Original subtitles

JEREZ DE LA FRONTERA, SPANIA 1850

Un vin bun are nevoie de talent, dragoste

și ani de experiență pentru ca gustul să fie excepțional.

Așa cum recolta avea nevoie de încă 20 de ani

în cea mai importantă pivniță din Jerez,

și eu am avut nevoie de două decenii

ca să întâlnesc femeia care avea să-mi schimbe viața.

Știu că am mai spus-o, dar Marea Britanie este o piață uriașă.

Să avem grijă de oaspetele nostru.

S-a înțeles?

- Da. - Da.

Sol, m-ai auzit?

Sol, pleacă de acolo, lasă-i să-și facă treaba!

Nu fi atât de serios, Matías!

Dacă te prinde bunicul, o să ai necazuri.

Să nu se audă musca!

Treci la treabă!

Matías!

Ce e?

Vine bunicul.

Sol, bunicul!

Dle Claydon, permiteți-mi să vă prezint nepoților.

Cel mare, Matías, îmi poartă numele.

- Încântat. - Asemenea.

Luis, fratele lui.

- Bine ați venit! - Salut!

Gustavo, vărul lui.

- Încântat. - Asemenea.

Manuel Ysasi, prieten de familie.

- Încântat. - Și eu.

Și Inés, nepoata mea. Inés, te rog.

Plăcerea este a mea.

Soledad, sora ei mai mică, lipsește. Unde este Sol?

Nu se simțea bine. S-a dus să se întindă.

Dl Claydon e un mare importator britanic de vin.

A venit pentru recoltă.

Va sta aici câteva zile,

așa că sper că îl veți face să se simtă binevenit.

- Sigur. - Sigur, bunicule.

Să v-arăt pivnița de vinuri.

- Pe aici. - Desigur.

Pe aici.

Așa.

Intrați. Pe aici.

- Cine e? - Alt negustor englez de vinuri.

Bunicul vrea să vândă sherry-ul în toată lumea.

Nu a menționat că a devenit văduv recent.

- De unde știi? - Mi-a spus mama.

Zvonurile zboară în Jerez.

Aparent, biata de ea a murit de febră,

lăsându-l singur cu un fiu.

Ce?

Te interesează dl Claydon?

Un bărbat de vârsta tatălui meu? Nu, mulțumesc.

SALAMANCA, SPANIA 1850

Vin, draga mea!

- Sunt aici. - Nu mai pot.

- Ba da. - Nu pot.

Te descurci de minune.

- Respiră. - Cum merge?

E aproape aici.

Haide, aproape ai terminat.

- Acum respiră... - Ușor.

- ...și împinge! - Hai!

Împinge!

Așa. Mai împinge o dată și gata!

Cu calm.

Asta e, gata!

Bine.

- Iată-ți frățiorul! - Te iubesc mult!

E băiat!

Da, este băiat.

Ce nume să-i punem?

Tu îl alegi, așa e corect.

Uite ce frumos este!

Nicolás, ca pe tatăl meu.

- Nicolás... - Da.

Haide la mami! Hai!

Haide!

Sus, haide!

Poftim!

Ce frumos e!

Atât de frumos.

- Seamănă cu tine, draga mea. - Da.

Mauro...

- Liniștește-te! - Mă simt rău.

Ce este, draga mea?

- Încet... - Ce are?

- Draga mea! - Sângerează tare!

- Copilă! - Mami!

Fugi în sat și adu-l pe doctor!

- Ce se întâmplă? Draga mea! - Pune-o pe spate!

Iubito, trezește-te.

Elvira!

Ne luăm rămas bun, Elvira.

Se vorbește de o lume nouă, unde e viitorul.

Acolo îi duc pe copiii noștri.

Odihnește-te în pace, iubirea mea.

- Unde e Mexicul? - Departe. Foarte departe.

- Cât de departe? - La celălalt capăt al oceanului.

Tată, ce este oceanul?

Există lucruri pe care nu le putem controla.

Momente în care, chiar dacă ne înecăm,

trebuie să-nfruntăm realitatea cu vitejie.

Cu mult înainte să mă cunoască, a avut o altă viață, cu altă femeie.

Nu-și dorea decât să îmbătrânească alături de ea.

Dar soarta a avut alte planuri.

