Original subtitles

Data: 18 aprilie 2023. Pacientă: Bárbara Vázquez.

Ce faci, Bárbara ?

Vom stabili regulile terapiilor fulger.

Şedinţe de câte 15 minute, mereu în maşina ta

şi fără înregistrări, nu vreau nimic înregistrat.

Trebuie să fim... ca două prietene care se văd la o cafea.

Tu nu-ţi dai seama că asta n-are niciun sens ?

Uite... tu îmi datorezi asta,

iar eu am nevoie. Am nevoie să mă descarc,

fiindcă înnebunesc.

S-a terminat.

Dă-mi înapoi telefonul ca să sun la Poliţie.

Poftim, ia-l. Sună.

Sună la Poliţie. Aşa, o să le poţi spune că mă acoperi.

Eu, te acopăr ?

Te acopăr, pentru ce ?

Pentru că am ucis un om.

FULGERĂTOR

Gus, ascultă-l pe tatăl tău.

Povestea asta cu "au ceva cu mine" nu mai ţine.

- Dar au ceva cu mine ! - Bine, Gus, care e problema ?

Tu ce vrei să facem ? Să te mutăm la altă şcoală ? Asta e ?

Nu, nu.

Bine, bine.

M-au suspendat o săptămână. A fost vina mea, îmi asum, recunosc.

Dar cu toată agitaţia mutării,

n-am stat tocmai degeaba, întinsă în pat.

Ce faci ? Cum îţi merge ? Nu e rău, totul e bine aici.

Ce mai faci ? Ştiu doar să vorbesc,

Trebuie să mai savurăm o sticlă de şampanie

Să lăsăm relele deoparte,

Fără telefoane, ne legănăm ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat,

Dansăm cu Luna şi nici nu ştim cum se numeşte această dimineaţă

Vin, ca să-nnebuneşti

Cred că am plătit pentru suspendarea asta.

Nu poţi judeca un om de două ori pentru acelaşi delict.

Voi ar trebui să ştiţi asta cu exactitate.

Nu te mai răţoi la mine, că am avut şi eu 17 ani !

Deci, Gus, ai dus o armă la şcoală, ai fost suspendată,

ai picat la 5 materii la ultima evaluare,

şi acum eşti din nou suspendată.

Nu te poţi comporta un pic ca o fată normală ?

Normală, tată ?

- Mama doarme în portbagaj. - Iarăşi !

Tu ai denunţat-o pentru asasinat, iar sora mea a fost răpită.

Tu crezi că eu pot avea o viaţă normală ?

- Bine, pas. Am plecat. - Nu, nu.

Discuţia asta începe să-mi ajungă.

Mă laşi cu crizele şi stai aici, că n-am terminat.

Gus, încercăm să te facem să înţelegi că nu apreciezi ceea ce ai.

Da, pentru că se pare că tu trăieşti într-o lume în care totul e grozav

şi când nu-ţi convine ceva, pui un filtru.

Ei bine, nu. În lumea reală, lucrurile stau altfel.

Ce-aveţi azi ? Ce-aţi pus în suc ?

- Destul, m-am săturat. - Ia te uită la ea !

- Vii cu mine. - Unde ?

Hai să vedem dacă pricepi vreun pic cum e viaţa. În maşina de patrulă.

- Hai. - Ce ?

Du-te !

Numele meu nu contează, Bárbara.

Dar te cunosc şi ştiu care-ţi vor fi următorii paşi.

Sunt în duba unui camion frigorific.

Şi o să moară, Bárbara.

Mai întâi fetiţa şi apoi şi doamna Ortega.

Bárbara, e simplu.

În faţa ta e un Qashqai alb.

Viaţa fiicei tale depinde de un singur lucru:

să faci ceea ce trebuie.

O să-i prinzi, nu-i aşa ?

- Pe cine ? - Pe cei care m-au răpit.

- Da. - Îmi promiţi ?

Zero, am nevoie să cauţi imagini de securitate de la o bancă.

Sigur, şefa.

În ziua răpirii fiicei mele, între orele 9:00 şi 20:00.

- Trimite-mi adresa. - Bine. Mulţumesc.

E o copie a cheilor casei mele.

Voiam să ţi le dau în mână, dar mi s-ar fi părut puţin rece.

