Original subtitles

Sunt Bárbara Vázquez şi aceasta este o mărturisire.

L-am ucis cu sânge-rece pe comisarul José María Rosales.

De ce fac acest videoclip şi nu mă predau poliţiei ?

Pentru că mai întâi,

vreau să ştiu cine m-a forţat să ucid o persoană

şi de ce.

FULGERĂTOR

Lui Maribel îi plăcea locul acesta.

Spunea că sunetul îi aminteşte de copilăria ei.

Cu mine nu trebuie să-ţi faci griji.

Mă arunci în toaletă, tragi apa, şi gata.

Aici îşi va găsi liniştea.

Şi asta e tot ? A fost partenera noastră.

Prietena noastră.

Aproape mama noastră, la naiba !

Ne mulţumim cu explicaţia care ni s-a dat ?

Pentru mine, prea multe lucruri nu se leagă.

O cunoşteam pe Maribel de multă vreme

şi ştiu că nu era genul de persoană care să renunţe.

Nu.

E ciudat.

Dar o să aflăm.

Oricum, nu s-a sinucis.

Şi dacă a fost omorâtă ?

- Bună, mami ! - Bună !

Ce faci ? Îţi place noua casă ?

Da, nu e rău, dar de ce am shimbat-o ?

Pentru că cealaltă avea o karmă foarte murdară.

Şi asta, îmi dă vibraţii bune. Are... Cum spui ? Că are... vibraţii bune.

- Gata ? - Da.

Ia să vedem.

Ce tare, mamă ! Pot să pictez şi pereţii ?

Nu, pereţii, în niciun caz, pentru că închiriem.

Cami, nici să nu-ţi treacă prin cap.

A, Santa. Am uitat să-ţi dau o copie a cheilor.

Ce faci ?

Ce e ? Nu-ţi place ?

Păi, lipseşte o propoziţie care spune: "Problemele se mută şi ele".

Ce s-a întâmplat ?

Cine poate fi atât de nemernic, încât să facă aşa ceva ?

Ce e de făcut, Bárbara ? Ce e de făcut ? Ce trebuie să fac ?

Înţeleg cum te simţi, dar acolo e un copil de 7 ani care are nevoie de tine.

Aşa că, fă-o pentru ea.

Vreau să merg cu mama. Nu, nu te vei mişca de aici

până când nu ţi se plăteşte răscumpărarea !

- Cami. - Ce e ?

De-a ce te joci ?

De-a răpirea. Asta e Emiliana şi asta sunt eu.

- Ţi-a fost foarte frică ? - Nu.

- Păi, pentru că eşti foarte curajoasă. - Ba nu, pentru că tata a fost acolo.

- Tata ? - Da.

I-am auzit vocea de cealaltă parte a zidului.

- Cami, e imposibil. - Ba nu, l-am auzit.

A spus să nu se atingă nici măcar de-un fir de păr din capul meu.

- Cine vrea churros ? - Eu.

Emiliana ?

Totul în regulă, Bárbara ?

- Nu ştiu, spune-mi tu. - Eu mă simt minunat, mulţumesc.

Şi gata ?

Revenim la normalitate ? Aşa.

Chiar te simţi în stare ?

Era cât pe ce să mori.

Fiica mea era cât pe ce să se axfisieze.

Şi acum n-o să întreprindem nimic ca să aflăm cine a făcut-o.

Cum... cum ai făcut să ne eliberezi, Bárbara ?

Bárbara, ce faci aici ?

De ce m-au trimis după tine ?

Bárbara, nu trebuie s-o faci.

Vezi ? Sunt întrebări la care e mai bine să nu răspunzi.

Nu suntem iepuri. Putem să alegem să nu scormonim.

Apropo, regret nespus sinuciderea lui Maribel.

Ştiu că eraţi foarte apropiate.

Dar viaţa merge înainte.

Şi ar fi bine să alegi un înlocuitor.

Avem un alt caz.

Hei !

Urcă.

De data asta, în spate.

Ce e ? Vrei să mă răpeşti, sau ce ?

Unde mergem ?

Să-i spunem lui Gus ce s-a întâmplat.

La ce te referi ? Că ai ejaculat în mâna mea ?

Gus nu merită aşa ceva.

