Original subtitles

TOM: VIAŢA LA ZECE ANI

VEVERIŢELE HENDERSON CONSULTING

Salutare, copii! Sper că aveţi o zi excelentă.

Am o ştire foarte palpitantă!

Ca-n cazul multor stadioane, am vândut dreptul de denumire a şcolii.

Începând de azi, nu ne mai numim Şcoala Primară Shady Oaks,

ci Şcoala Primară Henderson Consulting.

Mascota noastră nu va mai fi veveriţa.

- Poftim? - Ci consultantul.

- Forţa Consultanţii! - Ce mama dracului?

Copii, vreau să daţi totul pentru Henderson Consulting.

- Tom, vreau să discut cu tine. - Care-i treaba, mister?

Tom, a venit un reprezentant de la Henderson Consulting.

Vrea să discute cu tine.

- De ce cu mine? - Nu ştiu.

A zis că vrea să discute cu "idiotul cu faţă ridicolă", deci, cu tine.

- Se referea la altcineva. - Mai cu viaţă! Vine încoace!

Hank, el e Tom, idiotul cu faţă ridicolă.

- Salut! Eu sunt Tom. - Tom?

T-O-M sau T-H-O-M?

Cum se scrie numele tău, Tom?

- T-O-M. - Tom, eu sunt Hank.

H-A-N-K. Te-am văzut la ora de sport şi suntem puţin îngrijoraţi.

De ce?

Când Henderson Consulting a cumpărat sala de sport, copilăria ta s-a sfârşit.

Nu sună prea bine.

Când păşeşti pe parchetul sălii, reprezinţi firma noastră.

Nu se mai rezumă totul la panaramă.

Trebuie să fii etalonul valorilor companiei noastre,

încredere, putere, integritate.

Bine. O să fiu mai încrezător şi mai puternic.

Pare-se că mă pupi în fund. Vrei să pui capăt conversaţiei?

- Vreau doar să joc kickball. - Încearcă să fii mai bun.

Dacă nu, te scoatem din sală.

- Mă daţi afară de la ora de sport? - Nu chiar, dar, da.

Practic, te-am da afară de la ora de sport.

- Nelson, te pot întreba ceva? - Orice, amice.

Crezi că par om încrezător, puternic şi integru?

- Nu. - Atât ai de zis?

- Doar nu? - Categoric nu.

- Sunt de acord cu Nelson. - Poftim?

Da. Aş zice că pari un om slab, temător...

- Nu ţi-am cerut părerea. - Şi moale.

- Nu ţi-am cerut părerea. - Tom, scuze, dar tre' să intervin.

- Nu acum. - Crede-mă, vrei să auzi asta.

Dacă vrei să te porţi ca un afacerist încrezător,

tre' să socializezi cu aşa oameni.

Cum? Unchiul meu e şomer şi habar n-am cu ce se ocupă mama.

Nu spune asta nimănui, dar conduc un autobuz Hertz după-amiaza.

Mai ai o slujbă? Nu eşti doar şofer de autobuz?

Corect, Tom. Conduc multe vehicule mari.

- Ai încălcat termenii contractului. - Ghici ce clienţi am?

Afacerişti încrezători.

Aş putea interacţiona cu afacerişti în autobuzul Hertz?

Corect. Te aşteaptă o mare de afacerişti.

Sună incredibil. Nelson, vrei să vii cu mine?

Nu-i tocmai o invitaţie promiţătoare, dar o accept.

Ce s-ar putea întâmpla?

Uimitor! Ce de afacerişti încrezători!

Tom, învaţă de la ei.

Membrii Gold ştiu cu ce se mănâncă afacerile, nu glumă.

Dobitocule, pe unde ai umblat?

- Zborul meu pleacă în 40 de minute. - Scuze.

Dă aerul condiţionat mai tare, boule, ne sufocăm aici!

Imediat. Trebuia să vă spun că, în mediul ăsta,

nu mai am statut de zeu, ca-n autobuzul şcolii.

Eşti un cu totul alt om.

Dar aţi sesizat cu câtă încredere s-au exprimat?

- Învăţaţi de la ei. - Salut, Bill!

Ţinând cont de ultima noastră discuţie, am zis să reiau legătura cu tine.