Ar fi fost ca şi cum le-aş da cuiva să-mi ude florile.

Zero, nu ştiu dacă e o idee bună.

De ce ?

Suntem colegi de serviciu şi nu se vor schimba prea multe

dacă vom fi şi colegi de apartament, nu ?

Hai, hai, hai !

Hei, copii, răpire ! Răspundeţi la telefon !

Haideţi !

Asia. Răspunde.

Eu ?

Nu, cum adică, eu ?

Şi Roldan ? Şi Bárbara ?

- Nu e timp, haide. - Cum adică, nu e timp ?

- Iau pe cineva, haide ! - Bine.

Bun, cum se face ?

Zentral Risk, cu cine vorbesc ?

Ce-ţi pasă ţie cine sunt eu ?

Încă o întrebare prostească, şi-i tai urechea

şi ţi-o trimit într-o caserolă de livrat mâncare.

E spaniol, nu e din America latină.

Asia, am nevoie de mai mult timp ca să localizez apelul.

Bine.

Vreau să-i aud vocea ca să ştiu că e bine, da ?

Vrei s-o auzi ?

Păi, o s-o auzi, fiindcă o să-i tai o afurisită de ureche acum !

Nu, nu, nu face asta ! Te rog, nu face asta ! Alo ? Alo ?

Şi urechea vine în marş !

Nu, sunteţi nişte nenorociţi. Nu-mi pot să cred ce rahaţi sunteţi.

Să vedem dacă tu crezi că o să scapi doar fiindcă eşti fata şefei.

Ăsta a fost botezul.

Ca să se consemneze: când s-a votat pentru asta, eu am votat împotrivă.

Nu, dar îmi stă inima-n gât, pe bune.

Nu te plânge, fiindcă pe mine la academia la Burgos

m-au scos afară în pielea goală la -2 grade

ca să cânt imnul infanteriei.

- Bine ai venit în echipă. - Mulţumesc. Mulţumesc, Bárbara.

Pentru asta şi... ei bine, pentru că...

m-ai invitat aseară la tine acasă.

Păi, nu aveai unde să te duci şi te-am invitat să dormi la mine.

Fiindcă te-am invitat doar să dormi.

Sau credeai că te-am invitat pentru altceva ?

Nu. Pentru nimic altceva.

Şi de ce m-ai sărutat ?

Ţi-a plăcut ?

Bine, nu asta e ideea şi nu contează.

De ce-ai făcut-o ?

Un sărut nu se refuză nimănui.

Stai liniştită. Nu-i nimic.

Da, dnă Ortega.

Bine, am înţeles.

Echipă, avem un nou caz.

Tri, nu pot.

Fiindcă azi-dimineaţă părinţii mei

s-au trezit cu chef de dat lecţii de viaţă, şi a venit rândul meu.

Hai, te las, da ?

- Pune-ţi asta. - Ce ? Nu, nu, nici vorbă.

Nu era o întrebare. Pune-ţi-o.

Pe bune ?

Dle Slim, vă asigur că sunteţi pe mâini bune.

Spuneţi-mi.

Cine a fost sechestrat ?

Mi-au sechestrat viaţa.

Domnul Slim e înalt funcţionar al unei companii hidroelectrice,

tatăl unei familii numeroase şi un om care, dacă noi nu împiedicăm asta,

astăzi va muri.

Acum câteva ore am primit acest mesaj.

Dle Slim, trebuie să te informăm că te-am intoxicat cu tetrodotoxină.

Ţi-au mai rămas 6 ore de trăit. Savurează-le. O să te sunăm.

Tetrodotoxină ? Iar s-au legat chinezii de lilieci ?

Cunoscută şi ca TTX.

E o toxină naturală de o mie de ori mai puternică decât cianura.

Se găseşte în ficatul peştelui balon.

Provoacă o moarte rapidă. Între 20 de minute şi 8 ore.

În Japonia din acest peşte se găteşte "fugu".

E o delicatesă care te poate costa viaţa.

Şi de ce nu facem rost de antidot ?

Pot să trimit o dronă şi l-am avea aici în 15 minute.

Medicul mi-a spus că nu există niciun antidot cunoscut

şi cam de jumătate de oră au început să-mi amorţească buzele şi limba.

