Original subtitles

Haide!

Mai cu viață!

Sigur v-ați gândit de multe ori la clipa asta, șefu'.

Să reveniți în locul ce v-a fost casă.

Casa mea e locul unde sunt oportunitățile și afacerile,

și sper să termin curând afacerea care m-a adus aici.

Prietene, zarurile au fost aruncate, nu?

Sper că aici lucrurile sunt liniștite, șefu'.

Doar Dumnezeu știe ce o să găsim.

Vă pot ajuta?

Am ceva de discutat cu dl Senén Blanco.

- Privind? - E treaba mea și a dlui notar.

Conform acestor acte, deveniți proprietarul bunurilor imobile

formate din „casa, podgoria și crama

dobândite de la dl Gustavo Zayas Montalvo”.

Pe care le-a moștenit, la rându-i, de la dl Luis Montalvo.

Dacă totul e în regulă,

aș vrea să intru în posesia proprietăților.

Sper că nu există impedimente.

Nu.

Testamentul din Havana înregistrează oficial totul.

Și ce se semnează în Cuba are efect imediat și în Spania.

Atunci, care este problema?

Asta e casa.

Se pare că va trebui să o aranjăm.

Este cea de acolo.

- E frumoasă. - Mereu mi-a plăcut.

Mă bucur că mătușile ne-au închiriat-o atât de repede.

Este ciudat să fiu în Jerez și să nu stau în propria casă.

- E totul în regulă? - Cred că da, doamnă.

Bună. Tu trebuie să fii Carmen.

Da, doamnă.

Mătușile dv. m-au angajat când le-ați scris pentru ajutor la menaj.

Mulțumesc. Ne cunoaștem?

Da. Poate nu vă amintiți de mine,

ai mei au servit mereu familia Montalvo.

Sigur m-ați văzut alergând pe-aici în copilărie.

Sunt una dintre fetele Bernardei.

- Carmencita? - Da.

Mătușile mele nu puteau alege mai bine.

- Mă bucur că ești cu noi. - Mulțumesc mult.

Cum s-a ajuns aici? De ce e așa neglijată?

De mult nu s-a mai ocupat nimeni de ea.

Credeam că vărul meu Gustavo e aici.

Nu știu nimic despre asta.

Poate a venit recent și nu am aflat.

Știi cine e acel domn?

Angulo, asistentul notarului.

Iar el?

Nu știu.

Să vorbim cu Senén, notarul.

- Poate mă ajută. - Să mergem.

Acela e noul proprietar?

Nu se poate.

Vărul Gustavo e proprietarul de drept.

Îmi pare rău să vă spun, lucrurile s-au schimbat.

Casa, podgoria și crama

au în mod legal alt proprietar.

Nu mai aparțin familiei dv.

Vărul meu Gustavo a făcut tranzacția

- ...după ce l-a moștenit pe vărul Luis? - Așa este.

Proprietatea aparține acum dlui Mauro Larrea,

un spaniol domiciliat în Mexic.

Și e perfect legal?

Absolut, doamnă.

Totul e certificat oficial de un notar din Havana

de a cărui integritate nu mă îndoiesc.

Cu cât a cumpărat proprietatea?

Poate putem ajunge la o înțelegere.

Nu a cumpărat-o.

I-a fost donată.

Donată?

Nu a primit nimic în schimb?

Nu înțeleg.

De la vărul Luis mă așteptam la orice, dar de la Gustavo...

Nu e cu putință.

Fatou, prietene, vreau să-ți mulțumesc

pentru găzduire în aceste zile.

Cum să nu?

Prietenii lui don Julián Calafat sunt mereu bineveniți la mine.

Poți rămâne cât timp e nevoie.

Dar, Larrea,

e totul în regulă cu chestiunile ce te aduc în Jerez?

Păi, până acum...

N-am văzut nici crama, nici podgoriile,

doar casa, care e într-o stare deplorabilă.

Ți-aș fi putut spune eu asta.

Dar n-am făcut-o, nu am vrut să par pesimist.

Oricum, mâine caut un agent

ca să vând totul cât mai repede.

Atunci, să înțeleg că nici măcar

nu te-ai gândit să intri în afacere.

Mi-e teamă că, pentru moment,

va trebui să mă întorc în Mexic, să mă ocup de chestiuni urgente.

Deși, între noi fie vorba,

în mod confidențial...

Ce naiba să fac cu crama și podgoriile?

Înțeleg.

Deși, e păcat.

Cred că nu îți dai seama

că stai pe o mină de aur.

Văd că ți-am captat interesul.

