Original subtitles

Am o teorie.

Dacă îţi plac picioarele cuiva,

îţi place totul la acea persoană.

Şi cum ţi se par ale mele ?

Trec examenul ?

Să vedem.

Câteva bătături...

Un calus mic...

Un deget mic cât un bob de mazăre.

Nu stai rău. Îţi dau un nouă şi jumătate.

Să-l vedem şi pe celălalt.

Celălalt nu trece examenul.

Îmi pare rău.

- A fost o prostie. - Nu-i nimic.

Mereu cred că am reuşit să trec peste răpire,

asta până mă duc la duş şi privesc în jos.

Îţi aduci aminte ce ne spuneau la Academie ?

În spatele oricărui delict, mereu trebuie să fie un "cine" şi "de ce".

Ei bine, eu încă n-am răspunsuri.

Câteodată e mai bine să n-ai răspunsuri.

De ce spui asta ?

Soţia mea era tot poliţistă. La Narcotice.

Nu ştiam.

Nu prea povestesc.

Într-o noapte, într-un raid, ceva de rutină,

dar care s-a complicat, a fost un schimb de focuri

şi două gloanţe au nimerit vesta ei de protecţie.

În mod normal, ar fi scăpat cu două zgârieturi,

şi nu cu un glonţ care i-a perforat un plămân.

Ce s-a întâmplat ?

Buget redus în departament.

Vestele aveau mai mult de 15 ani, un singur nivel de protecţie...

Ar fi protejat-o mai degrabă o vestă de lână.

O copilă a rămas orfană pentru că nişte politicieni

au ales să cheltuiască banii pe altceva mai important pentru ei.

Ce-a fost asta ?

Nu ştiu.

- Ce era ? - O dronă.

Ceea ce s-a lovit de geam era o dronă ?

Da.

E o metodă ciudată a prietenei mele, Dulce,

de a-mi transmite că vrea să mă vadă.

- Mă duc la duş. - Bine.

Strada El Convedo, Cascanueces Ceaikovski, ora 11

FULGERĂTOR

Ştii care a fost micul meu dejun de azi, Santi ?

- Pâine cu roşii coapte. - Am avut titluri de presă.

"Ies la lumină arhivele secrete ale Zentral Risk".

"Scurgere de informaţii într-o companie de maximă securitate".

Ştii ce înseamnă asta ?

Probleme.

O companie de securitate care nu garantează propria sa securitate

nu are nicio valoare la Bursă. E moartă.

Trebuie să se iasă şi să se dea explicaţii într-o conferinţă de presă.

Ştiu că am dat greş, dnă Ortega,

şi asta mă... epuizează

şi mă doare.

Nu-i nimic, Santi. Toţi facem greşeli.

Dar a face greşeli fără a le remedia

înseamnă a face o greşeală şi mai mare.

Înţelegi ?

Desigur.

Fiecare secundă care trece cu acea hackeriţă în libertate,

e încă o piatră de moară pentru mine, ca preşedintă al Central Risk.

Înţeleg perfect, înţeleg, ţi-am zis, o voi găsi pe acea hackeriţă

şi jur.

Jur.

Jur pe viaţa mea.

Tu ce voiai să te faci când erai mic ?

Răpitor.

Nu ştiu, ceva de genul să răpesc pe cineva şi să cer bani în schimb.

Hai să vedem, vorbesc serios.

Care e problema ta ? Iei prea în serios totul.

Hai, zi-mi.

Nu ştiu ce să zic.

În orice moment al vieţii poate veni ceva "dintr-o dată",

şi totul se schimbă.

"Şi dintr-o dată", o tumoră.

"Şi dintr-o dată", un glonţ rătăcit.

"Şi dintr-o dată"... o maşină trece pe roşu.

Şi după "dintr-o dată"...

totul se termină.

Dar eu spun ce ar fi dacă aceste "dintr-o dată"

ar fi de bun augur, nu ? Pozitive, adică.

Ca de exemplu ?

Şi dintr-o dată, te îndrăgosteşti.

Şi dintr-o dată, sună cineva la uşă.

Nu. Nu, aşteaptă, nu mă poţi lăsa aşa.

Ba da, bineînţeles că pot. Îmi pare rău. Pa !

Vin !

Mereu întârzii, nu ?

Tri, ce se întâmplă ?

Tri ?

Ascultă, sunt eu.