În două ore va începe paralizia musculară,

tremurăturile şi îşi va pierde vocea.

Iar în 6 ore

voi face insuficienţă respiratorie şi voi intra în anafilaxie.

Bine, e clar că asta s-a întâmplat recent.

Ai vreo idee despre cum sau unde ar fi putut fi ?

Nu, habar n-am.

Am rememorat tot ce am făcut azi şi nu-mi dau seama unde ar fi putut fi.

Azi-dimineaţă am luat micul dejun acasă, cu familia.

- Te servesc ? - Te rog.

Apoi, m-am dus direct la birou, cu maşina mea, cu şoferul meu personal.

Astăzi, firma noastră avea o reuniune foarte importantă

pentru intrarea în acţionariatul unui fond de investiţii chinez.

A fost o zi normală, până am primit acel mesaj.

Acum văd că-mi e din ce în ce mai greu să vorbesc.

Păi, l-ar fi putut infecta în orice moment.

Vă amintiţi cazul fratelui preşedintelui Coreei de Nord, Kim Jong-un ?

L-au stropit pe faţă în aeroportul din Kuala Lumpur

două fete care s-au apropiat de el pe coridor.

Abia a avut timp să ajungă la biroul de informaţii

ca să spună ce s-a întâmplat. L-au dus la clinica aeroportului.

S-a prăbuşit şi peste câteva minute a murit.

Nu putem aştepta apelul, trebuie să le-o luăm înainte.

Malasangre, caută urme de otravă în maşina care l-a dus la birou.

E parcată afară.

Iar voi, am nevoie să căutaţi

înregistrările de pe camerele de supraveghere din clădire.

Bine. Cât timp avem ?

Otrava avansează cu viteza de 4 cm pe oră.

Când o s-ajungă la inimă...

o să moară.

Mai avem 6 ore.

Dar cum ai putut să te gândeşti să-i oferi casa ta lui Dulce ?

Suntem proşti ? Suntem proşti, sau ce ?

De ce ?

Pentru că atunci când te obişnuieşti să-ţi faci nevoile cu uşa băii deschisă,

nu mai poţi schimba asta niciodată, fiule.

Ei bine, eu o să schimb.

Dulce e cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată.

Păi, da, ţi-a dat putere.

Şi ce aştepţi ?

Uită-te la ea, şi uită-te la mine.

Nu ştiu. Sunt mereu chinuit de sindromul impostorului.

Simt că cineva mă va trezi şi-mi va spune că n-o merit pe Dulce.

Că totul a fost o greşeală.

Dar în fine, până în acel moment, dacă e să vină...

prefer să privesc asta ca pe ecranul unui joc video

în care mi-ar plăcea să-mi trăiesc toată viaţa.

- Hei, hei, eşti bine ? - Da.

- Pe bune ? - Auzi, tu pentru ce ai Tinder ?

Ca să ţi-o tragi sau ca să faci terapie ? La naiba.

Cum ai zis ? Sindrom de care ?

Aici e. Uite.

- Deocamdată totul e normal, nu ? - Da, n-a avut contact cu nimeni.

Stai, opreşte, opreşte. Opreşte aici.

- Ce se întâmplă ? - Ea.

Ea se întâmplă.

- Nu lucrează aici. - De unde ştii ?

Pentru că e nevoie de un card pentru lift, iar ea l-a chemat şi nu are.

- Şi servieta. - Ce e cu ea ?

E goală, e uşoară. Nu vezi ce uşor o mişcă ?

În plus, hai să vedem.

Dacă eu aş vrea...

să injectez cuiva otravă, nu ?

Cel mai potrivit loc ar fi liftul. Înţelegi ?

Hai, trimite imaginile la Bárbara. Deja avem o suspectă.

Se pare că vrei să-ţi omori mama.

Ce direct eşti.

Nu pierzi vremea.

Păi, nu. Suntem Echipa Fulger cu un motiv, nu ?

Aici, dacă ai clipit o secundă, pierzi totul.

Mi-am petrecut 30 de ani din viaţă,

gândindu-mă la tot ce i-aş spune mamei mele dacă ar fi în faţa mea.

Şi ?

Ţi-a reuşit ?