"Ţinând cont"? Sună bine.

Trebuie să băgăm material, băieţi. Băgaţi material!

Îmi place. Notează asta!

Nu uitaţi, uşa mea e mereu deschisă.

"Uşa mea e mereu deschisă"? Ăsta pare un nou limbaj.

Dragilor, sinergia este cheia, sinergia corporatistă.

Ce cuvânt excelent, sinergie!

- Vezi că se scrie cu Y. - Serios?

Da.

- Aşa-i mai bine? - Da.

Mi s-a deschis un nou drum. Mersi mult, m-ai ajutat foarte mult.

Cu drag, Tom. Viaţa se aseamănă mult cu şoferia.

Ai trecut pe lângă United Airlines de patru ori, Cpt. Idiot.

Scuze, nu eram atent.

Cândva, te apreciam, dar eşti un mare ticălos în mediul ăsta.

Copii, mai cu viaţă! Aşa!

Mister, nu-mi place deloc noua mascotă.

- Nu-i pe gustul meu. - De ce nu?

Cum o să îşi dea seama lumea că sunt consultant?

Compania asta ne dă mulţi bani, Randy.

Găseşte consultantul din tine şi scoate-l la iveală.

Nu ştiu mai nimic despre consultanţi.

Randy, nu mai eşti veveriţă.

Transformă veveriţa în consultant.

Vrei să sar ca o veveriţă în costum de consultant?

Da, sigur, logic...

- Taci şi fă-ţi treaba! - Bine!

Ce zici, barosane? Munceşti din greu sau abia munceşti?

- Barosane? - Lunea e oribilă.

- Stai aşa! - Ce nebun eşti!

- Dă-mi mâna, amice! - Ce-i cu tine?

Hai să reluăm discuţia mai încolo. Nebunilor, adunarea!

Hai să ne sincronizăm!

- Azi vreau să văd sinergie pe teren. - Ce anume?

Vreau idei noi. Vreau să băgaţi material.

- M-ai pierdut. - Uşa mea e mereu deschisă.

- Ce uşă? - Uşa metaforică.

- Despre ce vorbeşti? - Hector, aşteaptă-ţi rândul, bine?

De ce vorbeşti ca un idiot? De regulă, nu faci aşa.

Echipa asta trebuie să aibă o singură preocupare, succesul.

Consultanţi pe viaţă!

Jucăm fotbal sau nu?

- Nu te supăra, mă poţi angaja? - Salut, Hank!

Tom, te-ai schimbat profund!

Tu eşti puştiul ratat, care îşi plângea de milă acum două zile?

N-aş spune asta, dar da, am învăţat valorile corporatiste.

Tom, căutăm un puşti care să apară în campaniile noastre de promovare.

- Eşti candidatul perfect. - Serios?

Pari un copil făcut pentru lumea afacerilor.

Uimitor! Aş fi plătit pentru asta?

O să-ţi iasă bani din găoază.

E tentant. Nu ştiu ce este o găoază, dar...

Înseamnă sfincter, Tom. Întreab-o pe mama ta.

Dacă ne dă undă verde, te prezint la adunarea acţionarilor.

Crede-mă, dacă o să-mi iasă bani din fund, mama o să fie fericită.

E incredibil, amice!

Mă simt bine în postura de jigodie corporatistă. Mi se potriveşte rolul.

- Îţi şade bine. - Bună! Tu trebuie să fii mama lui Tom.

- Da. - Cum se scrie numele tău?

- A-L-U-I-T-O-M. - Excelent! Tom, fii atent!

Directorul general o să termine discursul.

Când îţi fac semn, vreau să sari în sus şi să strigi:

"Sunt puştiul Henderson Consulting! Ura!"

Chiar trebuie să zic "ura"? Pare ciudat.

Tom, îţi dăm mulţi bani. Când îţi cerem să urli "ura",

vreau să urli "ura" până te ia dracu'! Scuze.

La câţi bani ne daţi, poţi înjura cât vrei de faţă cu spurcatul ăsta.

Aşa vă vreau! Ne vedem în câteva minute.

Nu uita să pui accent pe "ura".

Te-ai făcut înţeles.

Salutare, dragilor! Mă bucur mult să vă văd.