VERACRUZ, MEXIC 1850

Mai cu viață, verișoară! N-ai băut nimic toată seara.

N-am chef astă-seară.

Este păcat să nu bei.

Nu vrea.

Te simți bine?

Vreau să am mintea limpede.

Pentru ce?

Prieteni și rude,

ne-am adunat pentru a sărbători sfârșitul recoltei de struguri,

și am de făcut un anunț.

După cum știți, am o relație foarte bună cu Edward Claydon,

cel mai mare importator britanic de vin.

Dl Claydon și-a exprimat dorința să ne unim forțele

pentru ca vinurile noastre să fie savurate dincolo de granițe.

Și ce modalitate e mai bună pentru a ne uni imperiile

decât legătura de sânge?

Așadar, am plăcerea de a anunța logodna

dlui Edward Claydon cu nepoata mea cea mare, Inés Montalvo.

- Felicitări! - Bravo!

Felicitări, Inés!

Sunt foarte fericită pentru sora mea.

Dar nu m-aș putea mărita cu cineva de vârsta tatei.

Sper că nu. Vino, vreau să-ți arăt ceva.

Uite ce am făcut.

Sunt inițialele noastre. Ești nebun?

Le-ar putea vedea cineva.

Ce contează?

Nu mai pot să te iubesc pe ascuns.

Cândva va trebui să le spunem tuturor.

Ce se întâmplă?

Sunt singurul din familie care nu are secrete?

Piticule, te rog, nu spune nimănui.

Așteptăm momentul potrivit să le spunem.

Sunteți naivi să credeți că bunicul va fi de acord.

Bunicul spune că familia e pe primul loc.

Nu văd care este problema.

Problema e că suntem pioni în jocul lui de șah.

Ai mâncat?

Haide, să mergem!

Să mergem!

Lumină! Avem nevoie de lumină aici!

În capăt, băiete!

Băiete, vino aici!

Dă-te!

Luminează peretele.

Da!

Bună lovitură, spaniolule!

Trișor nenorocit!

Tu ești faimosul spaniol...

de neînvins la biliard?

Unul dintre atâția spanioli.

Lasă modestia!

Ești deja legendar în Real de Catorce.

Joci de mult timp?

De când am venit în Mexic.

Victoria e insignifiantă când adversarii sunt beți

sau când au mâinile distruse de săpăturile din mină.

Poftim!

Eu sunt Tadeo Carrús.

Mauro Larrea.

La dispoziția dv.

Prietene...

Ia uite aici.

Ce-i ăsta?

Argint dintr-o mină închisă.

Cică e blestemat, fiindcă mulți au murit într-o explozie.

Dar supraviețuitorii au zis că sunt minerale acolo.

Unde?

Fără supărare, dar viața m-a învățat să fiu suspicios.

Mai bine să nu divulg.

Bine faci, tinere.

Am nevoie doar de câțiva catâri,

niște unelte, o cantitate mare de praf de pușcă,

câțiva oameni și... la excavat.

Pot să-ți fac eu rost de ele.

Ce vrei la schimb?

Tot minereul pe care-l scoți din mină

îl împărțim pe jumătate. Brut.

Și fiecare îl rafinează după bunul plac, prietene.

Batem palma?

Atenție!

- Pe aici. Vă rog, dle Claydon... - Desigur. După dv.

Englezul crede că poate avea tot ce-și dorește cu câteva monede.

Sigur bunicul vostru v-a pus și vouă un preț.

N-o văd pe sora mea împotrivindu-se.

Manuel, nu fi supărat!

Știu că o iubești de când eram mici.

Voiam un statut social înalt înainte să-i spun.

Cred că toți o știu, mai puțin ea.

N-o va iubi nimeni ca mine.

Ar trebui să nu mai fiu laș și să-mi declar sentimentele.

Soledad...

Tu m-ai putea ajuta.

Ține de voi. Nu cred că ar trebui să intervin.

Te rog, Soledad, fă-o pentru mine.

Cu grijă. Este foarte periculos.

Șefu', nu putem intra.

La naiba!

Mai bine spuneți „Maica mă-sii”.

În Mexic, înjurați ca un mexican.

Care-i treaba, spaniolule?

Mă gândeam că profiți de încrederea mea.

Am nevoie de puțin timp. Bine?