Nu.

Toate insultele şi reproşurile sună mult mai bine în capul meu.

Uite.

Mama mea, Guadalupe.

65 de ani, mamă singură, 5 copii, ne-a crescut singură.

Nu avea şcoală.

Dar nu s-a plâns niciodată de nimic.

Şi aşa aş vrea să mi-o amintesc:

zâmbind şi gătind,

fiindcă gătea cel mai bun sos care poate exista.

Odată am avut şi eu probleme cu mama.

Nu voiam să vorbesc cu ea.

Nu voiam nici măcar s-o văd.

Până când a apărut cancerul...

Şi acum trebuie să mi-o amintesc aşa,

măcinată de blestematul de cancer pulmonar.

De fiecare dată când tuşeşte, vomită.

De fiecare dată când tuşeşte, are hemoragie şi...

nu merită asta.

Dar ştii ceva ?

Şi eu îmi doresc să moară.

Pentru că nu vreau să mai sufere.

Aşa că, data viitoare, când îi doreşti ceva mamei tale,

gândeşte-te de două ori...

Cât încă o mai ai.

Despre ce e vorba ?

E locul unei crime.

Şi de ce m-ai adus aici ?

De ce m-ai adus aici, tată ?

Ca să vezi că oamenii pot muri şi la 17 ani.

Aparţinea unei bande sau aşa ceva, nu ?

Da, asta scrie în raportul Poliţiei, deşi în realitate se numea Wilson,

locuia cu tatăl lui, cu mama lui...

Mulţumesc.

Avea o viaţă.

Viaţa pare simplă până când într-o zi se suceşte brusc, fără avertisment.

Wilson mergea liniştit, se simţea în siguranţă, era în cartierul lui.

Era dreptaci. Ţinea telefonul cu mâna dreaptă.

Poate că de aceea a întârziat câteva secunde fatale să scoată cuţitul.

Nu ? Sau mai degrabă...

l-a recunoscut pe celălalt tip, fiindcă era un coleg.

Nu contează.

Trei centimetri de lamă i-au străpuns plămânul drept.

A durat mai puţin de două minute până a murit.

Şi sigur Wilson s-a trezit în dimineaţa asta,

a luat micul dejun,

a pus o poză pe Instagram şi s-a gândit:

"Ce zi bestială o să am astăzi !".

Şi uite.

Acum e doar un număr într-un dosar al Poliţiei.

Ei bine, nu e nimic.

Maşina e curată.

Am folosit reactivul acela care se foloseşte în aeroporturi.

Cel care, în contact cu orice substanţă toxică, se colorează în albastru.

Şi nu, nici urmă de tetrodotoxină.

Nu.

Curat.

Deci n-a fost în maşină.

Poate că femeia asta nu lucrează acolo,

dar nu ţi se pare că se privesc de parcă s-ar cunoaşte ?

Păi, e o femeie care arată foarte sexi.

Şi eu m-aş uita aşa la ea chiar şi dacă n-aş cunoaşte-o.

Şi dacă o să comparăm o imagine a feţei tale

cu arhivele de resurse umane ale firmei, tot o să găsim vreo coincidenţă.

Nu te deranja. Fata aia nu lucrează acolo.

Prestează un serviciu. E escortă de lux.

- De ce spui asta ? O cunoşti ? - Nu, dar o trădează hainele.

Fără decolteu, fustă sub genunchi... Discreţie, mai presus de orice.

Nu poartă machiaj, nici urmă de ruj şi cu siguranţă nici parfum.

Nu trebuie să lase nicio urmă pe îmbrăcămintea clientului.

În plus, era ora 8:05 dimineaţa.

În general, întâlnirile cu bărbaţi căsătoriţi au loc între 7 şi 9.

Domnul Slim corespunde profilului clientului perfect.

Plictisit, dependent de muncă, căsătorit demult şi plin de bani.

Nu oricine îşi poate permite un serviciu atât de exclusivist.

Ajunge şi până la 300 de euro.

300 de euro ? 300 ? Nu-i de nasul meu aşa ceva.

Iar 10% primeşte paza clădirii pentru că o lasă să intre.

Şi tu cum de ştii toate astea ?

Pentru că am fost escortă.

Zentral Risk. Cu ce vă putem ajuta ?

