Original subtitles

Trebuie să treci peste obstacolele astea, da ?

Hai să mergem mai departe.

Dragă Berbec,

sau cele care aveţi Soarele sau ascendentul în acest semn zodiacal.

Să scoatem cărţile.

Amintiţi-vă mereu să vă puneţi toată energia când vă gândiţi la ele.

Să vedem ce vă poate aduce luna asta.

Şi uitaţi ce spune tarotul.

Trebuie să fiţi deschise iubirii.

Da. Împărăteasa.

Trebuie să vă daţi şansa unui nou început.

- Bună seara. - Bună !

Scuze că te-am făcut să ieşi aşa târziu din casă,

dar Sofia a început să plângă, să strige după mama ei,

şi nu ştiam ce să fac ca să o mai calmez.

- Ne-a făcut-o, nu ? - Nu, nici vorbă ! Intră !

- Mulţumesc. - Cu plăcere.

De-asta nu prea o las să doarmă în altă parte.

De când a murit soţia mea,

au început coşmarurile şi e un infern, de-a dreptul.

Sărăcuţa. A început să plângă şi... pur şi simplu nu ştiam ce să fac.

Da, şi eu credeam că tratamentul funcţionează, dar se vede că nu.

Unde e ?

E sus, a adormit.

Credeam că ai ieşit şi nu voiam să te mai sun.

- Nu, eu, voi... - Te rog, pe aici, e sus.

- Sigur ? - Da, clar.

- Nu-i nimic. - Simte-te ca acasă.

Cu timpul, suntem mai vulnerabili.

De când suntem copii suntem vulnerabili,

pentru că ne e frică de acel monstru care se ascunde sub pat

şi credem că va trece,

când vom deveni adulţi şi vom fi puternici.

dar nu e adevărat.

Vor apărea alţi monştri sub forma serviciului, divorţului,

atacului de panică,

şi reuşim doar să pretindem că suntem bine

şi că nimeni nu se prinde că ne vine să plângem.

De exemplu, monstrul meu era matematica.

Urăsc cel mai mic multiplu comun.

- Ce-i asta ? - Un coşmar.

Eu urăsc să particip la zile de naştere.

- Şi cadourile. - Cadourile.

- Am atâtea restanţe. - Şi eu.

- Şi eu. - N-am făcut niciunul.

Să vorbeşti cu părinţi pe care nu-i cunoşti e iarăşi complicat.

Şi despre parcuri ? Cu leagăne. Nu le suport.

Nici eu.

Mă rog... să plouă.

Mamă !

Mamă !

Începe din nou.

- Cred că e mai bine să o duc acasă. - Da, da.

Mamă !

Tată !

Mulţumesc.

- Eu voi... - Da, da, fugi !

Mamă !

FULGERĂTOR

Când te voi vedea din nou, Te voi lega de pat

Limba ta pe pielea mea Mă face să mă simt bine

Tu eşti prinţesa mea, Nu-mi poţi ieşi din cap

Papito, mişc-o cum vrei, Şi fiara ta voi fi

Fiara ta voi fi

Cami, cine ţi-a arătat cântecul ăsta ?

TikTok.

Dar tu înţelegi versurile ? Ştii ce înseamnă toate astea ?

Nu, dar îmi place.

Bine. Atunci aminteşte-mi să-ţi ascund tableta când ajungem acasă.

Ai luat tot ?

Da.

Cinciu.

- Bagă viteză. - Hei, ce tare !

Dă-mi un pupic, hai !

- Pa, draga mea. Să ai o zi bună ! - Pa !

Gus, aşteaptă un moment ! Am ceva să-ţi dau.

Ţine.

Da.

- Ce e asta ? - Să te protejezi.

Mamă, încetează să mă mai tratezi ca pe o fetiţă.

Bineînţeles. Uitasem că ai 17 ani şi eşti foarte majoră.

Da, da, 17 anişori, momentul oportun să începi să-mi faci din astea.

Acum ţi-a venit şi ţie să-ţi faci griji pentru mine.

- Sunt mama ta, de-asta îmi fac griji. - Bine.

Uite ce e. Gus, o să-ţi spun ce cred.

Până acum, eram puţin mai liniştită, te ştiam cu Triana.

Dar acum ştiu că te culci cu Malasangre.

Nu, mamă.

Chiar nu vreau să am discuţia asta cu tine.

