul. - Acolo e indiciul.

Ne-au întrecut.

131...

Îmi pare rău, puteţi repeta comanda din nou?

Ai o memorie mai bună decât mine.

Noroc, iubitule.

- Sunt Ida Davidsen, bine ai venit. - Sunt Robbie, mă bucur să te cunosc.

Sunt luptător de wrestling şi asta o să fie dificil.

Suntem luptători profesionişti, ne lovim des în cap.

- Cu scaune, de pardosea. Aşa că... - Nu e nimic acolo.

159 e omletă, roşii...

Gălbenuş crud de ou, capere, ceapă şi hrean.

Macaroane, pui.

- Sankt Jorgens Allé! - Dumnezeule.

Nu ştiu ce altceva poate fi.

- T & T! - Cu ce zbor aţi venit?

- De 5:10. - Nu, dragă, concentrează-te.

Este foarte dificil, n-o alegeţi pe asta, băieţi.

Suntem atât de bucuroşi să-i vedem pe surferi.

Evident, par un pic supăraţi.

- Îl ţine din scurt. - Doamne, de ce e aşa de dificil?

Vom reuşi.

Chiar aici. Pe strada asta.

Da. Vezi? Am ajuns.

- Mai sunt şi alte echipe. - Oh, doamne, da.

- Oh, doamne. - Ce mă bucur că am ales-o pe asta!

Alegeţi un set de materiale pentru parklet.

Oh, doamne, şi Bethany şi Adam sunt aici.

Ziua de astăzi devine din ce în ce mai bună.

Asta e?

Nu mai e nimeni altcineva aici.

- Puteţi alege un tort. - Bine.

Pune niste cremă. Pune-o gros ca să ţină straturile.

Tortul de nuntă nu era chiar atât de detaliat.

Dacă am fi ales-o pe asta din prima...

Haide.

Ida Davidsen.

Aici e, dragoste.

Încearcă s-o nimereşti din prima.

Memoria mea e teribilă.

Vreau sandwich 128,

care e sandvişul Bombay şi e delicios.

Are macaroane, măruntaie în curry şi maioneză şi somon afumat.

Da, ştiu.

Ce spun greşit?

Anşoa, fără oase.

Maya tot vorbea cu voce tare.

Mi-a deranjat concentrarea.

Şi hrean.

Nu, îmi pare rău. Nu e corect.

Mie deja mi-e foame.

Bun.

Aş vrea să-l livraţi la această adresă.

Şi să-mi aduceţi înapoi chitanţa semnată de primire.

Înapoi la tine...

- În schimbul indiciului nostru? - Da.

- Eşti mult mai plăcut decât celălalt tip. - Restaurant Allegade 10.

Haide, trebuie să ajungem pe bicicletă.

Dumnezeule, ăsta era mult mai uşor.

Porneşte.

- Oh, doamne. - Îmi pare rău.

Nu e prea uşor cu chestia asta.

- Bun. - Bine.

Îmi cad steagurile.

Omletă,

două anşoa dezosate,

apoi sos de stridii şi arpagic tocat între pâine prăjită.

E corect.

A reuşit. La naiba!

Acesta e numărul 128, cu gălbenuş de ou şi somon.

Ei bine, eşti sigură?

Nu prea, sunt foarte agitată.

Glumeam.

Eşti bine?

- Scuzaţi. - Depăşiţi, depăşiţi.

Continuaţi, continuaţi.

Depăşiţi.

E jenant.

Aş vrea, de asemenea, sandwich numărul 128.

Sandwich-ul Bombay,

care are macaroane...

Ce face?

Capere şi ceapă şi maioneză.

Da. Corect.

După toate astea, ea e o patiseră fenomenală

şi eu o mare chelneriţă.

- De fapt, chelner. - Am putea avea succes.

De fapt, chelner. Mi-am spus chelneriţă. De fapt, sunt un chelner.

Chelner.

Haide, dragă.

Arpagic tocat, cu pâine prăjită.

Corect.

Da!

Mulţumesc lui dumnezeu.

Foarte bine.

În sfârşit.

Mă uitam la poză şi în sfârşit am văzut pe ghiveci,

floarea soarelui avea opt petale.