Am un antidot care v-ar putea interesa.

Şi ce te face să crezi că nu l-am obţinut deja ?

Nu pierdeţi timpul ca să nu-l pierdeţi pe dl Slim.

Nu există pe piaţă niciun antidot pentru TTX.

În jumătate de oră, canalele de sodiu din celule se vor bloca

şi dl Slim va intra în şoc septic.

Vreţi să continuaţi să vă jucaţi, sau vorbim serios ?

Pare un telefon mobil foarte vechi fără sistem de poziţionare.

Mi-e imposibil să-l localizez.

Îmi pare a fi o femeie în jur de 40 de ani.

Şi e clar că ştie despre ce vorbeşte.

- Şi cât vrei pentru antidot ? - Nu vreau bani.

Dar ce vrei ?

Cele opt parole de internet şi telefon mobil ale dlui Slim.

Când le vom avea, vom trimite singurul antidot care i-ar putea salva viaţa.

- Zero, poţi obţine acele parole ? - Dacă n-aş putea, aş mai fi aici ?

Foarte bine, dar de unde ştim

că, dacă trimitem parolele, ne va trimite antidotul ?

Fir-ar !

Cele opt parole ?

De ce opt ?

Există un studiul al Centrului de Securitate Cibernetică din SUA

care asigură că fiecare utilizator

are cam 25 de conturi de internet cu parole:

Facebook, Instagram, poştă electronică, cont bancar...

Şi chestia e că fiecare tastează, în medie, câte opt parole pe zi.

Dacă cineva ar avea acces la aceste parole,

ar avea acces la toată viaţa noastră.

Sigur, îmi imaginez că sunt informaţii foarte sensibile.

Mai mult chiar, e vorba de o fuziune între firme.

Bine.

Trebuie s-o găsim pe femeia asta

şi să aflăm cine a angajat-o ca să-l otrăvească pe acest domn.

Gus, se schimbă tura, aşa că te duc acasă.

- În sfârşit. - Da.

Vreau să-mi spui ce ai învăţat azi.

Că pereţii secţiei de poliţie au nevoie de o zugrăveală ?

Gus, n-am chef de glume.

Săptămâna trecută te-au dat afară din şcoală.

Ai 17 ani. Săptămâna viitoare ce-o să faci ?

O să jefuieşti un magazin ? O să faci trafic de droguri ?

La vârsta ta, o greşeală te poate duce direct la morgă, pricepi ?

- Pricep. - Bine.

Mai ai ceva de spus ?

Acum doi ani te-am văzut masturbându-te la duş.

Îţi suna mobilul în sufragerie, m-am dus în camera ta ca să ţi-l dau,

şi tu făceai laba în duş.

Nicio problemă, nu ? Nicio problemă.

N-am spus nimănui, nici măcar mamei, fiindcă muream de ruşine.

Erai tatăl meu, cineva... cineva pe care-l respectam.

Nu înţeleg, Gus. De ce-mi spui toate astea ? Ce legătură are ?

Pentru că nu te mai respect.

Te-am auzit deunăzi vorbind cu Camila.

Am auzit cum îi spuneai unei fetiţe de 7 ani să mintă, să te acopere...

Nu ştiu în ce rahaturi te-ai băgat, tată,

dar tu ştiai unde era fiica ta, sora mea, care fusese răpită,

şi n-ai făcut absolut nimic !

Gus, trebuie să ai încredere în mine. Nu putem vorbi despre asta aici.

Dar trebuie să ai încredere în mine.

N-aş fi permis niciodată ca lui Cami să i se întâmple ceva rău.

Jur.

M-ai întrebat ce am învăţat astăzi.

Ei bine, am învăţat să nu te mai cred.

Dar tu ? Tu ce mama dracului ai învăţat azi, tată ?

Nu trebuie să mă duci. O să iau un Uber.

O să pleci, nu ?

O să-l distrugi.

N-am văzut de multă vreme un tip aşa de îndrăgostit ca el.

Mi-ai spus o dată să fac lucrurile bine.

Dar nici tu, nici eu nu suntem genul de oameni care fac lucrurile bine.

Şi ce-ai de gând să faci ?

