Original subtitles

Nu ştiu unde-mi sunt pantofii de înot.

Nu te prosti. Ştii unde ar putea fi ?

Păi, nici eu nu ştiu şi nici nu-mi pasă.

Ba da ! Dacă nu-i am, nu mă lasă să înot !

Sofi, îi cedezi tu pe ai tăi ?

Dar, tată, mergem la acelaşi curs. Dacă nu-i am, eu cu ce mai înot ?

Păi, atunci, fiecare cu câte unul. N-o să-şi dea seama nimeni.

Bună, Bárbara ! Bună ! Ce faci ?

Bine, tu ? Cum o mai duci ?

Să zicem că nu e uşor cu o familie numeroasă, dar mă descurc.

- E mama ? - Da.

Întreab-o dacă a cumpărat şi tampoane.

Întreabă Gus dacă ai cumpărat tampoane.

- Nu, am uitat. - Răspuns negativ.

Fir-ar ! Foarte bine, ce să zic ? Spune-i că-i mulţumesc. Fir-ar !

Auzi, ştii dacă există o pastilă, ceva,

pentru ca cei mici să rămână mici ?

Încă mai ai timp dacă te grăbeşti.

Dacă mai stai mult, ştii ce te aşteaptă, dragul meu.

Unde ai pus şunca York ?

Vreau să fac un sendviş pentru prânz şi n-o găsesc.

Nu.

N-am mai cumpărat demult şuncă York.

Uite, Bárbara,

sunt trei lucruri care te pot salva când eşti părinte singur.

Şunca York, cuburile de supă şi chiftelele de pui.

Pa, pa ! Am plecat. Te las. Să ai o zi bună. Haideţi, haideţi !

Să vă spun de ce nu cumpăr şuncă York.

Ultimul lucru pe care l-am cumpărat înainte să fiu răpită,

a fost un pachet de şuncă York.

Terapeuta mea zice că asta e...

... o repulsie iraţională,

dar e perfect normal să asociezi şunca York cu răpirea, Bárbara.

Pentru mine, e un mecanism de apărare. Cam ca în cazul gravidelor.

Aşa mi s-a întâmplat când eram însărcinată cu Gus.

Nu puteam suporta cafeaua.

Acum, nici nu mai pot mirosi şunca. Îmi provoacă greaţă.

Camila e foarte frumoasă, foarte frumoasă cu pijamaua ei verde.

La un moment dat, o să mănânc şuncă York.

Când ?

Când o să mă răzbun pe cei care mi-au distrus viaţa.

FULGERĂTOR

Voi fi femeia pe care o faci puternică

Niciodată n-am fost, Niciodată n-am fost ceea ce doreai

Vreau să trăiesc Vreau să trăiesc pentru mine

Nu voi fi niciodată, Nu voi fi niciodată ceea ce vrei tu

Vreau să trăiesc Vreau o viaţă frumoasă

Eu sunt fata nebună care mereu provoacă

- Bună, Gus. - Ce faci aici ?

Voiam să văd ce faci.

Îmi pare rău pentru Triana.

Dacă pot ajuta cu ceva...

Nimeni nu mai poate face nimic. S-a întâmplat şi asta e.

Plec... fiindcă rămân cu Tri.

Poate par egoistă,

dar mi-e teamă că relaţia s-a schimbat pentru totdeauna.

Asta e, dar nu e vorba de egoism.

Voi două n-aveţi nicio vină.

Da.

Şi tu ? Ce faci ?

Am probleme, fata mea.

Probleme de serviciu ?

Da.

Cei de la Interne

vor să-ţi pună nişte întrebări.

Mie ? De ce ?

Se cercetează moartea lui Chema

şi a trebuit să le spun că în noaptea aia ai fost cu mine.

Stai un pic.

Asta e o minciună. În seara aia, noi doi n-am fost împreună, tată.

Gus, iartă-mă. N-am avut altă soluţie.

Ştiu că sună ciudat, că nu înţelegi,

dar... trebuie să ai încredere în mine.