Păi, ai dreptate. Să-i spunem.

Ce faci ?

Îi trimit un mesaj audio.

De ce să aştept până la şcoală dacă pot să-i spun acum, nu ?

Salut, Gus. Vreau să-ţi spun ceva. Ieri, i-am frecat-o lui Malasangre.

El n-a făcut nimic. A fost vina mea. Şi-a scos-o şi a terminat singur.

E bine ?

E bine aşa ?

Hai, trebuie doar să apăsăm "trimite". Haide.

Ce e ? Nu vrei să fii sincer, sau ce ?

Sau crezi că atunci când va asculta mesajul, nu se va mai uita la tine ?

De parcă nu ştiam.

- Ce vei face cu lucrurile lui Maribel ? - Nu ştiu.

Presupun că i le trimit fiului ei.

E uimitor ce puţin loc ocupă viaţa când o pui în cutii.

Un portofel, nişte căşti...

nişte chei şi un telefon mobil.

- Ai terminat cu mutatul ? - Da, proprietarul se mută astăzi.

Va trebui să-mi găsesc un hotel

sau să o rog pe Bárbara să-mi dea o cameră în noua ei casă.

Şi de ce nu vii aici ?

Aşa, îi speli şi lui Cantinflas chiloţii.

De ce nu vii la mine acasă ?

Nu plătesc chirie pentru că apartamentul e al mătuşii mele.

Uite, îmi imaginasem acest moment mai romantic,

dar... vrei să vii să trăieşti cu mine, Dulce ?

O spui la modul serios ?

Întotdeauna mi-am dorit să profit de două pizza la preţ de una, acasă.

Echipă, avem de lucru.

Roberto Palomares, cunoscut şi sub numele de Kaiser05,

a fost răpit în direct.

Streamer-ul ? Păi, dacă e celebru ?

Păi, da.

Ce dracu' e un "streamer" ?

Aoleu, Roldan, cum se cunoaşte că n-ai copii !

Uite, Roldan...

Un streamer e cineva care face conţinut în direct pe internet.

Au început cu vorbitul despre jocuri video în E-Sports,

şi acum se ocupă cu redifuzarea propriilor vieţi în direct.

Înainte, copiii voiau să se facă fotbalişti, acum vor să fie streameri.

Ei bine, nu mă miră, nu ? Vorbim de adevărate multinaţionale.

Şi acum, care e premiul cel mare ? Să răpeşti un nenorocit de streamer ?

Cât cer ? 300.000 ? 400.000 ?

Nimic.

Cum adică, nimic ?

Nimic, tocmai asta e problema.

Nu s-a dat niciun telefon să se ceară vreo răscumpărare.

Departamentul de cibernetică a făcut anunţul.

Nu ştiu, Bárbara. Pare să fie un fals.

O campanie publicitară falsă.

O răpire falsă e o acţiune perfectă de marketing.

Cu siguranţă în câteva momente o să sune, să ne spună că a fost o glumă.

Nu cred.

Dar haideţi, judecaţi voi singuri.

Nimic, copii. Ce vă aduce azi aici ?

Omule, şi ce bijuterie, ce bijuterie...

Cel mai al naibii de bun procesator de pe piaţă.

Patru camere în spate ca să te filmeze făcând pe idiotul.

Ce naiba ? Ce dracu' ? Ai putea omorî pentru el ! 64 megapixeli.

Mie nu mi se pare fals.

- Tată. - Ce e ?

Pot să povestesc la reuniune ce mi s-a întâmplat ?

Ce anume ?

Că am fost răpită.

Eu cred că ar fi mai bine să le povesteşti colegilor

că ai mâncat churros la micul dejun.

Da ?

- O zi bună, fata mea. - Şi ţie.

Sunt puţin îngrijorată pentru Cami.

Trebuie să ne comportăm normal, ca ea să se simtă liniştită, în siguranţă.

Uite, asta e un pic înfricoşător, însă azi-dimineaţă

se juca de-a răpirea cu păpuşile ei.

- Serios ? - Da.

Şi cel mai rău lucru e că a spus că tu ai fost acolo.

Unde, acolo ?

Acolo, fiindcă e sigură că ţi-a auzit vocea când a fost răpită.

Uite, Gus. E normal să amestece lucrurile. E în stare de şoc.

