Original subtitles

După romanele "ANNA KARENINA"

de LEV TOLSTOI

ŞI "ÎN RĂZBOI" de VIKENTI VERESAEV

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Imperiul Rus şi Japonia aflată în ascensiune

au început să se lupte pentru influenţă în regiunea Asia-Pacific.

După ce Rusia avansat rapid spre coasta Pacificului şi Coreea,

în 1904 a izbucnit războiul între cele două puteri.

Campania s-a purtat în Manciuria,

o veche regiune din nord-estul Chinei.

MANCIURIA, CHINA, 1904

Sincronizarea AMZN WEB-DL: killyou @ Myxz Team

Haideţi, haideţi.

Karenin, medicul şef şi supraveghetorul au dispărut.

Ce-ar trebui să facem?

Acum tu eşti medicul şef.

Trebuie să...

Da. Având în vedere situaţia, voi prelua comanda spitalului

- Ce sunt astea? - Capete de chinezi.

Japonezii au făcut asta.

Să fie înmormântaţi decent.

Şi ridicaţi steagurile Rusiei şi al Crucii Roşii.

Domnule, am pierdut steagul Crucii Roşii.

- Ce? Când? - Alaltăieri.

- În timpul bombardamentului. - Găseşte-l.

Fără acest drapel, japonezii ne vor distruge.

Am înţeles, domnule!

Continuaţi!

Şi puneţi pază la templul chinezesc.

Aveţi milă, domnule...

Avem pierderi. Regimentul Kulikovo a pierdut 1500 de oameni.

- Cum se simte locotenentul? - A murit.

La naiba!

Ia-l de aici!

Se ştia că e mort şi totuşi l-aţi adus aici!

- Ce frumuseţe! - Aşa este, domnule!

Un cal grozav.

Unde duceţi tărgile? Aduceţi-le aici!

Haide, băieţi, daţi-ne o mână de ajutor!

- Vrei să-ţi tai din soldă? - Nu, domnule.

Atunci să ai grijă! Dacă mai faci asta odată...

EPISODUL 1

- Ce ai acolo? - I-a fost smulsă o parte a şoldului.

A pierdut mult sânge. S-ar putea să nu supravieţuiască.

Trebuie cusut, apoi bandajaţi-l şi folosiţi soluţie salină.

- Mulţi răniţi grav? - Sunt deja 27.

Răni la nivelul capului şi stomacului. Jumătate din ei nu vor supravieţui.

Nu putem să le curăţăm rănile. Nu avem suficientă apă fiartă.

- Folosiţi alcool. - Da, domnule.

Apă!

Are timpanul distrus. Este surd.

Ar putea să fie o contuzie. Bandajaţi-l.

- Ce faci? - Dar...

- Ni s-a ordonat să îngropăm morţii. - Aici? Aţi înnebunit?

- În afara satului! - Da, domnule!

Tărgi! Repede!

Doamne, atât de mul?i răniţi...

Bună ziua.

Ofiţeri superiori. Ambii sunt răniţi grav.

O poveste ridicolă.

Ei erau în cortul lor, la doi kilometri distanţă.

Jucau cărţi!

Dintr-o dată, un obuz a aterizat în apropiere.

A ucis pe unul din ei şi i-a rănit pe cei doi.

Al patrulea este nevătămat.

Aveţi grijă.

Examinaţi-l mai întâi pe colonel. Este o persoană importantă.

Şi eram pe cale să câştigăm.

Eu aveam o mână grozavă la ultima extragerea.

Eram imbatabil.

Dar nu ai văzut cărţile lor.

Este adevărat...

Dar de data asta pot să-ţi spun că am câştigat.

Poate că că el m-a lăsat baltă, dar nu contează.

Trebuia doar să scoatem ultima carte.

Ma întreb cum se simte.

Ce situaţie stupidă.

Aşa este.

Gata, soră.

Pot să-l ia.

Brancardieri, puteţi să-l luaţi.

Poţi să-l coşi.

Oasele nu sunt deteriorate.

O vrei ca suvenir?

Nu e nevoie, doctore. Nu sunt sentimental.

Cum vrei.

- Unde e Karenin? - Aici sunt.

Dle Karenin, eşti o minune.

Ai preluat comanda şi ai salvat spitalul.

O să te recomand pentru o medalie.

Sa nu discutam aici, domnule. Să mergem afară.