Azi e ultima zi a Echipei Fulger.

Ne pare rău că trebuie să renunţăm la serviciile voastre.

Nu e uşor pentru mine să spun asta pentru că vă datorăm multe.

Am fost prima companie de asigurări care a introdus o poliţă antirăpire.

Am fost pionieri în domeniu.

Dar acum suntem o problemă.

De cele mai multe ori, companiile îşi schimbă strategia.

Şi scurgerile de informaţii nu ajută.

Nu ajută, bineînţeles.

Da, dar nu e numai asta.

La ce te referi ?

Faptul că un angajat, ca în cazul Zentral Risk,

e acuzat de violarea unei minore de 17 ani

ar strica imaginea oricărei companii.

- Malasangre n-ar face asta niciodată. - Eşti sigur ?

60% dintre abuzuri şi violenţă sexuală

sunt înfăptuite de membri ai familiei, prieteni, cunoştinţe...

Tocmai ai venit aici. Nu-l cunoşti pe Malasangre.

Bineînţeles. Ştiu doar că e un pierde-vară,

ieşit din puşcărie, care taie lumea pe stradă.

Clar e un asasin. Dar nu e un violator. Ştii ceva ?

Când era mic, l-au băgat într-o maşină doi nenorociţi

şi l-au abuzat un weekend întreg.

Crezi că o astfel de persoană ar viola pe cineva ?

Spune tu, Bárbara, eşti psiholog.

Un judecător va decide dacă e vinovat sau nu.

Între timp, Zentral Risk trebuie să-şi protejeze imaginea.

Nu e nimic personal.

Asta e lumea în care trăim, prieteni.

Îţi aduci aminte de un program al închisorilor din Ţara Bascilor

numit "Justiţie restaurativă" ?

Te referi la întâlnirile faţă-n faţă dintre terorişti şi victimele ETA ?

Stau faţă-n faţă asasinii, cu rudele victimelor, cu mamele,

cu văduvele sau copiii acestora pentru a vorbi.

Pentru a găsi puncte în comun,

pentru a înţelege motivele...

Pentru a ierta, Bárbara.

Eu n-aş putea.

Dacă mi-aş întâlni răpitorul şi l-aş vedea faţă-n faţă,

nu l-aş putea ierta.

Atunci, dacă nu poţi ierta, ce altă variantă mai ai ?

Ochi pentru ochi.

Răzbunarea.

Uite.

Unde ai merge ?

Unde să mă duc ?

Danemarca.

Prea frig.

Atunci, Cuba.

Cuba, da.

Plajă, mojito, reggaeton.

Acum m-aş duce.

Tu cum mai eşti ?

Nu ştiu, pe bune.

Cum te-ai simţi tu dacă ar trebui să povesteşti uneia c-ai fost violată ?

Ştiu că nu e uşor să retrăieşti momentul,

dar cred că te va ajuta să vorbeşti cu un psiholog.

Eu nu cred, sincer.

Ştii ceva ?

- Cred că a fost şi vina mea. - Nu, Tri.

Tot ce s-a întâmplat cu Malasangre,

deşi eu i-am spus că nu vreau, dar el a înţeles că da.

Nu, fată, nu. Exact asta vor ei să crezi.

Că o fi fost fusta prea scurtă, că poate tu l-ai provocat,

că poate ai zis că nu, dar tu de fapt voiai.

Nu e vina ta, da ?

Nu înseamnă "nu". E clar ?

Bine.

Uite-o pe mama ta.

Nu vreau să merg.

Mi-e frică.

Da, ştiu asta.

Dar câteodată trebuie să facem şi chestii pe care nu vrem

pentru a ne fi bine în final.

Reforme ?

Pentru a avansa, este esenţială refoma.

Voiam să-ţi mulţumesc, Emiliana.

Să-mi mulţumeşti pentru ce ?

Pentru multe lucruri.

Pentru că ai avut încredere în mine.

Pentru că m-ai angajat când m-au dat afară din Poliţie.

Şi, mai ales, pentru că ai avut grijă de Camila.

