Original subtitles

TOM: VIAŢA LA ZECE ANI

AGENTUL PIETONAL

După ce schimb muştiucul fagotului, o să mi se ivească multe ocazii noi.

Tom, cu tot respectul, nu vreau să discut despre fagot.

Nu vrei? De ce? Credeam că purtăm o discuţie minunată.

În drumul spre casă, pot analiza evenimentele din ziua cu pricina,

mă pot gândi la ceea ce urmează.

Ştii ceva? Situaţia e stânjenitoare. O iau înainte. Vorbim mai încolo.

Excelent. Mersi.

Ce mama naibii? Opreşte-te!

- Ce e? - Ce scrie pe semn?

- Stop? - Corect.

- Ştii ce înseamnă? - Tom trebuie să se oprească.

Situaţia ţi se pare amuzantă?

- Eşti comediant? - Nu prea am simţul umorului.

Dă-mi voie să te şcolesc, isteţule.

Pe bucata asta de asfalt eu am putere deplină.

Tu eşti agentul pietonal?

Până aici! La pământ, ticălosule!

- Dă-te de pe mine! - Te-ai opus agentului pietonal.

O să primeşti amendă.

Nu poţi da amenzi. Nu eşti poliţistă.

Suntem o organizaţie recunoscută de aplicare a legii.

Ordinea este FBI, poliţia, paznicii, TSA,

agenţii rutieri. Ghici cine urmează?

- Agenţii pietonali? - Corect.

- Deci sunteţi ultimii? - Nu mai pune paie pe foc, Tom!

Poftim amenda, idiotule. Oare o poţi citi?

- Un dolar pentru impertinenţă? Nu... - Ne putem vedea de treabă?

Ai răbdare, scumpo! Numai puţin!

Dle director, mama spune să-ţi bagi amenda asta în fundul tău lăsat.

- Ce? - Sunt cuvintele ei.

- Eu nu spun aşa ceva. - Ce amendă?

Mama nu vrea s-o plătească din principiu.

Cine ţi-a dat-o?

Agentul pietonal. Nu i-a plăcut tonul meu...

Te-a amendat?

Da. M-a băgat cu faţa-n pământ, m-a făcut ticălos.

A fost un moment neplăcut.

A scăpat de sub control. Femeia asta mă omoară cu zile.

- Ce ţi-a făcut? - E o nesimţită.

Timp de 20 de ani, în fiecare dimineaţă, îmi bagă degetul ud în ureche.

În fiecare dimineaţă? Pare un obicei obositor.

Mi-a dat pantalonii jos în timpul unui incendiu simulat.

După ce-ţi văd penisul, elevii nu te mai iau în serios, Tom.

- Ţi-a dat pantalonii jos? - Da.

Toată lumea mi-a văzut penisul. Mi-am pierdut toată autoritatea.

"Nu mai staţi pe hol! Aţi întârziat la oră!"

"Uite-l pe tipul căruia i-am văzut penisul..."

Groaznic! N-o poţi concedia?

Am nevoie de un motiv, pe care mi l-ai oferit tu, Tom.

- Adică? - Dacă depui plângere împotriva ei...

Nu vreau să afle. O să se răzbune.

N-o să ştie c-ai făcut-o tu. E sub protecţia anonimatului.

Marfă! Ador reclamaţiile anonime. Hai s-o completăm!

Dacă mama economiseşte un dolar, de ce nu?

FINELE UNEI ERE

Copii, ora de azi e dedicată unei doamne speciale.

După 20 de ani de muncă,

preaiubitul nostru agent pietonal e înlocuit de un semafor.

- Ce? - Nu!

- De acord cu voi. - De ce?

Copii, îmi pare nespus de rău, dar nu pot face nimic.

Cineva a depus o reclamaţie la şcoală.

- Nu pot face nimic. - Cineva a depus o reclamaţie?

Cine a făcut-o?

- E anonimă. - Da?

Merită să aflăm! E nedrept!

Scrie c-a făcut-o un fagotist alb, cu rucsac verde.

Ar putea fi oricine.

- Cum rămâne cu fagotul? - Eu cânt la fagot?

