Original subtitles

Suntem în anul 50 î.Hr.

Toată Galia e ocupată de romani. Toată ? Nici vorbă !

Un sat de gali înverşunaţi le rezistă încă invadatorilor.

Sub atenta supraveghere a taberelor romane

din Babaorum, Aquarium, Laudanum şi Petibonum,

toţi aceşti gali îşi văd de traiul lor liniştit.

Toţi ? Nici vorbă.

În această dimineaţă, unul dintre ei s-a trezit înaintea celorlalţi.

Drum bun, Telegrafix !

Chiar dacă galii sunt înverşunaţi,

nimeni n-a spus că nu pot fi cuceriţi.

De câteva luni, inima lui Alafolix nu bate decât pentru Irina,

prinţesa Greciei.

ASTERIX LA JO URILE OLIMPICE

Traducerea şi adaptarea MIHAELA POGONICI

Prinţesă, priveşte, Telegrafix s-a întors !

Ce mi-ai adus de data asta ?

În această dimineaţă, Irina, m-am aşternut la drum.

Iubirea pentru tine îmi va călăuzi paşii.

În curând, ochii tăi îmi vor putea vedea chipul.

Peste trei luni, iubita mea, inima mea va fi a ta.

Trei luni...

Jocurile Olimpice Selecţionarea celor mai buni atleţi

Vă salut, domnilor ! Pe aici e intrarea ?

- Stai la coadă, ca toată lumea ! - O să măturăm stadionul cu el.

Scuze !

- Nu mă voi mărita niciodată cu el ! - I-am promis lui Cezar !

Te vei mărita cu fiul lui, Brutus, la închiderea Jocurilor Olimpice.

Ai o datorie faţă de poporul tău,

pentru ca ocupaţia romană să fie suportabilă.

Cum e posibil ca tu, tată, simbol al măreţiei acestei civilizaţii,

să te supui poruncii unui tiran ?

Ascultă, fiica mea, Cezar conduce lumea şi cu asta basta !

Nu mă voi mărita cu Brutus, deoarece iubesc pe altul.

Acel Făt-Frumos misterios care măzgăleşte pergamente parfumate.

M-am îndrăgostit de cuvintele lui.

Sunt cuvintele unui poet. Parcă-mi sunt gravate în suflet !

Apollo însuşi nu m-ar putea face să le dau uitării.

De unde ştii că aceste cuvinte nu sunt scrise de Brutus ?

Brutus e un om temerar, virtuos, un bărbat bine.

Mi s-a spus că e un cavaler curajos.

Da, da !

Pretorieni, opriţi-vă !

Nu vă aşteptam, Brutus !

Titi !

Mai încet, Titi ! Uşurel !

N-am păţit nimic. A alunecat blana de leopard. Nuscoateovorbis !

Îl cauţi pe grăjdar şi-l faci bucăţi. Şi împăiezi spurcata asta de pasăre !

"Tânjesc după inima ta, aşa cum Cezar îşi doreşte lumea."

"Înarmat cu dragostea ta, mă lansez la atac."

"Drăgălaşa nevăstuică, căprioara, gaiţa, năpârca, jderul,"

"toţi prietenii din pădure dansează farandola şi-mi calcă pe urme..."

- "Pentru a striga la unison..." - Irina !

Tu eşti ?

- El este ?! - Eu sunt !

Brutus !

- Nu te aşteptam aşa curând ! - Am ajuns repede.

Muream de nerăbdare să-mi întâlnesc logodnica.

Nu m-ai minţit, Samagas. E superbă !

N-am venit cu mâinile goale. Despachetarea !

Îţi ia ochii, nu ? Suntem noi doi şi un leu uriaş.

Mi-am lăsat imaginaţia să zburde, şi asta nu e tot.

Ştiu că-ţi place poezia şi s-a potrivit bine.

Şi eu ador poezia şi mi-am permis să scriu câteva versuri

în cinstea frumuseţii tale.

Coiful !

Pe tine te vreau, altceva nimic N-am tânjit niciodată după nimeni.

Pe tine te vreau, altceva nimic, La fel cum iarna iubeşte toamna.

Pe tine te vreau, altceva nimic, nimic, nimic.

La fel cum dragostea iubeşte Verona.

- Ce, e ridicol ? - Nici vorbă !

Ba da, nu e bine, o să rescriu versurile.

- Nici să nu te gândeşti ! - Cine a spus asta ?

Eu !

Mă numesc Alafolix.

- Cum ai zis că te cheamă ? - Alafolix.

Provin din acel sat gal care îi rezistă încă lui Cezar.

Nu mai spune !

O iubesc pe prinţesa Irina şi doresc să o iau de soţie.

Cine eşti tu de îndrăzneşti să-l sfidezi pe Brutus ?

Eşti cumva fiu de rege ?

Câte munci ale lui Hercule ai împlinit ca să ceri mâna unei prinţese ?

- Voi câştiga Jocurile Olimpice ! - Nu mai spune !

Şi eu ce fac ? Explică-mi ! Mă prosternez la picioarele tale ?

Să dansez sirtaki ?

M-ai amuzat, micule gal, dar ajunge. Terminaţi-l !

- Nu ! - Cum adică nu ?

- Accept provocarea ! - Ce provocare ?

Mă voi mărita cu acela care va câştiga Jocurile Olimpice !

Ce-i cu mofturile astea ?

Regele Greciei are datoria de a-şi da fiica unui bărbat

a cărui bravură o egalează pe cea a poporului său.

- Atunci, eu sunt acela. - Două secunde.

Te laşi greu... Îmi place.

În mare, dacă aceasta e voinţa fiicei mele,

aceeaşi trebuie să fie şi dorinţa tatălui ei, regele.

- Deci ? - Deci aşa să fie !

Te spun tatălui meu.

Nu, Brutus, aşteaptă ! E doar un gal pricăjit.

- Şterge-o de-aici ! - Du-te la perşi !

La vestiare !

E o prostie să ai forţă.

- De ce spui asta, Obelix ? - E o prostie şi o nedreptate.

Lupul mănâncă mielul, rechinul mănâncă peştele mai mic,

păianjenul mănâncă musca.

Tot timpul, cei mai cumsecade sunt şi cei mai slabi.

Ne putem folosi de forţă pentru a-i apăra pe cei slabi.

Da, dar eu fiind cel mai puternic,

când caftesc unul puternic, acesta devine slab.

Când romanii atacă, ei sunt puternici şi noi slabi. Trebuie să ne apărăm.

Părerea mea e că adevărata forţă înseamnă să-ţi controlezi forţa.

N-o să mai fiu puternic niciodată.

- Ce l-a apucat pe romanul acela ? - Habar n-am.

Mă duc să-l întreb.

Scuză-mă, romanule, te urmăreşte careva ?