Dacă există cuvinte care-mi captează atenția,

acestea sunt.

Ascult.

Acesta e clubul care găzduiește marii proprietari.

Titani care-și comercializează sherry-ul în toată lumea.

Garvey, Domecq, González, Gordon, Williams...

Mulți au nume străine.

Da. Sunt porecliți „Sherry Royalty”.

Regalitatea din Jerez.

Și, printre ei, sunt unii ca tine,

care s-au întors din Americi.

Și care este dimensiunea afacerii?

De o cincime din volumul total al exporturilor Spaniei.

E pe primul loc în economia națională.

Și afacerea nu se diminuează din cauza intermediarilor?

Absolut deloc.

De câțiva ani, procesul se realizează de aici.

Vița e cultivată aici,

vinurile sunt maturate aici

și tot de aici sunt exportate.

Așadar, producătorul de vin e cel care face totul.

El cultivă, depozitează și exportă.

Bătrânul domn Matías Montalvo exact asta făcea.

Proprietățile lui sunt ale tale acum.

Păcat că nu vrei să resuscitezi o afacere care a fost înfloritoare odată.

Prietene, afacerea mea e pe alt continent.

Oricum, să ciocnim pentru asta.

Să ciocnim.

Pentru aurul lichid.

Pentru aurul lichid.

Haideți!

Dle Mauro, vi-l prezint pe dl Amador Zarco,

expert în evaluarea proprietăților și tranzacții cu moșii și ferme

din toată regiunea Jerez.

Aici sunt toate detaliile noilor proprietăți.

Podgoriile, fermele...

VALOARE TOTALĂ: 46.483 PESETE

...crama situată pe strada Muro, casa de pe strada Tornería...

Asta e valoarea proprietății?

Exact. Vă asigur, calculele sunt foarte minuțioase.

După cum vedeți, sunt mulți bani.

Deși, dle Larrea, există o problemă

care condiționează cumva demersurile viitoare.

Spuneți-mi.

Am observat ceva când am revizuit testamentul dlui Matías Montalvo.

O clauză testamentară stabilită de acesta

cu privire la indivizibilitatea imobilelor familiei.

Fiți mai clar, vă rog.

Douăzeci de ani.

Douăzeci de ani ca să ce?

Printr-o decizie irevocabilă a decedatului, se stabilește

că trebuie să treacă 20 de ani de la moartea sa

până când patrimoniul poate fi divizat și vândut.

Și cât timp a mai rămas?

Unsprezece luni și jumătate.

Aproape un an.

Așa a reușit dl Matías

să garanteze că tot ce a construit cu trudă

nu e împărțit de mai mulți proprietari.

Dar nimeni nu va dori să cumpere tot.

Prețul ar speria orice potențial cumpărător.

Despre asta este vorba.

Care este comisionul dv.?

În mod normal, 10%.

Vă ofer 15% dacă o vindeți într-o lună.

Dle, va fi extrem de greu.

Carmen, unde e domnul? Nu e în cameră.

Domnul a ieșit acum o clipă.

- Cu Palmer? - Nu. Singur.

Spunea lucruri ciudate.

Că vrea să vadă grădinile sau ceva.

Și că...

- Că... - Ce?

Că vremea în Londra era întruna urâtă

și că trebuie să ne bucurăm de soare.

Mă scuzați. Vă rog!

- Îmi spuneți unde sunt? - Ce?

- Unde sunt? Spuneți-mi! - Nu înțeleg.

- Nu, vă rog, spuneți-mi... - Nu înțeleg.

Unde sunt?

Dă-te la o parte, nebunule!

Aveți grijă!

Ce face omul ăla?

Sunteți bine?

Nu înțeleg.

Spuneți-mi unde locuiți și vă conduc eu.

- Nu știu. - Dle Claydon!

Dle Claydon, aici erați!

V-am căutat peste tot, dle! Sunteți bine?

- Palmer. - Sunteți bine?

Gata, haideți. Casa e pe aici.

Mulțumesc, dle. Așa, pe aici.

Haideți. O să vă reveniți.

Carmen...

Doamnă, nu vă faceți griji,

n-o să spun nimic despre asta.

Mulțumesc.

Mi-ar plăcea să-l cunosc pe salvatorul soțului meu.

Ce e, Santos Huesos? Ți-a plăcut supa?

Parcă e cam fadă.

Mâncarea de aici n-are mirodenii.

Mirodeniile îți lipsesc ție.

Pari un suflet rătăcit. Ce e?

Șefu', ce pot să spun?

Mă tot gândesc la Trinidad.

Cred că am renunțat prea ușor.