Nici eu nu vreau asta. Chiar nu mă interesează viaţa ta sexuală.

Vreau doar... Priveşte-mă !

Vreau doar să te protejezi.

Înţelegi ?

Da, să mă protejez ca tine ? Să nu mi se întâmple acelaşi lucru.

Însărcinată la 18 ani, vai de capul tău la 30

şi iar însărcinată la 40.

Nu prea pari persoana potrivită pentru astfel de sfaturi.

Gus !

Gus !

Datorită excelentei munci a colegilor de la Criminalistică,

ştim cine l-a omorât pe Chema.

Şansa a fost un fir de păr găsit în portbagajul maşinii lui.

Am identificat astfel ADN-ul şi ştim cine e vinovatul.

Capdevila şi Solear, sunt Zulu 1, Maşina e 5327.

Molina şi Lozano - Zulu 3 şi maşina e 2723.

S-a înţeles clar operaţiunea şi ce avem de făcut.

Înţeles ?

- Da, domnule. - Bine.

Ştiu ce vă trece prin cap.

Dar n-o să permit să se încalce limitele legii.

E clar ?

Spune-mi, Bárbara.

Nu voiai să mă vezi ? Sunt în birou.

Da, scuză-mă, acum s-a terminat şedinţa.

- E ceva urgent ? - O să vezi. Sunt destul de supărată.

Bine. Ce voiai să fac ?

Chiar credeai că n-o să investighez sechestrarea fiicei mele ?

Nu. Deja te cunosc.

Odată ce ţi se spune să nu faci ceva, exact aia faci.

- Şi ce ai aflat ? - Nu prea multe.

Că persoana care a sechestrat-o a fost carbonizată.

- Bun. Atunci, asta e. - Nu, bineînţeles că nu.

Ştii ce ?

Chiar înainte de a fi asasinată,

am avut ocazia să beau un ceai cu ea.

Şi am vorbit.

Şi mi-a zis ceva ciudat.

Şi pot să ştiu ce ţi-a zis ?

Frica mişcă lumea.

Ştiu că-mi vine să plâng, N-o să mă vait. Azi o să râd.

În întuneric nu se poate vedea nimic Dacă tu nu eşti aici.

Ştiu că-mi vine să plâng, N-o să mă vait. Azi o să râd.

În întuneric nu se poate vedea nimic Dacă tu nu eşti aici.

Dar tu crezi că tipa asta are ceva puteri paranormale ?

- Nu ştiu. - Eşti bine ?

Şi totuşi, cred că ceva puteri tot are.

De unde ar fi putut să ştie că sechestratoarea era moartă ?

Nu pot să mai fiu aşa

Şi eu

Nu pot să mai fiu aşa

Şi eu

Nu pot să mai fiu aşa

Şi eu

Nu pot să mai fiu aşa

Fără suflet în corp

Mor pe dinăuntru

Mor pe dinăuntru

Fără suflet în corp

Sângele-mi fierbe

Mor pe dinăuntru

Sufletul nu poate dispărea Rămâne în corp

Simt asta

Mor pe dinăuntru

Sufletul

Fetelor, studiaţi sau munciţi ?

Ce se întâmplă ?

Ce se întâmplă ?

Ce e asta ?

Cineva ne sparge sistemul !

SUNTEŢI RĂPIŢI

Fir-ar al naibii !

Doamne !

Fir-ar, ăsta e un hacker tare. Asta n-o poate face oricine.

Deturnare de fonduri, asta se face acum.

Da, în ultimul timp atacurile cibernetice au crescut cu 300%.

- E o nebunie. - Poţi să spui că sunt melancolic.

- Dar unde sunt găinarii de altădată ? - Fir-ar !

Încerc să restartez serverele, dar nu pornesc.

Virusul se autoreproduce.

Nu, nu, nu !

- Ce se întâmplă ? - Au intrat în nucleu !

Linişteşte-te, Zero ! Ce altceva mai putem face ?

Hard diskurile ! Trebuie distruse ! Trebuie distruse !

- Cum o facem ? - Cu o drujbă, cu apă ! Cum o fi !

Vino ! Haideţi ! Asia, du-te după extinctor ! Fugi !

- Dar unde te duci ? - Să închid procesorul !

H50 pentru Zulu 5. H50 pentru Zulu 5.

Poţi să-mi trimiţi adresa ? Terminat.

Aici Zulu 5. Sunt la 3 minute de obiectiv. Terminat.