- Te-am văzut alergând uşor şi... - Am crezut că te fugăreşte un mistreţ.

Cum uşor ? Sunt Claudius Cornedurus, cel mai rapid om din Imperiul Roman.

E adevărat că alergi un pic mai repede ca alţii.

Eu sunt cel mai puternic !

Am fost ales să reprezint Roma la Jocurile Olimpice ! Pe Jupiter !

Auzi, cică alerg uşor ! Luaţi de-aici !

Vezi ? E mai puternic ca tine.

- E din cauza arborelui. - Da, bineînţeles.

Dacă n-ar fi existat arbori, asta nu s-ar mai fi întâmplat.

Asta e problema cu pădurile, dăm peste mulţi copaci.

Am înţeles, a fost o pală de vânt.

Vântul v-a împins de la spate şi a dezrădăcinat copacul.

- Categoric. - Eu sunt cel mai puternic !

Hai, să te văd, galule !

Nu-e-bine-să-vrei-tot-timpul să-fii-cel-mai-puternic !

- Nu mai vreau să fiu roman ! - E rândul tău !

- M-am săturat să pierd ! - Sunt Asterix, nu roman !

Alafolix ?

S-a întors Alafolix !

S-a întors Alafolix !

Cezar nu îmbătrâneşte, ci se maturizează.

Părul nu-i albeşte, ci devine luminos. Cezar e nemuritor.

Cezar a reuşit să cucerească tot. E un ghepard, un samurai.

Nu e dator nimănui,

nici lui Rocco, nici fraţilor săi, nici clanului sicilienilor.

Cezar e din rasa zeilor.

De altfel, Cezarul pentru cel mai bun împărat a fost decernat lui Cezar.

Să trăiesc !

- Ave ! - Sunt fiul lui Cezar. Deschideţi !

Codul.

- 89-AJC-48. - Nu.

Morbidus, zi-mi codul.

- Ce cod ? - Codul de acces.

Patru !

Patru !

Şapte.

Nu, o mie !

- Tu ştii codul ? - Nu. El îl cunoaşte.

Valea de-aici !

- 24 ! - Bine, gata !

Nu te mişca de-aici. Rămâi pe loc, o să-ţi placă.

Aduceţi berbecele !

- Ave, Cezar. Fiul tău a sosit. - Ştie.

Egiptul are şapte plăgi, Cezar are numai una, pe Brutus.

Ave, tată ! Vin din Grecia.

- Putem vorbi ? - Cezar te ascultă.

Am o mică dificultate. Căsătoria mea cu prinţesa Irina a fost amânată.

Linişteşte-te, nu e nimic grav, doar că regele Samagas a decis

să o mărite cu câştigătorul Jocurilor Olimpice.

De aceea, am decis ca eu să reprezint Roma.

- Cine, tu ?! - Da, eu.

- Dar e ridicol ! - De ce ?

Tu eşti incapabil să te reprezinţi pe tine însuţi !

Romanul aleargă cel mai repede, sare cel mai sus şi aruncă cel mai departe.

Eu sunt acela.

Cezarul e roman. Fiecare are rostul său în lume.

Locul tău nu e pe stadion, ci în tribună, în spatele Cezarului.

Nu-mi pasă. Particip !

Cezar îţi interzice !

Adresează-te cubitusului meu, capul meu e bolnav.

Pe Jupiter, fiule, nu mai bombăni !

De fiecare dată, e la fel.

Cum am şi eu puţină ambiţie, mi-o retezi de la rădăcină.

- Dacă mama era aici... - Lasă-mă cu maică-ta !

Bine, fie. Zarurile au fost aruncate !

Dacă vrei să te făleşti, mergi şi întrece-te cu grecii !

Tată, scuză-mă.

Uitasem. Ţi-am adus un suvenir din Grecia, un săculeţ cu măsline.

Îmi pare rău, fiule, dar nu mai am degustători.

Poţi să mănânci, n-au sâmburi.

Îţi reamintesc faptul că, de la începutul anului,

micile tale gustări m-au costat 47 de degustători.

Chiar 47 ? Mult.

Pe astea poţi să le mănânci cu încredere.

Hai, înghite !

Un ghepard era în plus în această sală.

Alafolix a sosit din Grecia ! I-am pregătit un banchet de bun venit.

Unde e marele nostru călător ?

Alafolix, ce faci ?

E vreun obicei grecesc ?

Ca să o pot lua de soţie pe prinţesă, trebuie să câştig Jocurile Olimpice.

Asta nu se va întâmpla niciodată.

Mai bine mă spânzur, decât să trăiesc fără ea.

- Te-ai spânzurat de picioare. - Nu vreau să mor, ci să iubesc.

- Ce jocuri vrea să câştige ? - Jocurile Olimpice, Obelix.

Jocurile care se ţin o dată la patru ani în Olimpia.

Jocurile rezervate exclusiv Greciei şi provinciilor romane.

Noi suntem gali, nu putem participa, aşa e regulamentul.

A vrut să se spânzure din dragoste, dar a dat peste altă pacoste !

- E excelent ! - Nimeni nu vrea să asculte.

- Te ajut eu să câştigi Jocurile. - Ce tot spui, Obelix ?

- Am şi eu o inimă. - Nu e vorba de inimă, Obelix.

- Noi suntem gali, nu romani ! - Atunci, să ne deghizăm în romani.

- Şi cum o să faci asta ? - Îmi rad mustăţile.

- Pe Toutatis, chiar suntem romani ! - Romani ? De când ?

De când Galia a fost cucerită de Iulius Cezar.

N-am pierdut Gergovia pentru nimic, ticălosule !

Calmează-te, Agecanonix, nu-ţi face bine la inimă.

Asterix are dreptate.

Oficial, suntem provincie romană. Prin urmare, suntem romani !

Putem participa la Jocurile Olimpice ?

Da.

- Şi putem câştiga ?! - Da.

- Şi o pot câştiga pe prinţesă ? - Da.

Vin cu tine în Grecia.

Ca să cânt imnul galilor !

- Obelix ? Cei slabi, cei puternici... - Doar i-am confiscat harpa.

Asterix şi Obelix îl vor însoţi pe Alafolix în Olimpia !

Îi vom da o lecţie lui Cezar în faţa întregului său imperiu !

Vin şi eu.

Vă voi pregăti licoarea magică pe loc, ca să fie mai eficace.

Suntem romani !

Licoare magică ? Au o armă secretă ! Trebuie să-l preveni pe Cezar.

Bobocule, ai idee ce le face Cezar celor care-i dau veşti proaste ?

Ce frumos ! Domnilor... Nu pe acolo.

- Galii sunt duşi cu pluta ! - Hai să plecăm de aici.

- La lupte mă pricep cel mai bine ! - Magnific !

Priveşte muşchii dorsali, pectorali ! Trei pectorali: unu, doi, trei !