Îmi poţi spune orice.

Îţi aminteşti că am rămas în casa Albei, la o petrecere ?

Da, da. La naiba, îmi pare rău, n-am putut să merg.

Ei bine, eu am fost.

Am băut mult. Am râs, am dansat...

Dar la un moment dat,

s-a stricat atmosfera şi am vrut să plec acasă.

Şi ce s-a întâmplat ?

Nu-mi amintesc bine.

Dar mi-a spus să nu plec, că mă duce el acasă mai încolo.

Să nu plec, să nu plec, şi s-a enervat.

- Bine, dar cât de mult ? - Agresiv.

Mi-am lăsat puloverul în dormitor şi m-am dus să-l iau.

M-a trântit pe pat...

şi chestia e că, până când mi-am dat seama ce se-ntâmplă, era deja-n mine.

Să vedem, Tri...

Tri, Tri, Tri...

Ascultă-mă, ascultă-mă. Îmi spui... ?

Că m-a violat ? M-a violat !

Se spune că Ceaikovski n-a murit de holeră.

S-a sinucis când s-a descoperit relaţia lui cu un elev rus.

Bună, Dulce.

Ultima dată ţi-a luat mai mult să dispari.

Ultima dată, ai încercat să mă găseşti.

Bine, mi-am dat seama că nu ajută la nimic

să cauţi pe cineva care nu vrea să fie găsit.

Pentru ce m-ai chemat ?

Sper că nu pentru a-ţi da banii.

Sunt convinsă că Maribel nu s-a sinucis.

Cunosc privirea aia,

şi ştiu că şi tu suspectezi ceva.

Şi eu cunosc privirea aia. Ce-ai aflat ?

Dacă Maribel se gândea să se sinucidă,

de ce şi-ar fi cumpărat bilet pentru a-şi vedea nepotul ?

De ce cu două zile înainte de a muri

şi-a făcut cumpărături pentru toată luna ?

Dulce, tu ai fost poliţistă şi ştii foarte bine

că acest tip de probe nu e concludent.

Şi nici asta nu e concludent ? Cu o zi înainte de a muri,

ultimul apel de pe mobil făcut de Maribel a fost către comisariat.

Eşti sigură ?

Nu doar de faptul că a sunat la comisariat,

dar ştiu şi că a vorbit cu fostul tău soţ, cu Santa.

Bárbara...

Cred că Maribel a picat la mijloc pentru că bănuia Zentral Risk.

Eu ? Şi de ce trebuie să-i cumpăr eu cadoul lui Roldan ?

Nu ştiu. Eu sunt nouă aici şi mi se pare că eşti de încredere.

Încredere ? Dacă pentru tine încredere e să te cheme Cantinflas tot timpul,

asta nu e încredere. Eu pun bani, dar nu cumpăr nimic.

Bine. Mai bine îi spunem lui Zero să caute el pe internet

cam ce gen de cadouri se dăruiesc acestui gen de persoană.

Nu ştiu, poţi să tastezi şi tu

"bărbat macho, rasist, mascul alfa, misogin, abstinent sexual",

şi vezi ce iese.

Vă aduc ceva tare pentru digestie ?

De ce nu puneţi odată osul la treabă ?

Unde e toată lumea ? Unde e ciudatul ăla de Zero ?

Trebuie să-l găsim pe hacker cât mai repede.

Ce faci aici ? S-a întâmplat ceva cu fetele ?

Fetele sunt bine. Vreau să ştiu de ce a venit.

Cine să vină ?

Maribel.

A vorbit cu tine înainte să se sinucidă, şi tu nu mi-ai spus.

Vreau să ştiu ce ţi-a spus şi de ce naiba nu mi-ai spus nimic.

Pentru că nu era nimic de spus. Ce vrei să-ţi spun ?

Maribel era profesoară la Academie, ştii. Cunoştea pe toată lumea...

Termină !

Termină cu prostiile, că te ştiu eu.

- De ce a vorbit cu tine ? - Nu ştiu.

Nu ştiu, nu mi-a zis nimic niciodată.

Maribel a promis că se va întoarce, dar n-a mai făcut-o.

Se vede că avea alte planuri, nu ?

Bine.

Deci, tu îmi spui că te interesează de nu mai poţi de ce te-a contactat ?

Nu.

Ba da.

- Asta spui. - Nu.