Aici e. Opreşte !

Aveţi dreptul să nu spuneţi nimic.

Ce declaraţi, poate fi folosit împotriva dv.

Aveţi dreptul la un avocat. Dacă n-aveţi, vi se va asigura unul din oficiu.

N-am făcut nimic. Nu ştiu de ce tâmpenii mă acuzi.

Omucidere a unui funcţionar public al Poliţiei.

Nu ştiu despre ce naiba vorbeşti.

- Opreşte-te, Santa ! - Despre uciderea unuia de-ai noştri.

Despre uciderea unui om bun care nu merita asta.

Iubitule, iubitule, tu ai ceva ce n-are nimeni

Când îmi priveşti gura, mi se taie respiraţia

Te-ai uitat pe fereastră la final de zi

Şi în piept îţi strălucea o lumină puternică

Până la urmă, prezervativele pe care mi le-a dat mama mi-au fost de folos.

- Pe bune ţi le-a dat mama ta ? - Da.

Ce coincidenţă.

Bine. Ea ştie că suntem împreună. Mi-a spus clar data trecută.

Aproape că m-a făcut prost.

Ce-o fi atât de greu de înţeles

că trei persoane se pot culca împreună şi că se şi pot simţi demenţial ?

De culcat, da. Da, da.

Dar... ne putem îndrăgosti de două persoane în acelaşi timp ?

Trebuie să plec. Îmi pare rău.

Pa !

Pa !

Ce ?

E vorba de hackeri care deturnează companii,

paralizându-le activitatea în schimbul unei răscumpărări.

Şi acum ameninţă cu colapsul sistemului.

Informaţiile sunt motorul secolului XXI.

Ştim deja cine sunt ?

Nu, dar se pare că se numesc Troll Corn.

Se pare că sunt copii între 17 şi 25 de ani care nici nu se cunosc între ei.

Sunt autodidacţi, nu se droghează, beau doar băuturi energizante

şi mănâncă doar chestii încălzite la microunde.

Au început cu atacuri la mici companii,

iar acum se pare că sunt mult mai ambiţioşi.

Instituţii mass-media, partide politice, spitale,

companii de electricitate, companiile IBEX.

Şi în ce măsură ne-a afectat pe noi acest atac cibernetic ?

S-au aflat în sistemul nostru 2 minute şi 37 de secunde.

Timp suficient pentru a fura o bună parte din baza de date.

Informaţii delicate deţinute de Zentral Risk.

Şi care e suma răscumpărării ?

Deocamdată n-au lăsat niciun contact, dar sigur o vor face

şi va trebui să negociem.

Nenorocitul ăsta ne-a făcut-o. Dar nu ştie cu cine s-a pus.

Ei sunt ! Haideţi !

Bună ! Cu cine vorbesc ?

V-au plăcut floricelele ?

Eu sunt mai mult dulcele.

Bine, voi şti data viitoare.

Vă sun pentru că am ceva pentru dv. care v-ar putea interesa.

E o fată. Nici n-are carnet de conducere.

Aşteaptă, am văzut ceva.

Zero, e un tip de cod binar, nu crezi ?

Nu ştiu dacă te-ai prins în ce te bagi.

Asta nu e ca şi când încerci parfumuri la mall.

Ştiu foarte bine în ce mă bag, aşa că nu te enerva, Bárbara.

Văd că eşti informată.

Da.

Destul cât să ştiu că ai două fiice,

colesterolul e un pic cam mare,

pe 26 iunie îţi expiră buletinul,

declaraţia de venit zice că ai de plătit 1.960,45 euro.

- Ce părere ai, bătrânico ? - Ce răutate are în ea, fata.

Foloseşte un server Proxy fantomă.

Semnalul e respins la fiecare secundă.

E imposibil de localizat. Îmi pare rău.

Ştii ce cred eu ?

Că te-ai înşelat.

Dar asta e, toţi facem greşeli în tinereţe.

Dacă ne dai tot ce ai luat, nu vor fi consecinţe.

- Mă ameninţi ? - Nu, îţi dau un sfat.

- Acum o înţeleg pe Gus. - Cum ?

Păi, fata ta n-are nicio poză pe Instagram cu tine.

Ca şi cum n-ai exista.

Eşti genul de mamă tipică care doar dă sfaturi şi caută ceartă.