- Contează că e eunuc. - E un fel de truc ?

E eunuc. Am fost obligat să-i tai...

Dacă nu, făcea pe imbecilul toată noaptea, m-ar fi epuizat.

Ajută-mă, am obosit de când tot vorbesc despre sport.

Uşurel, durerile mele de spate !

Aminteşte-mi rezultatele de ieri.

- Cât am sărit în înălţime ? - 12 picioare.

- Şi cât am sărit în lungime ? - 26 de picioare.

Formidabil ! Fac progrese. Şi la săritura în lăţime ?

Nu există !

Acum, vreau să mă odihnesc, o să dorm. Nuscoateovorbis !

Fredonează-mi ceva.

Brutus e formidabil, Brutus e grandios

Brutus e-atât de falnic Brutus e maiestuos

Brutus e mână largă Cu cei mai oropsiţi...

Nu cu oropsiţii ! Nu cântaţi aiureli.

- Mai bine îmi număraţi ceva. - 596, 597, 598, 599, 600.

- Ave, Brutus ! - Ave !

- În formaţie... de ţestoasă ! - În formaţie de ţestoasă !

- Asta nu e ţestoasă. - Ba da.

Nu, asta nu e o ţestoasă.

Din punct de vedere militar, se numeşte formaţia ţestoasei.

Dar, din punct de vedere animalier, ţestoasa e rotundă,

are patru labe mici şi un cap urât, aşa arată o ţestoasă.

Vreau să văd o ţestoasă din punct de vedere animalier.

Vreau formaţia ţestoasei din punct de vedere animalier !

Iată, aşa arată o ţestoasă.

- În ce formaţie se dispun acum ? - E o formaţie... de atac.

Atac împotriva cui ?

La cum sunt plasaţi, ne atacă pe noi.

Pe noi ?!

- Ce s-a întâmplat ? - Jocurile.

- Care jocuri ? - Dacă vreţi să le câştigaţi...

Ce crezi că fac aici ? Antrenaţi-vă, munciţi !

Mare Brutus, Măria Ta trebuie să alerge, să arunce suliţa, să lupte.

- Adică îmi dai tu mie ordine ? - Nu, nu...

- Ba da ! Mi-ai dat un ordin. - N-aş cuteza, mărite Brutus.

Nuscoateovorbis, mi-a dat un ordin sau nu ?

Sunt zile când regret că ţi-am tăiat limba. Mi-a dat un ordin sau nu ?

Articulează !

Mi-ai dat mie un ordin. Nu e grav, nu e grav...

Fapta mărturisită e pe jumătate iertată, aşa că recunoaşte:

"Da, v-am dat un ordin."

- Eu v-am... dat... un ordin... - Uite că ai putut !

Ţi-era frică ? Nu sunt un monstru.

Te-ai gândit că te voi sfâşia în bucăţi.

A crezut că îl voi sfâşia în bucăţi !

Aruncaţi-l la lei ! O să te lecuieşti de dat ordine.

Asta e ceea ce-ţi trebuie, mărite Brutus, noul meu elixir.

L-am numit EPO, Elixir Pentru Olimpia !

E capodopera mea !

E complet indetectabil la testul coleopterului.

- E bun de ceva ? - Dacă e bun EPO ?

Va face din atleţii noştri zeii stadioanelor !

Nuscoateovorbis, pune-o la loc.

E ultimul avertisment.

Spune-mi, maleficule, n-ai cumva vreo drăcie eficace

care să elimine un ins care e şeful tuturor, inclusiv al fiului său,

şi al cărui fiu ar dori să scape de el ?

Vreţi să-l ucideţi pe Cezar ?

Ai sau n-ai ?

Pentru Cezar, am cea mai mare invenţie.

Ce mai stai ? Du-te şi caut-o !

Vino pe aici.

Mărite Brutus, iată-l pe Acoperitdeprafus,

un inventator de sisteme de anihilare, un băiat remarcabil, foarte inventiv.

- Îţi baţi joc de mine ? - Cum aş putea, mărite Brutus ?

Doctormabus, o să mă folosesc de tine pentru experimentele mele viitoare !

- Cum ziceai că te cheamă ? - Acoperitdeprafus.

Numele meu e Brutus, Brutus cel Mare sau Brutus cel Rău, cum vrei.

Regulile sunt uşor de înţeles.

Dacă îmi faci pe plac, dacă sunt mulţumit, te acopăr cu aur.

Dacă mă dezamăgeşti, pun să te sfâşie în bucăţi.

Ce-mi propui ?

Depinde de ce fel de moarte doriţi.

Moarte lentă, moarte rapidă, moarte în singurătate,

moarte în chinuri groaznice, moarte prin otrăvire...

Nu, moarte pur şi simplu, fără înflorituri.

Ce sete mi-era !

Cred că am soluţia. Disoluţia !

- Ce anume ? - Disoluţia.

Trebuie dizolvată.

Are culoarea sării de baie, seamănă cu sarea de baie,

are mirosul acesteia, dar nu e sare de baie.

Cu aşa ceva, subiectul e dizolvat cât ai zice peşte.

- Mărimea căzii ? - Zece metri pe patru. Standard.

Patru grăunţe sunt de ajuns.

E pentru un eveniment deosebit ? Cununie, naştere... ?

E pentru o ieşire la pensie. Piticule, ne vedem în Olimpia.

Să mergem, Grecia nu e la doi paşi.

Grecia, Acropole, marea sa de azur...

Aş încheia prin: "Vâslesc neobosit în mijlocul balenelor."

"Dragostea ta e în inima mea asemenea stelelor..."

Cum faci să alături cuvinte şi să sune atât de frumos ?

Mai întâi, trebuie să mănânc, dar nu prea mult.

Apoi, trebuie să uit că sunt puternic şi versurile vin de la sine.

Mi s-a făcut foame.

Timp de câteva zile, Roma va pierde titlul de capitală a Imperiului,

deoarece atleţii şi suporterii din cele patru zări

se îndreaptă acum spre o altă cetate.

Campionii tuturor provinciilor se vor înfrunta după regulile artei,

celebrând această virtute universală care e sportul,

în inima maiestuoasei cetăţi care-i poartă simbolul, Olimpia.

Voi doi ! Pergamentul de identitate !

- Ave, Cezar. - Da, ăsta e.

Ce nervoşi sunt romanii ăştia !

Cu ocazia venirii lui Cezar la Jocurile Olimpice,

au declanşat planul "Vigipilum".

De ce vrei să adăugăm un nou sport ?

Fiindcă lumea evoluează ! Puţin modernism, nesuferiţilor !

Umflaţi o băşică de oaie ce va fi urmărită de 11 atleţi

în togi scurte şi în sandale cu crampoane.

Băşica de oaie va intra direct în năvodul de pescuit.