Tu stai liniştită. Nu se întâmplă nimic. Mă ocup eu.

Bine.

Şi să nu-i spui nimic mamei. Aşa, n-o să-şi facă griji.

- Mai bine. Ciao. - Ciao.

Oameni buni, aţi cerut ca videoclipul să aibă aprecieri,

şi promisiunea e datorie. Astăzi vom face o faptă bună.

Bună ziua, dle. Vă e foame ? Poftiţi o prăjiturică. Ce bună e !

E bună, nu ? Iisuse, ce dezgustător ! Doamne ! Ridică-te, vino !

- Nemernicule ! - Du-te naibii, nenorocitule !

Asta e grav.

Kaiser05 e o celebritate pe internet.

Ce zici, omule ? 200.000 de aprecieri ! 200.000 de aprecieri !

Canalul lui are trafic de milioane de vizualizări, lunar.

Serios ? Tipul ăsta e celebru pentru că face asemenea glume ?

E celebru pentru că face glume de copii de 12-16 ani ?

Un streamer trăieşte tirania viralului.

E ca o spirală fără sfârşit.

Tot timpul tre' să meargă mai departe ca să obţină mai mulţi abonaţi.

Pentru că mai mulţi abonaţi înseamnă mai mult impact,

mai multe aprecieri, mai multe urme.

Şi mai multe urme, ce înseamnă ? Mai mulţi bani.

Despre asta e vorba. Bani.

Şi ce se întâmplă când un puşti de 20 de ani are un Ferrarri parcat la uşă ?

Apare invidia.

Iar invidia e o regulă de bază a internetului, nu ? Şi a vieţii.

Oamenii mei ! Suntem gata sau nu ?

Între timp, cu cât eşti mai faimos şi mai cunoscut,

cu atât te şi duşmănesc mai mulţi.

Zero, caută cine a manifestat atâta ură, încât să-l răpească.

Am făcut-o deja.

Vi-l prezint pe Mr. Clown.

Are aceeaşi constituţie ca şi răpitorul.

Tipul ăsta e un dobitoc, şefa, un împiedicat.

Nici măcar nu pare că ar ajunge la a doua rundă în ring.

Ar putea fi el.

Roldan, întâlneşte-te cu el şi adu-l aici, ca să vorbim cu el.

De la voi am nevoie să mergeţi acasă la Kaiser05.

Şi, Zero, orice apare nou, mă suni, da ?

- Ce căutăm, mai exact ? - Un detaliu.

Când plănuieşti o crimă,

te gândeşti în fiecare secundă la ce s-ar putea întâmpla,

dar întotdeauna există şi ceva care-ţi scapă, o greşeală...

Iar greşeala asta îţi aduce doi ani în nenorocita de închisoare, ca mie.

Aşa că, asta căutăm.

Acest detaliu.

Gus.

P şi I. Parc şi iarbă ?

Pas.

Haide, tanti.

Pe bune, preferi să joci rolul ăsta de "Generaţia 27",

în loc să vii să fumezi o iarbă cu mine ?

Hai să mergem.

Nu mă atinge, Triana. Ce e în capul tău ?

Crezi că poţi să vii aici şi să te porţi de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic ?

Ce ştiu eu. Hai, că nu e mare lucru, nu ?

Am luat-o puţin razna, şi asta a fost.

Nu, n-ai luat-o razna. Te-ai înfuriat şi m-ai tras de păr.

Du-te dracu' şi să nu mai vorbeşti cu mine în nenorocita ta de viaţă.

Aici nu se fumează.

Ţi se pare bine ?

600.000 ?

La urma urmei, mi-ai salvat viaţa.

Nu, nu...

Tu m-ai folosit ca să-ţi salvezi viaţa. E cu totul altceva.

Util, inutil...

Aşa clasifici tu oamenii.

Înţeleg ce ai tu nevoie, Asia, dar nu se va întâmpla.

Ce anume ?

Să ai parte de afecţiunea mea. Da, sunt mama ta,

îmi amintesc perfect durerea naşterii, dar asta e singura noastră legătură.

N-o să mă apuc să plâng şi nici n-o să-ţi cer iertare.

Nici n-o să te îmbrăţişez şi n-o să-ţi spun că,

dacă am putea da timpul înapoi, am face lucrurile altfel.