Vreau să terminăm repede aici, ca să traversăm oceanul.

Trebuie s-o revăd.

Încercăm să facem asta cât mai repede.

Și cred că vreți să știți ce fac Marianita și Nicolás, nu?

Desigur. Tot timpul mă gândesc la ei.

Nu-ți face griji! Ne întoarcem înainte de scadența împrumutului.

Dar acum vreau să te duci să găsești tot ce ne trebuie

ca să mobilăm cel puțin două camere din noua casă.

Nu vreau să mă bag, dle Mauro, dar chiar vreți să locuim aici?

Nu mai fi atât de mofturos!

Parcă ești o fată bătrână în drumul spre slujbă. Nu fi trist!

Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii...

Maică, vă caută cineva.

Spune că e sora dv., Soledad.

S-a întors din Anglia și dorește să vă vadă.

Ce să îi spun?

Nu vrea să vă vadă. Domnul să vă aibă în pază.

Înțeleg.

Dacă se răzgândește, îi spuneți că locuim în Piața Cabildo?

O să-i spun.

Mulțumesc.

Creveți! Avem creveți!

Ascultă, Santos Huesos,

cum ne întoarcem în America,

mă duc în San Miguel, să-ți găsesc tatăl și să-ți cer mâna.

Șefu', dar eu o iubesc pe Trinidad.

N-a trebuit decât să arunc niște monede pe ici, pe colo.

Ducem bagajul sus?

Nu, lasă-l la intrare,

ca să-l vadă lumea și să creadă că suntem bine echipați.

Nimeni nu trebuie să știe că asta e tot ce avem.

Oricum va trebui să-l urc, fie acum, fie mai târziu.

Du-l, atunci.

Faceți loc!

Domnul fie cu dv.

Îl așteptăm de câteva zile pe tânărul stăpân.

Am auzit că ați preluat proprietatea dlui Matías

și suntem la dispoziția dv.

Vă putem arăta crama, tot ce vreți.

Voi ați lucrat aici înainte?

Am servit casa asta timp de 36 de ani.

Și ruda mea, ceva mai mulți.

Foarte bine. Iată cheile!

Nu este nevoie.

Trebuie doar să împingeți.

Aici erau birourile celor ce se ocupau de contabilitate și de corespondență.

Dar totul a fost înlăturat de ani buni.

Aici, sala unde erau primiți vizitatorii și se făceau afacerile.

Iar acolo, în spate, era dogăria.

Ce spuneți?

Nu știu dacă sunt într-o cramă sau într-o catedrală.

- Doamnă? - Carmen.

Trebuie să te rog ceva.

Dar îți cer discreție maximă.

Ce s-a întâmplat? Nu-ți place dansul?

Sincer, nu-mi pasă.

Simt o inimă frântă aici. Era foarte frumoasă?

Ce pot să zic?

Pentru mine, era cea mai frumoasă creolă din toată Cuba.

Înțeleg. Și cum de ai lăsat-o singură acolo?

Nu a fost decizia mea.

În plus, a trebuit să fug cu stăpânul meu.

De ce ați fugit?

Probleme cu legea?

Nu. Nu vreau să vorbesc despre asta.

Ești cel care stă cu emigrantul în casa familiei Montalvo, nu?

Dacă e cea de pe strada Tornería,

unde toți pereții stau să cadă, da,

noi suntem.

Și cum a făcut rost de proprietățile din Jerez?

Și tu de ce ești așa curioasă?

Lucram în casa aia, la vechii proprietari, când eram mică.

Voiam să știu ce au mai făcut. Au fost mereu buni cu mine.

Dl Gustavo e bine.

Nu i s-a întâmplat nimic rău.

Ce bine! Lăudat fie Domnul.

Mă gândeam că, dacă a moștenit casa...

Dl Mauro n-a moștenit nimic.

A câștigat-o cu abilitățile lui.

Ce abilități? Dacă l-a înșelat...

Stăpânul meu nu înșală.

Pariul a fost legitim, a fost legal.

„Pariul”? Ce pariu?

Multe întrebări mai pui!

Crezi că am limba slobodă, ca picioarele dansatoarei de colo?

Mai bine plec.

Am făcut ce mi-ați cerut, l-am căutat pe slujitorul emigrantului.

Și?

Mi-a spus că dl Gustavo e în viață și o duce bine.

Puteți sta liniștită în privința asta.

Și proprietățile?

Nu a fost foarte clar.

Dar a pomenit de un pariu.

Dle Larrea.

Mă numesc Sol Claydon.

Deși, o parte din viață,

m-am numit Montalvo și am stat în această casă.