Cum te-ai gândit să numeşti noua disciplină ?

"Picior-minge".

E complet aiurea, n-o să meargă niciodată.

- Poate... - Scuzaţi-mă !

Am dori să ne înscriem.

Aţi greşit adresa. Biletele pentru spectatori se vând mai încolo.

- Nu suntem spectatori, ci atleţi. - Delegaţia galo-romană.

- Voi, atleţi ? - Nu se vede ?

Ba da, se vede ! O gaşcă de imbecili !

Dacă vreţi să vă înscrieţi, faceţi prima la stânga.

- O zi bună ! - Mulţumim, domnilor.

Ave, tată ! Ţine-mi asta !

Ave, tată...

- Să nu trezeşti un Cezar care doarme. - Scuză-mă, tocmai am sosit.

Am prins puţină aglomeraţie la ieşirea din Roma.

Tu, care zici că toate drumurile duc la Roma,

când vine vorba de ieşit, e o altă mâncare de peşte.

- Te-ai instalat la greci ? - Cezarul se simte aici ca acasă.

Grecia e o parte a Imperiului. Cezarul e peste tot acasă.

Am o veste excelentă. Uite ce ţi-am adus de la Roma.

Ce mai e şi asta ?

E sare de baie, o minune. Catifelează pielea, te destinde.

Ştii ceva ? Îţi pregătesc baia, să o încerci chiar acum.

E de la un parfumier din Roma, la doi paşi de catacombe.

Foarte de treabă. Vezi tu, tati, tu tot cucereşti.

E frumos să construieşti imperii, dar ai început să te neglijezi

şi e păcat, nu-i aşa ?

O să te dizolv, boşorogule !

Cred că am pus prea multă.

Tată, să nu te sperii de spumă ! E normal, face parte din tratament.

Oricum, apa de aici e cam dură, îi mai ia din duritate.

E foarte neplăcut când ai mâncărimi sub armură.

Tată, să ai o baie revigorantă ! Coiful.

Degustătorul de băi !

O să ne oblige şi pe noi să ne antrenăm ?

Obelix, descurajezi adversarii, nu e fair play.

Obelix ? Îl recunoşti ? Alerga în pădure, Claudius...

- Coco... - Dudu... Durus !

Nu galii !

A căzut !

Pe curând !

Ei sunt galii invincibili de care vă vorbeam. Suntem terminaţi.

Am un mesaj important de transmis.

Galii iau o licoare magică care îi face invincibili.

N-avem nicio şansă să-i batem.

O să ne sfâşie în bucăţi !

Găseşte-i pe cei care ciripesc şi îi fac bucăţi.

- E frumoasă. - Ştiu.

- Ave, tată ! - Ave mie.

HISPANIA, GERMANIA, GALIA, ROMA, GRECIA, EGIPT

Frumoasă aruncare !

Faceţi loc ! Scuzaţi-mă !

- Ce voce puternică ! - Mulţumesc.

- Eşti muzician ? - Sunt bard gal.

Şi eu sunt bard, mă cheamă Assurancetourix.

Assurancetourix ?! Îţi ştiu melodiile pe dinafară !

- Gergovia, s-a sfârşit. - Galia s-o iubesc cu amicul meu.

Asta nu e melodia mea.

Francix Lalanix, sunt un mare fan al tău !

Şi eu sunt un mare fan al meu.

- Ai pregătit licoarea ? - E proaspătă, de azi-dimineaţă.

Vino !

Drăcia ta pute.

Nu-i făcută să miroasă frumos, ci să te facă frumos.

Doctormabus, azi voi doborî recordul !

Ca să vezi !

E prima dată când îl văd fără armură. Uneori, armura te înşală.

Dă-o încoace !

E adevărat, are tot felul de interstiţii.

Poate o lansează acum.

Nu.

Atenţie, tată !

Când nu ai voie omletă, nu mănânci omletă.

În sport, n-ai timp să te îmbuibi.

Eşti teafăr, tată ?

Când nu-mi place sportul, când mi-aş dori să practic şi eu.

- Ce, să lansezi un disc ? - Da.

Eu prefer aruncarea ciocanului.

Hai, baftă ! Arată-le ce e un gal !

- E de-al nostru, e din satul meu ! - Baftă, galule !

O să vezi.

Ăsta e efectul licorii magice.

- Licoare magică ? - Da, totul ţine de dozaj.

Totul stă în mişcarea încheieturii.

- Mişcarea încheieturii ? - Da.

Hai odată !

În orice caz, n-are cum să mai aplaude.

Începe să mă enerveze. Încetează !

Arunc foarte bine lancea ! Nu mi-am luat elanul cum trebuie.

Eu v-am spus că galii sunt invincibili, au o licoare magică.

- Nu-i putem învinge. - Ce-ai zis ?

- Am zis că galii sunt invincibili. - Nu, înainte de asta.

- Nu-i putem învinge. - Mai înainte. Ce-ai zis ?

Licoare magică.

Galii au o licoare magică şi mie nu mi-ai spus nimic ?

- L-am informat pe centurion. - Care centurion ?

Arată-mi-l, ca să-i tai limba !

Reclamaţie ! Protestez ! Au trişat !

Îi acuz pe gali că au băut o licoare magică care-i face invincibili.

- Ce, tu n-ai băut ? - Nu contează, eu am pierdut.

Vom recurge la testul coleopterului !

Adică ?

Prindeţi coleopterul şi suflaţi puternic în el.

Vedeţi ? Nicio reacţie ! Rezultatul e negativ.

E rândul vostru.

Aţi văzut ?

Eu am căzut în cazan când eram mic.

Nu e o problemă de dozaj, ci o problemă de dopaj.

Să fim solidari totuşi. Au făcut-o fără să ştie.

Atleţii galo-romani sunt descalificaţi !

Bravo !

Au recurs la magie pentru a-şi spori performanţele.

Învingătoarea acestei probe este echipa... elenă !

Ne mai întâlnim noi !

O singură înfrângere şi ai distrus ce construiseră miile de victorii.

Cu performanţa ta olimpică, ai devenit ruşinea Imperiului Roman !

Ascultă bine ce-ţi spun, Brutus: dacă nu câştigi aceste Jocuri,

nu-ţi vei pierde doar nevasta, ci şi statutul !

Cezar te va numi procurator

al celei mai mici, mai îndepărtate şi mai barbare provincii !

Nu vei mai pune niciodată piciorul în Roma !

Aşa a grăit Cezarul ! Ave !

- Puţin îmi pasă, te voi ucide. - Ce-ai zis ?

Eu ? Nimic.

Ziceam că de mult nu i-am mai făcut un cadou tăticului meu.

Ieşi afară !

Coiful !

Alafolix, fruntea sus ! Nimic nu e pierdut.

Cu sau fără licoare, suntem mândri şi curajoşi. Suntem gali !