Nu.

Eu îţi mulţumesc pentru că m-ai lăsat să fac parte din familie.

Asta am fost.

O familie.

De-asta am vrut să-ţi mulţumesc, acum că Echipa Fulger nu mai este.

Da, nu mai este.

Dar a meritat efortul. Am ajutat multe persoane, Bárbara.

Am făcut totul bine.

Ştii că, dacă ai nevoie de mine, pot ajuta, da ?

Am nevoie să mergi acasă şi să pleci cu fetele în vacanţă. Plătesc eu.

Cred că ai mai fost întrebată, dar te-ai gândit la un nume ?

Sunt multe lucruri despre sarcina asta care nu sunt clare,

dar dacă e totul bine, se va numi Maribel.

E frumos să-ţi aminteşti aşa de prietena ta.

A fost mai mult de atât.

A fost o femeie luptătoare

şi o mare profesoară.

În secolul V î.Hr.,

generalul Sun Tzu a scris o carte numită "Arta războiului".

O operă extraodinară de strategie militară.

Această carte ne dă trei concepte pentru a putea cuceri inamicul.

Îmi poate spune vreunul dintre voi care e primul concept ?

- Disciplina ? - Armele ?

Niciuna dintre cele două.

Arta inducerii în eroare.

Corect, Bárbara.

Arta inducerii în eroare

Să nu uit. A fost ziua lui Roldan şi i-am făcut toţi un cadou.

Mă gândeam că vrei să ştii despre asta.

Sunt aşa de cufundată în muncă, am uitat ce era mai important.

Dar îţi mulţumesc. Pentru mine, Roldan e ca un fiu.

Da, de-asta zic.

Da, cred că e momentul oportun de a-i face cadou un pachet de acţiuni.

Cred că merită o pensionare de aur.

Ne-au închis taraba.

- Sfârşit de drum. - Da, aşa se pare.

Să-ţi spun drept...

nu mă aşteptam la asta. Începuse să-mi placă echipa Fulger.

- Da, şi mie. - Şi ce-o să faci acum ?

Nu e ca în politică, să ai multe opţiuni.

Nu ştiu. Nu-mi place să planific. Îmi place mai mult să improvizez.

Ai pus-o.

Poftim ?

Vreau să-ţi spun că eu o să mă descurc.

Zero, cu computerele lui. Bárbara... are resurse.

Dar tu...

Sigur o să ajungi la nebuni.

O să zgârii pereţii la greu.

Ce deştept eşti tu, Roldan.

Crezi că tu ai să fii altfel ? Mama, mai devreme sau mai târziu,

va proceda cu tine la fel cum a procedat cu mine.

Poate nu azi sau mâine...

dar va găsi altul.

Altul care să-i facă pe plac sau... poate mai tânăr.

Iar tu vei ajunge să faci tumbe în grădina ei personală.

Bárbara !

- Cum o s-o facem ? - Ce anume ?

Hai, Bárbara.

Echipa Fulger se dizolvă ca urmare a scurgerilor de informaţii.

- O mare coincidenţă, da. - Da. Zentral Risk ne ascunde ceva.

Tu ştii asta, Dulce ştie, şi tu, la fel. Trebuie denunţaţi.

- Nu, Zero, nu, nu. - Uite, ascultă.

Consiliul de administraţie vrea de mult să scape de dna Ortega.

- Eu pot vorbi cu ei şi le pot spune. - Nu, nu. Zero, nu ! Potoleşte-te.

Mama ta se numeşte Juli, da ?

- Da. - Uite cum faci.

Închide-te în casa lui Juli. Închide mobilul şi stai departe de computer.

- Asta trebuie să faci. - Ştii ceva ?

Eu fac parte din echipa asta,

şi ce-am trăit cu toţii aici, am trăit şi eu.

Aşa că, nu mă trata ca pe un copil prost.

Zero, vreau să stai deoparte şi să uiţi de Zentral Risk.

Exact asta mi-a zis Maribel înainte de a se sinucide.

N-o să stau deoparte, Bárbara.