Bárbara, îţi spun că pe mine mă interesează

siguranţa ta şi a fetelor noastre.

În ciuda a ceea ce s-a întâmplat.

Înţeleg că ţineai la Maribel, dar potoleşte-te.

Pentru noi, e un caz închis.

Închide-l şi tu.

Te rog.

Dulce, ai avut dreptate. Ceva se întâmplă.

Lumea e nervoasă, nimeni nu zice nimic.

Trebuie să-l găsim pe hacker şi să găsim hard diskul.

Vedeţi ? Îl sun, dar nu-mi răspunde. Nu vrea să vorbească cu mine.

- El pierde, draga mea. - Da.

Dar înţeleg, să ştiţi.

Merit asta.

Eu am fost cea care a plecat fără explicaţii.

Dacă chiar regreţi, el va înţelege.

Insistă, sună-l din nou.

- Trebuia să-i spui în faţă. - Cum ?

Dacă chiar regreţi asta, dacă chiar îţi pare rău,

nu crezi că ar trebui să te postezi în faţa lui

şi să-i spui în persoană totul ?

Băiatul, ştie el ce ştie.

Pe vremea mea, nu era atâta Whatsapp, atâtea telefoane.

Era mai mult contact uman.

Ştiu.

Problema e că n-am avut curaj să-l privesc în ochi şi să-i spun ce simt.

Că are tot dreptul din lume să mă urască.

Dar că mi-e dor de el.

Că n-a fost vina lui.

Că m-am speriat.

Credeţi că o să mă ierte ?

Eu cred că da.

Aici trebuie să cobor.

Un sfat. Terminaţi cu prostiile şi priviţi-vă mai mult în ochi.

Eşti obosită ?

Destul, da.

Mai aveam ceva aici.

O ultimă chestie de completat şi am rămas fără baterie, aşa că..

- Bun, scrie şi tu ceva, acolo. - Păi, nu ştiu, nu-mi aduc aminte.

Dă-mi mie, hai, Dă încoace, că termin eu.

Am nevoie la baie.

Mai stai un pic, că şi-aşa trebuie să ţi se ia probe.

Triana, poţi intra când vrei.

Pot merge cu ea ? Sunt prietena ei.

Nu, îmi pare rău. Te anunţăm când terminăm.

Hai !

Unde naiba e Bárbara ? De ce n-a ajuns până acum ?

De îndată ce ajungi la Zentral Risk, te vor întreba de Bárbara.

Nu putem lăsa să apară suspiciuni.

Trebuie să spui că are de făcut o ecografie azi.

Cred că are o ecografie de făcut. Va fi de negăsit azi.

Bine.

Deja îl cunoaştem pe Roldan.

Va vrea să fie masculul alfa.

Tu ţine-i isonul.

Dar cum afli ceva, ne zici întâi nouă.

Bun, ce ? Ce avem aici ?

- Păi, puţine lucruri. - Răspuns incorect, Cantinflas.

Uite, nu mă enerva, da ? Sunt într-una din zilele alea.

Ceea ce ştim e că are un tatuaj pe dosul mâinii.

Şi ?

Păi, tatuajele spun multe despre persoana care le poartă.

Un moment. Acest tatuaj e un cod binar.

Dacă îi aplic algoritmul...

Clar ! Clar !

La naiba, cum de nu mi-am dat seama până acum ?

- Despre ce e vorba ? - E un glider, simbolul hackerilor.

L-a inventat un american, Eric Steven Raymond, în 2003.

Hackerii îl poartă pe cămăşi, şepci, tatuaje.

E o formă de a arăta apartenenţa la acest grup.

Zero, poţi afla unde şi-a făcut tatuajul ?

Sunt cam două mii de tatuatori în oraş.

E ca şi cum caut acul în carul cu fân.

Păi, găseşte acul ăla nenorocit.

Dacă ştim cine i-a făcut tatuajul,

aflăm identitatea şmecherei ăleia, bine ?

De ce insistaţi ? Deja aveţi un acuzat în cazul morţii lui Chema.

Rămâne între noi, Santa, tu eşti poliţist.

Chiar crezi că împieliţatul ăla s-a trezit dimineaţa

şi s-a hotărât să-l omoare pe Chema ?

Nu. Crima a fost pregătită de cineva, în mod conştient.

Unde ai fost în ziua aia între şase şi zece seara ?

Clientul meu nu are de ce să răspundă la asta.