- Când face aşa ceva... - Nu cred că ştiu să cânt la fagot.

Ce vrei să faci, Randy?

Dnă agent pietonal, vreţi să spuneţi câteva cuvinte?

- Copii, haideţi s-o aplaudăm! - Vă mulţumesc din suflet.

Copii, a fost o onoare şi un privilegiu să vă ajut să traversaţi strada.

Habar n-aveţi cât de mult contează asta.

Voi preţui mereu râsetele cu voi.

Râsete? Era incredibil de rea.

Acum, înainte să las jos indicatorul pentru ultima dată,

vă doresc mult noroc şi multă fericire.

Fiecăruia dintre voi...

Mai puţin lui Tom! N-am urât pe nimeni cum îl urăsc pe el!

Tom, eşti un gunoi! Eşti un ordinar!

Ne vedem în iad! Adio, copii!

Ciudat discurs la final de carieră...

În onoarea carierei ei de agent pietonal şi de agent de poliţie,

vom trage 21 de gloanţe. Omule de serviciu!

Foc de voie!

Da, asta era!

De ce aplaudă? O să omoare pe cineva.

- N-am aprobat asta. - Te-am nimerit! Da!

Revenim la concursul de haltere. Ce muşchi fesieri!

- Salut! Ce faceţi? - Salut, Tom!

Strângem bani ca să-i luăm un cadou agentului pietonal.

Frumos din partea voastră. Succes!

- Ce? Nu faci o donaţie? - Cât să donez?

Fiecare dolar contează.

- Pot da mai puţin de atât? - Mai puţin de un dolar?

E cea mai mică sumă de bani pe care ai putea s-o donezi.

Te înşeli. Monedele de 10 cenţi sau de 25 de cenţi sunt la mare căutare.

Tom, nu poţi da un dolar pentru femeia care ne-a ţinut în siguranţă?

Mama n-a vrut să plătesc amenda de un dolar. Dacă donez suma asta,

ea câştigă.

- Ce câştigă? - Asta ar fi răzbunarea ei.

Tom...

- Ai coborât şi mai mult ştacheta. - Vă las pe voi să strângeţi banii.

Iar eu o să-mi fac timp să-i cumpăr cadoul şi să i-l duc personal.

Eşti obositor! Prefer să mă dau bătută la finele fiecărei conversaţii.

Randy, dă-i banii lui Tom.

Am venit să strângem donaţii, dar îi dăm toţi banii lui Tom?

- Pare greşit. - Suntem o echipă, Yasmine.

- Bine. - Mi-a părut bine.

- Thomas. - Mamă.

Am auzit că-i iei un cadou agentului pietonal.

Eu doar o să-l cumpăr. Noi n-o să dăm niciun ban.

Ce-i iei?

Nişte pijamale personalizate, cu indicatoare "stop", cu textul

"nu te pune cu agentul pietonal".

- Par foarte costisitoare. - 75 de dolari.

E o sumă mare. Aşa c-o să punem frână.

Punem frână?

Ţi-e cunoscută expresia "dar din dar se face rai"?

Sună ciudat. Ce înseamnă?

Eu o să păstrez banii,

iar tu-i dai femeii cadoul ăsta oribil pe care eu nu-l vreau.

Agenţii pietonali nu poartă lenjerie sexy, nu?

Contează că-i dai un cadou fără să cheltuieşti niciun ban.

Ar trebui să-i luăm măcar o felicitare, nu?

Când oferi un cadou primit, poţi folosi aceeaşi felicitare.

Pe felicitare scrie: "Te iubesc, nebuno! Îţi ador balcoanele!"

- Nu-i pot da asta femeii ăleia. - Nu ştiu ce vrei să-ţi zic.

Dar nu cumpărăm o felicitare nouă. N-are niciun rost.

- Bună! - Tu...

Nu pari fericită... Sunt Tom, de la şcoală.

- Agentul pietonal e acasă? - Nu.

E supărată că nu mai are serviciu. Din cauza ta!

A fost şi vina ei.

M-a băgat cu capul în noroi şi m-a numit "ticălos".

Eu te cunosc de un minut şi vreau să fac asta.