Vom vorbi despre viitorul companiei.

Ştiu că aţi citit ştirile, c-aţi auzit de scandal.

Uitaţi totul! Fiindcă astăzi ne vom axa pe clădirea

unui viitor mai bun pentru copiii noştri! Corect?

Da, corect.

Da, ne-am ocupat de cazul scurgerilor de petrol, dar asta nu ne defineşte.

Noi punem preţ pe familie.

- Ce? - Ce a zis?

Da, punem umărul la planificarea multor asasinate,

dar nu ne definesc omorurile pentru capital politic.

- Punem preţ pe comunitate. - Sunt criminali?

De ce ar spune asta?

Da, am fost consultanţii teroriştilor din spatele atacului din 11 septembrie,

dar faptele nu ne aparţin. Am fost doar consultanţi.

- Chiar a zis 11 septembrie? - Consultanţi pentru terorişti?

Vrem să ajutăm familiile, comunităţile.

Vi-l prezint pe băiatul din viitoarele noastre campanii de promovare,

"Fiindcă ne pasă". Hai încoace, Tom!

Nu poţi merge pe scenă. Oamenii ăştia sunt diabolici.

Mă plătesc. Trebuie să spun că reprezint compania.

Tom, noi punem preţ pe moralitate, pe integritate.

- De când? - Ştii ceva?

Aş vrea să-ţi pot da un răspuns, dar n-am aşa ceva.

Aş putea să zic replica, dar fără "ura". E în regulă?

Pare un compromis bun.

O să spun replica într-o manieră cât mai anostă.

Sunt mândră de tine, Tom.

Iată-l pe puşti! Ai ceva de zis?

Sunt puştiul Henderson Consulting,

dar principiile mă împiedică să spun "ura".

- Ce? - Puştiul ăsta-i praf!

Ai sfeclit-o, puştiule.

- Tom, intră! - Ce s-a întâmplat?

Hank de la Henderson Consulting m-a făcut praf.

- Îmi pare rău. - Ameninţă că anulează contractul.

- Te consideră neloial. - Sunt.

- E o companie foarte dubioasă. - Ca toate companiile, Tom.

- Serios? - Da.

Şi şcoala asta-i dubioasă? Ai idee câte prostii fac pentru a vă ajuta?

- Ce faci? - Fur bacşişul bucătăresei.

- Groaznic! - Şantajez inspectorii şcolari.

- Oribil! - Deturnez fonduri, totul pentru voi.

Trebuie să faci măgării ca să faci bine?

Exact. Ai înţeles. Oamenii ăştia vor loialitate.

- Hai să le-o oferim! - Cum să fac asta?

- Speram să fii de acord... - Da?

Să-ţi tatuezi "Henderson Consulting, integritatea pe primul loc".

Mi s-a părut c-ai zis tatuaj.

- Corect. - Ai luat-o razna?

Ţi-l poţi face pe fund.

Aşa vrei să mă convingi? "Ţi-l poţi face pe fund"?

Dacă nu obţinem bani de la ei, şcoala dă faliment.

Dacă nu mă tatuez pe fund, şcoala dă faliment?

- Ceva de genul ăsta. - Nu ştiu cum s-a putut ajunge aici.

- Tom, sigur vrei să faci asta? - Mi s-a zis că-i singura variantă.

O să ai un tatuaj cu Henderson Consulting pe fund toată viaţa?

Ăsta-i dezavantajul. Dar câţi oameni îmi văd fundul?

- Şase pe an, maximum. - E un număr prea mare.

Mama, doctorul, cei care-mi trag pantalonii jos.

Ai dreptate. În rest, e o zonă puţin circulată.

Tatuajul o să iasă foarte bine.

- Tu eşti tipul care face tatuaje? - Sunt artistul care face tatuaje.

Salut! Eu sunt Tom. Am programare la trei.

Serios? Nu tatuez un copil.

Are zece ani, dar zici că are 20, fiindcă a intrat la pubertate la 9 ani.

Sunt matur pentru vârsta mea.

Vezi dezamăgirea din ochii lui? A trecut prin multe.

E adevărat.

Am nevoie de bani... Fie, ce doreşti?