Priveşte-i, au muşchi de zece ori mai mari ca ai mei.

Muşchii sunt pentru imagine.

Priveşte-le scheletul, e la fel ca al tău.

Al tău e chiar mai mare.

- Gândeşte-te la prinţesa ta. - Exact, Obelix are dreptate !

Gândeşte-te la Irina. Obelix te va antrena la pugilism.

E partenerul ideal, n-ai cum să-l răneşti.

- Haide, în gardă ! - Gândeşte-te la Irina.

Nu aşa, mai tare !

Imaginează-ţi că e Brutus. Loveşte din umăr !

Asterix are dreptate. Trebuie să împingi umărul când loveşti.

- Ţi-am zis eu să-l loveşti ? - Nu l-am lovit, i-am arătat.

- L-ai lovit ! - Ba nu !

Ţi-am ilustrat vorbele printr-un gest.

Ţi-am cerut eu să-mi ilustrezi vorbele printr-un gest ?

- Îl mai antrenez sau nu ? - Eu îl antrenez, tu nu faci nimic !

Bineînţeles, dl Asterix dă sfaturi şi le ştie pe toate !

N-ai decât să dai tu sfaturi, din moment ce te crezi aşa deştept !

N-am chef !

Nu-l întâmpinaţi pe Assurancetourix ?

Ce supăraţi suntem ! Ce-i cu mutrele astea ?

- Tu mai lipseai ! - Assurancetourix, ce cauţi aici ?

M-am săturat de satul nostru de barbari, unde talentul e terfelit.

Iată-mă în Cetatea Artelor, pentru a cânta isprăvile voastre.

N-are rost.

Alafolix, de ce spui asta ? Ai toate şansele !

Inima îndrăgostitului e mai puternică decât cea a atletului.

Ce frumos ai grăit !

O inimă de atlet ! O inimă îndrăgostită !

O inimă de îndrăgostit...

Irina !

Alafolix ?

"Ce-i un sărut ? Un jurământ mai de aproape"

"O făgăduială mai precisă, O mărturie ce se vrea confirmată."

- "Un punct roz pus pe..." - Pus pe I-ul verbului "a iubi".

- Pe ce ? - Pe I.

- Pe ce ? - Pe I !

- E cineva acolo ? - Nu e nimeni.

Alafolix, prezintă-mi, te rog, tufişul vorbitor.

Iată-l pe Obelix, draga mea prinţesă.

Bună seara, prinţesă ! Sunt garda lui de cord... de corp.

E garda mea de corp, are o forţă incredibilă !

- Să vedem ! - Nu !

- Ba da ! - Nu !

- Irina, nu ! - Hai, sari !

Mulţumesc.

E prima dată când ţin în braţe o prinţesă.

Hai, mergeţi şi plimbaţi-vă !

Idefix şi cu mine ţinem de şase.

Şi tu eşti îndrăgostit ?

Ce frumoşi sunt !

Şi voi, ce frumoşi sunteţi !

Trebuie să urci repede, mă duc să încropesc o scară.

- Ce frumoşi sunt ! - Ai mare grijă, Obelix.

Eu... tu... noi...

- Cucu, prinţesa mea ! - E Brutus !

Bucăţica mea de feta, musacaua mea iubăreaţă !

Frunzuliţa mea de viţă de vie !

Sunt eu, viitorul tău soţ !

Scuză-mă că te deranjez la o oră atât de târzie,

dar, amintindu-mi frumuseţea ta,

mi-au venit în minte nişte versuri şi sunt nerăbdător să ţi le spun.

"Corpul meu pe al tău corp E greu ca un cal mort"

"Când corpul meu nu mai ştie Dacă încă mai există"

"Cât te iubesc, Cât te iubesc..."

Mereu mă blochez aici, e din cauza emoţiei.

Ce îndrăzneaţă mică !

Vezi, Bucefal, acesta e efectul Brutus.

Ceva îmi spune că în seara asta te vei întoarce singur.

Sosesc, prinţesă ! Mă caţăr cu braţele mele vigu...

Braţele mele viguroase ? Mai degrabă ale tale.

- Să nu ne oprim aici, frumoasa mea ! - Nu mă poţi vedea !

Continui să mă caţăr pe frânghia ce mă poartă spre dragoste.

Nu se poate, sunt în cămaşă de noapte !

Bucăţica mea de feta !

Nimeni n-a cântat niciodată pe un stadion.

Ba da, Pietrele Rostogolite.

Prieteni, intraţi !

Scuzaţi-mă că vă primesc în acest cort modest,

dar un beduin îşi primeşte bine oaspeţii chiar şi pe burta unei cămile.

E un proverb din Mesopotamia.

Surpriză !

- Ce-i asta ? - Un micuţ cadou.

Ştiţi cum numim noi asta în jargonul nostru profesional ? Corupţie !

Ce cuvinte mari ! Nu e corupţie.

Corupţie e atunci când vi se dau bani.

- Şi asta ce este ? - Aur oferit cadou.

Dacă e cadou, nu-i frumos să refuzi.

Nu, domnule Brutu, nu v-aţi găsit persoana. Onestitate, probitate...

Domnilor, urmaţi-mă. Am auzit destul !

Faţă de maimuţă ! Am o nouă propunere.

Ce-ai zice dacă v-aş face bucăţi pe tine şi pe tolomacii ăştia doi ?

- Luăm aurul ? - Da.

Îl vom lua imediat.

Copii, la proba de luptă n-am nevoie de voi, am un as în mânecă.

Veţi vedea războinicul cel mai puternic din lume !

Nu ştie ce sunt frica şi durerea.

Ucide zilnic 5 boi cu mâinile goale pentru micul dejun.

Sfărâmă nucile de cocos în mâini pentru a le bea siropul.

E un munte de muşchi.

L-am numit Humungus ! Vino aici, băiatule !

Nu faceţi gesturi bruşte, să nu-l speriaţi.

E ţâfnos !

Cuminte ! Nu !

Humungus şi cu mine am avut nişte disensiuni în trecut.

Mi-aş fi dorit să-l fac bucăţi.

E atât de solid puştiul meu, că a rupt în două patru cai.

Forţa sa impune respect. Hai să te văd, Humungus !

- A mâncat ? - De trei ori !

Pe acolo intri.

Roma contra Egipt

Poate ar trebui să-i dăm o picătură de licoare.

Roma e învingătoare !

- Cine e cel mai tare ? - Brutus !

- Următorul ! - Mulţimea asta ! Ce ambianţă !

În sfârşit, un public la înălţimea mea.

- Trebuie să cânt. - Mai bine nu.

- Numai o guriţă. - Ce v-a apucat pe amândoi ?

Obelix, nu trişăm ! Assurancetorix, nu cântăm ! E clar ?

Roma e învingătoare !