Uite ce e, drăguţo, te crezi isteaţă pentru că acum eşti entuziasmată,

dar nu eşti decât o fetişcană care vrea să pară rebelă.

Aşa că, dă-ne înapoi ce-ai luat şi du-te în camera ta.

Uite ce e, vrăjitoareo,

dau doar un clic, şi Zentral Risk va fi în rahat până-n gât.

Vrei să fii nenorocita care n-a făcut nimic pentru a împiedica asta ?

Voi face ce am eu chef, nu ce-mi spui tu.

- Ei bine, la naiba. - La naiba să te duci tu.

Ce s-a auzit e un clopoţel ?

Desigur. Suntem la mâna unor adolescenţi cu coşuri pe faţă

care sunt capabili să domine lumea petrecând o după-amiază împreună.

- Tutoriale nenorocite de pe Youtube. - În realitate, are sens.

Într-o epocă în care ne simţim în siguranţă,

ei ne demonstrează cât de vulnerabili suntem.

Internetul a făcut ca lumea asta să fie şi mai mare.

Un clic, încarci o poză,

care, într-o secundă, se poate vedea tocmai în Japonia.

Clic, şi suntem în şedinţă cu o companie din Olanda.

Clic, şi cumpărăm un borcan cu miere în Texas.

Mare parte din viaţa noastră e la distanţă.

Suntem interconectaţi, dar suntem mai dependenţi unul de altul ca niciodată.

Un mic detaliu, şi se declanşează un efect de domino la nivel mondial.

Un liliac dintr-o piaţă din Wuhan, un vas de pe Canalul Suez,

un vulcan din Islanda.

Un clic, şi se duce totul la naiba.

Şi noi nu vrem să se ducă totul la naiba, nu-i aşa ?

Nu.

Dar se pierde contactul uman. Şi nu mai vorbim faţă-n faţă.

Noile generaţii dezvoltă acum alt tip de comunicare.

Este adevărat, deja nu mai spunem "te iubesc", o scriem pe WhatsApp.

Clar. De-asta nu ne-am putut conecta cu hackeriţa,

pentru că nu vorbim aceeaşi limbă.

Bun, dar o să mai sune, nu ?

Da, va suna şi va trebui s-o localizăm.

Zero, ai idee cum putem face asta ?

Da, prin intermediul companiei ei telefonice.

Dacă aveam acces la servere, îi puteam găsi IP-ul.

Dar... ideea e că am distrus toate computerele.

Bárbara, avem serverele Centrului Naţional de Informaţii la dispoziţie.

Tocmai ce-am vorbit cu ei.

Zero, du-te acolo. Eu voi căuta noul negociator.

Un nou negociator ?

Da, unul care să vorbească aceeaşi limbă.

Mulţumesc.

Bună !

- Mamă, ce faci aici ? - Vreau să vorbesc cu tine.

Ce ? Nu, nu pot, trebuie să mănânc, după aia am ore de mate.

Da, e important.

Pe bune, chiar mă scoţi din sărite, şi mă pisezi şi aici ?

Nu te pisez deloc. Am nevoie de ajutorul tău.

Tu ai nevoie de ajutor ? Dar eşti mama perfectă,

care are un manual de instrucţiuni despre cum să funcţioneze viaţa.

Haide, că tu n-ai nevoie de nimeni.

Bine. Dacă eşti supărată pentru ce s-a întâmplat de dimineaţă,

îmi pare rău.

Dar, draga mea, eu vreau doar să nu faci aceeaşi greşeală ca mine.

Asta sunt eu pentru tine ? O greşeală ?

Ce zici ?

N-am vrut să spun asta.

Draga mea. Gus.

Tu şi sora ta sunteţi cel mai minunat lucru care mi s-a întâmplat.

Tu ştii asta, da ?

Eu doar am vrut să...

Viaţa mea s-a desfăşurat pe repede înainte şi n-am putut să decid.

Eu doar vreau ca tu să iei propriile decizii,

nu alţii să le ia pentru tine. Doar atât.

Dar ştii că, dacă tu ai făcut nişte greşeli,

nu înseamnă că la fel mi se va întâmpla şi mie, da ?

Ai dreptate, fata mea. Ai dreptate.

Cum ?! Am dreptate ? Să vedem. Poţi repeta asta ?

Cu zgomotul de aici, nu te-am auzit. Am dreptate ?

Termină-ţi anghinarea odată. Are mult fier.

De ce ai nevoie de mine ?