Îmi pare rău.

Dar nu-mi pare rău.

Asta... e tot ce vei primi de la mine.

O cifră.

Ai grijă de tine, mamă.

Nu vreau să mori înainte ca viaţa să te facă să plăteşti.

Asta e cea mai rea modalitate în care poate fi numit cineva nou comisar.

Ştiu că nimic din ce v-aş spune nu vă va consola.

Dar ştiu şi ceea ce ar fi vrut Chema.

Ar fi vrut să mergem acolo şi să ne facem treaba bine.

Îl cunoşteai ?

Îl cunoşteai pe Chema ?

Nu.

- A, nu-l cunoşteai ? - Personal, nu.

Atunci...

Nu te-ai îmbătat niciodată cu el.

Nici măcar când ţi-au dat insigna ?

N-ai jucat niciodată fotbal cu el ?

Nici nu ştii că-i plăceau motocicletele...

Şi dacă n-ai jucat niciodată fotbal cu el,

nici nu l-ai însoţit la recuperare,

când şi-a rupt glezna în timpul meciului.

Nu ?

- Nu. - Nu.

Nu l-ai cunoscut. Şi dacă nu l-ai cunoscut,

cum dracu' ştii ce-ar fi vrut Chema ?

Înţeleg că nu-ţi pică bine.

Un alt streamer, cu mai puţin talent decât tine reuşeşte,

dar... ăsta e internetul.

E în regulă.

Nu poţi să spargi capetele oamenilor cu bâta, din cauza asta.

Dar eu nu ştiu nimic.

Mda. Păi, cineva l-a răpit, şi totul te indică pe tine.

Păi, uite, eu mă bucur,

fiindcă e un nemernic şi e periculos, dar n-am fost eu.

Ce puşti...

Ce puşti, nu-i aşa ?

Bun.

Gata cu pălăvrăgeala, puştiule.

Ridică-te în picioare.

Ce faci ?

Ce dracu' faci ? Eşti nebun, nene ?

Ce naiba faci, ticălos nebun ?

Spune-i să-mi scoată asta ! Ce faci ?

Uite, vezi asta ? E o baterie de maşină.

12 volţi. 45 amperi. 100 când porneşte maşina.

N-o să te omoare,

dar o să-ţi prăjesc flocii de pe testicule

dacă nu începi să vorbeşti. Uite.

Scântei.

Nu eşti sănătos la cap ?

Dă-mi drumul !

Ce faci ?

Îl stimulez... ca să spună tot.

Dar ia asta de pe mine, ticălosule !

Ca să vorbească.

- Ai discutat asta cu Bárbara ? - Păi... nu.

Bárbara mi-a spus să-l fac să vorbească, şi o să-l fac să vorbească.

Ia să vezi cum o să-mi spui tu acum unde e, da ?

Ce faci ?

Vino aici.

Lasă-mă, la naiba, muncesc, fir-ar să fie !

Acid ?

Ulei clocotit.

Cine ţi-a făcut asta, fiule ?

Kaiser şi cu mine ne jucam împreună, da ?

Făceam videoclipuri amuzante.

Roluri de idiot.

Nici măcar nu ştii ce e.

- Ei bine... - Haideţi, copii, ce v-am promis.

200.000 de aprecieri şi încă una de-asta. Haideţi, haideţi !

Ne puneam picături de lămâie în ochi...

ne dădeam lovituri cu mingea în testicule...

Aici îl avem pe Mr. Clown, aici avem mingile lui Mr. Clown

şi aici avem mingea distrugătoare. Gata, fătălăule ?

- Sunt gata. - Haide, la naiba !

Distruse ! Testicule distruse !

Şi la început, a fost bine, era distractiv, până când...

până când a luat-o razna şi au început provocările.

Şi gluma finală.

Acolo e Mr. Clown care doarme

şi căruia cred că-i e puţin frig după cum mi-a spus.

Frumoasa Adormită... ce frumoasă e.

Bună ziua !

Deja ţi-e cald !

Nemernicule !

Cu cât eşti mai periculos, cu atât ai mai mulţi urmăritori.

Copii de 14 ani riscându-şi viaţa pentru nişte afurisiţi de urmăritori.