Vreau un tatuaj mic, cu textul

"Henderson Consulting, integritatea pe primul loc".

- Pe fund. - Ce e?

I-ai cere lui Rembrandt să picteze "Rondul de noapte" pe fundul cuiva?

Probabil că nu.

I-ai cere lui Monet să picteze nuferi pe anusul cuiva?

N-ar arăta bine, nu.

Nu-mi cere să fac tatuaje pe fese. Puţin respect...

Ce ai prefera să faci?

Ce-ai zice de un tatuaj artistic pe spate? Un şarpe?

- Nu. - Sau un dragon care scuipă flăcări.

Cu flăcările am putea scrie "Henderson Consulting".

- Sincer să fiu, arată belea. - Eşti priceput.

Mă bucur c-am mers şase ore cu bicicleta până aici.

- Hankaroo, putem vorbi puţin? - Tom, ce cauţi aici?

Ştiu că v-am făcut de râs,

dar vreau să vă arăt că vă sunt loial.

Aşa că mi-am tatuat un dragon

care scuipă flăcări pe nişte săteni, cu textul

"Henderson Consulting, integritatea pe primul loc".

Şi mai am nişte ţipari şi nişte şerpi pe fundal.

- Ce? Ţi-ai făcut un tatuaj? - Da.

Tom, nu ştiu cum să-ţi spun asta. Henderson Consulting nu mai există.

- Poftim? - Am dat faliment.

Şi am fost cumpăraţi de PricewaterhouseCoopers,

aşa că aparţinem de ei.

Am făcut totul degeaba?

Da. Dar poţi ieşi de aici cu capul sus.

- Ai făcut spectacol o vreme. - Serios?

Am sfeclit-o la o adunare şi mi-am tatuat un dragon pe spate.

Bine ai venit în lumea afacerilor!

IAHTUL LUI RICK

Ce ciudat! De ce ne-a invitat mama Dakotei la cină? Sunteţi prietene?

Sunt prietenă cu orice om care-mi oferă mâncare gratuită.

Ziceai că mama ei e vrăjitoare.

- Luăm cina acasă la vrăjitoare. - Salut!

- Bună, mama Dakotei! - Bună, Tom!

- Mama lui Tom. - Gura, Brad!

- Scuze. - Mă bucur c-aţi venit.

V-am adus ceva.

Avem o regulă. Viaţa e prea scurtă ca să bem vin ieftin.

Ştiţi ceva? N-am mai râs de multă vreme. Ador să râd.

Care-i poanta, că suntem săraci?

Am remodelat şi trebuie să vă arăt cum a ieşit. Vă rog să vă descălţaţi.

Nu vreau să băgaţi noroi în casa mea ca nişte animale sălbatice.

Ador să râd!

- Nu prea-i ies glumele. - Aşa e.

Asta-i camera Dakotei. Dakota, cât a costat biroul tău?

- Nu. Ar fi urât. - Haide!

Îţi spun preţul în sticle de vin, ca să înţelegi.

A costat cam zece lăzi din vinul ăla.

Rareori vezi coloane în casă.

N-aţi mai văzut coloane în stil baroc în suburbii, corect?

Toaleta a costat mai mult de 100 de sticle de vin

de la podgoria aia penibilă.

Înţelegem valoarea banilor. Nu tre' să compari totul cu vinul.

- Frumos podul. - Oare ăsta-i un coşmar oribil?

- Nu-i nevoie să vedem boilerul. - A costat o avere.

- Ce-ar fi să... - Mor de foame.

Sinceră să fiu, m-a epuizat prezentarea.

Putem cina cu altă ocazie?

- Fără mâncare? - Pa, Tom!

A fost foarte distractiv, sincer!

- Pa! - Pa?

- Mulţumim. - Unde-i mâncarea?

- Femeia aia e un monstru. - A fost oribil.

M-am săturat să fim săraci. Ghici ce?

Ne mutăm într-o casă mai ieftină?

Nu spune prostii. Cumpărăm un jacuzzi.

Mamă, nu ne permitem asta.

Ne putem permite orice în rate, scumpule.

- În rate? - Da, plăteşti totul mai încolo.

Deci presupui c-o să ne îmbogăţim?