Scuzaţi-ne ! Scuzaţi-ne că suntem atât de puternici.

Lui Cezar îi plac, în sfârşit, Jocurile voastre.

Dacă îl faci piure pe gal, te acopăr cu aur ! Ai auzit ?

Humungus, eşti o bestie ! Du-te !

- De asta ce zici ? - Bine.

O să câştigăm, o să vezi. Hai, du-te !

Pentru Irina.

Alafolix, fii fără frică, te invit la nunta mea cu prinţesa

şi sper să mă chemi şi tu la înmormântarea ta !

- Ce ? - În spate !

Treci în picioare !

A primit cele mai puţine lovituri.

Roma e învingătoare prin abandon !

Pardon !

Brutus învingător !

Asterix !

Te caftesc !

Trişează ! Ce face ?

Am dat tot din mine !

Ce s-a întâmplat ? E vreo problemă ?

- Brutus a învins. - Nicio problemă.

Nu putem face nimic. Şi când pierde, e declarat învingător.

Iulius, eşti mulţumit ? Ce victorie !

Ce frumoasă e măreţia Romei !

Sigur, Brutus va câştiga Jocurile, dar, din cauza trişării lui,

o să râdem de romani în toate colţurile Imperiului.

- N-am trişat ! - Taci, vorbesc cu tatăl tău.

Iulius Cezar va deveni campionul olimpic la stârnit hazul !

Să pun să fie tras în ţeapă, devorat, tăiat în... ? Nu ?

Câtă îndrăzneală, micule gal ! Îndrăzneşti să-l sfidezi pe Cezar.

Eşti curajos. Alţii au sfârşit în burta leului pentru mai puţin.

Bine spus, tati ! Eu l-aş sfâşia în bucăţi !

Spui că Roma a trişat şi că publicul e decepţionat ?

Să ştii, micule gal, că Brutus nu reprezintă Roma

şi că Iulius Cezar a respectat mereu voinţa popoarelor cucerite.

Ave !

Vreţi dovezi de curaj şi vitejie, fără licori şi jurii corupte ?

Vreţi sânge, sudoare şi lacrimi ?

Atunci, Cezar anulează toate rezultatele de până acum

şi decide că învingătorul va fi câştigătorul ultimei probe,

cursa carelor de luptă !

Ai terminat ?

Mizerabile !

La ce şmecherie te-ai gândit ?

Cum Cezar e narcisist, imaginea sa în oglindă îi va veni de hac.

Şi cum funcţionează ?

Am fixat în rama oglinzii nişte săgeţi mici otrăvite.

Când Cezar se va înfăţişa în faţa oglinzii,

un mecanism va declanşa săgeţile şi va muri instantaneu.

Instantaneu ?

Asta dacă oglinda e setată pe moarte instantanee.

Poate fi setată pe moarte în chinuri groaznice sau în singurătate.

Da, ştiu, ştiu... Ajută-mă s-o pun acolo.

Tată, ce mai faci ? Ţi-l prezint pe Acoperitdeprafus.

- El e Iulius Cezar, tatăl meu. - Ave.

Acoperitdeprafus e un meşter de oglinzi. El ţi-a fabricat cadoul.

Vorbeşte-ne despre cadoul tău.

Tu l-ai făcut, îl ştii cel mai bine.

- Ave, preamărite Cezar ! - Ave mie.

Slăvite Cezar, e o oglindă, dar nu e orice fel de oglindă,

deoarece e o oglindă pentru Cezar şi Cezar reprezintă frumuseţea.

Dar nu oricare frumuseţe,

ci adevărata frumuseţe, cu tot ce are mai frumos !

O oglindă nu-i poate arăta lui Cezar o imagine mai frumoasă decât a sa,

deoarece e imposibil, deoarece Cezar e cel mai frumos !

E imposibil !

Oglinda nu putea nici să răsfrângă ceva mai puţin frumos decât Cezar,

deoarece ar fi fost o insultă adusă frumuseţii Cezarului.

De aceea, am decis să creez o oglindă care să reflecte...

Pardon. Care să reflecte frumuseţea lui Cezar şi care să semene cu o...

Cu o oglindă !

Exact ca o oglindă, tată. În care să te priveşti.

- Pot s-o dezvelesc ? - Da, dezveleşte-o.

Eu nu sunt demn să mă privesc în această oglindă.

Vă las împreună cu reflexia voastră cezarisimă.

Tată, fie ca această modestă oglindă să-ţi aducă liniştea eternă.

- Ave, tată. - Ave.

Haide, haide...

Haide, priveşte-te ! Da, eşti cel mai frumos.

Hai odată !

Să vină degustătorul de oglinzi !

Mi-am pierdut mintea De când am văzut-o pe Linda.

Trebuie să le răpim druidul

şi să-l obligăm să ne dea licoarea sa magică.

Serios ? Şi ce rezolvi cu asta ?

Nu mai putem trişa. Aşa scrie în regulament.

Te-a întrebat cineva ceva ? Nuscoateovorbis ?

- Atunci, taci ! Ce idee ţi-a venit ? - Elixirul invizibilităţii !

Pentru a-l răpi pe Panoramix de la întrunirea druizilor.

Cornedurus, bea.

Am nişte probleme cu ficatul.

- Ce păcat ! Te simţi rău ? - Puţin.

- Acum, ficatul ţi-e mai bine ? - Mult mai bine !

Înghite.

N-are niciun efect.

Pleacă, Cornedurus, şi adu-ne veşti !

Mergem şi noi cu el.

Şi, acum, iată-l pe Numeric care vine din Pădurea Neagră.

Stimaţi druizi, dragi colegi, am inventat licoarea elasticităţii.

Rog să mă asiste patru druizi bine clădiţi.

Acum, trageţi cu toată forţa. Haideţi, trageţi !

Haideţi, trageţi !

Asta numesc eu elasticitate.

Poţi să-mi aminteşti ce-ai zis adineauri ?

Care e de fapt problema ? Druizii. Noi. Bun. Studiu geodezic.

Ne împrăştiem, coroborăm şi localizăm.

Adică ?

E simplu. Din punct de vedere topografic, e suficient să...

Ajunge !

Acum îmi puteţi da drumul.

- Ce-i ? - Mă deranjează.

Asterix, Obelix !

Asterix, Obelix ! Prieteni ! Panoramix a fost răpit !

O forţă invizibilă v-a răpit druidul în timpul reuniunii !

Să răpească un druid ?! Ce vremuri trăim !

- O forţă invizibilă ? Eşti sigur ? - Cum vă văd şi cum mă vedeţi !

Dacă i-am da lui Idefix să miroasă ceva ce a atins Panoramix ?

- Crezi că-i poate da de urmă ? - Parcă te deranja.

Dle Idefix, dl Asterix îşi cere scuze.