- Ce vrei să spui ? - Nu spune nimic.

Nu, nu, nu.

Insinuezi că am de-a face cu moartea prietenului meu, Chema ?

Îţi dau ocazia să explici. Eu, în locul tău, aş profita.

Am verificat registrele din ziua aceea şi numele tău nu figurează niciunde.

Am fost să o iau pe fiica mea, Gus, de la şcoală.

Nu se simţea bine. Am petrecut după-amiaza cu ea.

Vom verifica la centru absenţa fiicei şi presupun că nu te va deranja,

dar va trebui să vorbim şi cu ea.

Sunt Emiliana Ortega, preşedinta Zentral Risk.

Cum deja ştiţi şi dv., în cadrul companiei noastre,

tocmai a avut loc un atac cibernetic.

Ştiţi ce m-au sfătuit consilierii mei înainte să apar în faţa dv. ?

"Nu o face, nu te expune, aşteaptă să treacă furtuna."

Iar eu le-am zis: "Nu. Nu mă voi ascunde."

"Voi privi în ochii clienţilor noştri şi le voi spune:"

"'Puteţi avea încredere, suntem siguri'."

Şi le dau cuvântul meu

că nu vor mai fi niciodată breşe în sistemul nostru de securitate.

Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată.

La naiba ! Ne-au piratat din nou.

Ce se întâmplă ?

Au piratat un semnal de televiziune. Acum publică noi date.

Contracte, numere de conturi, inclusiv date personale ale clienţilor.

Opreşte, prostule !

Nu pot să cred, chiar nu pot să cred. A făcut-o din nou. Fir-ar al naibii !

Bun, dacă nu vrea bani, ce are împotriva Zentral Risk ?

Ştiţi ce ? Gata ! S-a terminat ! Gata cu prostiile !

Şmechera aia va plânge cu lacrimi de sânge !

Hei, tu, ciudatule ! Ce se mai aude despre tatuajul ăla ?

- Sunt toate la fel. - Nu, nu sunt.

Să vedem. Zero, măreşte imaginea, te rog.

Tatuajul e în stil dotwork.

Şi ce naiba e un dotwork ?

E un tatuaj făcut numai din mici puncte. Vezi ? Uite.

Un desen de umplere, cam ca cele de la şcoală.

E o tehnică specială care se folosea în cultura maori.

E impresionantă cantitatea de informaţie inutilă pe care o deţii.

Ştiu pentru că eu am un tatuaj făcut aşa.

Vino, arată-mi-l !

Vrei să-l vezi ? Vrei să ţi-l arăt ?

Singura cale de a ţi-l arăta e să fiu moartă,

să-mi fie făcută autopsia, iar tu să fii medicul legist.

Bine, din nefericire, nu eşti singura căreia îi place un tatuaj ca ăsta.

Sunt la modă acum. Vreo 50 de tatuatori fac asta în oraş.

- Zero, ce ai nevoie ca să-l găseşti ? - Timp.

- Trebuie să analizez munca fiecăruia. - Timp nu avem.

Am nevoie de un nume şi o adresă. Ai o oră, bine ?

Putem să-i dăruim o botniţă.

Zero, te pun pe speaker.

Tatuatorul se numeşte Esteban Carillo.

Are un mic studio în cartierul Prosperidad.

- Eşti sigur că e el ? - Da, am vorbit cu nişte prieteni.

Dacă eşti hacker şi vrei tatuaj, la Carillo te duci.

Bine, trimite-mi adresa.

Bine, dar... trebuie să vă grăbiţi pentru că e o problemă.

Ce problemă ?

Păi, nu cred că pot să-i ascund asta lui Roldan prea mult.

Aveţi mai puţin de o oră.

Bine, e suficient. Mulţumesc, Zero.

Ce chef aveam să aud asta.

Bună ziua !

Bună ziua, Torres !

Ce uscat e totul.

Nu mă miră că într-un incendiu, focul poate avansa cu 4.000 de hectare/oră.

Mie nu-mi place la câmp deloc. Ştii ? Sunt mulţi gândaci.

Nu-mi plac gândacii.

Te-am adus aici ca să-ţi spun că totul e bine. Totul e bine...

Ştii cât m-a costat mobilul ăla ? 1.500 de euro.

E unul din ăla scump, ştii ? Oricum, era pe modul avion.