Şi păstrezi bunurile. N-ai nevoie să te îmbogăţeşti.

- A venit instalatorul? - Chiar facem asta?

Trebuie să discuţi cu el. Ştii cum stă treaba.

Ce-i ăsta? Ghid pentru discuţii cu instalatorii?

Da, la propriu. Citeşte titlul.

- Salut! Maică-ta e acasă? - Nu vorbeşte cu instalatorii.

- Tata a fost instalator. - Îmi amintesc.

N-are încredere în instalatori. Nu-i crede demni de încredere.

Mi-am amintit.

Mi-a cerut să-ţi spun: "Adu-ne cel mai elegant jacuzzi"

"şi instalează-l în curtea din faţă, ca să-l vadă toţi ticăloşii aroganţi."

Nu se poate. Ar fi ilegal.

- Trebuie s-o faci. - Nu trebuie să fac nimic.

De aia am ales slujba asta, ca să nu primesc ordine.

Instalatorii trebuie să repare ceea ce li se cere.

- Nu. - Sigur tre' să respectaţi nişte reguli.

Respectăm aceleaşi legi ca tot omul,

dar nu există legi speciale pentru instalatori.

Aici scrie aşa: "Dacă instalatorul e obraznic,"

"zi-i să-şi ţină fleanca şi să instaleze drăcia aia."

- Îmi poţi da foaia? - Da.

E o listă întreagă cu răspunsuri.

Bine. Aşa facem. Semnează aici şi mă apuc de treabă.

Mă bucur că ai cedat şi că faci ceea ce ţi se cere.

N-am cedat. Am ales să fac asta.

Bine, fiecare cu perspectiva lui.

- Cum merge treaba? - O să dureze ceva timp.

Pot merge până la toaletă?

Nu. Instalatorii n-au voie să intre în casa noastră.

- Nu-ţi pot folosi baia? - Dacă eşti instalator, nu.

Deci mă obligi să defechez în dubiţa mea?

Ce? N-am zis asta.

Atunci, unde să-mi fac treaba?

Oriunde. La Starbucks, la o benzinărie, în spatele unui magazin.

- Nu pot crede că s-a ajuns aici. - Ce faci?

Asta contravine tuturor principiilor mele.

Să defechez ca un om primitiv?

- Ciudat! - Vorbeşti cu mine?

Doamne! Ar trebui să interzicem asta.

Sper că eşti mulţumit. Ai umilit un om în toată firea.

Îmi pare rău, mamă. Fiul tău e un ratat. Am defecat în dubiţa tatei!

Trebuie să ajung la un meci de baseball.

Te rog să nu mai plângi, să instalezi jacuzziul

şi să te cari. Ar fi minunat.

- Ce dracu' am făcut? - Instalatorul a cedat psihic...

- Du-te la a treia, Tom! - Da, Tom, o triplă!

Asta-mi aminteşte de jeturile triple din jacuzziul nostru.

- Ce? - Probabil nu v-aţi permis asta.

Aveţi un jacuzzi obişnuit, ca nişte ţărani.

N-am mai auzit de jacuzziuri în curtea din faţa casei...

Nu ştiu ce să-ţi zic. Ai putea să citeşti

reviste mai sofisticate, jigodie.

Ador să râd.

Vezi cui îi spui "jigodie".

Mi se pare ciudat că nişte oameni dezgustători ca voi pot face ceva bine.

M-aţi pierdut. Sunteţi prietene sau nu?

Da, suntem ca-n "Totul despre sex".

Ai invitat tot cartierul ca să le arăţi jacuzziul?

Tom, nu uita regula de aur a vieţii.

Cumpărăm lucruri frumoase ca să le facem altora în ciudă.

Vai, nu! Ăia sunt instalatorul şi asistenta de la şcoală?

- Ce faceţi aici? - Salut! Aţi venit mai devreme...

- Tom, ce cauţi aici? - Eu? E casa mea.

E casa ta? Nimeni nu mi-a zis asta.

Staţi aşa! Voi faceţi sex?

Nu! Ce te face să crezi că facem sex?

- Ce se întâmplă? - Nu te uita în ochii instalatorului.

- Ce face? - Puteţi pleca!

Nu-i nimic de văzut!