Conte, tu eşti?

Ivan... şi tu eşti aici.

Nu ştiam.

Credeam că eşti în străinătate.

Am fost. Dar acum sunt aici.

Şi eşti şi tu aici.

- A fost o prostie. Ai auzit? - Nu.

Am luptat în războiul din Balcani, apoi aici în 3 bătălii, iar acum...

am fost răniţi jucând cărţi.

Asta-i turnura evenimentelor.

Să te ţii tare.

Mulţumesc, bătrâne!

Ai grija de conte.

Ar trebui să aibă camera lui. Contele Vronski este un om important.

Cum ai spus?

Contele Alexei Vronski.

Trebuie să plec.

Şeful tău este mort, aşa că tu eşti responsabil acum.

Cum este piciorul?

Vă doare tare?

Este suportabil.

Rana nu-i serioasă.

Dacă nu apar complicaţii, ar trebui să vă faceţi bine repede.

M-am gândit că vei veni.

Eşti fiul Annei, nu-i aşa?

Da, sunt fiul ei.

Numele meu este Serghei Karenin.

Presupun că nu-ţi prea place de mine.

Sincer, nu-mi place deloc de dvs.

A fost o vreme când am vrut să vă împuşc.

Chiar mi-am cumpărat un revolver.

Ce vrei de la mine?

Vreau să ştiu despre mama mea.

De ce a făcut asta?

Doctore!

- Puteţi să veniţi aici? - Da. Ce este?

Vedeţi, doctore...

în primăvara anului trecut eram în Crimeea

şi am fost tratat cu un cactus.

- Foarte eficient. - Cu siguranţă.

Ştiu despre asta.

- Cactusul ajută la orice. - Întinde-te din nou în pat.

- Ar trebui să-l încerce toţi. - Da, sigur.

- O plantă remarcabilă. - Da.

Cactusul...

Cum se simte căpitanul?

Nu este bine. Rana de la cap s-a infectat.

De aceea delirează.

De ce vrei să ştii?

Mult timp am urât-o.

Chiar am dispreţuit-o.

Toată viaţa mea, tot ce ştiam despre ea auzisem de la oameni care,

practic, o urau.

Mă gândesc adesea la ea.

Nu pot să înţeleg de ce a făcut asta.

O moarte atât de groaznică.

Nu pot să înţeleg.

De unde ştii că o să-ţi spun adevărul?

Oamenii îşi amintesc ce le convine.

Şi în dragoste nu exista un singur adevăr.

Spuneţi-mi adevărul dvs.

Au trecut treizeci de ani.

Îmi amintesc acea zi.

Îmi amintesc clădirea în care am intrat la gară.

În jur zăceau peste tot saci, cutii şi gunoaie.

Şi ea era acolo, pe masă,

acoperită cu nişte cârpe.

Vizitiul mi-a spus.

Îl trimisesem la gară cu un bilet pentru ea.

S-a întors ca ă fantomă.

Presupun că l-am întrebat

"Ai văzut-o? I-ai dat biletul?"

Nu mi-a răspuns. Nu a spus niciun cuvânt.

L-am întrebat din nou:

"Vorbeşte, răspunde-mi!"

Atunci a spus:

"O femeie s-a aruncat sub un tren".

Nu a spus că era ea.

A spus doar "o femeie".

Dar am ştiut imediat că era ea.

Corpul ei era mutilat.

Dar capul şi faţa ei erau intacte.

Privirea din ochii ei era glacială.

Glacială?

Nu era durere sau suferinţă în privirea ei.

Era mai degrabă...

triumfătoare.

Şi mi-am reamintit de prima noastră întâlnire.

Într-o altă gară.

Era misterioasă...

fermecătoare...

tandră...

dorind fericire pentru ea însăşi dar şi pentru ceilalţi.

Excelenţa voastră?

Moscova, 1872

Aştepţi pe cineva?

Da, mama mea soseşte de la St. Petersburg.

Te-am aşteptat ieri până la ora două.

- Unde ai fost? - Acasă.

După ce-am fost la familia Şcerbaţki, n-am vrut să mă mai duc nicăieri.

Se vede dacă un cal e bun după mărimea lui,

şi dacă un bărbat iubeşte după privirea din ochii lui!

- Tu cu cine te întâlneşti? - Eu? Cu o femeie frumoasă.