I-am adus un cadou din partea elevilor.

Dumnezeule! Lenjerie sexy? Crezi că poartă A la sutien?

Nu prea m-am gândit la asta. Poartă mereu vestă reflectorizantă.

E foarte largă.

Dacă ai vrea s-o înveseleşti,

i-ai oferi un cadou care ar binedispune-o.

Cum ar fi?

A fost agent pietonal fiindcă asta-i amintea de vremurile bune,

când era poliţistă.

N-am ştiut asta.

Ai putea s-o ajuţi să retrăiască acele vremuri bune.

Cum aş putea să fac asta?

Ai putea înscena o fărădelege.

De unde ţi-a venit ideea asta?

Iar ea ar putea deveni eroină.

Pare un vicleşug complicat. Speram să-i dau cadoul şi să plec.

Tom, măcar atât ai putea face. A fost concediată din cauza ta.

Deci trebuie să înscenez o fărădelege?

- Nu-i pot lua un halat? - Nu. De fapt, ia asta.

- Refuzi cadoul? - Păstrez felicitarea.

- Nu o citi! - Tom!

Vai de capul meu! De ce ai scrie asta?

Nu trebuia să scriu "balcoane".

- "Balcoane" nu se scrie cu doi de N. - Trebuia să scriu "te iubesc".

Nu. "Cu drag".

"Cu drag, de la elevii tăi". Ceva de genul ăsta.

- Cum scriem balcoane, Tom? - Fără doi de N.

Mulţumesc.

Randy, ce faci, nebunule?

Randy! Barosane!

Salut! Tom, ţi-am zis să nu mai vii niciodată la mine acasă.

Credeam c-am devenit prieteni de atunci.

Eu văd lucrurile altfel...

Randy, cum tu locuieşti vizavi de agentul pietonal,

vrem să ne ajuţi cu ceva.

Vrem să-i pregătim ceva special.

Nu i-am cumpărat deja un cadou?

Adevăratul cadou este nostalgia.

Nostalgia? Ce mizerii marca Tom!

Crede-mă, o să-ţi placă. Uite care-i planul!

- Eşti pregătit? - Da.

Noi o să stăm de şase.

Când iese agentul pietonal la plimbare,

o să strig "un nebun a intrat în casa lui Randy".

Te-am pierdut?

Agentul pietonal o să intervină, o să intre în casa ta, o să te salveze.

O să spui "slavă Domnului c-ai venit, l-ai speriat pe nebun".

O să se creadă eroină. Ăsta-i cadoul.

Fie. Dar e ultima dată când te ocupi tu de luat cadouri.

Nostalgie?

O să iasă minunat. Cred c-o să-i placă mult.

Da. Vine!

- Iat-o! - Când o vedem, acţionăm!

Se apropie!

Are loc un jaf! Un nebun a intrat în casa lui Randy!

- Nu! - Ajutor!

Are loc un jaf? Nu vă panicaţi. Sunaţi la 911.

- Nu! Eşti tu aici. - Sunaţi la 911!

N-avem timp! Trebuie să intervii imediat!

Nu, tre' să respect protocolul.

Trebuie să intervii.

- Dar există un protocol. - Uită-te în ochii mei!

Mă uit în ochii tăi. Scuze, am strabism.

Te-ai pregătit pentru asta toată viaţa. Poţi salva viaţa unui copil.

Copiii au nevoie de tine.

- Tre' să intri în casa aia. - Tre' să intru în casa aia.

Copiii au nevoie de mine. Revin la datorie. Ai dreptate!

- Ce palpitant! - Randy, vin!

- Cine dracu' eşti? - Tu cine dracu' eşti?

- Ieşi din casa mea! - Tată, nu, lasă coasa electrică!

N-a sunat bine.

Trebuia să fi vorbit cu tatăl lui Randy.

O mare scăpare.

Înapoi! N-aveţi ce vedea.

Un arhitect peisagist a snopit în bătaie un agent pietonal.

- Mă bucur că eşti bine, Randy. - Nu vorbi cu fiul meu!

În ce lume trăim dacă agenţii pietonali pot da buzna în casa ta?

Sunt pierdută. A dat buzna în casa ta sau încerca să te salveze?