Nu înţelegi că eu te protejez ? Aici va avea loc un tsunami.

Şi când ajunge, nu vreau să fii luat pe sus.

- Bună ! Te pot ajuta cu ceva ? - Da, sunt Gus. Fiica lui Santa.

- Nu eram sigur că vei veni. - Nici eu.

Gus, vreau să ştii că am greşit mult.

Dar tot ce am făcut, a fost pentru voi.

- L-ai omorât pe Chema ? - Nu.

Şi ştii cine l-a omorât ?

Suspectez pe cineva care a ordonat asta.

Are legătură cu răpirea lui Cami ?

Gus, n-are rost să vorbim despre asta acum.

E important să spui că ai fost cu mine în noaptea aia, te rog.

Când eram mică, veneam cu mama aici după şcoală.

Şi... în timp ce aşteptam, după ce-mi făceam temele,

îmi plăcea să mă joc de-a poliţia. Îi interogam pe cei răi

şi aveam un truc pentru a şti dacă minţeau sau nu.

Le priveam picioarele. Dacă se mişcau, însemna că mint.

Poţi confirma că în noaptea de 12 martie ai fost cu tatăl tău ?

Da, am fost toată noaptea împreună.

- Eşti sigură ? - Foarte sigură.

Am mâncat pizza, am văzut un film, "Presupus nevinovat" cu Harrison Ford.

Un pic cam vechi, dar chiar mi-a plăcut. L-aţi văzut ?

Ce faci ? Cum a fost cu Malasangre ?

E izolat, n-am putut vorbi cu el. Dar tu ştii de ce m-au chemat ?

- M-au chemat la comisariat. - Pe tine ? De ce ?

Pentru că idiotul de Cantinflas mă are la contacte preferate.

Dar asta e de bine. Înseamnă că eşti o persoană importantă pentru el.

Pentru Cantinflas ? Să fim serioşi.

Şefa, eu ştiu ce se întâmplă. Ştiu că nu e de bine.

Mă pun şi eu în locul lui.

Un tip o violează pe prietena fiicei mele şi încep să-l chinuiesc,

şi-l chinuiesc de mama naibii îl ia, după care o iau de la capăt.

Mă surprinzi, Roldan !

Nu ştiam că ai această capacitate de a te pune în locul altcuiva.

Te-am lăsat cu gura căscată, nu, şefa ?

Bine, nici chiar aşa,

dar la început, credeam că eşti doar un ameţit în costum de camuflaj.

Dar după ce tot ce s-a întâmplat, tot cred că eşti un ameţit,

dar te vreau în echipa mea.

Al doilea concept al lui Sun Tzu din "Arta războiului" este

"Pune-ţi în dificultate inamicul fără să lupţi".

Pune-ţi în dificultate inamicul fără să lupţi

Mulţumesc, şefa.

Pare că e ziua în care Roldan se simte important, nu ?

- Ce-a fost asta ? - Nu ştiu.

E un zgomot metalic şi vocea mea e în ecou.

- Nu, eu nu aud nimic. - Din nou. Fir-ar al naibii, din nou.

- Ai auzit ? - Nu, o fi bluetooth-ul. Nu ştiu.

Trebuie să închid, şefa. Când vorbesc cu Cantinflas, îţi zic.

Să-i naiba pe cei de la Interne.

Gata, Santa. Avem încredere în tine.

- Mulţumesc. - Te cunoaştem, omule.

Felicitări. Cei de la Interne au clasat cazul tău. Eşti curat.

Mă bucur mult, Santa.

N-aveam unde să merg, cu cine să vorbesc.

Mulţumesc că mi-ai găsit un loc liber în agenda ta.

Santa, pentru prieteni nu trebuie să mă uit în agendă.

- Ai mai văzut-o pe Bárbara ? - Nu.

Ar fi un pic ciudat după tot ce s-a întâmplat.

Bineînţeles.

Bun, şi... cum eşti, de ce voiai să mă vezi ?

O să fiu tată.

Din nou. O fată.

Felicitări !