Bună !

- Bună ! - Ce mai faci ?

- Pot vorbi puţin cu tine ? - Bineînţeles.

Gus, aşteaptă-mă în maşină, te rog.

Voiam să-ţi zic că Sofia s-a simţit foarte bine acasă la tine.

Voiam să-ţi mulţumesc din nou.

Cu plăcere. Când vrea, poate să mai vină.

Foarte bine.

- În realitate, voiam să-ţi cer scuze. - Pentru ce ?

Pentru noaptea trecută.

M-a luat valul. Nu ştiu ce-a fost în capul meu.

- Dacă te-a deranjat... - Deloc.

- Nu ? - Nu, sigur că nu.

Atunci, nu te-a deranjat.

Nu.

Cred că nu.

Şi cum crezi că nu te va deranja ?

Nu ştiu. Cum ar trebui să cred ?

Acum ceva timp, mi-ai povestit că Asia, cealaltă colegă a ta de la muncă,

te-a sărutat.

O cauţi cu lumânarea, Bárbara ?

Păi... grozav.

Altă chestie.

Acum câteva ore, l-am reţinut pe asasinul lui Chema.

Voiam să ştii. Ştiu că tu şi Chema eraţi prieteni.

- Au sechestrat-o pe Camila ! - Bárbara, ce faci aici ?

Cine a fost ? De ce mă trimit după tine, Chema ?

Bárbara, nu trebuie s-o faci.

Eu l-am omorât pe Chema.

Şi au arestat un amărât care n-are nicio vină.

Şi ce-o să faci acum, Bárbara ?

Vei lăsa un nevinovat să plătească pentru tine ?

- Malasangre, mă auzi ? - Tare şi clar, prietene !

- Unde eşti ? - Păi, depinde.

Sunt într-un loc unde cineva

ar vedea doar nişte cabluri încâlcite şi servere de date.

Dar, din fericire pentru mine,

pot spune că sunt în cel mai frumos loc din lume.

Trilioane de date se întrepătrund la fiecare nanosecundă.

Bine. Poţi să şi traduci în spaniolă ?

De aici, poţi avea acces la orice computer din lume.

Pe bune ? Orice computer ?

De ce întrebi ? Vrei să vorbeşti cu cineva ?

Eu nu. Dar... să vedem.

Am un amic căruia i-ar face bine să comunice cu fosta.

Să meargă mai departe.

Despre ce vorbeşti, Malasangre ?

Mă refer la Dulce, să termini cu ea odată, Zero.

Voiaţi să mă vedeţi, dnă Ortega ?

Am auzit că deja ştiţi unde să o găsiţi pe hackeriţă, aşa e ?

Numai să punem mâna pe ea, şi o să-i treacă cheful de prostii o perioadă.

De-asta te-am chemat, Santi.

Nu vreau să fie doar pentru o perioadă.

Poftim ?

Ştii de ce mi-am construit un birou în interiorul unui hangar ?

Fără ferestre, fără lumină ?

Pentru că e mai ieftin.

Pentru că intimitatea e cea mai importantă.

Acea delincventă a fost în interiorul reţelei interne din Zentral Risk

timp de 2 minute şi 37 de secunde.

Timp suficient pentru a descărca arhiva,

să aibă acces la corepondenţa mea, la înregistrări, conversaţii.

Toate informaţii delicate. Îţi dai seama ce e acolo, în interior ?

- Nu putem permite asta, desigur. - Exact.

M-am prins de ceva, Santi.

În sensul că,

dacă tot acel material iese la lumină,

mă tem că nu va mai fi nicio notificare, nici pentru mine,

nici pentru tine.

- Uite, l-au luat. - Da, l-au luat.

- Cine l-a luat ? - O să putrezeşti în puşcărie.

- L-au luat pe nenorocitul ăla. - Sunteţi mari, băieţi, mari.

O să putrezeşti în puşcărie, nenorocitule.

- Felicitări, Santa. - Mulţumesc, Torres.

De îndată ce se poate, îl interoghez.

Nu, îmi pare rău, dar asta va trebui să mai aştepte.

Cei de la Interne vor să vorbească cu tine.

Cu mine ? Despre ce ?

O să fiu foarte clară.

Chema, amicul tău apropiat, vechi comisar, era un agent corupt.

Comisioane, bonusuri, apartenenţă la organizaţii criminale.

Nu, mă scuzaţi.