- Nu comentez. - Ce înseamnă asta?

- Am fost de faţă. - Te rog, nu.

Îmi aduc aminte că Tom a strigat

"are loc un jaf, tre' să intervii, agentule pietonal".

- Am zis că era un jaf? - Aşa ai zis.

M-ai auzit? Te-am citat.

- Tom, de ce ai spune asta? - De ce i-am zis să intre?

Da.

Sper să vi se pară amuzant. Ăsta a fost cadoul ei.

Ce?

Toată situaţia asta se voia a fi cadoul ei.

Asta i-ai luat cadou, o bătaie de la tatăl lui Randy?

- Nu-i un cadou grozav, recunosc. - Tom...

Dacă vrea cineva chiloţii ăştia, sunt dispus să renunţ la ei.

PARTIDA DE POKER

Nimic nu se compară cu o băută într-un subsol, cu nişte nebuni.

Clar! Bărbaţii pot fi bărbaţi aici, cu vânzătorul de îngheţată,

cu scotch, la o partidă de poker.

Ai zis-o bine, mister. Eşti de treabă, Îngheţatule.

Mă cheamă Doug. Nu-i nevoie să-mi spuneţi Îngheţatul.

Salut! A venit Tom!

- Vai, nu! - Serios...

- Nu s-au bucurat... - Tată, ne putem uita la voi?

- Petrecerea în pijamale e anostă. - Nu poţi sta la taclale şase ore.

Treceţi şi luaţi lecţii! Mister e pe val!

- Full house, idiotule! Banii jos! - Ce ai făcut, Tom?

- Nimic. - E prima mână pe care o pierd.

- Am stat cuminte aici. - Împarte cărţile!

Ne distrăm de mama focului.

Băieţii pun mult suflet. Încearcă să treci neobservat.

N-am făcut decât să-i salut. Mi s-a părut o intrare spumoasă.

- Chintă royală. Ia de aici! - Drăcia dracului! Tom!

- Ce e? - Pleacă imediat de aici!

De ce eu?

Am câştigat tot până să vii tu aici.

- Prefă-te că nu sunt aici. - Nu pot.

Stai lângă mine cu privirea aia de om tâmpit, cu brânza în mână!

- Calmează-te, mister! - Ai întrecut măsura.

- Mister, ai pierdut! - Ce mizerie!

- Uşor, mister! - Am plecat.

Îngheţata l-a pus în fund.

- Aţi ratat o petrecere marfă. - Serios?

Discuţii spumoase, brânză bună.

Îmi place momentul ăla fix dinainte să adoarmă lumea,

când toţi vorbesc despre taţii lor.

- Ce? - Pe curând!

- Hai să-nvăţăm! - Învaţă, Hector!

- Tom. - Salut!

Nu te uita la mine, bine?

Vreau să intri în baia bărbaţilor la ora 09:00.

- Bine. - Intră în a doua cabină.

Vreau să te prefaci că defechezi. Aşteaptă acolo noi instrucţiuni.

Ziua a început ciudat...

Dle director, m-ai chemat la baie?

Tom, taci! Intră!

Urcă pe toaletă!

- Care-i treaba? - Cine scrie mizeriile astea?

- Chiar arăt aşa, Tom? - De asta m-ai chemat?

Vreau să vorbim despre seara trecută. Uite câţi bani am câştigat!

- Cred că-mi porţi noroc. - Sunt bun la ceva?

- Incredibil! - Chiar e incredibil. Am o idee.

Cred c-ar trebui să chiuleşti şi să mergi cu mine la hipodrom.

La hipodrom? Nu pot chiuli. Educaţia mea e preţioasă.

- Chiar nu este. - Nu?

Ca adult, poţi câştiga bani din jocuri de noroc, furând

sau găsind obiecte pierdute pe plajă cu un detector de metale.

Nu există altă cale?

Ai putea împrumuta bani de la prieteni fără să-i mai dai înapoi. Atât.

Dacă sunt bun la jocuri de noroc, tre' să-mi accept talentul.

- Da! - Poate veni şi unchiul Bill?

Da. Ar fi mai puţin ciudat dacă vine şi el.