- De timp. - Da.

Mi-ai jurat că în mină există argint,

iar eu nu-l văd pe nicăieri.

Ba este. Sunt sigur de asta.

Gaura asta îmi înghite banii.

Bani pe care-i vei recupera înmiit.

O săptămână, nu cer mai mult.

Atât. O săptămână.

Sol, poți să-mi spui unde mergem?

Ai încredere-n mine.

Poți deschide ochii.

Manuel? Ce se întâmplă?

Să nu comiți greșeala vieții tale.

- Despre ce vorbești? - Nu te mărita cu el!

Mărită-te cu mine.

- Nu e amuzant. - O spun cât se poate de serios.

Să fii soția unui doctor de țară

nu e la fel cu a fi soția unui milionar englez...

Dar pot să-ți ofer ceva ce el nu poate.

Ceva ce nu poate fi cumpărat.

Nu e corect să-mi spui asta acum.

Mai bine acum decât prea târziu.

Deja este prea târziu.

Manuel, ce faci? Eu nu te iubesc.

- Dle Claydon! - Da?

Vă pot vorbi un minut?

Manuel a iubit-o pe sora mea dintotdeauna,

dar n-a avut niciodată curajul să-i spună.

Și m-a rugat să-l ajut,

dar vă jur pe ce am mai sfânt,

n-a fost niciodată nimic între ei.

Nu mi-aș ierta-o vreodată dacă onoarea ei ar fi pusă la îndoială.

Ce încerc să spun

e că n-ar trebui să aveți o părere greșită din cauza mea.

Și sper că mai vreți să fiți parte din familie.

Crezi că aș fi un soț rău?

Se prăbușește! Afară, toată lumea!

Haideți! Afară!

Ieșiți!

Toată lumea afară!

Pe aici! Repede!

Pe aici! Haideți, băieți!

Indianul e mort.

- Poți să te miști? - Nu pot.

Nu? Stai așa.

Împinge!

Haide!

- Împinge! - Nu pot, șefu'!

Ba poți! Ce ai zis mai devreme?

- Mama mă-sii! - Haide, mama mă-sii!

Haide!

Hai, împinge!

Haide!

Hai!

Bun. Asta e. Fii tare.

Ține-te bine, da?

Ține-te bine!

Asta e.

Larrea, am auzit că nu-ți vei pierde mâna.

N-o să mai joc biliard o perioadă.

Dar am avut noroc.

Ce bine că vezi lucrurile așa!

Am venit să-ți zic că drumurile noastre se despart.

- Ce este asta? - Dreptul de a folosi mina,

exclusiv pe numele tău.

Nu mai am răbdare.

Ai promis o săptămână și au trecut doar câteva zile.

Stai să mi se vindece mâna, să pot coborî iar.

Larrea, ai pierdut.

Fă-o pentru copiii mei!

Micuții morți de foame sunt responsabilitatea ta.

Ai pierdut.

Înțelegerea s-a încheiat.

Și datoriile tot pe numele tău sunt.

Șefu', am venit să-ți mulțumesc.

Nu ai de ce.

Mi-ai salvat viața, șefu'.

Poate că n-are nicio valoare,

dar mi-e dragă nenorocita.

Scuze, nici nu știu cum te cheamă.

Mă numesc Santos... Santos Huesos.

Vorbești serios?

Santos Huesos Quevedo Calderón.

Porți numele faimoșilor scriitori.

Și nici nu știu să citesc.

Șefu', am un cadou de mulțumire.

Nu mai sunt șeful tău.

Firma a dat faliment înainte să termin de excavat.

Acum nu mai am decât datorii.

Și foarte multe din astea.

După prăbușire, a rămas descoperit un zăcământ de unde am luat pepita asta.

Acum, că sunteți toți aici, trebuie să vă spun ceva.

Edward a decis că vrea să se căsătorească cu tine, Soledad.

Poftim?

Draga mea, să nu te simți prost, o să-ți găsesc pe altcineva.

Dar cum s-a justificat?

Aparent, Sol i-a făcut o impresie bună.

Nu contează că nu este cea mai mare.

Inés, îți jur, trebuie să fie o neînțelegere.

- Zi-mi că nu e așa. - Serios.

Desigur că nu e!