Chiar aşa?

Să-ţi fie ruşine dacă gândeşti de rău despre mine! Sora mea Anna.

- Anna Karenina... - O cunoşti?

Nu-mi amintesc de ea.

Dar sunt sigur că îl ştii pe cumnatul meu Alexei.

Îl cunosc din vedere şi după reputaţie.

Ştiu că este inteligent, învăţat şi religios.

- Dar nu este genul meu. - E un om remarcabil.

Mai degrabă conservator, dar e un om bun!

Cu atât mai bine pentru el.

Ei bine, nu mai vine?

Nu vă faceţi griji Soseşte imediat.

MulŢumesc.

...toate tinerele doamne sunt nebune după el.

Alexei! Ce mai faci?

- Ai călătorit bine? - Vă cunoaşteţi?

Dânsa este Anna Karenina.

Iertaţi-mă, nu v-am recunoscut.

Ne-am întâlnit pe fugă, aşa că sunt sigur că nu vă mai amintiţi de mine.

V-aş fi recunoscut oricum.

Mama dvs. şi cu mine am vorbit tot drumul despre dvs.

Anna are un fiu. Cred că are opt ani.

Nu au mai fost despărţiţi înainte şi acum este îngrijorată.

Da, am vorbit fără încetare: eu, despre fiul meu şi dânsa despre fiul ei.

Vă mulţumesc. Aşa, timpul a trecut mai repede.

Ei bine, contesă, v-aţi văzut fiul.

Iar eu nu mai ce să povestesc! Nici nu aş şti ce să mai spun.

Nu, aş putea să fac ocolul lumii cu tine şi nu m-aş plictisi deloc!

Eşti una dintre acele femei rare

cu care poţi să vorbeşti sau să taci.

Te rog să nu-ţi face griji pentru fiul tău.

Nu puteţi fi mereu împreună.

La revedere draga mea. Lasă-mă să-ţi sărut faţa ta frumoasă.

Trebuie să recunosc că mi-ai furat inima.

Nu-l văd pe fratele meu.

Fratele ei trebuia să se întâlnească cu ea şi...

Fratele dvs. este aici.

Atunci găseşte-l, Alexei.

Oblonski!

Aici!

Anna!

Stiva!

Îngerul meu!

Mă bucur să te văd!

- Cum a fost călătoria? - A fost minunată.

Am vorbit cu contesa Vronskaia tot drumul, este extraordinară.

Sunt atât de fericită!

Mergem?

Să-l aşteptam pe Lavrenti.

Karenina este atât de drăguţă...

Soţul ei a adus-o să stea lângă mine. Am fost încântată. Am vorbit tot drumul.

Cât despre tine, am auzit că eşti îndrăgostit până peste urechi.

E adevărat?

Cu atât mai mult, dragul meu.

Nu înţeleg ce vrei să spui, mamă.

Eşti bine?

Da, mă simt foarte bine. Alexandr este atât de drăguţ,

iar Marie a devenit foarte frumoasă.

A fost foarte interesant.

Cu siguranţă nu a fost o călătorie inutilă.

Botezul a fost frumos.

Păcat că nu ai putut să vii şi tu. În definitiv, este nepotul tău.

E un băiat foarte frumos...

Mama vorbea despre botezul nepotului ei,

despre călătoria ei la Sankt Petersburg,

despre favoarea acordată de ţar fratelui meu mai mare

şi de tot felul de astfel de lucruri.

Nu-mi mai amintesc.

Nu o ascultam.

Mă gândeam la Anna.

Atunci nu mi-am dat seama,

dar acum pot să spun cu siguranţă că în acea zi m-am îndrăgostit de ea.

...fratele tau va prelua în curând comanda unui regiment de gardă.

Mă bucur pentru el.

E Lavrenti.

Bine aţi venit, dnă contesă. Trăsura vă aşteaptă.

Tot aici eşti?

Unde este fratele tău?

S-a întâmplat ceva. S-a dus să se uite.

Cineva a fost lovit de tren.

Uite-l că vine.

Doamne, e groaznic!

- Anna, dacă ai fi văzut... - Ce?

- Contesă... - Ce s-a întâmplat?

Paznicul era ori beat, ori nu au auzit trenul.

A fost călcat de tren.

- Dumnezeule... - Dacă ai fi văzut... E îngrozitor!