E imposibil.

E foarte posibil. Noi îl aveam în vizor de aproape un an.

Pe el şi pe complicii lui.

Dar ce e asta ? Ce e ? Un interogatoriu ?

- Să-mi chem avocatul ? - Spune-mi tu asta.

Depinde până unde eşti băgat în rahat.

Hei, ce dracu'... ?

Gus ?

Ce faci aici ?

Nu aici e bairamul ?

A venit să ne ajute.

Să ne ajute ?

Da, să ne ajute.

Pentru că pentru acea tânără hackeriţă eu sunt o băbătie,

şi nu le am.

- Mamă, nu mai vorbi ca în anii '80. - Tocmai de-asta.

Draga mea, când va suna fata aia, am nevoie să lungeşti conversaţia.

- Pentru ca Zero s-o poată localiza. - Bine.

Dar ce trebuie să fac ?

În principiu, să fii tu însăţi.

Suni la Gus. Lasă un mesaj.

Gus, ce se întâmplă ? Am rămas acasă la Alba. Unde eşti ?

Bine, să mă suni, da ?

Mi-a fixat nasturele de la cămaşă

Jacheta veche, dar netedă şi curată,

Şi-am ieşit în stradă

Să ne vedem cu unii şi să mergem la dans

Picioare lungi, şolduri apetisante

Dacă nu ştii să dansezi, uită-te cum se face

Se lasă noaptea Şi noi am fost la petrecere

Un pic de rom Îmi e şi-un pic rău

Nu vreau să te dădăcesc

Vreau doar să văd cum te mişti

Vă distraţi bine fără mine, nu ? Ştiu că eşti cu Gus.

Tu nu mă cunoşti, Malasangre. N-ai nici cea mai vagă idee.

O să te chinui, o să vezi tu.

De ce nu-i aduci un copac şi-l pui să ridice piciorul ?

Nu e un câine, omule. Aşteaptă-mă afară, mă ocup eu.

Nu-i da atenţie.

Suntem toţi afectaţi de moartea colegului nostru.

Nu l-am omorât eu, la naiba. Sunt nevinovat.

- Trebuie să mă credeţi. - Şi eu te cred. Te cred.

Ştiu că eşti nevinovat.

Însă probele spun contrariul.

Dar eu chiar n-am fost acolo.

Chiar nu înţeleg cum a ajuns părul meu în portbagaj ăla.

Eu ştiu, da.

Eu l-am pus acolo.

Aşa că nimeni nu te va crede.

Chema era unul de-al nostru.

Şi acum tu eşti nenorocitul care l-a omorât pe colegul nostru.

Dar de ce ? Fir-ar !

De ce îmi faceţi asta ?

Îţi voi spune.

Ai executat 8 ani pentru asasinat.

Încă 2 ani pentru trafic de droguri

şi eşti judecat şi pentru furt calificat

şi agresiunea unui agent al autorităţii.

Chiar dacă nu l-ai omorât pe comisar,

nu e bine pentru nimeni să umbli liber ca pasărea cerului.

E nedrept ?

Precum vezi, eu prefer să văd asta ca pe o formă de justiţie poetică.

Agent !

Acuzatul a terminat.

Şi spală-te pe mâini, că o să laşi amprente peste tot.

Ţi-e frică ?

Nu. De ce mi-ar fi ?

Păi, ar trebui să-ţi fie. Asta te face să fii în stare de alertă.

E important să empatizezi cu ea, să o asculţi,

să vezi în ce ape se scaldă, ce slăbiciuni are, scopul.

Trebuie să creadă că ea e cea care controlează situaţia.

Hai, e ca şi cum pălăvrăgim noi două acasă, da ?

Cam aşa ceva, da.

Te vei descurca foarte bine.

Cu cine vorbesc ?

Mă numesc Gus.

I-auzi ! Eşti în vizită la biroul mamei ?

E foarte sigură de ea însăşi. Asta o va face să facă greşeli.

Azi e vineri şi o să fie ultimul episod din serialul preferat.

- Aşa că, mă cam grăbesc. - Bine.

Deci, ce anume vrei ?

Am un hard disk cu 2.000 de gigabyte cu informaţii ale Zentral Risk.

Dacă le vrei, te vor costa 3.000 de euro.

3.000 ? Mi se pare foarte puţin ! Haide, eu aş cere dublu. 6.000.

Te joci cu mine ?