Crede-mă nebun, Roldan, dar în ultimul timp,

nu mai am încredere nici în telefoane, nici în computere.

Ştiu ce zici.

Te referi la scurgerile de informaţii de la Zentral Risk.

Bun, e totul sub control.

- Chiar crezi asta ? - Sigur.

- Atunci nu-mi fac griji. - Corect. Fără griji.

Nici de faptul că Dulce îl caută pe hackerul de la Zentral Risk.

Dulce...

Nici de Bárbara care o ajută.

Şi Bárbara ?

Nici că fix acum amândouă sunt la acel tatuator.

Ai auzit vreodată de un grup care se numeşte Troll Corn ?

Nu.

- Ce e ? Un grup muzical ? - Sunt hackeri.

Se ocupă de companii. Le sparg sistemele de securitate.

N-ai cum să nu-i cunoşti. I-ai tatuat pe unii dintre ei.

Unde e ordinul ?

Nu am. Doar te rog să ne ajuţi.

Nici măcar nu sunteţi poliţiste ?

Atunci nici nu mă mai obosesc.

Cunoşti legea privind protecţia datelor ?

O cunoaştem amândoi pe Bárbara.

Ştim că nu va pleca de acolo fără un nume şi o adresă.

Bună !

- Lucrezi aici ? - Îl ajut pe tatăl meu.

Tu cu ce te ocupi ?

Adevărul e că nici eu nu ştiu.

- Cred că încerc să ajut lumea. - Să ajuţi lumea e bine.

- Mă numesc Ainhoa, tu ? - Bárbara.

Eşti foarte frumoasă, Bárbara.

Mulţumesc, şi tu eşti. Încântată.

Poţi să stai liniştit.

Totul e sub control.

- Ştii de ce m-au trimis aici ? - Nu. De ce, Torres ?

Ca să găsesc cea mai slabă verigă şi pentru a o substitui.

Şi acum, scuze, trebuie s-o iau pe fiică-mea.

Era emoţionată. A avut examen la Ştiinţe.

- Le ştie bine. - Ce bine !

- Tată, te rog să mă ajuţi cu ceva. - Spune-mi, draga mea !

Tipa asta, Bárbara, are nevoie de adresa uneia dintre cliente.

- Da, mi-a spus. - Păi, dă-i-o atunci.

De ce ?

Mereu spui că eu ştiu cel mai bine care oameni sunt buni şi care nu sunt.

- Da. - Ea e o persoană bună.

Ce înseamnă să fii normal ?

Uite, la asta nu mă aşteptam.

Credeam că eu pun întrebările.

Ce-ai păţit ? Te preocupă ceva ?

Nu.

Sunt speriată.

Pentru tine ?

Pentru copilul pe care-l aştept.

Nu ştiu dacă îl voi putea ajuta.

Mă tot uit la clipuri cu mame de copii cu sindromul Down...

Tot citesc bloguri şi...

Ce simţi când dai de avalanşa asta de informaţii ? Ce crezi ?

Pe de o parte, simt invidie

pe toate mamele alea care au luptat şi au putut să-şi ajute copiii.

Pe de altă parte...

Ştii ce cred ?

Ce ?

Că fiica mea merită o mamă normală.

Nu una ca mine.

Şi ce înseamnă să fii normal ?

- Tu eşti Gus ? - Da, eu sunt.

Ce s-a întâmplat ?

Linişteşte-te.

Linişteşte-te, da ?

Triana e încă în stare de şoc, dar se va face bine.

Super. Vreau s-o văd.

Mi-ar plăcea să te ajut, dar nu e posibil.

Cum ? Dar...

Avem un protocol care trebuie respectat în cazuri ca acesta.

- Bine, dar... - E pentru binele ei.

Tocmai, e prietena mea şi are nevoie de mine. Nu pot să stau aici degeaba.

Ştiu. De-asta am venit, să te rog ceva.

- Triana nu vrea să-şi sune părinţii. - Da, are o situaţie complicată.

Poţi suna tu un adult ?

Avem nevoie de unul prezent când va veni poliţia să-i ia o declaraţie.

Dacă vrem să recuperăm hard diskul, nu trebuie s-o presăm.

E o adolescentă înfumurată.

Poţi fi altcumva între 13 şi 18 ani ?

Fii calmă, şefa.

Gus, draga mea, acum nu prea pot vorbi.

Cum ?

Bine, linişteşte-te. Vin acum. Acum ajung.