Eşti bucuros ?

Pentru a fi bucuros ar trebui să fiu prezent la tot ce se întâmplă.

Dar adevărul e că nu sunt.

Sunt în afara familiei, în afara Bárbarei, în afara deciziilor.

Şi acum, că echipa Fulger nu mai e, voiam să-ţi zic asta.

Da, nu mai e.

Nu mai e. Nu mai e.

Nu mai e.

Dar a meritat efortul. Efortul.

Am nevoie...

O să se numească Maribel.

Dar am nevoie... Nu mai e.

A fost ziua lui Roldan.

Roldan pentru mine e ca un fiu.

Pentru mine, e ca un fiu. Dar am nevoie... ca Roldan... să nu mai fie.

Ceai de mate ?

Ştii că nu e doar o infuzie,

e o invitaţie la conversaţie, la socializare...

E un mod de spune că vreau să fiu cu tine.

Am fost căsătorită cu un argentian mulţi ani.

Ceaiul de mate şi Maradona făceau parte din acea familie.

Da !

După atâţia ani, încă nu pot accepta faptul că,

dacă eu sunt aici, e mulţumită mamei mele.

De ce niciodată n-a povestit ? Nu ştiu.

Mama ta e o femeie dură şi nu e uşor pentru ea să-şi arate sentimentele.

E o persoană perfidă.

Crezi că e într-un fel,

şi după aceea descoperi adevărul.

Şi nu i-ai spus nimic ?

Nu. În primul rând, trebuie să văd ce fac cu ura asta.

Eu, în locul tău, n-aş mai amâna mult să-i spun.

Mama ta e în vârstă.

Nu ştii cât timp ţi-a mai rămas cu ea.

Am nevoie. Ca un fiu.

Mulţumesc pentru ceai.

A fost delicios.

Voiam să-ţi mulţumesc...

fiindcă ai avut mereu încredere în mine.

Cu cei de la Interne, pe urmele mele, nu m-ai lăsat baltă niciodată.

Mereu, aceeaşi istorie, Santa.

Prima oară când am văzut-o, am rămas surprins.

I s-a întâmplat unui amic de la Narcotice.

De atunci, am văzut-o mereu.

Despre ce vorbeşti ?

La început, e uşor, te faci că nu vezi. Nimic grav.

După aceea, nu iei o probă, nu vorbeşti cu un martor,

pierzi un raport şi începe să vină banul.

Puţin, dar suficient să astupi nişte găuri.

Ce poate fi ?

Schimbat cauciucurile,

cursurile extraşcolare ale fetelor.

Banii care lipseau în casă.

Dacă ai fi văzut feţele fetelor când au aflat că au o grădină.

Cineva alege să fie corupt, dar nu poate alege să se şi lase.

Ce... ce mai urmează acum ?

Vei pleca.

- Unde ? - Acasă. Te retragi.

O aritmie, ceva ciudat la o radiografie de control. Ce preferi tu.

De ce-mi oferi o ieşire demnă ?

Pentru că m-am îndrăgostit de femeia ta.

N-am căutat-o, s-a întâmplat, pur şi simplu.

Şi nu vreau ca nici ea, nici fiicele tale să sufere

văzându-te acuzat de corupţie.

Am nevoie să-mi amintesc cine eram.

Cine era Santa care s-a îndrăgostit de Bárbara.

Acel Santa pe care-l iubeau fetele lui.

Care îl respectau.

Acel Santa care era... simpatic, optimist, un om bun.

Am nevoie ca cineva să-mi amintească, că eu nu-mi pot aminti.

- Da ? - Sunt Malasangre. Nu închide, te rog.

Mă lasă să dau un singur telefon şi am ales să te sun pe tine.

Te-ai înşelat. Nu am ce să vorbesc cu tine.

Pentru că era agitat, i-am spus că trebuia să plec

şi m-am dus în cameră după lucruri.

Deci, ai vorbit cu el înainte să intri în cameră.

Nu-mi aduc aminte, eram ameţită.

Celor de la Poliţie le-ai spus că ai vorbit prima oară în cameră.