Te urci pe un acoperiş şi faci echilibristică. 20.000 de urmăritori.

Traversezi în fugă o autostradă cu 4 benzi. 140.000 de urmăritori.

Eu înţeleg provocările, dar... unde e limita ?

Ce ştiu eu ?

Pleci ?

Pleci ?

Da, mă întorc la clinică. Se dă tiramisu la desert.

- Aşa de rău a fost cu mama ta ? - Adevărul e că n-a fost grozav.

Imaginează-ţi că am ajuns să ard un cec de 600.000 euro,

şi n-am nici bani de autobuz.

Ai cumva să-mi împrumuţi 1,50 euro ?

Călătoresc cu noi.

- Ce anume ? - Problemele.

Îţi faci valiza, pleci în celălalt capăt al lumii,

te întinzi pe plajă şi deodată, bum !

Acolo sunt. Au venit după tine.

Problemele nu dispar de la sine. Trebuie să le faci să dispară.

Iar problema ta are nume şi prenume.

Iar eu pot să-ţi dau mai mult decât 1,50 euro.

Pot să-ţi dau un loc de muncă.

Îmi propui să fac parte din Echipa Fulger ?

Îţi propun ca, de fiecare dată

când dna Ortega se va uita pe fereastră şi ne va vedea,

să se înece cu Macallan.

Îţi propun să... i-o tragi maică-tii.

A treia etapă a Generaţiei 27 a început în anii '30.

Acolo s-a făcut o scindare între două grupuri.

Gus, eu sunt, Triana.

Cum nu vrei să vorbeşti cu mine, nu mi-ai lăsat altă opţiune.

Ştiu că nu e foarte personal, dar nu-mi mai pasă.

Ai dreptate, nu încetez s-o dau în bară.

Vin beată la şcoală, sunt drogată aproape toată ziua

şi nu pot să-mi ţin ochii deschişi.

Şi nici nu ştiu să folosesc emoticonul cu vânătaia,

fiindcă nu ştiu ce înseamnă.

Dar ştii ceva ?

Puţin îmi pasă de toate astea.

Pentru că te-am găsit pe tine, Gus,

şi simplul fapt de a mă trezi dimineaţa fără un mesaj de la tine pe Whatsapp

îmi este insuportabil.

Şi ştiu că am dat-o în bară, dar sper ca într-o zi să mă poţi ierta.

Ce faci ? Haide, lasă asta. Lasă asta. Vino cu mine, vino.

Gus, unde te duci ?

Triana !

Triana, vino încoace !

Împreună suntem mult mai mult

Lasă-mă să mă pierd între degetele tale

Lasă-mă să mă joc cu tine şi apoi vedem

Îmi place că-mi umbli prin păr

Şi că mă ţii strâns ca să nu mă sperii

Îmi place când îmi cânţi în pat

Şi mă fixezi cu ochii tăi ca nişte săbii

Cu tine am învăţat să fiu curajoasă,

Iar plânsul doar te face mai puternic

Când totul merge prost

Şi cerul începe să plângă,

Cheamă-mă şi o să plec să te caut

Împreună suntem mult mai mult

Suntem invidiate pe Pământ, în Olimp, Felul nostru de-a ne iubi e diferit

Nebuloasa lăcomiei, a egocentrismului, ne desparte trupurile de abis

Nu tot ce străluceşte este aur,

Dar surâsul tău străluceşte şi pentru mine e aur

Nu ştiu cum să termin fraza cu rimă, dar jur că pentru tine dau totul

E ceva ce nu înţeleg.

Dacă acum ai bani, de ce mai locuieşti în hangar ?

Am o saltea pe care dorm, două tricouri, bere rece...

Atât îmi ajunge.

În plus, rătăcesc de la 12 ani.

E prea târziu ca să mă schimb.

Presupun că există oameni care ne consideră o marfă stricată.

O să sfârşim mâncaţi de pisici.

Sau c-un vecin care va suna la Poliţie, fiindcă miroase urât pe verandă.

Dulce...

Tu poţi să te schimbi.

Mai ai timp.

Hei ! Zero te iubeşte.

Nu-ţi bate joc de băiatul ăsta.

Deschis.

Foarte bine.

Răpitorul a intrat pe aici.

Avea bâta în mână şi a mers în urma lui Kaiser.