Să continui cu dispozitivul ăla

de înregistrat oamenii când şi-o trag, sau ce ?

Nu. Să lămuresc moartea unei prietene.

Ajunge ! Gata. Termină odată. Uită-te la mine !

Oamenii se satură de viaţă şi-şi trag un glonţ în cap

sau se aruncă de la etaj,

iar noi, cei rămaşi, trebuie să continuăm să trăim. Asta e.

Atunci explică-mi un lucru.

De ce ultimul telefon dat de Maribel a fost la Poliţie ?

Cum adică, la Poliţie ?

Maribel a fost omorâtă,

iar eu n-o să mă opresc până nu aflu cine a făcut-o şi de ce.

- Ce faci ? Cum a fost ? - Genial.

Am scos 7 din 8 la examenul de matematică.

- A doua cea mai bună din clasă ! - A doua ? Păi, asta merită un premiu.

Poţi să mă duci acasă la Sofia să mă joc ?

- Ea e Sofia ? - Da, e noua mea prietenă.

- Nu. - Bună. Sunt tatăl Sofiei.

Tocmai ne-am mutat aici. Fiica mea e nouă în şcoală,

iar Camila e cel mai bun lucru care ni s-a-ntâmplat. De-asta am invitat-o.

Păi... pentru mine e fatal.

Trebuie să mă întorc la serviciu şi trebuie s-o iau după aceea şi...

- În fine, nu. - Te rog, te rog.

Bine, dacă e aşa, nu-ţi face griji. Dacă-ţi convine,

o luăm noi pe Camila şi pe urmă o aducem aproape de casă.

Da, te rog, mami.

Da, mamă, te rog. Te rog, te rog. Mami, te rog.

Camila, ăsta e un şantaj murdar, şi tu ştii asta.

Te rog, te rog...

Şi faci mutra asta, şi eu nu pot spune "nu".

Apropo, eu sunt Iker, tatăl şantajist.

Iar eu Bárbara, mama mâncărurilor chinezeşti.

Bun. Vino, vino, Camila.

Ia telefonul mobil şi activează geolocaţia, da ?

- Bine. Te iubesc. - Şi eu.

Haideţi. Să mergem.

- La revedere. - La revedere.

Bine, bine. Tu trimite e-mailul cu informaţia completă

şi pune-mă şi pe mine în copie.

Bárbara vorbeşte mereu frumos despre tine.

Spune că eşti un tip demn de încredere.

Acum te las.

Dulce, ce cauţi aici ?

Prietena mea Maribel

te-a sunat cu câteva ore înainte de a fi găsită moartă.

De ce ?

Îmi pare foarte rău.

Am auzit că s-a sinucis.

Asta scrie în raportul poliţiei.

Şi tu nu crezi ?

Tu ai suna la Poliţie înainte de a te sinucide ?

Dulce, chestiile astea se întâmplă tot timpul.

Ce anume ?

Etapele durerii.

Întâi, negarea. Nu acceptăm ceea ce se întâmplă,

nu credem nici rapoartele poliţiei, nici biletul sinucigaşului,

dar adevărul e că aceste lucruri se întâmplă,

fiindcă oamenii sunt din ce în ce mai trişti.

Da, dar nu mi-ai răspuns.

De ce te-a sunat ?

M-au interogat deja de două ori şi m-au citat şi a treia oară.

Linişteşte-te, Chema, cu siguranţă e doar o formalitate.

O formalitate ?

Telefonul meu e interceptat, o maşină necunoscută mă urmăreşte 24/24,

am găsit două microfoane în birou şi puţin îmi pasă că mă înregistrează.

Crede-mă, nu e doar o formalitate.

Cei de la Interne vin după mine, şi nenorociţii ăia n-o să facă nimic.

- Nu cred că te vor lăsa singur. - N-o să mă lase singur ?

Ba sigur că o să mă lase. Sigur că da.

Faptul că Maribel a venit aici, cu suspiciuni despre Zentral Risk,

nu le-a plăcut deloc.

Caută ţapi ispăşitori.

Şi te-au găsit pe tine.

Dacă ei cred că o să înghit găluşca de unul singur, nu mă cunosc.

Am un prieten ziarist

şi câteva informaţii care s-ar putea dovedi foarte suculente.