Dumnezeule mare! Nu te uita, Dakota!

- Nu vă uitaţi, copii! - Instalatorule, tre' să pleci!

Ba nu. Fiul tău a semnat un contract.

"Până la achitarea căzii, instalatorul deţine 50% din ea"

"şi poate să facă sex în ea cu oricine doreşte."

- Am semnat asta? - Tom!

Scuze, mamă. Trebuia să fiu mai atent.

- Mama lui Tom are un bordel. - Un bordel în suburbii?

Le-am văzut pe toate. Dezgustător!

În apărarea noastră, îl plătim pentru serviciile de instalator.

- Tom-bo. - Salut, Rick! Nu pot vorbi acum.

N-am mai văzut-o pe mama ta. Toate bune?

N-o să iasă câteva săptămâni.

- Se simte umilită. - De ce?

Am încercat să părem bogaţi şi lumea crede că avem un bordel.

- Nu ne-a ieşit faza cu jacuzziul. - Tommy, urcă pe genunchiul meu.

Prefer să n-o fac.

- N-o să regreţi. - Bine.

Dacă vrei să impresionezi oamenii, jacuzziul nu e soluţia corectă.

Serios? Ni s-a zis că e semn de avuţie.

- Cine a zis asta? - Oamenii care au făcut pliantele.

Nişte porcării.

Dacă vrei să pari bogat, vii pe barca mea,

îţi inviţi prietenii şi le spui că barca îţi aparţine şi ţie.

- Ai face asta pentru mine? - Suntem vecini!

Rick, băiat bun, e vecin bun. Mi-a venit acum.

Sincer să fiu, în ciuda părului slinos, a personalităţii dubioase

şi a numărului de gagicar, eşti băiat de treabă.

A fost a doua variantă. Vrei să ştii care a fost prima?

- "Sânii sunt viaţa mea". - Marfă! Două variante excelente.

Vă prezint iahtul lui Tom!

- E al tău? - Ce frumuseţe!

Cum de n-ai zis până acum că deţii un iaht numit "Sânii sunt viaţa mea"?

Suntem bogaţi modeşti. Nu ne place să ne dăm în stambă.

Mama s-ar fi comportat altfel dacă ştia că aveţi un iaht.

- Fii cuminte, Nelson. - Iaht!

Băieţi, liniştiţi-vă!

- Tommy! - Vai, nu!

Asta da viaţă! Aşa a fost mereu viaţa în New Jersey?

- Unchiule Bill? - Da, nebunule.

- Treci încoace! - Unchiule Bill, termină!

- Ai venit din Boston pentru asta? - M-am mutat aici.

Pentru excursia asta?

Da. Le-am zis celor de la Red Sox

să găsească alt băiat de mingi. "Nepotul meu deţine un iaht!"

Nu! Te rog, e prea mult.

- Haideţi! - Liniştiţi-vă!

Mai trebuie să-l aşteptăm pe Rick.

Proprietarii de iahturi nu aşteaptă.

Ca să-l citez pe Tom Hanks, "eu sunt căpitanul aici".

Lasă cheile jos!

Teroristul a zis asta, nu Tom Hanks.

N-am văzut filmul. Nu ştiu ce vorbesc.

- Nu eşti căpitan! - Tom, o întrebare.

- E periculos? - Gura!

Trebuie să dezlegi parâmele!

- Simţiţi-vă bine! - Nu, te rog!

Ce părere aveţi? V-ar plăcea să trăiţi ca Tom?

- Trăieşti pe picior mare! - Bună, mamă! Salută-i pe copii!

Bună!

Mamă, sunt tare invidioasă pe Tom. Are un iaht!

Nu mi-ai zis asta. Dă-mi-l la telefon!

Tom, mama vrea să discute cu tine. Salut-o!

- Bună, mama Dakotei! - Ce naiba se întâmplă acolo?

Ne bucurăm de viaţă pe iaht.

Servim aperitive, briza ne mângâie părul.

Sunt regele lumii! Unde sunt stricatele?

- Unchiule, te rog! - Ce s-a auzit?

- Unchiul lui Tom ne însoţeşte. - El vă supraveghează?

- Suntem pe mâini bune! - Fetelor, arătaţi-mi sânii!