Nu, deloc. Doar că aştia au bani mulţi.

- Îţi zic eu, fată. Ai încredere. - Super !

Îmi place de tine, fată. Păi, atunci 8.000.

Echivalentul în monede crypto, şi fac cumva să ajungă hard diskul.

Foarte bine. Vezi ? 8.000 mi se pare o afacere.

Sunt pregătit pentru a localiza apelul, dar mai am nevoie de timp.

Am nevoie să mai tragi de timp.

Continuă.

Auzi, încă o întrebare. Care e serialul tău preferat ?

"Oameni normali".

Serios ? Sunt nebună după el.

E super romantic, dar, în acelaşi timp, destul de crud.

La naiba, credeam că hackerii se uită numai la seriale de acţiune.

Ce vrei, fată ? Dragostea de putere.

Localizată ! Se mişcă. Trimit geolocalizarea.

E cu maşina ?

Nu, are 17 ani, n-o avea carnet de şofer.

E în autobuz !

Bingo ! Semnalul indică linia 37.

Ce ne lipsea, un terorist cibernetic cu abonament la transportul în comun.

Mă duc după ea.

Bine. Să confirme că n-are o copie.

Auzi, cum pot să ştiu dacă ai o copie a hard diskului ?

Să n-ai încredere.

Să vedem, un şantaj la fiecare două săptămâni, nu e rău deloc.

E adevărat.

Informaţiile au nişte dispozitive de urmărire

care semnalează dacă au fost copiate. Poţi verifica, nu există altă copie.

Când am banii, voi face cumva să ajungă hard diskul.

Pa, Gus. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine.

Şi mie.

- Roldan, ai găsit-o ? - Negativ.

- Dar ce s-a întâmplat ? - Fata asta e deşteaptă.

Sunt zeci de fete care corespund profilului.

Caută o fată între 16 şi 20 de ani, care are un rucsac.

Ştiu, aici toată lumea are rucsac, căşti şi dansează reggaeton.

Uite, nu e. Mă întorc la Zentral Risk.

Fana serialului "Oameni normali".

Unde te duci ?

- Nu, nu mă omorî, te rog. - Nu ţi se va întâmpla nimic.

Dă-ţi jos rucsacul.

Deschide-l.

Scoate găleata aia, scoate-o.

- Unde e hard diskul ? Unde naiba e ? - Aici, aici.

Bagă-l şi dă-mi rucsacul. Închide-l.

Şi acum, hai să ne jucăm. Pune-ţi găleata.

Pune-ţi găleata.

Foarte bine.

Şi serialul la care te uiţi...

câte sezoane are ?

- Unul. - Şi ai văzut toate episoadele ?

Foarte bine.

Îmi plac persoanele care termină ceea ce au început.

Bun, acum hai să numărăm... până la 30.

Te rog.

Şi când ajungi la final, eu nu voi mai fi.

Acum sunt !

Şi acum nu mai sunt !

- Numără. Unu. - Unu.

- Doi. - Doi.

Continuă să numeri.

Chiar că i-am făcut-o ! Idiotule !

Bună, Dulce !

Fac clipul ăsta pentru că...

Bine, pentru că nu îndrăznesc să-ţi vorbesc faţă-n faţă.

Uite, la asta semănăm.

Deci, voiam să-ţi cer iertare,

pentru că am luat-o prea repede

şi pentru că te-am obosit, şi...

Nu !

De fapt, nu înţeleg de ce trebuie să-mi cer iertare

pentru că sunt atât de îndrăgostit.

Nimeni nu poate controla viteza cu care se îndrăgosteşte.

Doar sper că, într-o zi, apare o dronă la uşa casei mele,

ceea ce înseamnă că mi-ai dat târcoale.

Bună, Bárbara !

- Zero, n-am auzit soneria. - Mi-a deschis fiica ta.

Am reuşit să descopăr de unde erau cei 10.000 de euro pentru răpirea Camilei.

- Traseul banilor nu dă rateuri. - N-a fost uşor.

E o întreagă reţea de societăţi-fantomă.

Şi cine i-a virat ?

E vorba de o companie de securitate numită Amonium 20.

Amonium 20. N-am mai auzit.

- Nu ţi se pare cunoscută ? - Nu.

E o filială a Zentral Risk.

Traducere şi adaptare ALINA PALOMINO-TUERO

Subtitrare – ANIŞOARA ANGHEL