În aceeaşi zi în care se presupune că Maribel s-a sinucis,

comisarul vostru a fost găsit mort prin împuşcare.

Şi el s-a sinucis, sau a fost doar o coincidenţă ?

Auzi ?

Şi dacă nu vine ? Dacă treaba cu Slim a fost ultima sa misiune, ce facem ?

Târfele sunt ca liber profesioniştii, fiule.

Dacă nu lucrează, nu câştigă.

În plus, i-am dat 50 de euro celui de la Pază şi mi-a zis că vine sigur.

Auzi ? Crezi că-i pot deduce din cheltuielile de protocol ?

Ţi-am zis eu. Să mergem.

Scuzaţi.

Pot să ştiu ce căutaţi aici ? Sunteţi poliţişti ?

Nu chiar. Trebuie să ştim ce i-ai făcut unui client în acest lift.

Lui Slim ? Ca de obicei.

- Şi ce-i faci de obicei ? - O felaţie fulger.

Felaţii fulger, răpiri fulger... Lumea se duce dracului, fiule.

Uite, Slim e acum în spital

şi e pe moarte din cauza unei otrăvi necunoscute.

- Iar tu eşti suspecta principală. - Uite, eu spun adevărul, jur.

Sunt specialistă în genul ăsta de felaţii.

Sunt bărbaţi care au puţin timp şi mult stres.

Treaba făcută în lift îi şi excită, îi şi relaxează.

În plus, plătesc numerar.

Şi rareori trebuie să apăs butonul de oprire,

fiindcă ejaculează înainte de a ajunge la etajul 4.

Uneori, mai rămâne timp să faci şi alte chestii.

M-ai emoţionat.

Şi uite că sunt oameni care vor să interzică acest serviciu nobil, nu ?

Uite, trebuie să te stropesc cu un reactiv chimic.

Dacă se face albastru, o să ştim că minţi.

Dă-i drumul. De ce i-aş face rău unuia dintre cei mai buni clienţi ai mei ?

Auzi ? Dacă strâng bani aş putea...

Aş putea să te sun ?

Da ?

Bárbara, fata din lift e nevinovată. N-a fost ea.

După ce a pus otrava, a scăpat, nu ?

- Vrei să laşi odată telefonul ? - Dar ce vrei ?

- Să-l laşi. - Asta e muncă.

- Muncă ? - Urcă în maşină !

TTX nu e la îndemâna oricărui membru al bandei.

Dar de ce dracu' au vrut parolele ? Ce informaţii căutau ?

- Rahat ! - Ce-i asta ? Ce se-ntâmplă ?

E o alarmă conectată la semnele vitale ale lui Slim.

Fir-ar, tocmai a intrat în şoc anafilactic.

Îi ajunge otrava la inimă. O să moară !

Dacă i-am dat afurisita de parolă, ce câştigă ucigându-l pe Slim ?

E ca şi cum deja ar fi hotărât să-l omoare.

Dar dacă ne-am înşelat în tot acest timp ?

Ce vrei să spui ?

Dacă nu e vorba nici de fuziunea firmelor,

nici de fondul de investiţii chinez,

şi inocularea a fost, de fapt, o chestiune exclusiv personală ?

Când a cerut parolele, în afara conturilor bancare şi de afaceri,

erau şi parolele pentru Facebook şi Instagram...

- Clar. - Reţelele personale.

Un pachet complet cu informaţiile personale, cu fotografiile, mesajele...

şi minciunile lui.

Cu ce se ocupă soţia lui Slim ?

Momentan nu lucrează. Se ocupă de educaţia celor trei copii.

Iar ultimul e un bebeluş de numai şase luni.

Da, dar înainte de a avea copii, a lucrat la firma tatălui ei.

E o firmă de inovaţie în domeniul farmaceutic.

Fir-ar.

Cami, deschide, vin acum !

Bună, Camila.

- Gus e la duş. Vine acum. - Bine.

Auzi ? Cum e la şcoală ? Bine ?

Nu prea mă placi, nu ? Nu-ţi place că sunt iubita surorii tale ?

Nu.

Şi de ce, mă rog ?

Fiindcă atunci când e cu tine, nu râde.

- Aşa e sora ta, mai serioasă, nu ? - Ba nu, cu Malasangre râde.