Soledad, vino cu mine!

Soledad!

N-o lăsa să facă asta!

Așa este cel mai bine.

- Trebuie s-o oprești! - S-a decis deja!

Soledad...

Ești mare acum, așa că o să-ți spun direct.

Nu îl iubesc.

Nici eu n-o iubeam pe bunica ta când ne-am căsătorit.

Sau mama ta pe tatăl tău.

Iubirea apare în timp.

Toată viața am muncit din greu pentru voi.

Mi-a luat ani să îngrijesc podgoria, pivnițele,

și totul pentru un viitor mai bun.

Credeam că-ți pasă de familie.

Și îmi pasă!

Pentru mine ești cel mai important.

Dacă e așa, ar trebui să-ți asumi responsabilitatea,

viitorul familiei să fie înaintea fericirii tale.

Dacă nu,

am putea ieși din grațiile acestui mare importator de vin.

Familia Montalvo, numele nostru, ar putea avea de suferit.

Asta îți dorești?

Arată-mi că pot fi mândru de tine.

Asta va fi casa noastră acum.

E în regulă.

N-o să mai lucrezi, nu o să ai grijă de frățior.

Am angajat-o pe Delfina, ea se va ocupa de toate.

O să mergi la școală, să înveți cifrele și literele.

Prinde-o!

- Hai, grăbește-te! - Da, dle.

Șefu'.

Mauro!

Mauro Larrea.

- Tadeo Carrús. - În carne și oase.

Văd că îți este mult mai bine.

Putem închina un pahar, să sărbătorim?

Cum să nu?

Am venit să te rog

să uiți ultima noastră conversație

și să lucrăm din nou împreună la proiectul nostru.

Te referi la conversația în care dumneata

ai zis clar că doar pe mine mă privește hrana copiilor mei?

Întâi, lasă formalitățile.

Și, te rog, uită prostiile astea.

M-ai prins într-o zi proastă.

Nu uita că eu am fost cel care ți-a oferit o șansă.

Și că, fără mine,

n-ai fi reușit niciodată să excavezi mina asta.

Cea despre care ai zis că e blestemată?

Cea cu datorii pe care a trebuit să le plătesc?

N-am venit să-ți cer jumătate.

Ci un 70-30%.

- Nu. - 80-20%?

Nu uita, proiectul l-am început împreună, ca asociați.

Nu ca asociați, ci ca prieteni!

Elvira, soția mea, avea o vorbă:

„Prietenul adevărat la nevoie se cunoaște,

nu în vremurile bune.”

Parteneriatul a încetat.

Și mama mea avea o vorbă:

„Păzește-ți spatele, fiule,

nu se știe cine va încerca să te înjunghie mișelește.”

Să nu uiți asta, Larrea!

Da!

Ce mireasă frumoasă!

Trăiască mirii!

Frumoaso! Arăți excepțional!

Casă de piatră! Felicitări!

Ai făcut ce e mai bine pentru toți. Și pentru tine.

Ești foarte frumoasă. Totul va fi bine.

Felicitări, verișoară.

Sunt mândru de tine. E o zi mare pentru toată familia.

Pentru mine ești moartă.

Să ți-l prezint pe fiul meu, Alan.

Să-ți zic „mamă”?

Să urcăm în caleașcă.

CONTRACT DE COLABORARE

Mulțumesc.

Haideți să sărbătorim!

Șefu', îți dai seama că ai semnat cu toate rafinăriile din regiune?

Ești foarte bogat acum.

Nu exagera, a fost vorba de noroc.

Este prea devreme.

- Aștepți pe cineva, șefu'? - Nu.

Ajutor!

Să m-ajute cineva!

Unde îți ții banii?

Să-ți vedem fața, lașule!

Tati!

Este în regulă.

Mulțumesc!

Mi-ai salvat viața în mină, șefu'.

Este în regulă.

LONDRA, ANGLIA 1851

VERACRUZ, MEXIC 1851

Bine.

- Bună dimineața! - 'Neața!

A supraviețui nu totuna cu a trăi.

Și deseori ne mulțumim cu iluzia fericirii,

până când a doua șansă ne deschide ochii.

Mie și lui Mauro ne-au trebuit 20 de ani să ajungem în acel punct.