Şi când le-am numărat pe ale noastre erau doar şapte.

Verificaţi, domnule, domnule!

De aici nu se vede nimic. La ce să mă uit?

Te Jay, am rezolvat-o.

O parte a vasului are 8 petale şi cealaltă 7.

- Asta e. - Oh, doamne.

- Bravo, dragoste. - Mulţumesc.

Te-ai descurcat foarte bine.

- Noroc, fetelor. - Mulţumesc, mulţumesc.

Veţi reuşi, veţi reuşi.

Îi putem ajunge pe surferi.

Oricum suntem optimiste.

Ştim că nu suntem prea departe faţă de celelalte echipe.

Allegade 10, acolo e. Chiar în faţa noastră.

E bine, haide.

Să putem pleca de acolo.

Trebuie să vedem mai întâi.

Trebuie să găsesc chitanţa.

E în buzunarul tău.

Pune tortul aici.

Super!

Mulţumesc, să mă uit puţin.

Îmi pare rău, nu-l pot accepta. Nu e ceea ce am comandat.

Îi lipseşte ceva?

Îi lipseşte ceva?

- Îmi pare rău, nu-l pot accepta. - Bine.

Trebuie să-l duceţi înapoi la brutărie.

M–aş împuşca în faţă acum.

Am pierdut un steag pe drum.

Trebuie să revenim la brutărie să-l luăm.

Sunteţi echipa numărul doi.

Asta eram eu, împuşcând alţi adversari.

Masa asta e prea în spate.

- Nu. - Stai.

Nu-mi spune nu. Uită-te.

Nu că nu mi-aş asculta mama,

dar nu putea fi corect.

Trebuie să fie mai distanţat.

Da. Nu erai în stare s-o asculţi pe mama ta.

- Vederea ta e mai bună... - Da.

- Am avut ceva probleme astăzi. - Da.

- E mult mai intens decât mă aşteptam. - Da.

Uşor, uşor!

- Ăla a căzut. - Pune-l înapoi.

Am acceptat deja faptul că eram ultimii.

Eram ultimii şi eram obligaţi să folosim Salvarea.

Da, dar nu ne simţeam mai bine pentru că aveam Salvarea.

Ne chinuiam pentru că nu vroiam să abandonăm.

Ok, de data asta îl semnez.

- Mulţumesc! - Mulţumesc.

Nu ştiu dacă pot vedea până acolo.

Ida Davidsen!

Doamne, e chiar aici.

Preluaţi o comandă şi recitaţi ingredientele din minte.

Te Jay este chelner!

Sunt chelner. Ar fi cazul să n-o dau în bară.

- Bună! - Bună.

Deci e un ocol, dragă.

Şi uite că vin surferii.

- Am pornit. - Poţi, dragă.

Bună ziua, ce mai faci?

Doamne.

- Bun, mulţumesc. - Mulţumesc.

Uită-te la sprânceana aia.

Îmi place.

Uită-te după semn.

Acolo e.

O altă echipă. Mai multe echipe.

Slavă domnului!

Au sosit dentiştii.

Numărul 35: anşoa tăiate felii...

- O fac eu. - Să te descurci!

- Fă-o, fată! - Mulţumesc.

Şi sfeclă.

Corect.

Dragoste, am terminat aşa de repede!

Am lăsat-o pe Misti s-o facă pe asta pentru că...

are o memorie bună, e inteligentă.

Cred că se va descurca bine aici.

E bine de ştiut că Shelley şi Nici sunt în spatele nostru.

Numărul 128 este toast Bombay.

- Adam va reuşi, e foarte inteligent. - Da!

Aspic şi sfeclă roşie.

Greşit.

O să reuşeşti, dragă. Nu te grăbi.

Bună. Vă pot spune?

Roşii, omletă, două anşoa dezosate, sos de stridii, arpagic tocat şi toast.

Comanda dvs. e incorectă.

Bun.

Uite ce de lume acolo. Deja mă simt mai bine.

Cine are o memorie bună?

Asta e cu totul pentru mine.

O să reuşesc.

E cel mai cumplit sentiment.

Da. Mie-mi spui...

Cu varză roşie, aspic şi sfeclă.

Corect.

Mulţumesc. Să aveţi o noapte minunată.