Acum îmi spui ?

Ce anume ?

De ce eşti ofticată ?

Uite, fato, n-am chef să vorbesc despre asta.

Adevărul e că aş prefera să vorbim despre altceva.

Bine, atunci să vorbim despre altceva.

- Să vorbim despre "trio". - Despre ce ?

Trio.

Ce-i asta ?

E ca un fel de autorizaţie.

Autorizaţie, pentru ce ?

Uite, imaginează-ţi trei persoane cu care ţi-ar plăcea să faci sex

şi, dacă dai de ele în viaţă, poţi să ţi-o tragi cu una,

câtă vreme cealaltă nu se înfurie.

- Dar cineva celebru ? - Nu contează. Cine vrei tu.

Bine, păi, nu ştiu. Începe tu.

Bine, eu mi-aş trage-o cu Rosalia, Billie Eilish şi Bad Bunny.

La naiba, fato, te-ai gândit de-acasă, sau ce ?

Bine, hai, tu acum.

- Dar fără gelozie sau resentimente... - Nimic.

Bine... Eu aş spune...

Zendaya...

Harry Styles...

- Şi al treilea... - Al treilea ţi-e foarte clar.

- A, da ? - Da.

- Cine ? - Malasangre.

- Iar, fato ? - Gus, e-n regulă, pe bune.

E suficient să vezi cum vă uitaţi unul la altul când sunteţi împreună.

Să vedem. Eşti de acord, nu ? Iar persoanele sunt disponibile.

De ce nu-l suni pe Malasangre ?

Vorbesc serios.

Şi să-ţi mai spun ceva.

Eu l-aş include în trioul meu.

Ar trebui să fiu la spital, nu ?

Asta face o soţie bună când soţul ei e pe moarte.

Cum ai făcut-o ?

În parfum ?

Pe periuţa de dinţi ?

Nu-s chiar aşa de originală.

Bună dimineaţa.

În cafea.

Şi...

de ce aveai nevoie de parole ?

Nu-s idioată. Ştiu că Vicente mă înşela.

Cu parolele pentru Facebook şi Instagram

am vrut doar să confirm cât de falsă era viaţa mea.

Şi acum ştii ?

O minciună absolută.

Infidelităţi în fiecare săptămână...

conturi bancare ascunse, presupuse cine de afaceri,

călătorii de afaceri la Santo Domingo...

Chiar şi-n ziua în care mi s-a născut copilul, soţul meu era-n pat cu alta.

Bárbara...

Slim tocmai a intrat în stop cardiac. Nu mai e timp.

Ştiu prin ce treci.

- Serios ? - Da, serios.

Am făcut doi ani de terapie,

fără să ştiu că soţul meu şi-o trăgea cu terapeuta.

Mi-am asumat infidelităţile,

dar ceea ce mă deranjează e trădarea.

Mi-am sacrificat viaţa personală şi profesională

ca să fiu mamă, ca să construiesc asta.

Nu mi se pare corect.

Nu este.

Nu. Te înţeleg. Şi eu am fost nevoită să iau hotărâri.

Şi înţeleg că acum simţi frustrare, neputinţă...

furie.

Pentru că ai dreptate, nu e corect, dar, Angela...

nu-ţi lăsa copiii să plătească pentru minciunile tatălui lor.

Angela...

Uită-te la mine.

Te rog.

Unde e antidotul ?

Santa, am găsit o probă în portbagajul lui Chema.

Îl avem.

Îl avem pe ucigaşul comisarului.

Mulţumesc mult, oameni buni, chiar aveam nevoie de asta...

după ziua de rahat pe care am avut-o.

Dar ştii ce ?

- La naiba cu părinţii noştri. - La naiba !

Ultimul lucru pe care mi-l doresc e să arăt ca ea. Rataţi.

Noi suntem mai buni. Mai frumoşi, mai fluizi...

Ce faci ?

Suntem în viaţa asta ca să petrecem bine, nu ?

Hai, acum voi doi.

Dacă asta vă doriţi, nu e nimic rău.

LA REVEDERE, ÎMI PARE RĂU

Fir-ar !

Traducere - ELENA MĂRUŢĂ

Subtitrare - ANIŞOARA ANGHEL