Suntem în era birourilor orizontale, de eliminare a ierarhiilor,

a birourilor flexibile, nu ?

Şi mama şi-a făcut un birou în turnul unui palat.

- Îi place să controleze totul. - Nu.

Îi place să ştie toată lumea cine este ea.

Şi dacă povestea nu e chiar aşa cum crezi tu ?

Ce vrei să spui ?

Şi dacă dna Ortega n-a fost o mamă aşa de rea precum crezi ?

Dar tu de unde ştii ? Eşti biograful ei, sau ce ?

Printre scurgerile de date, era şi istoricul ei medical.

Şi ce e cu el ?

În ce zi ţi s-a făcut transplantul de ficat când era să mori ?

1 mai 2012. Cum aş putea uita ? 15 ore în operaţie.

E cea de-a doua mea zi de naştere. Noteaz-o.

Din ce văd aici,

dnei Ortega i s-a făcut o operaţie de extirpare a unei părţi din ficat

pe 1 mai 2012.

Tu crezi în coincidenţe ?

Bine.

Deci nimic.

Am fost cu motorul în căutarea locurilor unde s-au tatuat prietenii mei.

N-avea habar niciunul.

Şi de căutat locuri clandestine, nici atât.

Sunt mii. Nu ajungem nicăieri aşa.

Aveţi idee ce-i dăm chelului, până la urmă ?

Nu, nici vorbă.

- Sunt la obiectiv. - Ai grijă.

Încep să prind drag de tine.

Bine, nici nu vreau să te copleşesc.

Bine, nu-ţi face atâtea griji pentru mine.

Ai grijă de tine, mai bine.

Auzi ?

Nu te-am întrebat încă, dar tu cum eşti ?

Eu, bine. Da, deja încep te cunosc. Ştiu că eşti un spirit liber.

Indiferent cât de mult ai dispărea, ştiu că te vei întoarce.

Zero, trebuie să te las acum. Te sun mai târziu.

Bună, Bárbara ! Îmi pare rău că n-am putut să mai aştept.

Nu sunt Bárbara, sunt o prietenă de-a ei.

- Unde eşti ? - Departe.

Ştiam că se va înrăutăţi treaba şi mă veţi găsi.

- Ei, la fel. - Ei ? Care ei ?

Am intrat !

Haideţi ! Haideţi !

De ce faci asta ? Lucrezi pentru cineva ?

O fac pentru dreptate.

De mică mi-am văzut părinţii

manifestând împotriva evacuărilor, băncilor, disponibilizărilor...

A fost inutil. Noi, da, chiar putem face ceva cu adevărat.

Da, dar de data asta, cred că te-ai întins prea mult.

De-asta îţi las acolo hard diskul.

Ştiu că o să ai grijă de el.

- Ce e acolo, te-ar putea omorî. - La ce te referi ?

E ca şi cum ai de-a face cu Diavolul. Dacă chiar eşti prietenă cu Bárbara,

o să ştii să foloseşti bine informaţiile.

Baftă !

Intrăm !

- Intrăm, gata ! - Poliţia !

La podea !

Mulţumesc că ai venit !

Nu ştiam pe cine să sun.

Linişteşte-te. Ai făcut bine. Ce s-a întâmplat ?

Nu ştiu.

Triana mi-a zis că nu-şi aminte prea bine ce s-a-ntâmplat, ce-a băut.

Nu ştiu.

Şi tu o crezi ?

Mamă, e iubita mea. Medicul spune că sunt indicii.

Da, dar nu te întreb asta.

Eu te întreb dacă o crezi.

Da, da, o cred.

Faceţi parte din familia Trianei ?

- Da. Pot s-o văd ? - Da. Pe aici, vă rog.

Cum eşti ?

I-am spus lui Gus să nu spună nimănui.

Nu e vina ei. În cazurile astea, e nevoie de un adult.

Şi cum nu voiai să ştie părinţii tăi, m-a chemat pe mine.

Şi cui îi pasă ? Dacă nu se poate face nimic.

Triana, îţi promit că nimeni nu-ţi va mai face vreun rău.

Şi cum de eşti aşa sigură ?

Nu, nu sunt sigură.

Şi eu credeam că nu mi se poate întâmpla mie.

Trebuie să vorbesc cu poliţia ?

Când eşti pregătită, îţi vor lua o declaraţie.