Dar ce ce întâmplă ? Nu mă crezi sau ce ?

Bineînţeles că te cred, Triana.

Sunt aici ca să te ajut.

E cam greu să-mi demonstrez nevinovăţia, ştii ?

Cine va crede un mexican violent, gangster şi cu antecedente ?

Deja sunt condamnat.

Dar mi-e indiferent.

Ceea ce mă interesează, e ca tu să ştii adevărul.

Adevărul ? Adevărul e că ai violat-o pe Triana

şi sper că o stai acolo toată viaţa, nenorocitule !

Pe mine nu mă păcăleşti.

Am fost în multe birouri ca acesta şi ştiu cum funcţionează.

Şi cum funcţionează ?

Îmi pui două întrebări de rahat, taci şi te prefaci că-mi eşti alături,

dar adevărul e că mă judeci.

Gus, am fost cu tine în seara aia la Zentral Risk.

Da, şi pe urmă ai fost să o iei pe Triana.

Nu e adevărat. Pe urmă m-am dus acasă.

N-am fost la petrecere. N-am văzut-o pe Triana.

Te asigur, Triana, că nimeni nu te va judeca.

Ştiu foarte bine ce vei scrie în acel raport.

Bipolară, narcisistă şi manipulatoare.

Îţi cer un singur lucru. Ascultă ultima înregistrare

pe care mi-a trimis-o Triana în noaptea aia, da ? Ascult-o.

Ştii ce e asta ?

Da. E un SMT, un nano-microfon cu reducere inteligentă a zgomotului,

baterie litiu-polimer, de vreo 180 de grame.

E ca cele pe care le folosim aici.

- Avem noi din-astea ? - Da.

Zentral Risk le-a folosit mult pentru a investiga încercările de fraudă.

- Unde l-ai găsit ? - Urmează-mă.

De ce "Arta războiului" încă e actuală după 25 de secole ?

Pentru că a stabilit bazele războiului modern ?

Nu.

Pentru că, în realitate, această carte nu vorbeşte despre război.

Vorbeşte despre emoţii, dorinţe, putere,

şi, mai ales, despre pasiuni de vibraţie joasă.

De aceea, al treilea concept al generalului chinez

pentru a învinge este

"Fă în aşa fel ca inamicul tău să-l învingă pe duşmanul tău."

Fă în aşa fel ca inamicul tău să-l învingă pe duşmanul tău

Dezactivat.

Are o memorie USB.

Înregistrează şi stochează. Cine crezi că l-a lăsat aici ?

Tu ce crezi ?

Acţionarii ? Salcedo ?

Vor să o scoată din joc pe dna Ortega,

dar ce nu ştiu ei e că dna Ortega mă are pe mine.

Bine.

Pentru mine, e ca un fiu.

Dar am nevoie ca Roldan să nu mai fie.

Pentru mine, e ca un fiu.

Aşa că, nu numai echipa Fulger nu mai e necesară.

Nici Roldan nu mai e.

E adevărat, am eşuat. Am eşuat. Dar o singură dată.

Să vedem.

Nu eşuează computerele ? Nu eşuează câinii poliţişti ?

Nu eşuează minele antipersonal ?

O merit.

Zece ani de omagiu dnei Ortega.

Bineînţeles, dnă Ortega. Cum spuneţi dv., dnă Ortega.

La dispoziţia dv., dnă Ortega. Sunt la picioarele dv., dnă Ortega.

O merit.

Cum să fie Roldan azi ? Militar ?

Şofer ? Servitor ?

Sau asasin care execută ordine fără să întrebe nimic ?

Zece ani păstrând secrete.

Pupând-o în fund. Fără întrebări de niciun fel.

"Santi, nu ne asociem cu asta. Santi, fii atent, pune-ţi mănuşi."

Chiar o merit ? O merit ?

M-am dus după gheaţă la două dimineaţa.

După aceea a trebuit să suport mirosul de whisky scump,

plângându-vă de o mică diferenţă de câteva miliarde,

în timp ce eu câştigam 3.000 de euro. 3.000 de euro amărâţi !