O să fie ciudat oricum ai lua-o, dar în fine. Să mergem!

Da! Câştig încontinuu!

Cine are nevoie de serviciu când poţi merge la hipodrom cu norocosul Tom?

- Unchiule Bill, termină! - Haideţi să ne concentrăm!

Văd un cal numit Silly Tom. Cred că asta-i mâna sorţii.

De ce anume?

Fiindcă te cheamă Tom, la fel ca pe cal.

Mai ştii când ţi-am zis că semeni cu un cal?

- Asta-i mâna sorţii? - Eu zic să mizăm totul.

Fiindcă pe cal îl cheamă Tom?

Da. Nu simţi nimic în boaşe, Tom?

Nu, nu simt nimic în boaşe.

Lou, zece miare pe victoria lui Silly Tom, pe datorie.

Marfă pariul!

Mizez şi eu zece miare, tot pe datorie!

Tu nu poţi paria pe datorie. Nu te cunosc.

- Sunt unchiul Bill. - Asta nu-mi spune prea multe.

Poţi folosi ceva pe post de garanţie?

Sigur că da. Asta.

Ce-i asta? Titlul de proprietate al casei mamei lui Tom?

- Ce? Nu! - Marfă!

- De unde l-ai luat? - De acasă de la maică-ta.

Nu poţi lua titlul de proprietate. Nu poate paria casa mamei.

- Poate. - Tom, nu înţelegi.

Nu e un risc dacă mergi la sigur. Am câştigat de trei ori la rând.

E o imposibilitate matematică să pierdem.

Bill, aşa-i că nu înţelegi matematica?

Tom, omul nu poate pierde după trei succese la rând.

- Câştigi în continuare? - Corect!

- Bine, hai să câştigăm! - Hai să câştigăm, nebunilor!

Au pornit în cursă! Visul lui Betty e în frunte.

Pam Handicapata înaintează în forţă!

- Haide, Silly Tom! - Hai să-i frecăm capul pentru noroc!

- Nu, vă rog. - Ce idee excelentă!

- Terminaţi! - Haide, Silly Tom!

Nu-mi place să fiu atins pe păr.

Iată-l pe Silly Tom! Incredibil! De unde a apărut?

- Haide, Silly Tom! - O să câştigăm!

Fugi, Tom! O să fim bogaţi!

Silly Tom e lângă Visul lui Betty. Silly Tom se desprinde.

Vai, nu! Ce s-a întâmplat?

Silly Tom s-a împiedicat ca un idiot! Visul lui Betty se impune!

Ce s-a întâmplat?

Silly Tom a sfeclit-o, la fel ca adevăratul Tom.

Silly Tom este pe jos! Ce jigodie!

Mamă, găteşti foarte bine. Prăjiturile astea sunt uimitoare.

Mersi, Tom. Mereu am făcut minuni la cuptorul cu microunde.

Asta-i bucătăria. Puteţi crea un spaţiu mare.

Ce dracu' faceţi? Afară din casa mea!

- Nu e casa ta, cucoană! - Ce-i cu tine? Locuiesc aici!

Bill a zis că n-are să-mi dea zece miare şi să iau casa asta.

Ce înseamnă asta?

- Iată titlul de proprietate. - Ce?

Crezi că titlul de proprietate e mâzgălitura asta?

Scrie "titlu de proprietate".

Nu deţii o casă dacă cineva îţi dă titlul de proprietate.

Cât de prost eşti?

Destul de prost. Dar zi-mi unde-i Bill. Îmi datorează zece miare.

- L-ai văzut pe Bill? - Nu.

- Aţi auzit? - Avem ratoni în pod.

Nu-i niciun raton. E un om care-mi este dator.

Vin, Bill! O să-ţi distrug fundul!

Prea multe întrebări! Ia-mă de lângă autostradă!

- Tre' să închid! Salut! - Jigodie, îmi datorezi zece miare!

Nu ştiu despre ce vorbeşti.

- Bill, plăteşte-i datoria! - Nu ştiu engleză.

- Trebuie să plec! - Nu-l omorî!

Nu-i face rău!