Şi mă vor întreba cine a făcut-o ?

Gus mi-a spus că ai fost la o petrecere cu prietenii.

Da.

- Erau prieteni de la şcoală ? - Unii, da, unii nu.

- Cel care a făcut-o era de la şcoală ? - Nu.

Dar îl cunoşteai ?

Da, dar... nu vreau să-l aresteze.

De ce spui asta ?

Pentru că, dacă-l vor aresta, Gus nu mă va ierta nciodată.

Gus ?

Ce treabă are Gus cu asta ?

Pentru că băiatul care m-a violat e prietenul ei.

Ce prieten ?

Mexicanul. Malasangre.

Priveşte-mă.

Eşti sigură ?

E ziua ta ! Poţi să te relaxezi 5 minute ?

Malasangre are dreptate ! Relaxează-te !

Gata, am rezolvat cazul !

Nu, nu, am greşit. N-am rezolvat niciun caz.

L-a rezolvat poliţia care şi-a făcut treaba şi ne-a adus hardul.

Noi, echipa, ne-am făcut de râs. Da.

Şi, din câte ştiu, Zentral Risk nu ne plăteşte ca să fim ridicoli.

Asta ne va aduce consecinţe neplăcute.

Şi asta ce mai e ? Nu pot să cred aşa ceva !

Dacă se mai întâmplă una ca asta, nu ştiu ce-o să fac ! La naiba !

Mulţi ani trăiască ! Mulţi ani trăiască !

- La mulţi ani ! - Vă rog...

Nu mă aşteptam la asta. Mulţumesc !

Şi, de asemenea, ţi-am adus un cadou din partea echipei Express.

- Nu... - Ba da.

- Foarte frumos, nu-i aşa ? - Hai, suflă-n lumânare.

Întâi să-mi pun o dorinţă, bine ?

Gata !

- Cantinflas... - Treci peste...

Bine.

Mulţumesc.

Atâta agitaţie, şi i-am luat o fotografie ?

Trebuia să improvizăm, dar uite ce i-a mai plăcut.

Leo Aguirre ?

Da, eu sunt.

Sunteţi reţinut pentru infracţiunea de viol asupra unei minore.

- Ce ? - Aveţi dreptul să nu spuneţi nimic.

Orice veţi spune poate fi folosit împotriva dv.

Zero !

Zero !

Zero !

Gus, nu ştiu cum să-ţi spun, dar ea spune că a fost Malasangre.

Linişteşte-te. Deocamdată îi vor lua probe, nu e sigur.

Şi ce vor descoperi ?

O sinucidere cu bilet de rămas-bun, ca Maribel ?

Nu, 3 grame de alcool la un litru de sânge.

- Cantitate incomparabilă cu condusul. - Înţeleg.

Dulce a fost în depresie, a băut multă tequila

şi a ajuns pe fundul unui lac artificial.

Cam aşa.

Trebuie gândită bine povestea.

Corect.

Fostul meu făcea "liniuţe" beat fiind, cu motorul.

Şi a fost vina mea. Acum se închide cercul.

Vreau să ştii că nu-mi place deloc, Dulce.

Nu voiam să se termine aşa.

Tu n-ai înţeles.

Asta nu s-a terminat.

Bárbara nu se va opri şi va ajunge până la final.

Există o funcţie în zborul acrobatic al dronelor numită "întoarcere acasă".

Se activează când nu mai putem vedea drona.

Când nu ştim pe unde e şi ne temem că o vom pierde definitiv,

apăsăm pe un buton şi drona se întoarce ca prin magie.

Viaţa ar trebui să aibă un buton cu această funcţie, "întoarcere acasă".

Când zgomotul e prea mare, când problemele te copleşesc...

ar trebui să putem apăsa un buton

şi să ne întoarcem la punctul în care a început totul.

La oamenii de acasă, la conversaţiile de acasă.

Inima mea e fericită, inima mea e fericită, plină de bucurie

Inima mea e fericită din momentul în care ai venit la mine

Şi mulţumesc vieţii şi îl rog pe Dumnezeu...

Soţul nu-mi răspunde. Ce fac, dnă Ortega ? Continui s-o lovesc ?

Nu suntem sălbatici, Santi.

Mai bine...

taie-i un deget de la picior.

Traducere şi adaptare ALINA PALOMINO-TUERO

Subtitrare – ANIŞOARA ANGHEL