Se spune ce era singurul susţinător al familiei. Oribil.

Se poate face ceva pentru soţia lui?

Ma întorc într-un minut.

Luaţi o prelată, înfăşuraţi-l în ea şi duceţi-l de aici.

Şi până atunci acoperiţi-l cu ceva.

Te rog să-i dai soţiei lui.

Ce moarte groaznică.

Dimpotrivă, cred că este cea mai uşoară moarte - într-o clipă.

Ea are cea mai minunată voce!

Sunt sigura că în curând va cuceri scenele capitalei.

- Acum putem să mergem. - Alexei, te rog să ne vizitezi.

- Toate cele bune. - Ai grijă de tine.

Domnule, mi-aţi dat 200 de ruble. Îmi repetaţi pentru cine sunt?

Pentru văduvă. De ce trebuia să mai întrebi?

I-ai dat bani?

Ce lucru frumos a făcut! Un om bun, nu-i aşa?

Ultimele veşti! Ţarul a emis un nou ucaz!

Citiţi totul aici!

Îl cunoşti de multă vreme pe Vronski?

Da.

Unul dintre tinerii cei mai căutaţi din Sankt Petersburg.

Foarte bogat, cu legături înalte.

Un tânăr ofiţer decorat şi, mai important, un camarad bun!

Sperăm cu toţii că se va căsători cu Kitty.

Adevărat?

Dar hai să vorbim acum despre tine.

Despre... situaţia ta.

Am primit scrisoarea ta

şi iată-mă.

Da, eşti singura mea speranţă.

Povesteşte-mi totul.

Ea vrea să ia copiii şi să plece.

Nu-ţi face griji.

- Cu voia lui Dumnezeu, te va ierta. - Nu mă va ierta. Nu poate.

Şi totul este din vina mea. Şi totuşi nu pot fi învinovăţit!

Vreau să spun...

Să presupunem că îţi iubeşti soţia. Apoi ai o relaţie...

Ai vorbit cu Dolly?

- Am încercat să o conving. - Şi?

Îi fac scârbă şi sunt un om dezgustător.

Dar copiii nu ar trebui să sufere.

Vina este a mea. Să mă pedepsească pe mine! Promit să-mi ispăşesc păcatul.

Mă supun acestui calvar.

Nu există cuvinte care să exprime cât de vinovat sunt.

Dar trebuie să mă ierte.

Nouă ani împreună nu pot scuza un moment de rătăcire?

Un moment de pasiune. Înţeleg pe deplin situaţia.

Mi-e milă de ea, de copii...

Calmează-te.

Crezi că el înţelege oroarea situaţiei mele?

Nu înţelege nimic.

- E fericit şi mulţumit! - Nu, a greşit şi suferă!

Dar nu pot să nu-mi pară rău pentru el.

Noi două îl cunoaştem bine. El este un om bun, dar mândru.

Şi acum este umilit.

Îi este ruşine de copii şi, mai ales pentru că, în pofida faptului că...

- Ce? - Da!

Da, Dolly, în pofida faptului că te iubeşte, te-a rănit teribil.

Ştii, ea e frumoasă! E tânără!

Anna, mi-am pierdut tinereţea şi frumuseţea pentru el şi copiii lui.

Şi acum preferă o creatură proaspătă şi vulgară.

Nu, s-a terminat.

La ce folos toată truda mea? Eforturile mele? Copiii mei?

Şi, cel mai rău lucru este că acum, în loc de tandreţe şi iubire,

simt numai ură faţă de el.

- Da, ură! Aş putea să-l ucid... - Draga mea Dolly, te înţeleg.

Dar te rog să nu te mai chinuieşti.

Eşti atât de rănită şi de confuză încât nu mai vezi lucrurile clar.

Anna, draga mea...

spune-mi ce să fac. Toate gândurile astea mă fac să nu mai văd nimic.

Te înţeleg foarte bine.

Dar nu ştiu un lucru,

cât de multă dragoste mai ai pentru el în inima ta.

Numai tu ştii dacă mai ai destulă ca să poţi să-l ierţi.

Dacă mai ai, atunci iartă-l.

Pentru el, tu eşti o divinitate. Întotdeauna ai fost aşa.

Această pasiune trecătoare nu a venit din inima lui.

Şi dacă se va întâmpla din nou?

Nu se poate.