- Nu merită asta! - Ştii ce păţesc rău-platnicii?

- Li se ţine morală? - Nu.

- Am o viaţă prea plină! - Ce bucurii ai?

Nu ştiu. Nu mă aşteptam la întrebarea asta.

Nu te mai agita! Nu te pot ţine!

Vai, nu! Bill!

Am picat pe mâna cu care mă masturbez.

- N-o să mai prind mingile... - A luat-o la fugă.

Cucoană, responsabilitatea îţi revine.

Dacă nu primesc zece miare, îţi arunc copilul pe geam.

- Lou, te rog! - Nu-i nevoie să faci asta.

Unchiul Bill o să-ţi dea banii, crede-mă.

Puştiule, îţi dau un sfat.

Tipii la bustul gol care trăiesc într-un pod şi se masturbează des

nu prea sunt de încredere.

N-a părut deloc "Born to Run". Îmi vreau banii înapoi.

- Asta-i partea la fagot. - Piesa aia nu include niciun fagot.

- Dă-mi banii! - Nu dau banii înapoi, scuze.

Am nevoie de ei. Pleacă!

- Tom, ce cauţi aici? - Cânt la fagot pe stradă.

Îmi place să stau afară.

Am auzit că unchiul tău a fost aruncat pe geam.

Acum pari să cânţi pentru mărunţiş.

Ai dreptate. Avem probleme cu banii.

E grav, o să mă arunce pe geam.

Dumnezeule! Ştiu că nu suntem prieteni,

dar nu vreau să fiţi ucişi sau călcaţi în picioare.

Mulţumesc, apreciez.

Fratele lui Brad deţine un mare fond de acoperire.

V-ar putea da sfaturi. La cât este de amabil,

e posibil să vă dea banii.

Hai să nu-l deranjăm pe Russ. Nu-i chiar atât de bogat.

E foarte bogat! Plus că ne-am bucura să-l vedem.

E foarte impunător.

Toată lumea-l adoră. E carismatic, e foarte atrăgător.

Are gambe mari, păr des.

Scumpo, spune drept. Vrei să faci sex cu frate-miu.

- Ce? - Dumnezeule!

Vreau să-l vizitez pe Russ fiindcă ţin la mama lui Tom.

- Sunt amabilă. - Tu nu eşti amabilă.

- Tom, e o femeie amabilă? - Nu mă implicaţi.

Dragilor, aşa rămâne! Îl vizităm pe Russ în Hamptons!

Aşteptaţi aici! Mă duc repede să mă epilez.

Ce surpriză plăcută! Cumnăţica mea preferată!

Hai încoace, scumpo!

- Mă bucur să te văd, Russ. - Nu mi-aţi zis să-mi iau slipul.

Brad! Doamne! Tu chiar nu ştii când să-ţi ţii gura!

Bine.

Am înţeles că aceşti oameni minunaţi vor să discutăm despre bani.

Mersi că ne-ai primit. Am pierdut nişte bani la pariuri.

Speram să ne împrumuţi 10 000 de dolari

sau să ni-i dai pur şi simplu.

- O să fac mai mult decât atât. - Ne dai 11 miare?

Minunat! Mulţumim! Mulţumim, Russ!

Dă-ne câţi bani vrei tu! Mulţumim.

Nu vă ofer bani, ci un sfat.

O să vă învăţ cum să câştigaţi singuri banii necesari.

Nu-i mai bine, e mai rău, nu?

- Da, e mai rău. - Nu-mi place să fac pomeni.

Haide să-ţi şoptesc în ce acţiuni să investeşti.

Bine.

Ce-ar fi să-mi şopteşti mie, ca apoi să-i pasez eu informaţia?

Sună bine.

- Russ... - Nu par să vorbească despre bursă.

- A zis penis. - Ştiu.

Eu mă duc să mă culc.

Aşa poţi câştiga de patru ori mai mulţi bani în câteva zile.

- Serios? - Da.

Sună incredibil! Mulţumim. Cerem informaţiile mai târziu.

De ce purtăm costume de baie? Suntem rude.

Nu pot crede că Lou mi-a tăiat cauciucurile.

Tipul e nebun.