Şi aici l-a lovit pe la spate.

Sângele a stropit biroul, monitorul şi podeaua, dar nu sunt urme.

Nu.

Şi asta e ciudat, fiindcă sângele e foarte greu de scos,

mai ales de pe mocheta asta.

Ia stai.

Oţet cu bicarbonat.

Soluţia de curăţat a săracilor. O folosea mama. Îmi amintesc perfect.

Un remediu de-al bunicii ca să cureţi scena unei răpiri ?

- E un pic ciudat, nu ? - Nu doar un pic... E foarte ciudat.

Şi ce facem aici ?

Am nevoie să mă aştepţi puţin aici. Am şedinţă cu terapeuta mea.

Faci terapie ? Ce bine ! Şi e bună ?

Da, mă descurc foarte bine cu gestionarea furiei.

Ce... ?

Bárbara, ce faci ? Nu, nu, nu. Ieşi imediat din maşina mea.

Jur că dacă-mi atingi chiar şi un fir de păr, te denunţ.

Ascultă, linişteşte-te că nu-ţi fac nimic.

Vreau să mă întorc la terapie.

Perfect atunci, o să-ţi dau telefonul unui coleg al meu

care ştie mulţi psihologi... Ce faci ? Încetează !

N-ai înţeles nimic. Terapia o să mi-o faci tu.

N-am nici timp, nici chef să-mi povestesc viaţa nimănui.

Dar, Bárbara, eşti psiholog, ştii că asta nu se poate.

Nu, e imposibil, din cauza eticii, a moralităţii,

pentru că există un cod deontologic.

Acelaşi cod deontologic în baza căruia ţi-ai tras-o cu soţul meu ? Acela ?

S-a hotărât: reluăm terapia, pentru că am nevoie.

Şi pentru că mi-o datorezi. Bine ?

O să fii "7-Eleven" al tulburărilor mele.

Fie că vrei sau nu.

Dar mă plăteşti.

Torres.

Intră.

Îmi pare foarte rău pentru micul număr pe care l-am jucat acolo.

Nu se va mai întâmpla.

Accept suspendarea sau sancţiunea pe care mi-o dai.

N-am de gând să te sancţionez.

Am nevoie de tine.

Tu vei fi responsabil cu ancheta asasinării lui Chema.

Ai avut dreptate, Santa. Eu nu l-am cunoscut, dar tu, da.

A fost prietenul tău.

Le-am cerut să n-o ia, fiindcă vreau să o ai tu.

Vreau s-o priveşti în fiecare zi

până când o să-l prindem pe nenorocitul care l-a omorât.

Ştii cum se spune, că nu trebuie să te implici personal în cazuri ?

Pe naiba.

Am nevoie de energia de care ai dat dovadă acolo.

Să mergi până la capăt.

Nu e chiar aşa de uşor, Torres, ştii. Aş avea nevoie de o echipă

care să lucreze 24/7 doar pentru mine, să mi se plătească ore suplimentare,

să am prioritate absolută la analiza probelor.

Tot ce vrei.

În mod ironic, asasinarea lui Chema

a ajutat la mărirea bugetului pe care o cereţi de atâta vreme.

Acum trebuie să demonstrăm că moartea lui a folosit la ceva.

Nu, gata ! Nu te mai uita aşa la mine, fiindcă ştiu deja, mamă.

Nu, încă o săptămână suspendată ţi se pare ceva normal ?

Păi, nu, evident că nu mi se pare normal,

dar ce să fac dacă directorul are ciudă pe mine fiindcă-s lesbiană ?

Nu începe iar cu ciuda, fiindcă nu mai ţine, s-a terminat.

Chestia e că-ţi place să faci tot ce-ţi trece prin cap !

- Bine, plec şi eu. - Nu, poţi să rămâi.

Dacă n-ai vreo problemă cu faptul că-n jumătate de oră

tot ce se petrece aici va fi pus pe Instagram.

- Şi acum ce te-a apucat ? - Ce să mă apuce ?

- Bine, lasă, mai bine tac. - Da, mai bine. Taci, te rog. Taci.

- Ţie-ţi plac bărbaţii sau femeile ? - Asta ce mai e, acum ?

- Camila... ce ţi-a venit cu asta ? - Gata, linişteşte-te.