Avem sucuri la cutie, nebunelor!

Nelson, vorbesc cu mama! Vezi ce spui!

- Dă-mi-l la telefon! - Nu-i nevoie să discuţi cu el.

Dă-mi telefonul! Ce zici, scumpo?

Nu-i spune aşa.

- Ascultă la mine, barbarule! - Cucoană!

Pari foarte încordată. Asta nu-i viaţă.

Hai încoace ca să te ajut. Bem câteva beri cu fundul.

- Ce înseamnă asta? - Glumeşte!

Înseamnă să bei bere cu anusul.

Aşa fac studenţii, dar eu am ales să fac asta zi de zi.

Mulţi proprietari avuţi de iahturi fac aşa.

Întoarce vasul! Fiica mea nu are voie să fie acolo. Ai răpit-o!

Nu m-am mutat în New Jersey ca să aud mizeriile astea. Pa!

Tom, unchiul tău mi-a aruncat telefonul în apă?

Suntem foarte bogaţi. Îţi cumpărăm altul.

Scoate-ţi berea din fund şi adu-o înapoi!

- Fetelor! - Unchiule, tre' să vorbim.

- Tommy! - Salut, Tom!

Las-o mai moale. Încerc să-mi impresionez prietenii.

- Tommy, stai în poala mea. - De ce-mi cer toţi...

Ce faci?

- Viaţa nu este o competiţie. - Nu?

Nu căuta să impresionezi pe nimeni.

Când înveţi să te distrezi, te simţi cu adevărat bogat.

- E un sfat excelent. - Corect.

- Tu chiar ai şcoala vieţii, nu? - O am?

Nu-ţi pasă cum arăţi, dacă ai serviciu...

Cum arăt?

Răpire în desfăşurare! Interveniţi!

Suspectul este un bărbat masiv pe un iaht,

care-i posibil să consume bere cu fundul.

- Interveniţi! - Ţineţi-vă bine!

Sincer să fiu, ador New Jersey-ul.

Doamne!

Bill, dacă ai fi avut zece ani, am fi fost prieteni buni.

- De acord, copile. - Suntem fraţii Iahtescu!

Nu-l încuraja, Nelson. Unchiule Bill, o să ai mari necazuri.

- Tom, dă-mi voie să-ţi dau un sfat. - Gata cu sfaturile.

Pe apă nu se aplică legile ţării noastre.

Ce tot lovim?

Putem înjura, putem bea bere

şi putem conduce un vas fără permis, fără consecinţe.

Se numeşte drept maritim.

- Asta-i pentru apele internaţionale. - Poftim?

Pe un lac din New Jersey se aplică legile americane.

Nu trebuia să mă las de facultate ca să devin băiat de mingi.

Cea mai mare greşeală!

- Am plecat! - Ce?

Nu poţi pleca! Eşti singurul adult!

Nu pot fi arestat în prima mea zi în New Jersey.

- Vreau să încep o nouă viaţă aici. - Nu poţi lăsa nişte copii pe vas.

- Bill! - Numai bine!

Ce zici, frumoaso?

- Urcăm la bordul vasului! - Nu, vă rog!

Gura! Nu aveţi niciun cuvânt de spus!

Cine-i proprietarul legal al vasului "Sânii sunt viaţa mea"?

Tom.

- Eu? Nu-mi aparţine. - Ce?

V-am dat impresia că e vasul meu?

Da. Pe invitaţie scrie "o după-amiază luxoasă pe iahtul lui Tom".

Trebuia să scrie "vecinul meu are iaht".

Nu-mi place să zic asta,

dar încep să înţeleg de ce nu vrea mama să umblu cu tine.

- Ce dezastru! Îmi pare rău. - De ce?

Ne-am făcut de râs în oraş.

Sunt şi rataţi mai mari decât noi.

Rick a fost dat afară din port, aşa că are un iaht în curte.

Rick, mersi pentru invitaţie. A fost belea.

Gura, Tom!

E invidios că nu are jacuzzi în curtea din faţă.

Clar! Rick e un mare ratat!

Scuzaţi-mă, trebuie să defechez în dubiţa mea.

Sunt regele lumii!

Traducerea şi adaptarea ALEX HANGANU