Nu va mai face asta. Eu...

sunt sigur de asta.

Ştiu.

Tu ai putea să-l ierţi?

Nu ştiu.

Nu pot să mă decid.

De fapt, pot.

Da, aş putea să-l iert.

Nu aş mai fi aceeaşi femeie, dar l-aş ierta.

L-aş ierta ca şi cum nu s-a întâmplat niciodată.

Nu s-a întâmplat niciodată.

Da.

Sigur.

Altfel, nu ar mai existai iertarea.

Daca ierţi, atunci...

trebuie să fie o iertare completă.

Completă.

Mă bucur că ai venit.

Mă simt mai bine.

Şi eu mă simt mai bine.

Cum îndrăzneşti să-mi dai asta?

Voi înainta un raport.

Este inacceptabil.

Ia aminte la cuvintele mele. Voi depune o plângere.

O plângere...

Apoi m-am dus la familia Oblonski.

În acea seară.

De ce te-ai dus acolo?

Ştii...

nu-mi amintesc exact.

Presupun că am vrut să o văd.

Şi, mai ciudat...

am văzut-o.

Vă rog să-l anunţaţi pe contele Vronski.

Alexei?

Vronski!

Intră! Suntem întotdeauna bucuroşi să te vedem.

Mulţumesc. Nu voi sta mult De fapt, eu...

Ei bine, să nu stăm aici.

Îmi pare rău, trebuie să plec. La revedere.

Vronski a trecut pe aici,

dar nu a intrat. S-a purtat cam ciudat.

- Când este următorul bal? - Săptămâna viitoare.

Şi de data asta va fi unul frumos, unde te distrezi întotdeauna.

Mai există aşa ceva?

Acum sunt atât de diferite.

Bobrişevii dau baluri frumoase, la fel şi Nikitinii,

spre deosebire de Meşkovi. Nu ai observat?

Nu, dragul meu.

Nu cred că un bal poate fi distractiv, cel mult mai puţin plictisitor.

Cum poţi să spui că un bal e plictisitor?

De ce nu ar trebui să-l consider plictisitor?

Pentru că arăţi întotdeauna cel mai bine!

În primul rând, nu-i adevărat. În al doilea rând,

chiar dacă ar fi adevărat, nu mi-ar păsa.

Deci vei veni la bal?

Este posibil să merg.

Dar nu m-am decis încă.

Aş fi atât de bucuroasă dacă ai veni.

Copiii te-au epuizat.

Nu poţi să stai închisă aici. Uneori avem nevoie şi de distracţie.

Dacă trebuie să merg la bal, o fac pentru că voi doriţi asta.

Mi te imaginez deja la bal. O să te îmbraci în mov!

De ce tocmai mov dintre toate culorile?

Mătuşă Anna! Mătuşă Anna!

Dragii mei!

Hai să mâncaţi.

Încercaţi plăcintele astea.

Cui îi este cel mai foame? Ţie? Atunci asta-i pentru tine.

- Mulţumesc. - Hai să vi-l arăt pe Serghei.

Uite.

Aici.

- A crescut, nu-i aşa? - Da.

Prinţesă...

Îmi pare rău că nu v-am văzut până acum.

Am ajuns mai târziu, prinţesă.

Aţi promis că veţi dansa cadrilul cu mine.

Asta este o mazurkă.

Da, sigur.

Iertaţi-mă.

Doamnă Karenina, îmi acordaţi un dans?

Nu dansaţi cu prinţesa Şcerbaţkaia?

Nu.

Dacă insistaţi, atunci să dansăm.

O privelişte la care să te tot uiţi...

I-ai dat gata pe toţi.

Ce?

Ce vrei să spui?

Aşa a fost!

Doar că mă întreb... poate că doar unul a fost dat gata.

"Unul"?

Te-am urmărit şi m-am gândit că nu mulţimea o intoxică,

ci admiraţia unui om. Şi cine este acel om?

Ar putea fi el?

Stiva...

încetează.

Cum poţi să crezi că între mine şi acest ofiţer este

sau ar putea fi

ceva mai mult decât o întâlnire trecătoare?

Eliberaţi drumul!

Căpitane!

Eşti bine?

Da, sigur.

Totul e bine.

Cine eşti?

Cum te cheamă?

Numele?

Nu înţelegi?

Sincronizarea AMZN WEB-DL: killyou @ Myxz Team