Linişteşte-te, nu se întâmplă nimic, totul e bine.

Mie-mi plac bărbaţii... şi femeile.

Cred că o persoană se îndrăgosteşte de altă persoană,

indiferent dacă e bărbat sau femeie.

Vezi, mamă ? O persoană fluidă,

nu ca în liceul ăla care e un patriarhat împuţit.

Gus, ţine-ţi gura !

Aici avem un matriarhat şi se face ceea ce spun eu.

Aşa că tu aduni toate astea şi le bagi în maşina de spălat vase,

iar tu, scumpo, treci la spălat pe dinţi. Haide.

- Cami, ajută-mă. - Te ajut eu.

- Nu, nu, las-o pe ea. - Bine, mulţumesc.

Mulţumesc, matriarhă.

- Pot să te întreb ceva ? - Sigur.

De ce mă vrei în echipa ta ?

Nu mă pricep la computere, nici la arme, nici la drone.

De ce eu ?

Pentru că...

ai ştiut că fiica mea fusese răpită împreună cu mama ta

şi în plus, ai ştiut că nu erau în camion.

Iar eu mă întreb...

Cum de-ai ştiut ?

E greu de explicat, dar o să încerc.

Când m-am trezit din comă după transplantul de ficat,

am rămas cu nişte sechele.

Ce fel de sechele ?

Nici neurologii nu înţeleg.

Dar am intuiţii.

Simt lucruri.

Când ating pe cineva sau vreun obiect,

asta îmi generează... senzaţii.

Mirosuri, gusturi...

Văd imagini...

Şi acum o să mă crezi nebună.

Nu.

Dacă ţi-aş povesti viaţa mea...

Ascultă, nu ţi se pare ciudat ?

Maribel a făcut cumpărături pentru toată luna.

De unde ştii ?

Mi-am băgat nasul în contul ei bancar şi am văzut plăţile.

Ai dreptate.

Cineva care are de gând să se sinucidă nu face cumpărături pentru toată luna.

- Eşti sigur, Zero ? - Da. Când vii acasă, o să-ţi arăt.

Până la urmă, nu vin să dorm la tine.

Proprietarul m-a lăsat să mai stau o noapte în apartament.

- Ne vedem mâine, bine ? - Bine. Pe mâine.

Hei !

O să ai nevoie.

Multe firme cotizează la Ibex, dar noaptea opresc căldura.

O să-i prinzi, nu ?

- Pe cine ? - Pe cei care m-au răpit.

Asta lucrezi tu, nu ? Prinzi tipii răi care răpesc oameni.

Da.

Şi o să-i prinzi ?

Da.

Îmi promiţi ?

Îţi promit.

Opţiuni / Înapoi

Ultimul apel.

Inspector Santamaria.

La naiba !

Hei !

Trebuie să chemăm echipa. Au publicat un nou videoclip.

La 3.247.000 aprecieri, Kaiser05 va înceta să mai zâmbească

E clar că răpitorul vrea să devină mai popular decât Kaiser05 însuşi.

Păi, dacă n-a cerut bani şi nici n-a sunat, e clar că nu bani vrea.

Videoclipul e subiect la modă.

Pe reţele nu se mai vorbeşte despre nimic altceva, de ore întregi.

Vrea să se asigure că toată lumea va vedea ce face

când se va aduna acel număr de aprecieri.

Mai presus de toate, chiar urmăritorii lui Kaiser05.

Videoclipul e pentru ei.

E o lecţie. Nu poate fi decât cineva care are motive să-l urască.

Ar putea fi un copil.

Glumele acestui individ au făcut rău multor copii.

Zero, vreau să ştiu câte din provocări s-au încheiat cu persoane rănite.

Caută prin ştiri, reclamaţii, forumuri... orice.

Bine. Am găsit 27.

Bun. Elimină rănirile uşoare. Fără picioare rupte, dinţi sau braţe.

- Nimic din toate astea. - Bine, au mai rămas 10.

Caută internări de urgenţă în spital, urmate de intervenţii chirurgicale.

Ce zici de-un traumatism cranio-cerebral cauzat de un cap spart ?

Ce e asta ?

Era o glumă proastă pe YouTube

care a sfârşit prin a fi cenzurată pentru violenţă.