- De-abia. - De-abia.

Două anşoa şi un ou prăjit.

Îmi pare rău, nu e corect.

Nu ştiu ce fac greşit!

Misti, relaxează-te.

Jim stătea la uşă

şi a fost frumos să văd că mă sprijinea din punct de vedere emoţional.

A însemnat foarte mult.

De pe ultimul pe cinci. Îţi vine să crezi?

Vrea să-ţi dea o îmbrăţişare.

Cred că e sezonul de împerechere.

Oh, doamne.

159 e cu roşii...

Norocul nu e de partea mea azi.

Gălbenuş de ou crud. Capere, ceapă...

Te rog, te rog!

Şi hrean.

Corect.

Da!

În ordine, să mai încercăm o dată.

Bombay, pâine prăjită, macaroane,

roşii, omletă.

Din prima!

Îmi pare rău, nu e corect.

Oh, doamne.

Nu ştiu.

Se pare că Salvarea va arde în seara asta.

- Nu ne permitem să ne rătăcim, dragă. - Ştiu.

Uite un alt canal, dragă.

Le traversăm pe amândouă?

Nu.

Nu ştiu dacă suntem pe drumul cel bun.

- La naiba. - Ce?

Trebuia s-o luăm la stânga pe strada aia, nu la dreapta.

Mă omori.

Ştii că nu ne putem permite aşa ceva, nu?

Nu mai spune că nu ne putem permite, am înţeles.

Am făcut tot ce am putut azi.

Aveam probleme de comunicare.

Şi trebuia să găsim o cale pentru a avansa ca şi echipă.

M-am săturat să tot fiu criticată azi.

Nu ştiu, pentru că nu ştiu unde greşesc.

Bun, precizează numărul sandwich-ului.

Oh, bunule dumnezeu...

Numărul de sandwich este 128.

Bombay, pâine prăjită, macaroane.

Am stat acolo o oră, recitând oamenilor fără să spun numerele sandwich-urilor.

A fost o greşeală fatală.

Corect!

Suntem pe drumul cel bun, trebuie doar să găsim parcarea.

Acolo e covoraşul!

Stătea cineva în picioare după colţul pe lângă care tocmai ai trecut.

De ce nu spui ceva?

Pentru că nu eu conduc. Tu conduci.

Mamă, ne distrugi dacă nu spui nimic!

Nu face aşa ceva!

Ori de câte ori ceva nu merge conform planului...

nu ar trebui să existe ceartă.

Când începe, eu mă voi opri

până când se hotărăşte să-şi calmeze emoţiile.

Dă-mi rucsacul.

Grăbeşte-te.

Nu pari deloc multumiţă.

Sunt bine.

Chiar a fost o zi lungă, Phil.

A fost o zi lungă, dar am progresat,

şi ea a renunţat atunci când aveam nevoie mai mult de ea.

A vrut să fie responsabilă, aşa că am lăsat-o.

E chiar atât de important să evidenţiezi asta?

Da.

- Nu pot continua aşa. - Nici, nu pleca.

Nu, nu pot continua aşa. Ce faci?

- Nici, întoarce-te. - Nu!

Acum trebuie să faci pe adultul, să vii şi să rezolvi problema asta.

Eu să fiu adultul când ea nu era?! M-a lăsat să trec mai departe.

Vrei să câştigi cursa?

Vreau să câştig cursa,

dar n-o pot face cu cineva care nu vrea s-o câştige cu mine.

Pentru că a făcut asta, nici nu ştiu dacă mai vrea să fie aici.

De îndată ce te calmezi, ne va fi mai bine.

Nu e nevoie de lacrimi, amici.

Sunteţi în continuare în cursă.

Am făcut-o.

Am ceva pentru tine, Phil.

Salvarea.

Ţine-ne în joc în seara asta.

Ţi-l voi da înapoi

pentru că asta e o etapă non-eliminatorie.

Jim, eşti aproape complet încremenit.

Fiecare pic de încredere

avut în primele trei etape...

s-a dus.

Este umilitor să avem ocoluri şi blocaje

care se potrivesc cu abilităţile noastre,

iar noi să greşim totul.

Am fost pocniţi între dinţi astăzi.