Ce vrei să miroasă ? Găseşte-l pe Panoramix !

Pleacă !

- Ce face ? - Cere informaţii prietenilor.

Culcat !

Cred că l-a găsit.

- Eu rămân aici. - Ce idee bună !

Mai bine mă odihnesc, am un public de satisfăcut.

Omul ar veni, dar artistul trebuie să se odihnească.

Pardon.

Idefix, bravo ! Vino, scumpule !

Ce e, galilor ?

Prieteni, era şi timpul să sosiţi.

Ţi-a făcut cineva vreun rău ?

Vor să le fac licoarea, dar le-am spus că-mi lipseşte scuipat de liliac.

Dacă nu le spun, mă vor tortura.

Să faci rău unui druid ! Pentru o licoare !

Dă-le tuturor licoare.

Astfel, o să fie egalitate şi o să pot participa şi eu.

Obelix, eşti un geniu.

Dacă romanii vor licoarea, de ce să nu le-o dăm ?

- Ce v-am spus ? - Bună idee, Asterix.

Nuscoateovorbis, e prima dată

când văd pe cineva încasând o dreaptă de la un liliac.

Dacă druidul nu cooperează, am să-l sfâşii în bucăţi.

Şi cum o să mai prepare licoarea ?

Bună observaţie !

Paznicii ! Cortul ! Druidul !

Nu v-am spus eu ? A pregătit tocăniţa magică.

I-a fost frică, a cedat. Ce druid cretin !

- Şi de ce ne-a lăsat cazanul ? - Habar n-am de ce.

Era grăbit s-o şteargă, a luat o gură, a atacat paznicii. Aş fi făcut la fel.

Sigur e o capcană.

Ai dreptate.

- Cornedurus, gustă din ea. - Eu ? De ce nu el ?

- Ai dreptate. Nu ţi-e sete ? - Tocmai mi-am potolit setea.

Nu simt nimic.

- Loveşte pe careva. - Pe cine ?

Pe el nu.

- Pe el. - De ce pe mine ?

- Pentru că de mult vreau s-o fac. - Şi eu la fel.

- Acoperitdeprafus, nu ! - Nu cu aia, mi-l strici de tot.

Este, dă rezultate ! Avem licoarea magică !

Voi câştiga Jocurile Olimpice !

Voi deveni stăpânul lumii !

Il maestro del mundo... Il Commandator...

Nisipul e umed. Pista e dificilă.

Ce faci ?

Îi şoptesc calului. Nu ştii niciodată, poate ajuta.

- O să ai o aderenţă bună. - Pare o strategie bună. Îi învingem.

Vreţi să le distrugeţi,

dar nu e simplu să omori asemenea insecte.

- Lasă că le mănânci tu. - Nu, eu sunt şeful.

- Nu putem negocia ? - Nu.

- Hai, mâncaţi ! - Mănâncă tu primul.

E rândul vostru.

Terminaţi cu vorbăria, mâncaţi !

- Ce scârbos ! - Merge.

Fie ca nisipul stadionului să mustească de sângele învinşilor.

Ave, Cezar !

O să vezi tu, tată. Profită ! Ce mulţumit e ! Nu mai ţine mult.

Alafolix !

Ce dureros !

Grecule ! Uită-te la osie ! Ţi-am făcut un mic control tehnic.

Ciao !

Aşa ceva nu e posibil !

Totul e în regulă, Michael, ai avans o zecime de clepsidră.

Hai, Alafolix ! Eşti cel mai bun !

Alafolix ! Eşti cel mai bun !

Crezi că a fost o idee bună să-i dăm licoarea lui Brutus ?

- Răbdare, Obelix, răbdare ! - Dar Alafolix e pe ultimul loc.

- Ce face ? E în frunte şi se opreşte ? - Poate a schimbat cineva regulamentul.

Lupta e strânsă !

- Am nevoie de mai multă aderenţă. - Montaţi roţi cu dublă aderenţă.

E rândul tău, Michael !

Hai, băieţi, îi dăm drumul !

Trei zecimi de clepsidră. Bravo, băieţi !

Merge bine carul tău ? Nu-mi împrumuţi nişte piese ?

La revedere, teutonule !

Trişorule !

E imposibil.

Cine e cel mai tare ?

Asta numiţi voi cursă de care ? E un circ ! E lamentabil.

Am notat.

Pregătiţi caii ! Repede !

Iubita mea !

- Irina ! - Ce e ?!

Am vrut să-l încurajez.

Mulţumesc, Jean !

Hai, mai repede !

- Obelix ! - Ce vrei ?

- Opreşte carul acela ! - De ce ? E gol.

- Tocmai de aceea ! Lasă vorba ! - Ţine-l.

E perfect !

Ce face ?

Chiar nu înţelegeţi ?

Doar nu vrea să-l concureze pe Alafolix !

Car iberic !

Alafolix, cine-i acum campionul ?

Stop !

E din lână de oaie, nu ?

- Unde e Idefix ? - Scuză-mă, vorbeam cu un fan.

Idefix a dispărut.

Nu e vina mea, nici măcar n-am cântat.

Idefix !

Pretorieni, cursa se va termina în curând. Care e planul ?

Tribunele ? Noi. Infiltrare, încercuire, somaţie.

Ajunşi acolo, spuneţi: "Sunteţi cercetat în stare de arest."

- Cine, noi ? - Nu voi...

- Brutus ? - Nici Brutus.

Alafolix !

Alafolix, sari !

Haide !

Să nu uiţi, important e să termini cursa !

Mulţumesc, Asterix !

- Obelix, uite-l ! - Unde ?

Idefix... E mai mult decât o simplă aventură.

- Pare ceva serios. - E vorba de un complot !

Cezar e arestat, Brutus ia puterea şi mă va umple de aur.

Şi pe noi ?

Nu cred, nu-mi amintesc să fi vorbit aşa ceva.

Ai auzit ? Un complot împotriva lui Cezar.

Desprinde-mă de-aici, animalule !

Uşurel !

Salutare, Brutus !

Dă-te la o parte !

O să scuipi foc ! Deschide gura. Ce bună e ! O să-ţi dea forţă.

Haide, bea şi tu, e bună.

Alafolix, mai repede !

Brutus, Brutus !

Mai tare, nu aud !

Brutus, Brutus !

Mai tare !

- Brutus a câştigat Jocurile. - Şi Grecia a câştigat un prinţ.

Cezar e mulţumit. Găseşte distractive aceste Jocuri.

Nu vor dura două mii de ani, dar sunt distractive.

Totul merge ca pe roate.

Obiecţie ! Protest ! Reclamaţie !

Îl acuz pe Brutus că a luat licoarea magică,

care dă o forţă supraomenească.

Cine, eu ? Eu am trişat ?!

Ţi-ai pierdut minţile, galule !

Brutus n-are nevoie de licoare magică pentru a câştiga.