Amândoi ne-am chinuit 20 de ani să ne găsim locul în lume,

până când destinul a distrus tot ce am luat de bun

și ne-a unit viețile pentru totdeauna.

VERACRUZ, MEXIC DUPĂ DOUĂZECI DE ANI

LONDRA, ANGLIA DUPĂ DOUĂZECI DE ANI

- Bună dimineața, Santos! - Bună dimineața, șefu'!

Ce faci?

Ieși!

Așa este perfectă, da.

Dră Mariana, cât de frumoasă sunteți!

Dle Mauro, administratorul e în biroul dv., zice că e urgent.

Mulțumesc.

Fetelor, nu v-ați îmbrăcat încă?

Unchiul Luis este pe drum.

- Tocmai din Jerez? - Exact.

Tata cică-i zici „canijo”.

M-am interesat și am aflat că înseamnă „prăpădit”.

Nu, ar fi foarte ofensator.

Îi spuneam „Piticul” când era foarte micuț.

De mult nu l-ai mai văzut?

Da. De foarte mult timp.

Dar nu e chiar fratele tău. De ce e unchiul nostru?

Pentru că e verișorul meu, deci e la fel.

Dar Inés e mătușa noastră de sânge. Pe ea când o s-o vedem?

Curând.

Înainte să mă cerți, lasă-mă să-ți explic.

N-am zis nimic când ai ipotecat casa din Tacubaya.

Nici când ai vândut fermele din San Antonio.

Sau obligațiunile și titlurile de creanță.

Dar acum am s-o fac, verde-n față.

Ai înnebunit?

De ce ai investi toată averea în Las Tres Lunas?

E mina cea mai bogată de până acum.

Mauro, mina nu e exploatabilă!

- Ba e, cu utilajul potrivit. - Nu-l ai.

Încă nu.

Mauro, ce ai făcut?

Am cumpărat utilajul de la un yankeu.

Un fost membru al Corpului de Ingineri al Armatei.

Poți sta liniștit, prietene,

m-am ocupat de tot.

Asta nu mă liniștește. Pe lângă administrator,

îți sunt prieten, am grijă de tine.

Spune-mi măcar că ai garanția că utilajul ajunge în Mexic.

Spune-mi că ai fost precaut!

Precauția nu m-a ajutat să-mi clădesc averea.

Dar, ca să te mai liniștești,

yankeul mi-a promis că-mi livrează chiar el utilajul,

ca să se asigure că totul este în regulă.

Frumoaselor!

Palmer, stai!

Bine.

Domnule, bine ați venit!

- Bună ziua. - Unchiule Luis!

- Eu sunt Marina. - Marina.

- Pe tine cum te cheamă? - Lucrecia.

- Iar ea e Estela. - Unchiule Luis.

Sol, arăți minunat!

Tu... Piticule...

Nu trebuie să spui nimic.

O să vorbiți cu el mai târziu.

Ești bine?

Am avut și zile mai bune.

Sol, trebuie să-ți zic ceva.

Soțul meu este mort.

Spune că soțul dânsei e mort.

S-a îmbarcat cu utilajul, dar i-a lovit o furtună teribilă.

Spune că s-a îmbarcat cu utilajul, dar au fost loviți de o furtună teribilă.

Nava s-a scufundat până s-ajungă pe Coasta Mexicului.

Nava s-a scufundat înainte să ajungă pe Coasta Mexicului.

- Măcar de-aș fi murit eu. - Luis!

Aș fi scăpat de rușinea

de a-ți spune că vinăria și podgoriile nu mai merg.

Ce spui?

Totul din cauza prostiei mele.

I-am înșelat așteptările bunicului.

Luis, te rog!

M-am lăsat păgubaș de mulți ani.

Am plătit fiecare șurubel din utilajul ăla.

Și nu va ajunge nicio piesă din el.

Sunt îndatorat până peste cap.

Atât de tare, încât nu pot acoperi cheltuielile casei, ale cramei,

nici măcar ale podgoriilor.

Știi ce înseamnă asta, nu?

Sunt ruinat.

Vom pierde La Templanza?

ÎN MEMORIA LUI IVÁN ALEDO 1952-2020

DUPĂ UN ROMAN DE MARÍA DUEÑAS

Subtitrarea: Pavlov Camelia

Redactor Anca Tach