Trei copii se uită la camera foto şi sar în acelaşi timp,

doar că cei de pe laterale, în loc să sară, îl împiedică pe cel din mijloc.

Rezultatul ? A căzut în cap.

Zero...

Câte aprecieri a avut acest videoclip ?

Fix 3.247.000.

Se numeşte Carlos Rubio. Studia la Salesianos.

- "Studia" ? - A intrat în comă, după farsă.

E maică-sa.

Doar o mamă ar fi capabilă de aşa ceva.

- Zero, unde s-a filmat videoclipul ? - La piscina de la San Román.

A fost închisă după acel accident. E închisă de 2 ani.

Bárbara, trimit o dronă.

Bine, mă duc acolo.

- Ajung acum. Câte aprecieri lipsesc ? - Niciuna.

O să-l execute.

Laura !

Aşteaptă !

Tu cine eşti ?

Sunt Bárbara şi sunt şi eu mamă.

Înţeleg perfect prin ce treci.

Am şi eu două fiice şi pentru mine, ele sunt tot ce am mai scump pe lume.

Şi ce le place fiicelor tale să facă cel mai mult ?

Celei mari îi place să mă contrazică, iar celei mici... să danseze.

Fiului meu îi plăcea să joace fotbal.

Fiica ta va putea continua să danseze, dar...

Carlos nu va mai juca fotbal niciodată.

Nu ! Laura...

Nu face asta.

- Nu va folosi la nimic. - N-ai înţeles nimic.

Deja ştiu că nu va folosi la nimic.

Dar e singurul lucru care mi-a rămas.

Ura !

Există două feluri de oameni:

cei care pot trăi fără ranchiună

şi cei cărora le-a rămas doar ranchiuna şi ura.

De multe ori nu dăm importanţă forţei urii.

Dar ura poate ajunge să fie singura raţiune de a trăi.

Când viaţa ţi-a fost atât de rău distrusă că nu ţi-a mai rămas nimic,

ura e singurul motiv pentru care continui să respiri în fiecare zi,

motorul care-ţi face inima să bată,

motivul pentru care nu-ţi tai venele sau nu te arunci de la etaj.

Ura e singurul lucru care te mai ţine în viaţă.

Îţi aminteşti când îţi făceam asta ?

Erai foarte mică.

Acesta a cumpărat un ouşor.

Acesta l-a fiert.

Acesta l-a curăţat.

- Şi acesta ? - L-a pus pe o farfurie ?

Nu. Dacă nu te gâdilai ?

Nu, nu, nu-ţi mai fac, Hai să vedem dacă vrei să faci pipi.

- Ţii minte când făceai pipi ? - Da.

- Erai mică. - Da.

- Acum nu mai faci pipi. - Nu.

Ei bine, asta e.

Dar ţii minte că nu voiai să ştie nimeni ?

- Da. - Şi da, bine, pentru ce ?

Pentru că aveam să spunem tuturor. Ştiam doar eu şi cu tine.

Ţii minte că nu voiai să afle nici mama, nici Gus, nici nimeni ?

- Era secretul nostru. - Da.

Bine, acum tata are nevoie să-i păstrezi un secret.

Nu fac pipi în pat. Serios.

Pe bune, nu fac pipi în pat. Nu, nu e vorba de asta.

Dar... ştiu că tu m-ai auzit când erai în camion cu dna Ortega.

- Ai auzit că am fost acolo. - Da.

Am fost acolo, fiindcă voiam să ştiu că eşti bine,

ca să nu ţi se întâmple nimic rău.

Nu trebuie să afle nimeni.

Nu trebuie să ştie nimeni că am fost acolo.

Bine.

Nu poţi să-i spui nici mamei, nici surorii tale, nimănui.

- Vrei să fie secretul nostru ? - Da.

- Da ? Sigur ? - Da.

- N-o să spunem nimănui ? - Nimănui.

- Nimănui, ca şi despre pipi ? - Îţi promit.

- Sigur, nu ? - Foarte sigur.

Facem un târg ?

A, bine.

- Aşa e ? - Da.

În amintirea lui LLUÍS BOSCH

Traducere şi adaptare ELENA MĂRUŢĂ

Subtitrare - ANIŞOARA ANGHEL