Şi niciodată n-am zis nimic ! Niciodată ! Ştiţi de ce ?

Niciodată nu m-am văitat. Ştiţi de ce nu m-am văitat niciodată ?

Pentru că vă iubeam, dnă Ortega. Vă iubeam.

Linişteşte-te, Santi. Linişteşte-te.

Pentru că vă iubeam.

Sună Emiliana Ortega

Santi ?

Da, dnă Ortega.

Ai vreun plan pentru noaptea asta ?

Nimic care să nu se poată amâna.

Bine, pentru că vreau să treci pe la birou la ora 22.

- Când nu e nimeni la Zentral Risk ? - Exact. Am o surpriză pentru tine.

Ce bine.

Îmi plac surprizele, dnă Ortega.

Voi fi acolo.

Bună !

Cum a fost la psiholog ?

O porcărie.

Fată, hai că nu-mi place porcăria asta. Mă tratează ca pe o amărâtă violată.

Ce ai ?

Dă-mi mobilul tău.

Mobilul meu ? Pentru ce ?

Ce e ? Doar suntem împreună. Nu avem secrete, nu ? Sau avem ?

Fată, nu înţeleg ce vrei să spui.

Dă-mi mobilul, Tri. Ia-l pe al meu. Ia-l.

Bine.

Dar poţi să-mi spui ce vrei să vezi ?

Gus, deja începe să mă sperie faza asta.

Pe mine alte lucruri mă sperie, Triana.

Vă distraţi bine la petrecere fără mine, nu ?

Ştiu că eşti cu Gus. Nu mă cunoşti, Malasangre.

N-ai nici cea mai mică idee. O să-ţi distrug viaţa, ai să vezi.

Îţi pot explica, Gus. În ziua aia...

În ziua aia, ce ? În ziua aia, ce, Triana ?

La ce naiba te gândeai când ai zis că-i distrugi viaţa unui tip de 22 de ani

şi să mă minţi cu ceva atât de serios ?

E vina ta. E vina ta pentru că nu mi-ai spus că eraţi împreună.

Tu n-ai înţeles nimic, nu-i aşa ? N-ai înţeles absolut nimic.

O prostie mai mare nici că puteai face.

Din cauza acestui gen de minciuni, lumea crede

că majoritatea agresiunilor asupra femeilor sunt denunţuri false.

Sunt mii de femei care sunt violate, agresate şi hărţuite

şi care trebuie să stea în faţa unui judecător mereu şi mereu

pentru a retrăi coşmarul, pentru a nu se crede că ele mint.

Gus, îmi pare rău. Pe bune îmi pare rău.

- Am făcut-o pentru că te iubesc. - Nu, nu...

- Pe bune, eu te iubesc. - Nu, Tri. Asta nu e iubire.

Cu tâmpenia asta m-ai enervat şi ai stricat tot ce era al nostru.

Şi cu asta, ne faci un rău tuturor.

Sofi, te-am văzut. Nu arunca mâncarea. Te-am văzut.

Dacă această carte, "Arta războiului",

continuă să fie la fel de actuală de aproape 26 de secole,

e pentru că toate războaiele continuă să fie la fel.

Există învingători...

şi învinşi.

Mulţumesc.

Totul e bine.

Şi mai există, de asemenea, cei care, după ce au trecut prin multe bătălii,

se cred învingători

fără să se gândească la victimele pe care le-au lăsat în urmă.

Ai chef de-un pahar ?

Un whisky... fără gheaţă.

Santi, de când eşti angajatul meu ?

De opt ani ?

- Zece. - Zece ?

Cum trece timpul.

Bine, păi, cred că a venit momentul să te recompensez.

Da.

A venit momentul.

Dar realitatea crudă a războiului,

însăşi natura lui,

e că la final

nimeni nu câştigă.

La cină !

Serveşti tu ?

Traducere şi adaptare ALINA PALOMINO-TUERO

Subtitrare – ANIŞOARA ANGHEL