Înțeleg.

Am înțeles că ați venit din America.

Ați fost bine informată.

Și că vărul meu Gustavo Zayas v-a transferat proprietățile.

Așa este. El a făcut-o.

Pentru un preț rezonabil?

Să spunem că a fost o tranzacție avantajoasă pentru interesele mele.

Îmi pare rău pentru întrebări.

Sunt foarte derutată de toată situația.

De curând am terminat toate formalitățile.

Totul e perfect legal.

Dacă aveți îndoieli,

puteți verifica la notariatul dlui Senén Blanco.

Am făcut asta deja, firește.

Voiam să vă anunț

că am să vorbesc cu un avocat să verifice procedura.

Aveți tot dreptul.

Poate v-ar interesa să știți că nu vreau să păstrez proprietatea.

Sunt în trecere prin Spania.

Am venit să mă ocup de vânzare, apoi plec.

Înțeleg.

Cred că nu ar trebui să vă mai rețin.

Puteți face turul casei, dacă doriți.

Nu vă grăbiți.

E ciudat. N-am crezut niciodată că...

Că un străin o să-mi dea voie să vizitez ce a făcut parte din viața mea.

Sunt niște vremuri ciudate.

Mă scuzați.

Șefu', ce vă neliniștește?

Ceva v-a picat prost, și nu cred că e micul dejun.

Femeia aia nu va accepta ușor noua situație.

Și nu cred că va fi ușor

să vând totul atât de repede cum credeam.

Celor ca noi nu le este deloc ușor.

PENTRU DL MAURO LARREA

Vreau să livrezi scrisoarea asta, te rog.

Desigur. Mă ocup eu.

Spune-i lui Hudson că o să fim trei la cină.

E posibil să avem un invitat.

Desigur.

Edward, dragule.

Edward, e totul în regulă?

Și tu cine ești?

Carmen!

Caută-l pe doctorul Ysasi.

Spune-i că e urgent.

Acum plec.

Sol.

Arăți minunat!

Manuelillo.

Mă bucur să te văd!

Ce s-a întâmplat?

Slujitoarea a zis că e urgent.

Sper că încă pot conta pe prietenia și dragostea ta.

Da, desigur!

Trebuie să-ți cer ajutorul.

Dar, mai ales, discreția.

Nu știu ce să-ți spun din ce nu știi deja.

Confirmi diagnosticul pus la Londra?

Nu sunt specializat în acest tip de afecțiune, dar...

Dar aș zice că da.

Nu am motive prea mari să sper.

Mi-e teamă că nu.

Edward nu e în toate mințile acum.

Dar e proprietarul afacerii,

iar dacă se află că și-a pierdut mințile

pierdem toate contractele.

Văd că ai moștenit brutalitatea bunicului tău în afaceri.

Nu e brutalitate.

Mă gândesc la familia mea.

Sol, am să fac tot ce-mi stă în putere ca să-ți ușurez situația.

Dar crizele vor fi mult mai frecvente.

Aveam un invitat la cina din seara asta.

Manuelillo...

Rămâi să iei cina? Te rog.

Desigur.

Vă rog să așteptați aici.

Bună seara.

Bună seara!

Mulțumesc că ați acceptat invitația, dle Larrea.

Plăcerea este a mea, dnă Claydon.

Vi-l prezint pe prietenul meu, doctorul Manuel Ysasi.

Și scuzați-l pe soțul meu. Din cauza unor angajamente inevitabile,

nu ni se va alătura în seara asta.

Coada asta de taur e imbatabilă.

Să nu mai vorbim de acest...

oloroso?

Mai sunteți în afacerea familiei?

Nu.

Nu mai suntem viticultori,

dar vindem vinurile produse de alții.

Așa l-a întâlnit Sol pe Edward,

în urma afacerilor lui cu La Templanza.

Vorbind de La Templanza, scuzați-mi îndrăzneala, dle Larrea.

Dar, dacă doriți să vindeți,

voiam să vă rog să mă aveți în fruntea preferințelor.

Doctorul Ysasi mi-e prieten de mulți ani,

avem încredere unul în celălalt.

Foarte bine.

Aș fi dispus să vând proprietatea cu 30.000 de pesete.

Vă referiți la casă?

Mă refer la toată moșia.

Pot să întreb de ce această sumă?

Este o sumă care ne-ar oferi liniște mie și copiilor mei.

Cu toate astea,

aș vrea ca tranzacția să aibă loc cât mai repede.

Înțeleg.

Acum mi-ar fi foarte greu să fac rost de această sumă.

Doamnă.

Domnule!

Palmer, îl cunoști?