În primul rând, nu ştiu să prepar licoarea magică.

În al doilea rând, nu cunosc druidul care o prepară.

În al treilea rând, am câştigat, aşa că...

O prinţesă elenă nu poate fi promisă unui trişor.

Cer ca Brutus să fie supus testului cu coleopterul.

Cu multă plăcere, licoarea mea de mirt,

mă voi supune oricăror teste vrei.

Sacrilegiu !

- Au dispărut coleopterele. - Ce rău !

- Chiar voiam să fac testul. - Adevărat, Brutus ?

E foarte bine, fiindcă n-avem nevoie de coleoptere.

Druidul nostru a pus un colorant în licoarea magică

pentru a demasca trişorii ca tine.

Iată de ce limbile cailor tăi sunt albastre ! Exact ca a ta.

E absurd ! Să fim serioşi.

Brutus ? Dacă vrei mâna mea, îţi ordon să scoţi limba.

Dar e ruşinos, scumpa mea.

Brutus ?

Mai mult !

Şi mai mult !

Trăiască galii !

- Noi suntem campionii ! - Puteai să-mi spui !

O să mă răzbun !

- Domnule Brutus, fără ranchiună ! - Important e să participi.

Mustăcioşilor, nu e momentul.

Domnule Brutus, vezi că unii complotează împotriva tatălui tău !

- Nişte romani ! - Îmbrăcaţi în negru.

- Am trebui să-l ajutăm, totuşi. - Ce mustaţă ai, n-o observasem.

Sunteţi arestat !

Aşa e, tăticule.

Cine are ghinion la Jocuri, are noroc la moşteniri.

Brutus complota ! Ce urât !

Cezar e mort, Brutus s-a născut !

Trăiască regele Brutus ! Trăiască Brutus I ! Legaţi-l !

Am spus să-l legaţi !

Mordicus, leagă-l !

Drăguţe Jocurile astea, te destind. Când ziceam "Legaţi-l", glumeam.

Da ?

- Asta nu-i o palmă, domnule Cezar. - Te-a întrebat cineva ceva ?

Îmi permiteţi ?

- Asta e o palmă. - Mulţumesc, galule.

Trebuie să-i dăm galului ce-i al galului.

Cursa şi Jocurile Olimpice au fost câştigate de echipa galo-romană !

Mulţumim publicului !

Regele Samagas şi-a ţinut cuvântul

şi nunta Irinei şi a lui Alafolix s-a ţinut în Grecia,

în prezenţa întregului sat gal, venit special pentru ocazie,

şi a tuturor mai-marilor lumii antice.

E Numerobis !

- Obelix ! - Ce mă bucur să te văd !

Şi eu mă bucur să te văd !

Panobanix ! Sunt bucuros să te văd.

- Amterixme ! - Ix.

Tot nu reuşeşti să pronunţi.

Nu ştiu, parcă eşti mai arătos. Jur că eşti mai frumos !

Nu e adevărat ! Mă bucur să te văd.

Şi eu. Am auzit că galii au câştigat Jocurile Olimpice.

Trebuie să-ţi povestesc tot.

Bineînţeles, am început Jocurile cu licoarea magică.

- Dnă Agecanonix, el e Numerobis. - Arhitectul personal al Cleopatrei.

- E important de menţionat. - Bună, Numerobis.

- Sărut mâna, doamnă. - Prieteni, puţină linişte !

Lăsaţi profesioniştii. Vă prezint un coleg bard.

- Francix Lalanix. - Salutare, olimpicilor !

Vă rog să-l aplaudaţi !

Dlor, daţi-mi voie să vă prezint noul prototip de "picior-minge".

Am făcut o grămadă de lucruri în viaţă,

am construit Taj Manalul, poate ai auzit, e în Papuazia.

- Ce are înăuntru ? - Ce să aibă înăuntru ?! Nimic !

E din băşică de oaie, are formă circulară.

Şi turnul din Pisa tot eu l-am construit.

Nu mi-a ieşit prea drept, dar e un concept.

N-o să meargă niciodată.

Aş putea să-ţi construiesc o căsuţă pentru prieteni.

Nu te distrezi ?

Nu va merge niciodată ! O să vedeţi voi dacă merge sau nu. Asterix !

Ce v-am zis ? S-ar putea numi "rachetă-minge".

- Eşti sportiv ? - Bineînţeles, în timpul liber.

Arătaţi-mi ce ştiţi să faceţi.

- Bine. - Cu mingea.

Bine.

Îţi place când fac asta ? Te exciţi ?

- Altfel ? - Cum adică, altfel ?

- Ce vrei ? - Eşti Numerodix.

- De când suntem veri ? - De mult prea mult timp ?

- Eşti egiptean, ca mine. - Nu sunt egiprean.

Tu m-ai pus să mă îmbrac cu ţoalele astea de egiptean.

Ţi-am cumpărat o perucă frumoasă. Îţi place ?

- Da, peruca e frumoasă. - Eşti mulţumit datorită mie.

- Nu-mi mai strica piramidele. - Tu să nu mi le strici pe ale mele.

- Am un plan extraordinar. Priveşte ! - Toate planurile tale sunt aşa.

Şi planurile noastre sunt infecte.

- Acum, am găsit asta şi o păstrez. - "Şi o păstrez !"

Păcat !

Ia priviţi. E un olimpic !

E incredibil ce face acest tânăr cu picioarele.

Parcă toată viaţa ar fi făcut numai asta.

În orice caz, e pregătit să se retragă. Nu, tataie ?

O vrei ?

Ia-o !

Ce interesant ! O să numesc acest sport "mână-minge".

- Numerobis, mă bucur să te văd. - Mi-aş putea recupera mingea ?

Uite acolo, e Michael Jordanus !

Ce ai de gând să faci e periculos pentru sănătate.

Domnule, aş putea să-mi recuperez mingea ?

- Eşti sigur că am ajuns în topuri ? - Da, sigur.

Nu mai fi bosumflat.

- Vrei să ne împăcăm ? - Da.

Dă-mi un pupic.

- Sunt oameni în jur. - Dă-mi un pupic !

- Se uită la noi. - Ţi-am zis să-mi dai un pupic.

- Sunt Numerobis. - Acum.

Acum !

Nu-s rele Jocurile astea Olimpice.

Dar nu se compară cu o vânătoare de mistreţi.

Brutus, ziceai că ne acoperi cu aur. Ne-ai acoperit cu lanţuri.

N-am zis niciodată asta. Aţi înţeles greşit.

Gura !

Cezar are nevoie de linişte pentru a-şi admira imaginea imperială.

Voi doi !

Vâsliţi mai repede şi faceţi linişte !

- Şi tu, fiule. - Ave, tată.

Ave mie !

Operator subtitrare ANIŞOARA ANGHEL