- Tom. - Unchiule Bill?

Taci! Mă ascund de Lou.

Am venit să-mi iau echipamentul de băut bere pe fund.

- De asta ai riscat? - Da.

Îl pot căuta. Nu-i nevoie să te ascunzi.

Mama o să facă bani la bursă. Îi putem da banii lui Lou.

Chiar acum cumpără acţiunile.

- Totul e rezolvat. - Ce veste excelentă!

Ce acţiuni cumpără?

Ştiu doar că acţiunile PizzaRama o să scadă. Vindem în lipsă.

Ia să văd! Ce veste excelentă!

- Tom, ce dezastru! - Ce e?

Preţul acţiunii a crescut.

Am deţinut acţiunile cinci minute.

- Calmează-te. - Preţul trebuie să scadă!

Crezi că pari inteligent acum?

Cheamă-l pe prietenul tău, Nelly. Ne vedem la PizzaRama.

Am o idee. Simt în boaşe c-o să fie bine!

Scaunul e prea mic! Fundul meu!

Am impresia că n-o să mai văd bicicleta aia.

- Mersi că ai venit, Nelly. - Frate, nu mă cheamă Nelly.

- Zi-i Nelson sau Marele N. - În fine. Aplecaţi-vă!

Trebuie să scadă preţul acţiunii.

Deci vrem să apară informaţii negative.

Adică să manipulăm preţul acţiunii?

Da. Aşa c-am cumpărat un şobolan în drum spre pizzerie.

- Ce? - Şobolan?

Tom o să pretindă că are un şobolan în salată.

Nelly o să vomite, iar eu o să leşin.

Toată situaţia va fi filmată şi preţul acţiunii va scădea.

- Aveţi întrebări? - Foarte multe.

Tom, trebuie să mă incluzi în etapa de planificare.

- O să mă retrag, cu respect. - Nelson, tu trebuie să vomiţi!

- Haide, Nelly! - Nelly e un rapper.

Eu sunt un afacerist în vârstă de zece ani.

- Am plecat. - Bill, trebuie să regândim planul.

Tom, n-avem timp de aşa ceva. Şobolanul devine agitat.

- N-o să meargă. - Tom, am început!

Pot vorbi cu managerul, vă rog?

- Dumnezeule! - Salutare!

- Care-i problema? - Am un şobolan viu în salată.

Scuze... A venit aşa?

Nu filmaţi. Nu-i nimic de văzut.

Oameni buni, vedeţi? Are un şobolan în salată!

Dumnezeule! Cum a ajuns acolo?

- Mănâncă salata. - Totul e în regulă. Luaţi loc!

- Nu este o urgenţă. - Vezi ce se întâmplă, fetiţă?

- Trebuie să plecăm de aici! - Nu plecaţi!

- Fugiţi! - Rahat!

Răspândiţi vestea!

Salată cu şobolani la PizzaRama!

Am reuşit! Preţul acţiunii a scăzut mult.

- Am investit cu cap. - E bine să fii bogat.

Să plouă cu bani!

N-avem nevoie de bancnote de un dolar!

- Nu vă supăraţi! - Am reuşit!

Suntem de la Comisia pentru Bursă şi Valori Mobiliare.

- Avem câteva întrebări pentru voi. - Vă spun exact ce s-a întâmplat.

Ieri, la ora 09:00, a vândut acţiuni în lipsă.

Nu-mi sună cunoscut.

La 09:15, fratele tău a cumpărat un şobolan.

Nu ştim despre ce vorbiţi.

La 09:30 aţi pretins c-aţi găsit un şobolan în salată.

Mi-aş fi amintit asta.

La 09:45, unchiul tău a scris pe Instagram:

"Fac cinste cu berea! #salată-cu-şobolan."

Insinuaţi că lucrurile astea sunt conectate?

Nici c-aţi fi putut fi mai proşti de atât.

Ce vreţi să spuneţi? O să ne confiscaţi bunurile?

Voiam să facem asta, dar lucrurile voastre sunt atât de scârboase,

încât vă dăm doar un avertisment.

Putem considera c-a fost un succes.

Traducerea şi adaptarea ALEX HANGANU