E domnul care l-a salvat pe dl Claydon.

Dv. l-ați salvat pe soțul meu?

N-a fost nimic.

Mulțumesc foarte mult!

Mauro, nu vreți să vă arăt La Templanza?

La ce te gândești?

N-am crezut că proprietatea familiei o să ajungă pe mâinile cuiva

care vrea să vândă tot.

Ei bine...

Nu pare un om rău.

I-a salvat viața lui Edward.

Mă scuzați, a sosit o scrisoare. Cred că e important.

Mulțumesc.

Vești proaste?

Cele mai proaste!

Hai!

Ce spuneți?

E păcat că nu s-a ocupat nimeni de vii în toți acești ani.

Trebuia să le fi văzut când erau bine îngrijite.

Solul în această regiune e neobișnuit.

Alb și afânat.

Albariza. Reține foarte bine umiditatea,

stochează ploile de iarnă pentru perioadele mai uscate.

E unul dintre elementele-cheie, face ca vinurile să fie

printre cele mai faimoase din lume.

Sunteți bine?

Da.

Și strugurii, palomino, care rezistă foarte bine la secetă.

Aduși din Flandra la jumătatea secolului XVI...

E vreo problemă cu soțul dv.?

A avut altă criză?

Vreau să vă spun că niciodată nu aș divulga starea lui de sănătate.

Nu e vorba de soț, ci de fiul lui.

Acum ceva timp, ca să protejez afacerea soțului,

am făcut niște tranzacții

și am semnat niște acte în numele vărului meu.

Dar este ilegal.

Știu.

Dar nu am avut de ales.

Și acum ce s-a întâmplat?

Vine un avocat din Londra să-l cunoască pe vărul Luis.

Și o să descopere că vărul dv.,

mort și îngropat în Havana,

nu putea semna contracte

sau vinde acțiuni.

Fiul soțului meu l-a trimis pe acest avocat.

A încercat să mă distrugă de când m-a cunoscut.

Nu văd cum ați putea explica ce ați făcut.

Nici eu.

Scuze, nu știu de ce-i spun toate astea unui străin.

Bună ziua, domnule!

Mulțumesc.

Dle Larrea, ce faceți aici?

Aveți aici certificatul de deces al vărului Luis,

permisul de rezidență și certificatul de înmormântare.

Toate acestea mi-au fost înmânate personal

de vărul dv. Gustavo Zayas

ca să fie dovedită veridicitatea transferului proprietății.

De ce mi le-ați adus?

Scuze, nu pot să mă ocup acum, avocatul e aici.

Atunci,

nu puteam veni într-un moment mai bun.

Aici sunt domnii de care vorbeam.

- Bună ziua. - Bună ziua.

Dlor, numele meu e Luis Zayas.

Am înțeles că vreți să vorbiți cu mine.

Eu sunt Jonathan Wells, iar el, secretarul meu.

Dl Wells e avocat. A venit să-l reprezinte pe fiul meu vitreg, Alan Claydon.

Dv. sunteți verișorul dnei Claydon?

Într-adevăr.

Și oficial, dacă-mi permiteți...

Uitați permisul de rezidență, ca să nu existe neînțelegeri

și să fie clară identitatea mea.

Foarte bine.

Sunt la dispoziția dv.

- Mulțumesc foarte mult. - A fost o plăcere.

La revedere!

Nu știu cum să-ți mulțumesc pentru ce ai făcut pentru mine.

Sper să te lase în pace acum.

Mai am multe lucruri de făcut.

A fost doar o bătălie din războiul cu fiul soțului meu.

Permite-mi, atunci, să mă ofer ca aliat

oricând ai nevoie.

Mulțumesc.

Mauro, și eu, în schimb, aș vrea să fac ceva pentru tine.

Lasă-mă să te ajut să vinzi La Templanza.

Să iei cel mai bun preț.

Ai face asta?

Pământul ăla îmi curge prin vine.

Am neglijat asta prea mult.

Șefu'.

Slujnica dnei Claydon e aici.

Vrea să mergeți de urgență acasă la ea.

Mauro, mersi că ai venit.

În delirul ei, îți repetă numele întruna.

Despre cine vorbești?

O femeie care a venit aici și pretinde că te cunoaște.

Spune doar lucruri fără noimă și v-a repetat des numele.

- Numele meu? - Da.

Propoziții fără legătură, fără sens. Ceva despre un pariu.

O cunoști?

Mauro Larrea...

DUPĂ UN ROMAN DE MARÍA DUEÑAS

Subtitrarea: Pavlov Camelia

Redactor Anca Tach